0

Vacanţa cu bebe și bunic episodul 11

Iată și episodul final:

Fiind “en passant”, timpul, programul, nu ne-au permis să profităm “au maximum” de toate locațiile, textul, povestirea cu multe detalii se datorează bunicului (pasionat de istorie și arhitectură), și ar putea folosi unor potențiali alți turiști. După episodul final voi face un post separat care să includă harta și link-urile către toate episoadele.

După rugăciunea făcută în catedrala din Strasbourg (din1015- episcop Wernher) și o vizită “el fugitivo” la Consiliul Europei și Parlamentul European, cvartetul nostru,- la princesse Loli en tête –, își continuă traseul spre LORENA, de trei ori mai mare decât Alsacia. Dacă în sud-est, în mașină, cântasem  “Sur le pont d’Avignon”, acum, firesc am trecut la  En passant par la Lorraine, spre amuzamentul Lorenei noastre care instinctiv, ne însoțea cu râs și  aplauze (prenumele ei fiind Sofia-Lorena).

Este Lorena Celtică, a Ioanei d’Arc, a lui Stanislas, ultimul duce de Lorena și inspirator al arhitecturii splendide din Lunéville, Nancy. Lunéville – oraș cândva înfrățit cu orașul Roman- te invită să vizitezi renumitul castel numit și “Le Petit Versailles”.

NANCY-ul, capitala Lorenei, ne-a primit cu renumitele  Places Stanislas, de l’Alliance, și de la Carrière, ansamblu arhitectural unic în sec. XVIII european, capodoperă a geniului creativ ce apartine Patrimoniului mondial al Umanității din 1983.

Considerată regină între piețele Europei, Place Stanislas – terminată în 1760- se impune prin grandoare și simetria construcțiilor perfect echilibrate (Primărie,Muzeu de Artă etc) cu fântâni (fântâna lui Neptun), statui, nimfe și opere minunate din fier forjat ce oferă un cadru “environant” de excepție statuii lui Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei și socru al regelui Franței, Louis XV. Recunoștința este săpată în marmura nemuririi:

“Lui Stanislas, binefacatorul, Lorena îi este recunoscătoare”.1831

DSC_0139 DSC_0137 DSC_0138

 

DSC_0144

pe fundal -Primăria

Muzeul de Artă acoperă 7 secole de pictură (2500 tablouri, 23.000-artă grafică) .

Am aflat că datorită Mariei, tatăl său, era protejatul lui Louis XV. Dar, noi nu eram preocupați de Maria, fiica lui Stanislas, devenită soția regelui ci de prințesa noastră, Lorena(Loli) mica turistă  care a poftit în Parc de la Pépinière:

 

DSC_0147

plimbări “en toute liberté”

DSC_0150 DSC_0148

DSC_0179

se mai iviseră doi dințișori

DSC_0141

DSC_0142

trecerea pe sub Arcul Héré (arhitect)

Catedrala Notre-Dame, bisericile  Saint-Pierre, Saint-Joseph și mai ales bazilica Saint-Evre cu stilul său neo-gotic, arhitectura lor oferind un spectacol ochiului și balsam pentru suflet.

DSC_0164

Cu un patrimoniu bogat de peste 3000 de ani, METZ, a fost capitală merovingiană la sosirea Romanilor, oraș liber și apoi fortăreață a Imperiului Roman cel Sfânt, a Regatului Franței și apoi a Imperiului German.

De la Antichitate la Evul Mediu, trecând prin secolul clasic, în oraș încă se mai văd urmele unui trecut glorios.

În perioada sec. XIII-XVIII este oraș ducal iar din 1871 până în 1914 aparține Germaniei fiind și oraș de frontieră.

Fiind în ultima parte a voiajului nostru, în METZ (oraș fortificat cu metereze, cu multe poduri si biserici) ne propusesem o plimbare, să intrăm în catedrala Saint-Etienne și posibil să vedem Centrul Pompidou care ne amintea de cel vizitat la Paris. Dar cum l’homme propose et Dieu dispose” la noi, respectarea traseului depindea de Providență, de bebe Loli care a fost atât de “înțelegătoare” și răbdătoare, scumpa de ea, la acest adevărat bombardament de informații care acționa continuu și asupra noastră după deja 15 zile de drum dar și, să recunostem, de Iulian, care a avut, tot timpul, totul sub control.

 Catedrala Saint-Etienne domina orașul cu silueta sa impozantă, terminată abia în 1520, după 300 de ani.

DSC_0190 DSC_0186 DSC_0187

Având o înălțime de 88 m, 93m cu “flèche” și boltă de 42m, o lungime de 136m este una dintre cele mai mari constructii gotice din Europa. Vitraliile au o suprafață de 6500 m2! Sunt originale și dăinuie de 7 secole, ultimul artist fiind Marc Chagall.

DSC_0191

DSC_0194 DSC_0192 DSC_0193

Datorită acestor vitralii,”capodopere de foc și lumină”, o adevărată enciclopedie a artei sticlei, bijuterie a artei gotice, catedrala a fost numită si “lanterna Bunului Dumnezeu”.

DSC_0198 DSC_0196 DSC_0197

 

DSC_0201

După atâta artă și “verticală” din Casa Domnului,un “pui de somn” al puiului de om

Papa Ioan Paul al II-lea vizitează catedrala în 1988, parvis-ul, piața din față, primind ulterior numele acestui papă, personalitate ilustră, unică, a secolului.

DSC_0204 DSC_0188

METZ se mândrește și cu Centrul Pompidou, de artă contemporană, 5000 m pătrați, aflat în top-ul numărului de vizitatori după muzeele Parisului (arhitectură ultra-modernă, un adevărat “templu futurist“), cu Musée de la Cour d’Or. Astfel, se poate admira arta galo-romană, arhitectura Renaștere-Evul Mediu, grupate într-un Muzeu de arheologie la care se adaugă cel de Beaux Arts cu lucrări de Rembrandt,Tițian, Dürer, Van Dyke și cel dedicat Istoriei militare.

Puterea regală înfrumusețează orașul cu Place de la Comédie, sec XVIII, stilul clasic impunându-se cu Place des Armes și Esplanada. Opera reprezintă unul din cele mai vechi teatre din Franța pe scena căruia a jucat în “Tosca” și marea actriță Sarah Bernhart.

Impunătoare prin robustețe, La Porte des Allemands, care este și pod, astăzi fiind muzeu, își datorează numele Cavalerilor Teutoni. În anul 1892, poetul Paul Verlaine, îi închină orașului său natal, centru al curentului Art Nouveau, o odă.

La plecare, vizităm Primăria din Metz.

DSC_0205

Situat pe axa Paris-Strasbourg, nu departe de Germania, Belgia și Luxemburg, REIMS este un oraș încărcat de istorie, industria textilă de odinioară fiind însoțită de tradiția obținerii șampaniei, un eminent ambasador, de o dezvoltare economică, urbanistică și culturală de excepție.
REIMS este renumit datorită încoronării a 25 de regi în faimoasa catedrală Notre Dame, o capodoperă de artă gotică a sec. al XIII-lea, un sanctuar național, loc în care a fost botezat Clovis, dar și simbolul patriei în timpul războiului din 1914-1918 și apoi al reconcilierii franco-germane în 1945.
Actuala catedrală, începută în anul 1211 cunoaște în 1226 o primă încoronare, a regelui Ludovic al IX-lea, cel Sfânt, iar două secole mai târziu, în 1429, a lui Carol al VII-lea, în prezența Ioanei d’ Arc,  

DSC_0224
DSC_0235 DSC_0238

care, astfel, îi legitima domnia. Ultimul din suita de 25 de regi încoronați fiind Carol al X-lea, în 1825.(Dar, prima încoronare la Reims a avut loc în 816, a fiului lui Carol cel Mare, Louis le Pieux)
Catedrala Notre Dame, martoră a atâtor evenimente are dimensiuni impresionante L-149m, l -34m, înălțimea turnurilor fiind de 83m (87-clopotniță cu înger), bolta înălțându-se la 38m, peste Paris și Strasbourg (35/31m) dar sub Beauvais și Amiens (48/42,5m).

 

DSC_0234 DSC_0208 DSC_0221

DSC_0209

DSC_0211
Totul e să ai inițiativă!
Deși aveam unele informații, am fost uimiți de numărul incredibil de statui fiind se pare catedrala cea mai bogată în statui din lume. Abatele Tourneur a recenzat în 1861- 2302 statui, din care 211 de 3-4 m, 936 figuri sculptate și 788 de animale! (coloane, bolțari, statui de fronton, regi monumentali, console)
Suprafața vitrată este de 3900 m pătrați din care 1500 m pătreți vitralii colorate.

 

DSC_0223 DSC_0214 DSC_0216

DSC_0229

Pași și zâmbete în catedrală

DSC_0240 DSC_0222
Catedralei îi urmează ca importanță bazilica SAINT REMI, sec XI-XV, comparabilă ca dimensiuni cu Notre Dame din Paris-126m

DSC_0258
Conține moaștele episcopului de Reims, Saint Remi: “Aici se odihnește Episcopul Saint Remi care în anul 498 l-a botezat pe Clovis, regele Francilor”
Muzeul Saint Remi cuprinde perioada Preistorie – Renaștere și o secțiune galo-romană deoarece în perioada romană, Reims a fost capitala provinciei imperiale a Belgiei, bazilica deținând și cel mai frumos sarcofag antic de marmură conservat în Franța, aparținându-i generalului roman Flavius Jovin.
O sală a tapiseriilor prezintă în 10 lucrări viața și minunile Sfântului Apostol Remi (1523)
În anul 1996, rugându-se la relicvele lui Saint Remi, în memoria lui Clovis (la 500 de ani de la botezul acestuia), papa Ioan Paul al II-lea a lăsat un mesaj:“Aminteste-ti de botezul tău, aprofundează-ți credința și fă-o să strălucească”

DSC_0226
Turistic vorbind, în Reims, fiind irezistibil atrași  de comorile artistice ale Catedralei, după excepționala arhitectură care uimește, am intrat în Palatul Tau, o prelungire a acesteia,

DSC_0264 DSC_0265

Palat arhiepiscopal ce servea drept reședință regilor cu ocazia încoronării (ce era precedată de un anumit ritual).
Palatul Tau adăpostește din anul 1972 statui originale ale catedralei, unele statui uriașe (de exemplu statuia lui Goliath 5,40m / 7tone), încoronarea Fecioarei, piese de orfevrerie (aur și argint) precum talismanul lui Carol cel Mare, potirul încoronării, un colier al Sfântului Spirit, Sainte Epine și Sainte Ursule, moaște, diferite obiecte liturgice necesare încoronării.

DSC_0249
O parte din cele 17 tapiserii și un șemineu, operă de artă sec XV, decorează Sala banchetelor regale.

DSC_0246 DSC_0244

 

DSC_0243
REIMS a intrat în istorie și datorită faptului că a găzduit întâlnirea între Președintele de Gaulle și  Cancelarul Adenauer, sărbătorindu-se reconcilierea franco- germană.

DSC_0225
Municipalitatea din Reims a pregătit 82 de parcuri, 3 grădini și 14 spații de joacă și relaxare pe o suprafață de 220 ha.
Ultimii 160 km din cei 3600, de la Reims la Beauvais, după 15 zile de traseu și un “munte” de informații, i-am făcut cu gândul și dorința de a ajunge acasă. Ajunși la Beauvais, silueta impunătoare a catedralei St-Pierre -deși mai înaltă cu 11 m decât cea din Strasbourg cu cei 153 m și 48 m la boltă, cu al său  horloge astronomique etc, nu ne-a mai  atras cum ar fi fost normal (voi s-o vizitați la începutul călătoriei!)
Catedralele, uimitoarea artă a Evului Mediu și Renașterii, reprezentând principalele destinații împreună cu castelele, muzeele, piețele, parcurile etc, în special după cea din Reims, uimitoarele statui, sculpturi în piatră, una reprezentând un înger care zâmbește, ne-au amintit de măiestria acelor arhitecti, constructori, artisti ce tăiau în piatră, montau vitralii, la acea vreme. Dar, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. Simbolic, îngerul care zâmbește din înălțimea catedralei Notre-Dame din Reims ne transmite, ne insuflă un sentiment de încredere. Este mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru oameni, pentru a noastră mântuire. Vă împărtășim idei și sentimente exprimate în câteva versuri semnificative (într-o franceză accesibilă):
Toi,l’ange au sourire,
le messager de Dieu,
les tailleurs de pierre ont su si bien exprimer
sur ton visage
le sourire même de Dieu,
pour dire à tous ceux qui te contemplent
combien Dieu les aime,
combien il leur est proche !
toi,l’ange au sourire,
tu as bravé toutes les destructions
pour devenir au milieu de nous
le signe d’une espérance joyeuse et tenace:
la réconciliation entre les peuples !
                               Jean-Marie Guerlin
Deci 3600 de km în 17 zile, un altfel de tur al Franței, în mașină. Este adevărat, am riscat având la bord un bebe de 13 luni (prințesa Loli) dar și un bunic de 72 de ani.
Pe scurt, dispecerul general și pilot – Iulian-organizare,”mutter courage” Marina-protectoare, Loli (Sofia-Lorena)-ascultătoare și înțelegătoare, plus  bunicul – adaptare. O bună colaborare, completare, cooperare “en équipe”.

 

0

Îngheţată cu fructe și lapte de cocos

Timpul înghețatei nu e doar vara. Este răcoritoare, e drept. La noi pofta de înghețată nu vine doar în anotimpul călduros ci fix atunci când ne apucă. 😃
Noi am vrut să facem înghețată, varianta fără lapte, brânză, iaurt din momentul în care panelul mândrei a indicat alergie și la produsele de capră, însă am tot amânat din lipsă de timp, nu poftă..evident. Între timp am găsit la Cora 2 sortimente italienești, fără lapte și fără gluten, un fel de sorbet de fructe.
Ieri a venit ziua de înghețată de casă. Iulian este fan cocos, așa că era foarte încântat de ideea de a face înghețată cu laptele de cocos. Loli a descoperit anul acesta chestia rece și intinde imediat limba dacă pronunți cuvântul.

2 rețete( mult spus, mai mult variante) de înghețată

1. Înghețată cu zmeură și fragi( aveam fructele deja congelate) cu lapte de cocos–  iese texturată și aromată

400g fructe amestec
2 lg miere (se poate folosi orice pe post de dulce- zahar brun, stevie – după gust și toleranță)
1 cutie lapte de cocos

IMG-20160828-WA0003

IMG-20160828-WA0004 IMG-20160828-WA0007

2. Înghețată de piersici, banane și lapte cocos – dulce acrișoară

350 g fructe (piersici și două banane mici)
1 cutie lapte de cocos
Fără miere, zahăr (se poate pune, evident, în cantitatea dorită), bananele pe care le-am folosit erau coapte și dulci.

Laptele de cocos se ține la frigider înainte de a fi folosit, maxim o oră. Se întărește și atunci când dai totul la blender, se amestecă bine toate ingredientele.

Este simplu, destul de ieftin, făcut în casă, durează maxim 20 de minute prepararea.

Spor!

3

La piscina – Younivers Summer Club

Am fost la piscină. Loli iubește bălăceala. Se scandalizează maxim când nu îi fac baie în cădiță. Am fost la mare și nu i-a inspirat încredere. Erau valuri, nu putea ține pasul. A preferat piscina mică umplută cu apa de mare de tati sau tataie. A pus nisip, s-a bălăcit în apa cu nisip. 😊
Acum 2 zile am fost cu prietenii nostri la Younivers Summer Club. Ei ne-au recomandat locația. Este un club modern, cu piscina pentru adulți și pentru copii. Pe site-ul lor pentru piscina copiilor există următoarele specificații: apa încălzită, suprafața 72 cm patrați, adâncime 75 cm, dezinfecție cu electroliza de sare și sterilizator UV, ph controlat electronic. Recunosc că nu m-am documentat foarte bine referitor la aceste specificații. Revin după ce mă informez mai bine. La o primă căutare am găsit info aici și aici.
Zona family este separată de zona adulților fără copii. Noi ne-am dus luni după-amiază, de Sf. Maria, era destul de aglomerat.
Ce mi-a plăcut:
– locul este inaugurat recent, are multe plante înalte cu flori colorate, vegetația îți redirecționează privirea de la betonul din jurul locației, îți dă senzația de out of town, are dotări moderne, nu este un club de vară înghesuit, șezlongurile au distribuție aerisită.
– dacă îți uiți prosoapele acasă, nu este o problemă, le primești fără să fie serviciu cu taxă suplimentară.
– au discount pentru zilele de luni-vineri. E ok și din punct de vedere al aglomerației. Zile de concediu să fie. În ziua noastra de piscină era destul de plin locul și Loli nu voia să depășească treptele piscinei. După ce s-a golit piscina, aproape de plecare, a dus-o tati peste tot și i-a plăcut mult.

WP_20160815_16_46_25_Pro  WP_20160815_19_09_11_Pro
– mâncarea este bună. Noi am cerut pentru Loli câteva informații legate de modul de preparare. Au fost drăguți, ne-au ascultat doleanțele: Fără unt, lapte, și altele din lista noastră de alergeni. Puiul a fost bun, l-am mâncat eu😊, Loli a mâncat doar garnitura- cartoful copt.

WP_20160815_18_07_48_Pro
Ce nu mi-a plăcut:
– pe site la zona family scrie:”Fie că vrei să înoți sau să îți limpezești mintea pe un șezlong, stai fără griji: pe copii îi așteaptă o piscină specială pentru ei, unde sunt supravegheați. Acum, sincer, nu cred că vine cineva cu copilul la piscină, și îl lasă în voia sorții, chiar dacă apa e mică. Nu am văzut nicio persoană care să supravegheze piscina( poate nu am observat eu). Cu toții știm că o persoană calificată în a acorda primul ajutor în caz de înec sau care poate ajuta în situații neprevăzute la piscină, este necesară. Sunt total de acord cu – fiecare își păzește odrasla, și sunt de părere că este nevoie de un salvamar sau de oricine priceput în a interveni la locul de joaca, în acest caz piscina, chiar dacă părintele stă pe margine cu ochii pe copil sau îl are în vizor, de pe sezlong.
– lipsa slipului de baie la copiii de vârsta fetei mele sau un pic mai mari. Nici nu comentez aici. E o chestie de bun simț. Copilul nu are nicio vină. Iată ce scriu cei de la Younivers în regulament: “Copii sub 3 ani, trebuie sa poarte scutece-slip speciale impermeabile. Sunt interzise scutecele  obisnuite si baia in pielea goala, atat pentru sanatatea copilului cat si pentru evitarea …” Well, în ziua în care am fost noi probabil s-a făcut excepție.😊

Ziua la piscina a fost frumoasă. Loli era zbârcită la piele pe mâini și picioare și ar fi stat tot timpul în apă, but me (mama-cloșcă) a mai adus-o la șezlong pentru o gură de mâncare, prea mult soare, pentru refuzul pălăriei. 3 ciupilici am avut la mine, prima a scufundat-o Loli, a doua era ciumată, nu a vrut-o deloc, baticul l-am negociat și deși nu voia să îl poarte, l-a acceptat în final. Noroc că l–am avut rătăcit prin rucsac.
Per total a fost relaxant, m-am bucurat de bucuria copilului, ne-am jucat, am stat de vorbă și cu finuțul nostru drag, Alexandru. Am fost cu rândul la jacuzzi și înotat în piscina din zona cealaltă.

WP_20160815_17_50_39_Pro  bar
Dacă mergeți și voi mi-ar plăcea să schimbăm păreri. Noi vrem să mergem cu Loli la Therme. Practic asta a fost încălzirea, pregătirea pentru piscina cea mare. Ce experiențe aveți voi? Pe unde ați mai fost cu copiii și v-a plăcut mult?

0

Dacă aș da timpul înapoi

Dacă aș da timpul înapoi, cu experiența de acum, aș face totul ca la carte. Tind să cred asta. Dar nu e o opțiune. Zilele trecute, stăteam pe bancă, așteptând să termine Loli de țopăit la țopăitoare. Și în fața băncii mele, pe o alta, o familie, doi părinți cu două fete. Mâncau copiii, fiecare copil fiind hrănit de unul dintre părinți. Cea mare o banană, cea mica dintr-un bol. Și nu puteam să îmi dezlipesc privirea de la ei. De la felul în care luau masa, fără agitație, deschideau gurile, mâncarea dispărea. Ce mă atrăgea la ei? Număr pe degete de câte ori mi-am imaginat secvența asta, dar nu a ieșit deloc. Asta era imaginea mea, dinainte să nasc. Va fi greu, dar relaxat pe alocuri. Vom ieși oricând, oriunde, nu tu probleme de alimentație, fără alergii, terapii etc. Praf și pulbere s-a ales de imaginea asta. Câteodată îmi doresc ca Loli să fie cel mai obișnuit copil, să doarmă, mănânce, să se joace, vorbească, să facă orice în cel mai comun mod posibil și eu să fiu mama mega comună. Și când mă uit la ea, nu o văd altfel decât e acum. Este ambițioasă, este copilul lui acum, pe loc, nu mai târziu, este surprinzătoare, face lucruri ciudate, funny, inteligente pentru vârsta ei, face și opusul celor dinainte și se amuză la fel. În clipele alea nu o doresc altfel. E a mea și e speciala așa cum este.
Și dacă ar fi să schimb ceva din momentul în care am fost însărcinată, aș schimba emoții, sentimente, temeri. Însă înainte de toate vreau să retrăiesc și după naștere starea de dinainte de testul de sarcină. Eram veselă prin toți porii, asta îmi amintesc. Mă apucase așa o veselie, de parca fiecare cuvânt, lucru era amuzant, copilăresc. Nu era precum o stare de bine, molcomă..nuuu. Ca o stare de dinainte de beție, după primele guri, când nu ești amețit, ești în starea aceea în care totul este minunat.
Dacă aș retrăi totul:
-aș lăsa la o parte toate grijile legate de cât de mică era. Aș înjura, în gând, poate chiar tare vorbele neonatologului, după ce a scos-o pe Loli- vai, ce mică e și nu mi le-aș imprima pe creier. M-aș răcori cu asta și aș uita de stresul de dinainte și după operație, doar a ieșit la lumină mândră mea minunată.
– aș transforma temerile legate de alăptat și colici, dezvoltare bebeluși în normaliate. Am avut atâtea frici legate de hrănirea corectă, atașare, face zgomote ciudate, respiră, nu respiră, sughite/ de ce sughite, plânge strident/ nu plânge, gângurește/ parcă chițăie. Și citeam cu disperare, mă uitam la video-uri, și mă înspăimântam și linișteam greu, singură sau cu Iulian.
– aș  încerca să nu țin pasul cu nimeni și nimic, să nu încerc să fac ceea ce mi-am propus întotdeauna. Lipsa de timp m-a îmbătrânit la început. Eram precum un produs expirat. Nu puteam face nimic bun până la capăt. Aș fi mai relaxată, ce daca nu se întâmplau lucruri în timp util. Nu era nimic mai important ca linistea copilului și a mea.
– aș fi mai puțin tolerantă cu cei care mi-au zis că totul e ok, copilul este vioi, e mai slab, așa e firea ei, să țin cu dinții de instinctul meu de mamă. Și uite așa am bătut pasul pe loc și am căutat soluții fix la oameni care nu au fost în stare să ne prescrie o analiză. Și nu sunt de acord cu oamenii isterici, care pun răul înainte, însă o doză de o astfel de isterie tare ne-ar fi ajutat. Nu doresc nimănui să nu găsească răspuns pentru problemele  de sănătate ale copilului, de creștere, și nu doresc nimănui să treacă prin toate sentimentele legate de oare puteam să încerc mai mult, de la început, oare trebuia să îmi dau seama de anumite lucruri, mai devreme. Poate și oare– sunt precum picătură chinezească, te aduc în pragul disperării, la mine, în pragul cel mai de jos al durerii.
– să nu fiu așa speriată de viitor, să fi avut mai mult tact în a face anumite lucruri și gestiona anumite evenimente. Îmi dau seama că spaima te împinge la a fi mai puțin rațional. Și mi-aș fi dorit să nu mă domine frica și stresul și să râd, în loc să plâng de furie. Nu am fost niciodată sperioasă, ba chiar în momentele mele rele, găseam ceva-ul care să mă monteze, să îmi recapăt încrederea și să mă scutur de frică ca de praf. Nu am regăsit starea asta des. Mi-am dorit, însă nu am putut.
– aș avea pe limbă toate cuvintele care mi-au lipsit când am avut parte de sfaturile alea clasice, pentru toți, chiar și pentru ai mei, care m-au oprit din drum să îmi spună una alta în ale creșterii copilului, purtatului în brațe, alintatului,  etc, practic nimic care să mă ajute fix cum aveam nevoie. Am avut astfel de cuvinte uneori, alteori nu. Nu că am fost luată prin surprindere, poate din cauză că nu sunt genul cu replica la purtător.
Am ajuns și la stadiul în care nu trebuie să retrăiesc clipe, am uitat multe din momentele grele pe care nu credeam că am să le depășesc, am ajuns la clipa pe care nu o deslușeam în viitor, am ajuns și la starea de liniște, odihnă. Am ajuns și la minutul în care trăim fiecare secundă. Trăiește clipa, parcă așa era. Facem asta, nu avem viața perfectă dar e bună, intensă, colorată, cu nervozități de moment, cu râs isteric și eliberator la final, cu lacrimi dureroase și din alea calde și fără durere, doar de fericire, cu de toate.
Aș face multe lucruri diferit, însă pe Loli aș face-o exact la fel. Nu are cum să fie altfel. Este exact cum trebuie, fiica mea Sofia-Lorena, așa-zisa Loli, pentru care aș da timpul înapoi, și pentru care nu aș face nimic diferit ca să fie altfel.

WP_20160817_11_13_18_Pro

0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 10 – aproape de final

Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, cu bebe si bunic, din iunie-iulie 2015, continuă cu ultimele două episoade,10 și 11: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colectie de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860

Ferrari Monoplace

DSC_0859

woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869

la mașini -voisine 1919/iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878

astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917

Bugatti Esders Royale1930 Franța

DSC_0918

record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  “Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, “Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței..

DSC_0945

berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0962Catedrala Saint-Martin
DSC_0948DSC_0952

monument al copiilor,victime ale I-lui război

DSC_0968

“comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

DSC_0974 DSC_0973

preocupați de mici suveniruri

DSC_0999

preferăm să mergem voinicește

DSC_0981

DSC_1001

DSC_0014

Dințoși

DSC_0017

Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870  ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052 “De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și …”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând “garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat “en toute liberté”adică… “ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații “la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final;)

0

Literatura șic (chic-lit)

Nu știu dacă tu citești literatură din asta, eu citesc. Și e așa relaxant, îmi place, sunt cărți de vacanță și eliberatoare de stres. Ai poveste bună, ai descriere, ai bârfă, fashion, glamour, sex. În ultima vreme nu am mai putut digera atâta psihologia mamei și copilului.  For the moment, le pun deoparte ca să mă prindă dorul din nou de cărțile astea.
Bun, înainte de vacanță mi-am luat de citit. Nu aveam în plan acest lucru. Aveam de gând să scriu mult, să schițez lucruri, gânduri pe care le-am adunat, să umplu pagini, doar plecam în vacanță și cu bunicii. Mândra avea cu cine sta. Timp aveam berechet, cel puțin în viziunea mea. Cum tableta a acaparat-o Loli, dinainte de vacanță, telefonul era în service și jaful de iphone dat nu funcționa deloc pe placul meu, nu avea one-noteul meu, nu făcea poze bune, nu se sincronizase (mama lui de smart… nu stiu cine m-a felicitat de ziua mea, am mulțumit la fiecare însă fără să vizualizez persoana). Așa că am zis: fac pauză de la social mom, butonat telefonul, scanat Fb și blogul. Mi-am luat chic-lit. Daaaa!
Cine nu a citit seria La cumpărături, nu a avut parte de un hohot serios de râs. Cu asta poți începe, părerea mea. Sophie Kinsela e numai bună de luat când stai în sezlong și te-ai săturat de privit cerul și copacii, gâzele și frunzele sau stai să te usuci după o baie bună. Râzi și iar râzi, te simți bine. Cred că s-a făcut un film după  cărțile ei. Nu știu dacă la fel e bun.
Dacă vrei un pic de fashion, dai cu Diavolul se îmbracă de la Prada. Astea sunt top of the top, acuma când mă gândesc repede. Am citit multe, mi-au plăcut multe, acum mi-am luat 5. În Sun Plaza, la Librarium, titlurile vechi sunt la reducere. So, dați o fugă.
ps. După vacanță s-a reparat și telefonul meu. Însă zici că e blestemat, l-am dat la reparat dupa ce s-a scăldat în budă și fix in ziua când l-am primit înapoi s-a vărsat apa Lolitei în poșetă și l-a spălat again. Merge, no damage yet. Îmi iau altul…clar.

WP_20160808_13_16_28_Pro

Image
0

#smforparents2016 the most adaptable me

The most adaptabile mom blogger. Pfff, bine au zis cei de la Nuk. La Social media for parents am primit diploma de the most adaptabile blogger. Zici că mi-au citit tot blogul și viața. 

me

Am fost mult mai relaxata și pregătită acum. Anul trecut am fost cu mândra, era de 1 an și un pic, s-a jucat în spate cu David, anul asta mi-a dat voie sa plec, numai că după jumătate zilei mi-a anulat biletul de voie și m-a chemat acasă. Am putut participa la partea de parenting, branding, fără debate. Bun și atât, ce atâta dezbatere brand/bloggeri. Mă învață ea asta…în somn, cât o țin in brațe. Cum am ajuns acasă, după pupici de revedere, povestit ce a făcut cu mamaia și tataia, tiți și nani. Abia aștepta partea asta și ca să se asigure ca nu plec, nu s-a coborât din brațele mele.

loli

A fost interesant, fun, plictisitor pe alocuri, mult mai mulți participanți ca anul trecut. Mi-a plăcut mult Oana Moraru. Școala da, înseamnă furie, agitație, lucruri care nu ne plac. Avem ferestre de oportunitate (asta mi-a plăcut) de care trebuie sa ținem cont în învățare. Ne exprimam emoțiile, ținem la ele, dar nu uităm să exersam cogniția chiar dacă pare greu.

Mirela Retegan este efervescenta. Joc, joc și iar joc/ joaca. Să nu ne lăsam prinși de cotidian și să uitam de joaca. True și la obiect. S-a jucat cu noi la final, am cântat din suflet. Bine a mai fost. Am pus mândrei melodia cu căsuța  mică și a fost extaziata de ritm.

Pe Prințesa urbană a simpatizez și citesc de mult timp. Fă bani ca sa poți scrie și nu scrie ca sa faci bani. Bun sfat! Mă așteptam la prezentarea fără cusur, onestă, am mai auzit-o vorbind și îmi place povestea cap coadă.

Pe tine cine te-a purtat în suflet?  Întrebare ușoară și grea într-o prezentare plină de substantă și care te pune mult pe gânduri, a lui Gaspar Gyorgy.

Cam astea au fost principalele momente pentru mine.

0

Din seria …sunt zile din astea

Am ajuns la concluzia că nu are rost să-mi stric inima pentru nimeni. Când spun o vorbă, mă implic, aleg cuvintele potrivite. Însă m-am lecuit. Îmi iau copilul în brațe și părăsesc locul. Ți-ai dat seama, este vorba de peripețiile de prin parc, din metrou, de la magazin etc. Până la urmă nu trebuie să port de grijă nimănui, niciunui copil, niciunui adult, nu trebuie să fac curat după nimeni, sau să îl atenționez să facă asta, deși mă doare sufletul, mă supără nepăsarea când văd lucuri, aud expresii. Am să o învăț pe Loli să se descurce, să aleagă bine, să trăiască printre oameni ăștia fără să fie afectată grav. Sper să reușesc!
Nu știu dacă procedez bine, însă așa simt acum. Nu e musai să fiu pe placul lumii.
Nu m-am născut eu cu toate ” figurile astea”, m-am educat între timp și încă o mai fac. Așa mi-aș dori să facă și ei. Să încerce măcar.

– Cât de  greu poate să fie să spui mă scuzați, pardon, să nu țipi la copilul tău lângă urechea copilului meu, să îl sperii, să nu sari cu palma la fundului lui că i-a luat jucăria din mâna altuia, ci să îi explici, să nu te faci că nu vezi când i-a dat cu palma în cap sau să spui că așa fac copiii. Așa l-ai învățat tu, că doar așa se face, cu violență obții ce vrei.
– Să taci din gură și să nu te simți așa deranjat când copilul stă la sân și tu ai un exces de pudoare. Atunci când te scărpinai la fermoar și în dos în văzul tuturor, erau și copii pe acolo, unde îți era indignarea? Dacă nu ați semnat această petiție, vă invit să o faceți.
– Să nu pleci cu mingea fetei mele, DE TOT, atunci când nu sunt atentă. Ți-am împrumutat-o, când a cerut-o copilul tău, de fapt Loli a vrut, apoi a rămas fără ea. E furt, în toată regula. De aceea nici nu încerc să o fac să împartă. Nu vrea să o dea, e decizia ei, așa că nu îmi spune că nu am învățat-o bine.
– Este greu pentru unii să înțeleagă spațiul personal, băgatul în sufletul omului, cu alte cuvinte. Loli oferă  pupici oamenilor pe care îi cunoaște, nu copilului tău sau ție, văzuți pentru prima oară acum 3 minute. Așa că să nu te mire reacția mea și a fetei mele.

Da, nu țin prelegeri, nu te sfătuiesc, nu îți cer părerea. Împărțim oxigenul și atât. Restul e treaba mea.

 

Image
1

Fără telefon smart – se poate!

Nu am avut de pe la începutul săptămânii telefon inteligent. Am pus cartela mai întâi într-un telefon de-al meu mai vechi, smart dar slow, pe la jumatea zilei a suferit un accident, a căzut de pe masă și praf s- a făcut. Apoi a scos Iulian, de la naftalină, un alt telefon vechi de-al lui și aveam telefon, dar nesincronizat, nici un număr cunoscut. Știu pe de rost 2 numere: al lui Iulian, al sora-mii, apoi așa fragmente din al mamei și cam atât. Prin urmare, nu am avut cu cine conversa, în timpul zilei, că nu aveam numărul. Am primit niște telefoane, dar nu am apucat să răspund, ori dormea Loli, ori nu eram lângă, ori era uitat pe silent. Deja eram în relax zone…

 Aventura mobile( mobail)? Păi, telefonul meu a făcut baie (nicidecum în cadă, a plonjat de pe chiuvetă direct în budă). Ce spune asta despre mine? Că am telefonul după mine oriunde aș fi și că atunci când am 10 secunde la dispoziție sunt cu ochii pe vreo notificare. Not good, of course. Well, era curată apa din budă, apa trasă, vasul de wc spălat cu detartrant de dimineață. L-a salvat Iulian, bibilit, sterilizat, nu știu ce i-a făcut, că mergea. O singură problemă – ecranul era în ape albastre, albe, gri pictat parcă de Monet. Cică în orez rezolvi telefoanele spălate/îmbăiate, so în orez stă de ceva zile.

Bun, joanghina veche, funcțională, la viteza melcului, aşa bine mi-a făcut. Nu Fb, verificat pagina blogului, câți – cum, notificări, nu mail, nu lecturi pe diverse site-uri. Şi uite cât de mult îmi ocupa telefonul ziua, printre celelalte activități – dus -întors din parc, hrănit și culcat mândra, jucat mândra, dus – întors terapie, alte mișcări casnice de strâns, pus, stivuit, spălat, atârnat rufe, ieșit în balcon la nisip cu Loli and so on, n-are rost să inventariez aici …cine cunoaște, știe :))))):
– Am recitit capitolele dintr-o carte dragă mie – Limbajul florilor. O poveste frumoasă despre curaj, speranță, dragoste, șanse de fericire. Sinţeam nevoia, că iar am ajuns acolo, în stadiul în care vreau să fac avioane din cărțile de parenting. Exemplele de acolo nu sunt scrise pentru mine și Loli, pe cuvânt. No worries, ne descurcăm,  e perioada de achiziții, stările sunt aşa schimbătoare, prin urmare da e nu, nu e da şi alte din seria, iar eu nu dau de pagina cu modul de gestionare salvator, fix pentru toate care vin astfel încât să am fix vorba și emoția de care am nevoie. But, hei, ne iubim la nebunie, tragem aer cu sonor, ne pupăm și îmbrățișăm strâns şi gata, suntem bine.
– Am gătit ceva care durează ca pregătire, e din familia tartelor, nu e specialitatea mea şi m-am strofocat să fie gluten, lapte free. Provocare, nu glumă. Iată finalul. A ieșit aproape foarte bună, data viitoare sper să iasă exact cum trebuie și revin cu rețeta. Am descoperit un maglavais bun pentru înlocuit brânza, așa că mai fac și dau detalii atunci.

20140528_182152

așa doarme și acum…toată lumea e a ei

– Mi-am dat seama că avem atâtea nimicuri de spus într-o zi, că după câteva zile fără telefon cu agenda completă (nici numărul maică-mii nu îl aveam) spui exact lucrurile care conteaza, concentrat, dai esenta. Aveam nevoie de liniste, să ne simţim sufletele, uneori chiar fără cuvinte.

 Nu voi îmbăia telefonul mai des, dar sigur voi lua pauze mai des de la anumite gadgeturi din viața mea. Chiar merită…

Image
0

Fenomene, fenomene, hai să ne jucăm cu ele – a nouă experienţă

După prima experiența cu A fost odată…un ou a Lolitei, ne-am gândit să încercăm încă un spectacol senzorial, verbal, de data asta pentru 2-5 ani.
Am fost la Fenomene, fenomene hai să ne jucăm cu ele, susținut în cadrul centrului Creanga 21, de Tăpușele. Pe lângă faptul că ardeam de curiozitate să ajungem acolo, citisem multe review-uri bune, eram curioși cum va reacțioa Loli.

Tăpusele

sursa foto: facebook Tăpușele

Ne-am pregătit de acasă: Loli, mergem cu mașina vrum-vrum, în scaunul cu mor-mor ( perna ursuleț a fost salvarea noastră deoarece Loli nu s-a lăsat convinsă să stea inițial în scoică, drept urmare am cumpărat scaun de mașină după multe probe, cu ea în magazin, apoi în mașină), mergem la copii, la spectacol cu aplauze-aplauze. Și tot așa. I-am amintit de cealaltă ieșire la spectacol, cum a suflat, s-a jucat cu ouăle din hârtie, la final.

WP_20160415_15_33_56_Pro

Prima probă cu scaunul de mașină, se vede cât i-a plăcut..

Am ajuns acolo un pic mai devreme, ne-am familiarizat cu jucăriile din curte, a stat cu ceilalți copii. A început spectacolul. Fiind un public numeros, scăunele multe, gălăgie, atenția ei era un pic distrasă de la început, de la actor. Loli a rezistat puțin acum. Nu din lipsă de interactivitate, ci din cauza freamătului, agitației din locul respectiv.
Spectacolul, în sine, este bine gândit, frumos structurat în vederea introducerii de noțiuni abstracte, colorat, cu rimă, cu interacțiune actor-public. Durează cam 40-45 de minute. Nouă ne-a plăcut de tipa de la Tăpușele, energia ei și felul în care a cuplat momentele de spectacol cu momentele în care a cerut publicului să intervină. Pentru Loli, 2 ani și o lună a fost încărcat. La ea va merge cam în apropiere de 3 ani și după. Spațiul de spectacol și lumina sunt ok, însă modul de joc al fetelor de la Hopa-Trop a fost mult mai vizibil, accesibil pentru Loli. Nu aveam scena și semicerc pentru public, spațiul de joc era în mijlocul rândurilor de scaune, ca un drum.
Acest tip de eveniment a fost o experiență de învățare, ne-am dat seama de nivelul de toleranță și înțelegere al unui spectacol, la care Loli poate participa acum. Suntem entuziaști de fiecare dată când recunoaște lucruri, stări și la fel de entuziaști ca atunci când spune, clar, gata! Nu e de ea, plecăm sau ne retragem mai devreme, ne oprim din acel joc, reluăm altul. Fiecare etapă de dezvoltare este atinsă diferit, de fiecare copil, și respectând nevoile copilului îl ajutăm să învețe mai ușor. Loli va putea urmări un astfel de spectacol după vreo câteva luni bune. Până atunci rămânem pe spectacole nonverbale, cu multă muzică și mișcare.
Vom reveni la Creanga 21, am trecut în revistă sălile de acolo, tipul atelierelor pentru copii. Intrați aici și vedeți ce au în program pentru vara asta.