0

“Artă” cu piese de puzzle pentru 4+

Când ai piese de puzzle pe care copilul nu le folosește, poți să organizezi un atelier de art craft  sau pretențios spus artă cu piese de puzzle.

puzzle

Artă cu piese de puzzle

Pentru că e februarie și tematica este cu inimioare și declarații, nu că n-am avea tema asta zilnic, iată ce am lucrat cu copilul de 4 ani și 9 luni.

Piesele noastre au fost mari, prin urmare, am adaptat niște idei de pe Pinterest, am inventat noi altele.

Materiale de lucru:

  • piese puzzle
  • pistol de lipit cu silicon – safety first, e utilă înainte de începrea lucrului o discuție despre ustensilă și cum va fi folosită, astfel încât să fie o activitate fun, nu una periculoasă
  • acuarele
  • nasturi colorați și alte accesorii de decorat colorate
  • panglică colorată sau cu model
  • hârtie glasată colorată
  • carton grosime medie
  • ochi de jucărie
  • câlți colorați

Inimi din piese puzzle 

  1. Decorațiune mare, plină, în formă de inimă
  • poate fi atârnată în casă, poate fi înrămată, sau adăugat agățătoare, oferită bunicilor sau nașilor, prietenilor (care apreciază astfel de art crafturi)
puzzle inimă

Decorațiune în formă de inimă – work in progres1

puzzle colorat

Decorațiune în formă de inimă – work in progres cu acuarele

puzzle colorat

Decorațiune în formă de inimă – aproape de final

puzzle inimă colorat

Decorațiune în formă de inimă – ready to give

2. Formă de inimă – cu amprente

  • în format mai mic poate fi o frumoasă decorațiune de Crăciun
  • noi am arătat-o bunicilor și abia așteaptă să o primească, să o pună la loc de cinste
  • amprentele nu se văd foarte bine, din cauza culorii cartonului folosit, dar amprentele sunt preferate de Loli.
  • poți pune poze, sau scrie mesaje în spațiul din interiorul inimii, numai inspirație să ai!
puzzle inimă

Decorațiune în formă de inimă – varianta 2

puzzle inimă

Decorațiune în formă de inimă – varianta 2 înainte de amprentare

inimă puzzle

Decorațiune în formă de inimă – varianta 2 cu amprente

 

Felicitări pentru părinți

  1. Piese disparate – cu figurine familie, în 2 variante

Varianta 1

  • o familie din piese puzzle, poți personaliza cum vrei – după numărul membrilor familiei, accesoriza familia cu ce ai la îndemână – nasturi, floricele, funde.
familie puzzle

Felicitare – familie puzzle

 

Varianta 2 – Funky family

  • au ieșit niște figurine tare distractive, Loli s-a amuzat mult la lipirea părului
  • urarea noastră e Happy Valentine Family Day
figuri puzzle

Figurine puzzle

puzzle familie

Familia puzzle

family puzzle

Funky family puzzle

     2. Piese unite – puzzle complet

  • ideea era să avem un mesaj – noi împreună suntem compleți – de aici și puzzle complet, nicio inimă bucățele:)

Puzzle complet cu inimi – în lucru

Puzzle complet cu inimi – încă în lucru

Puzzle complet colorat cu inimi

Și ca să avem și o decorațiune fără puzzle, iată o idee de decoratiune mică – de atârnat prin casă zilele astea de Valentini și Dragobeți sau chiar în bradul de Crăciun.

Decorațiune inimă

Decorațiune inimă – expunere ușă

Impresionat, nu, atelierul nostru de artă cu piese de puzzle? Ce am făcut noi, de-a lungul timpului, din diverse materiale și pe abilități, găsiți aici – Jocuri și Joacă

0

Fericirea ta nu depinde de copil, el doar ţi-o amintește

Sentimentul acela de fericire pe care nu credeai că îl vei simți din nou, ăla de simți că nu te încape corpul și vrei, în același timp, să ragi ca Tarzan, să plângi hohotind întins pe jos cu pumnii bătând pămantul, să râzi isteric sau să stai liniștit cu un zâmbet tâmp – îl vei simți, crede-mă!

Amnezie

Știi când îl simți și nu e ceva de genul trăiam nefericirea înainte, abia acum am căpătat fericirea. Nu, e doar un pic de uitare acolo și (re)trezire înapoi în fericire. Pentru că, stâlcit, peltic, sâsâit, cu suflarea precipitată, poate de neînțeles pentru cine nu cunoaște, dar perfect auzibile în urechea unei mame:

Copilul a spus – e ceată afară, mami! Și nu vorbești despre ceață, în general. Rar atingi subiecte despre vreme. Nu era esențial să discuți fenomene, adică le amintești, dar nu insiști, când se poticnește încă la număratul degetelor și mersul pe jos. În plus vremea nu te mai bucură, că nu ai timp să contempli, dar el ți-o amintește, oprește timpul pentru tine, cumva.

Copilul a spus: Ai o ideea genială, mami! Iar tu nu folosești cuvântul acesta și nici genială nu te simți. Poate doar utilă, și când nu e despre utilitate, este despre încurcă-treburi.

Copilul a spus că e supărat și nu te iubește, pe moment. Apoi vine cu o îmbrățișare mare – fac așa mami, ca să îți treacă! Mori pe loc, că tu nu te-ai simțit iubibilă când ai ridicat tonul.

Copilul a spus: vreau cu căruțul, că e mizerie pe jos, deși brațele tale o duc zi de zi. Poate ai amintit că ți-e greu și că atunci când va trece iarna, și va fi uscat pe jos, va merge de mânuță, pentru că are picioare puternice.

Copilul a spus: toate cele de mai sus și multe alte lucruri cu potrivire de sens și rostit cum s-a priceput, iar tu doar visai că le va spune cândva.

Cuvintele pe care ni le spunem

Copilul vorbește în felul lui, de mult timp, iar tu l-ai înțeles și îl înțelegi. Dar acum vorbește, sunetele pe care le scoate le simte cum ies din el, a prins ”glas” cum s-ar spune.

Deși noi simțim copilul, te gândești…mai ai nevoie de cuvinte? Ce sunt cuvintele? Ce dacă nu vorbește, când tu îl întelegi?

Și da, erai fericită și înainte de toate astea și dacă nu vorbea, că fericirea nu stă doar în cuvintele pe care ni le spunem, sau vrem să le auzim. Fericirea e dincolo de noi și o primești doar dacă ai inima deschisă.

Inima deschisă

Nimic în lumea asta nu aduce fericirea, nimic nu te face fericit dacă continui să pleci în căutarea ei precum ai căuta aurul mult visat. Nu, e deja aici și e vie și sub nasul tău.

Cred ca uităm fericirea pentru că e la îndemână și e așa simplu să treci nemulțumirile, deciziile pripite, greșelile de moment drept nefericire.

Și da, poate eu, tu, am uitat câteodată fericirea, dar copilul ne amintește întotdeauna! Chiar când e ceață afară!

fog

fericirea ta nu depinde de copil, el doar ți-o amintește sursă foto: unsplash.com

0

4 povesti pentru copii cu ilustraţii deosebite

Am ales pentru azi 4 povești pentru copii cu ilustrații deosebite. Poveștile, atunci când le aleg pentru Loli sau pentru mine, se adună în 2 categorii – povești care te conectează la mesaj prin ilustrațiile deosebite și povești care vin așa lin, le încorporăm fără prea mult vizual, ilustrațiile sunt ca bonus.

Am cumpărat recent pentru Loli, pe lângă cele 2 cărți care ne lipseau din seria cu Mog (dau ochii peste cap, dar ce să fac, îi fac plăcere copilului) 4 cărți minunat ilustrate:

  • Prințesa cerului 
  • Între cer și mare
  • Povestea unui șoricel zburător
  • Henry și puterea imaginației
Cărți deosebite

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – colaj cărți

Noi citim la lanternă fie seara, fie la prânz (cu draperiile trase) și fiecare pagină este descoperită lent și e un sentiment foarte plăcut. Fata mea iubește modul ăsta de a citi și o stimulează să le descopere singură când simte nevoia, fără lanternă. O găsesc răsfoindu-le, fără să-și dorească să-i citesc, pentru că o povestește ea cu cuvintele ei, o aud cum face scenarii. Și nu mă suferă în preajmă (du-te mami!). E momentul ei, iar eu dispar din peisaj.

Așadar,

Prinţesa cerului – Rino Alaino

  • O poveste captivantă (o recomand copiilor de 4 ani spre 5-6) care aduce lumina și întunericul (umbra) în același plan, ca apoi să le despartă.
  • Autorul face un fel de reinterpretare a istoriei stelelor și Lunii.
  • Este imaginată sensibil și desenată în nuanțe de maro și auriu.
secventă carte Printesa cerului

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Prințesa cerului și prietenul ei – marinarul

 

  • Printesa cerului e greu de digerat la prima vedere, un tată își ascunde fiica, invidios pe lumina ei, mama este disperată și cere ajutorul unui marinar. Acesta face un drum din stele de mare pentru Luna, astfel ea ajunge acasă la mama ei.
Secvență carte-drumul de stele

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – drumul de stele

 

  • Ideea e că povestea dacă o explici tu ca adult va deveni abstractă pentru copil. Eu am lăsat copilul să ceară explicații, să experimenteze emoții și ilustrațiile magnifice și să descopere totul în termenii lui.

Intre cer și mare – Fraţii Fan

  • Povestea este despre nevoia de a visa, imagina lumea cu necunoscutele ei pentru a o putea integra ușor.
  • Un băiețel, pe nume Finn, visează la bordul navei lui despre un loc minunat unde cerul și marea se întâlnesc, despre care știe de la bunicul lui. Nava construită în amintirea bunicului avea să-l ducă în călătoria plină de aventuri și emoții către locul dintre cer și mare.
secventă carte- între cer și mare

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Între cer și mare – secvență

  • Cartea este desenată în culori pastelate, cu pagini din hârtie groasă și acest lucru îi dă un iz de poveste de demult, ca un drum înapoi în copilărie când orice este posibil, chiar și drumul către lumea dintre cer și mare.
  • Mie îmi vine să dorm cu ea sub pernă. Pentru copiii mici de 2+ spre 3+ povestea poate deveni senzorială, despre descoperirea desenelor, urmărirea conturului animalelor pe care le cunoaște, identificarea elementelor fantastice din poveste.
Imagini carte - intre cer si mare

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Imagini carte

 

Lindbergh. Povestea unui șoricel zburător – Torben Kuhlmann

  • Are ca sursă povestea adevărată a lui Charles Lindbergh, pilot american și pioner al aviației. Lindbergh a construit un avion cu un singur motor și a traversat Atlanticul cu foarte puține șanse de a termina călătoria, doar cu mult curaj.
  • Istoria aviației, a primelor reușite ale omenirii de a zbura, pentru copii poate fi greu de accesat și neinteresantă dacă nu e cuplată cu un fir narativ atrăgător sau nu e fan chestii tehnice.
  • Cartea este ca un film de desen animat. Are secvențe, cadre foarte frumos construite, te simți părtaș la aventură, modul cum sunt desenate personajele, ce parcă ies din file, o fac valoroasă ca ilustrație și mesaj.
Secvență carte-schițe avion

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite- schițele șoricelului

Secvență carte - pericole pe drum

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite -pericole în zbor

  • Curaj, determinare, curiozitate – iată o parte din ingredientele copilăriei și dacă un șoricel poate traversa în zbor un ocean, apoi un copil poate străbate lumea întreagă doar dacă se gândește la asta.
  • Pentru 4+ poți iniția conversații foarte frumoase pe tema zborului, a necesității de a depăși limite și despre revoluția tehnicii, despre modul cum lumea evoluează și cum invențiile au adus nivelul de trai așa cum îl experimentează acum.
  • Bonus – la finalul poveștii găsești o scurtă istorie a aviației.

Henry și puterea imaginaţiei –  Skye Byrne, Nic George

  • Mie îmi plac povestile ilustrate cu text puțin. Te solicită un pic deoarece pentru copilul mic contează mult vizualul și povestea are farmec numai dacă se implică povestitorul. Adică – tu, părintele.
  • Cartea este așa cum spune titlul despre imaginație, despre cum să te folosești de imaginație ca să exprimi o emoție, ca să prinzi curaj, să îți îndeplinești o dorință.
  • Henry, băiețelul din poveste, își pierde iepurașul preferat. Bunicul îi dă un sfat foarte bun – să-și imagineze că l-a găsit!
  • Cartea are 2 planuri în ilustrație – desenul în creion și elemente de decor din viața reală. Cu alte cuvinte desenul ce spune povestea se completează cu elemente reale și sugestiv potrivite pentru fiecare acțiune a personajului.
Secvență carte - Henry și puterasa imaginației

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – imagine frunze și desen creion

Secvență carte - călătorie primejdioasă printre crocodili din cârlige de rufe

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – călătorie primejdioasă printre crocodili din cârlige de rufe

 

  • Pentru copii povestea poate servi drept soluție pentru zilele alea în care nimic nu e cum trebuie și pe plac. Dacă îți folosești imaginația poți transforma ceea ce nu face ziua bună, poți schimba perspectiva și cine știe ce va ieși. O zi minunată, poate!

Spor la citit, pentru inspirație și alte review-uri de cărți, scrie carte copii la secțiunea search de pe site și sigur vei găși cărți interesante.

0

Flori decorative – proiect în echipă cu copilul 4+

Iată o idee de cum să umpli vaza care stă stingheră pe comodă cu flori decorative din piele artificială colorată, nasturi colorați în formă de floare, sclipici, bețe de lemn, stickere în formă de frunze.

Idei de cum să faci flori decorative din hârtie, din materiale felurite sunt o mulțime pe Pinterest, numai cu materialul pe care îl aveam noi nu am găsit un model easy to make, care să se preteze răbdării de 4 ani și 8 luni.

Prin urmare, mai jos este ideea nostră și întreaga operațiune de how is made, pe etape:

1. Corola

2. Tulpinile

3. Frunzele

4. Asamblarea florilor și aranjamentul floral în vază

Așadar,

Corola florilor

  • Am tăiat materialul fără prea multe onduleuri și ifose, adică forme de oval și un soi de cerc cum a reușit Loli să taie, le-am suprapus cromatic după inspirația de moment și le-am lipit cu pistolul de lipit cu silicon.
Culori și naturi

Flori decorative – forme colorate și nasturi

  • Sclipiciul – set de 6 cutiuțe (se găsesc la orice librărie), că flori fără glitter nu se poate, l-am turnat de-a valma pe urme de silicon cald, tot cu pistolul de silicon ne-am ajutat. Am lăsat și mândra să lucreze, cu supravegherea de rigoare.
 Glitter

Flori decorative – decorare cu sclipici

 Tulpinile

  • tulpinile sunt bețe de frigărui pictate cu verde. A durat foarte puțin să le facem și s-au uscat până am lipit și dat cu sclipici așa zisele petale.
Tulpinițe verzi din bețe

Flori decorative – pictatul bețelor (tulpinițelor)

Frunzele

  • Le-am cumpărat de la librărie, sunt din categoria art craft, din fetru, autoadezive, foarte ușor de mânuit. Am lipit câte două între ele cuprinzând și bățul.
Frunze din fetru

Flori decorative – tulpinițe și frunze din fetru

Asamblarea și realizarea aranjamentului floral

  • am lipit corola cu tulpina pe spate cu pistoul de silicon și gata. Avem flori decorative!
Flori decorative

Flori decoarative – asambalarea – corole și tulpinițe

vază cu flori decorative

Flori decorative – vaza cu flori

Vază privită de sus

Flori decorative – privire de ansamblu – am umplut interiorul vazei cu resturile de la proiectul nostru pentru a putea aranja florile care aveau tulpinile prea scurte.

Spor la bricolat! Și inspirație pentru noi proiecte cu flori pornind de la proiectul nostru cu flori decorative. Pentru alte idei de proiecte DIY și jocuri și jucării făcute în casă aici găsiți inspirație.

0

Numerele și număratul – achiziţii importante în dezvoltarea copilului

Numerele și număratul sunt etape importante în dezvoltarea unui copil.

Numerele pot fi memorate încă de mici, dar semnificația numerelor și număratul contează mult să fie înțelese pe măsură ce cresc.

Numerele, culorile sunt indicatori de orientare, sunt definitorii în structurarea gândirii. Număratul până la 20, spus precum o poezie, nu înseamnă abilitatea de a număra. Da, este o abilitate de memorare, nu și de numărare.

Numerele și număratul – idei de jocuri

Copiii pot fi stimulați de mici să recunoască și învețe numere, apoi număra cu sens. Prin jocuri simple le deschidem mintea privind semnificația unui număr și îi pregătim pentru probleme de adunare, scădere, șiruri simple. 
Materiale necesare pentru orice activitate de învățare a numerelor pot fi construite în casă sau cumpărate. Aici sunt 7 idei de jocuri de recunoaștere a numerelor, lucrate cu fiica mea.

Cu toate acestea:

  1. Dacă nu ești inspirat să concepi un joc cu numere poți folosi aplicații mobile dedicate vârstei. Eu am dat un search pe google așa mobile app for recognizing number for kids și ai multe de citit și descoperit.
  2. Dacă nu iubești tehnologia și copilul învață mai bine cu suport material poți cumpăra numere cu magnet, piese de lemn cu numere, carduri, planșe.
Numerele și număratul – planșe numere

Numerele și număratul – introducere și semnificaţii numere


Învățatul numerelor și numărătoarea nu au dată fixă.

Începem învățatul numerelor de la 12 luni? Nu! Copilul este deja introdus în lumea numerelor fără ca tu să realizezi. Când te jucai cu copilul, bebe fiind, îi numărai degetele, îi povesteai câte luni are, câte ore sunt până mergeți în parc, sigur ai numărat pașii făcuți pentru prima dată fără susținerea ta cu glas tare și l-ai lăudat și încurajat.

Copilul are datele problemei de când este mult mai prezent la ce-l înconjoară, 3-4 luni, suntem cu toții de acord, nu?

  1. Cum fac să vizualizeze pe parcurs numerele, să învețe să le recunoască fără să îmi bat capul cu ordinea?
  • Sunt atent (eu, părintele) la ce îmi arată copilul și dacă acolo e un număr îi povestesc despre, îl atingem (partea de senzorial, tactil ajută mult la identificare și memorare), îi urmărim forma cu mâna. De exemplu: numere de pe diverse reviste, numerele de pe jucării, numărul autobuzului spus cu voce tare, numărul tastei de la lift cu etajul unde urcăm etc.

2. Cu cât copilul poate menține mai mult atenția îi prezint numerele în diverse materiale: spuma, lemn, magnetice și introduc totodată și ordinea lor. Fără grabă. 123, apoi 1234. Nu e musai să ajungă la 10 imediat.

  • Număratul, ca abilitate, nu începe abrupt cu repetarea la nesfârsit 1, 2, 3. Ideea este să te folosești de vârsta copilului și să ajuți la înțelegerea unui număr prin jocuri simple, ca apoi număratul să vină lin.

De exemplu:

  • câți ai ai?- 1an – ridică un deget, 2 ani urmează, îi arăt 2 degete.
  • Câți covrigi luăm în parc – unul, doi,trei – practic cantități, în același timp.
  • Câte picioare ai, câte șosete punem?
  • Câte mâini? Câte mănuși? Strecor și ideea de pereche.

Numerele și număratul – practici

Numerele pot fi învățate antrenând mult partea de senzorial.

Numerele și număratul – recunoaștere senzorială cu plastilină
Numerele și număratul – recunoaștere senzorială – bucăți de spumă lipite în forma numărului 4

Număratul unui șir de obiecte, număratul degetelor de la ambele mâini este o altă abilitate pe care copilul o dezvoltă ușor când a înțeles semnificația unui număr și poate recunoaște cantități simple.

numere și cantități
Numerele și număratul- numere și cantități

Poți folosi jocuri din lemn, poți folosi piese lego – idei de pe Pinterest aici, plastilina.

Sunt jocuri cu numere pe care fiecare părinte le face, fără vreo documentare amănunțită, ideea este că ajută mult să repetăm tot felul de ghidușii cu numere chiar dacă ți se pare că nu e necesar.

Spor la joacă și inspirație de a vă juca cu numerele și număratul.

0

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă

Nevoia de consiliere pentru părinți și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă uneori este necesară. E bine să știm că există și această posibilitate, consilierea specializată poate fi soluția optimă pentru a înțelege emoțiile și pașii de urmat pentru integrarea copilului într-o comunitate.

Primul an de grădiniță al fetei mele a fost greu, nici măcar nu însumează un an de școlarizare, deoarece am retras-o, cu luni bune, înainte de terminarea anului școlar. A fost o decizie bună și ne-a dat ocazia să ne pregătim mai bine pentru următorul an și să găsim o grădiniță compatibilă cu nevoile ei educaționale și de integrare în comunitate.

Ca părinte am avut mari temeri (le-am și experimentat) legate de alegerea grădiniței, de educatori, de modul cum copilul evoluează în mediul de învățare și modul cum se gestionează copiii cu nevoi educaționale speciale sau pentru care procesul de adaptare este de durată mai mare.

Gândurile mele erau despre:

  • Educatorii, cei tineri și nu numai, sunt pregătiți să înțeleagă psihologic schimbările prin care trec copiii ce vin la grădiniță?
  • Așteptările lor educaționale, de adaptare la comunitate țin cont de nivelul lor de dezvoltare?
  • Grădinițele au angajat psiholog, psihoterapeut care să asigure suport copiilor și părinților, respectiv educatorilor?
  • Evaluarea educatorului este suficientă când vine vorba de problemele de adaptare și parcurs educațional? 

Despre adaptarea la grădiniță și sfaturi de la specialiști am scris aici și aici. Despre cine ne educă copiii, problemele cu care eu și fata mea ne-am confruntat, am scris lung și dureros aici.

Am ținut să reiau subiectul cu prietena noastră Cristina, deoarece cred că, în tot procesul de adaptare la un sistem de învățare, pe lângă consilierea copiilor și a părinților, educatorii ar trebui să fie susținuți, încurajați să participe la ore de consiliere sau la conferințe, workshopuri și cursuri de pregătire cu psihologi sau psihoterapeuti.

Clar, lucrul cu copiii din grădinițe nu este ușor, uneori educatorii și părinții au nevoie de sfatul unui specialist.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă – rolul consilierii

Atunci când educatorul, profesorul întâmpină dificultăți cu copilul, de cele mai multe ori sfătuiesc părintele să meargă la consiliere. În majoritatea cazurilor consilierea este unidirecțională, educatorul nu beneficiază de același ajutor, din varii motive. Din această cauză procesul de adaptare se realizează cu dificultate, este de durată, cu mult opoziționism din partea copilului, uneori a părintelui și educatorului. Așadar, urmarea unor cursuri de formare cu un psiholog, terapeut în instituție sau prezența permanentă a unui consilier sunt binevenite pentru grădințe, nu doar pentru ciclul primar și gimnazial.

Când fata mea nu reușea să se adapteze la prima grădiniță cu tot suportul venit din ore multe de terapie, de acasă, am întrebat: educatorul a cerut ajutorul psihologului (prezent în grădinița unde mergea atunci), a luat în calcul și alte resurse care să-i ofere unelte în plus pentru ca fata mea să coopereze și să nu privească cu ostilitatea orice încercare de abordare a educatorului? Răspunsul nu a fost unul pozitiv, deși fata mea era inclusă în terapie în cadrul grădinitei, respectiv participa la cursurile de dezvoltare personală oferite de grădiniță. Prin urmare, cum aș fi putut eu să conving copilul că mediul unde merge este unul sigur și că se va simți bine, când în cercul încrederii nu intra și educatorul?

Prezența consilierului psihologic în grădiniță este esențială, acesta având rolul de a însoți cadrul didactic pe drumul înțelegerii comportamentelor celor mici, al acceptării necondiționate, precum și de a ajuta la crearea unui mediu securizant, în care așteptările față de comportamentul copilului să fie clare, iar limitele de care are nevoie acesta să fie respectate consecvent.

De asemenea, psihologul îi poate ajuta pe cei mici să-și recunoască și exprime propriile trăiri, să se adapteze mai ușor la contextul actual, să înlocuiască acele comportamente care îi deranjează pe cei din jur cu unele care să-i permită să se integreze în grup. Deși rolul cadrelor didactice este acela de a transmite cunoștințe, dacă nu se creează o legătură bazată pe respect și înțelegere, precum și disponibilitatea de a discuta despre emoții și rezolvarea constructivă a conflictelor, atunci dezvoltarea competențelor emoționale ale copilului vor avea de suferit, iar copilul nu va fi deschis să învețe, indiferent cât de competent este educatorul.
Consilierul urmărește dezvoltarea copilului și sesizează și acționează atunci când intervin probleme. El consiliază atât copilul, părintele, cât și cadrele didactice și are în vedere creșterea și educarea unui adult responsabil, căruia să-i pese de binele celorlalți oameni.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă – ingrediente necesare pentru adaptare

De-a lungul timpului s-au scris nenumărate articole despre adaptarea copilului la grădiniță, s-au punctat ingredientele necesare pentru acest proces, și simt că este necesar să reamintim, să repetăm, subliniem fără oboseală: fără aceste ingrediente procesul de adaptare va fi anevoios pentru copil, părinte și educator.


Din punctul meu de vedere, câți copii sunt tot atâtea metode de adaptare, căci fiecare copil este unic și se comportă conform stilului de viață pe care l-a învățat privind la mica lui societate FAMILIA.
Tocmai din acest motiv nu există o rețetă general valabilă care să facă adaptarea copilului și a părintelui mai ușoară.

Totuși sunt câteva ingrediente care fac integrarea copilului și a adultului în orice mediu nou mai facilă: respectul, întelegerea, conectarea, dragostea, transmiterea mesajului că fiecare om este important și are rolul său în mediul respectiv.

De asemenea, respectarea ritmului fiecăruia este esențială în procesul de adaptare. Odată ce copilul pătrunde în mediul nou al grădiniței și mica lui societate se extinde, el va căuta cu orice preț să aparțină.
Și, deși atât părinții, cât și educatorii își doresc să crească viitori adulți responsabili, cooperanți, capabili să se descurce singuri, de multe ori ei petrec mai mult timp analizând comportamentele problematice și nu punctând când lucrurile merg bine. Și după cum bine știm “lucrul căruia îi acordăm mai multă atenție, pe acela îl vom vedea din nou și din nou”.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă-pegătirea de acasă pentru grădiniţă

Totodată, adaptarea copilului la mediul nou, la oamenii necunoscuți și la regulile noi ține și de trăirile părintelui și este foarte important să-i povestim copilului cu încredere despre locul în care el va petrece un timp cu alți copii de vârsta lui cu care se va juca, va mânca, se va odihni și va explora și învăța lucruri noi alături de doamne drăguțe care iubesc copiii și care se simt confortabil în lumea plină de culoare a copilăriei.


Îmi amintesc cu plăcere de momentele când îl luam pe băiețelul meu de la creșă și le găseam pe doamne construind castele imaginare, dansând împreună cu cei mici sau jucându-se pe covor cu ei. Începutul nu a fost ușor nici pentru noi, dar cu răbdare, înțelegere și implicare atât din partea părintelui, cât și a educatorului anxietatea de separare a copilului se risipește în momentul când cel mic înțelege că la sfârșitul programului părintele vine și îl ia, că are posibilitatea să-și facă prieteni noi, să se joace, să cânte, să danseze, să învețe și la sfârșitul zilei să se reîntoarcă în mediul lui, acasă. După un timp vine și momentul când el îți spune: te rog mai așteaptă-mă puțin, aș vrea să termin jocul sau, doamna ne spune o poveste frumoasă și vreau să-i ascult finalu…Asta în cazurile fericite.

Din păcate, am auzit și povești halucinante cu copii plângând în hohote smulși din brațele părinților sau cu copii pedepsiți pentru că au deranjat ordinea clasei. Nu contest faptul că este greu să ai în grijă 20 sau poate chiar mai mulți copii, dar pedeapsa nu este o metodă de disciplinare, cel putin nu pe termen lung, deoarece un copil de 4-5 ani care este pedepsit va repeta acel comportament, fie și numai pentru a fi din nou în centrul atenției. Dacă ați nimerit într-un astfel de mediu și ați încercat să discutați cu persoanele în grija cărora vă lăsați copiii fără a ajunge la un acord, poate ar fi bine să căutați o altă grădiniță, căci educația se face cu blândețe și se bazează pe cooperare și dacă dvs ca adult nu ați reușit să cooperați cu cei care cresc generații de viitori adulți, copilului îi va fi și mai greu să o facă și probabil îi va fi imposibil să se adapteze.

Un părinte relaxat, care are încredere în oamenii în grija cărora își încredințeaza copilul, îi transimte încredere celui mic și mesajul că este capabil să facă față provocărilor grădiniței.

Un educator care recunoaște când este în dificultate, care caută și pentru el, fără să se simtă neadecvat, resursele necesare pentru a traversa lin perioada de adaptare la un nou an școlar, la o nouă generație de copii, de la un specialist, terapeut, de la un alt educator cu mai multă experiență, este un educator responsabil. Nimeni nu deține răspunsurile, uneori ce scrie la carte nu funcționează nici pentru educator, nici pentru părinte. O vorbă blândă, o îmbrățișare fără cuvinte, un ținut de mână un pic mai mult, un cântec repetat de n ori, un om calm, echilibrat în emoții și empatic, pe care copilul îl simte astfel, ajută mult.

Adaptarea la grădiniță, la orice, nu vine fără un pic de travaliu, să zicem, dar e de bine, orice ne provoacă, ne ajută să evoluăm. Cu suportul nostru copiii vor reuși să termine grădința, școala, să continue ce îi pasionează.

 

0

Când vei fi mare

Mi-am dorit să cresc repede până am împlinit 17-18 ani. Voiam să fiu adultul care poate lua decizii singur, poate răspunde la provocări, poate lua viața în mâini și defila cu ea. Timpul se derula doar pe sensul – când vei fi mare.

Când mi-am făcut buletin nu am fost așa impresionată. Nu era creșterea de care aveam nevoie. După ce mi-am făcut buletin, tata mi-a spus că de acum încolo responsabilitățile mele acolo încep și tot acolo vor fi scrise dacă le încalc, identificate cu numele meu. Aveam eu așa ceva? Nu aveam nici măcar setate linii clare despre identitate, despre ce vreau eu, despre cine sunt eu. Ai mei mi-au definit responsabilitățile ca fiind – să învăț bine la școală, să ascult de părinți(de ei), să cunosc toate lucrurile care nu duceau în mine (să fii cuminte, să nu vorbești urât, să nu mă faci de rușine, să nu …), ci în afara mea pentru altcineva. Eu eram tot ce trebuia să fac bine, restul nu avea voie să existe. Și cred că mulți am crescut așa, generația anilor 80′.

Când vei fi mare -de ce îmi doream cu ardoare să cresc?

Ca să fac ceva pentru mine, pentru care să nu dau socoteală, să fie chiar nedefinit, dar să mă împlinească. Voiam ceva compus din mai multe, dar ce voiam să fac când voi crește? Și de care să fiu responsabilă?

Ce vrei să fii când vei fi mare e întrebarea care sper să nu o adresez fetei mele, într-un moment de amnezie sau de nervi. E fix ca la interviu, un pic diferită – unde te vezi peste 5 ani? Nu mă scoate din pepeni, dar îmi provoacă iritație.

Nu e nimic în neregulă cu a visa, nu știu unde am auzit, citit dacă ai un vis, dorință numai pentru faptul că ți-ai făcut schema cu doleanța, universul lucrează pentru tine.

Da, e bine să îți setezi așteptări, obiective, e bine doar să faci bine ce faci la momentul prezent și să lăsăm ce ar să vină pentru când va veni. Pentru că ceea ce faci acum cuprinde și lucrează și pentru peste 5 ani. Logic, nu?

Îmi amintesc cum ne întreba pe rând învățătoarea, prin clasa întâi, treaba cu ce vei face când vei fi mare și văd clasa, colegii și ce a spus unul altul, numai pe mine nu mă văd. Serios, nu știu ce-am bâiguit atunci. Am viu în memorie momentul întrebării, însă ce am răspuns nu am habar. La modă era doctor, profesor și marinar. Astea știu că au fost tare uzate ca viitoare meserii.

Când vei fi mare – Ce am răspuns că voi fi? 

De unde să știi la 7 ani ce vei fi peste n ani? Mai sunt multe de descoperit, abia se deschide lumea. Nu exclud că există copii determinați, cu pasiuni de mici și care, mental vorbind, sunt pregătiți de la vârste fragede pentru un anume path în carieră. Dar de unde știi răspunsul corect?

Eu, probabil, nu-mi amintesc dintr-un singur motiv: eram stresată de răspuns. Că nu e cel corect, așteptat, bun, de care nu vor râde, de care dacă află mama nu va intra în pământ de rușine.

Voiam să cresc ca să găsesc răspunsul. Asta voiam, de fapt. Ca să știu (așa am crezut atunci) era nevoie să fiu mare.

Când vei fi mare – cum ajungem mari?

Punctăm de mici partea cu existența despre care copiii nu o pot cuprinde numeric (ani, zile, când vor fi mari), de când abia învață să numere până la 10 sau 1000. Practic noi proiectăm copilului să își dorească să crească ca să scape. Nu pentru că nu știe ce vrea, ci pentru că nu știe cine este și crește doar cu gândul ăsta fără să fie atent la ce crește pe lângă el.

Dacă am lăsa copiii să fie ce vor, să identifice lucruri pentru ei, în sensul de dezvoltare, urmare de pasiuni de moment, dacă am sta deoparte chiar dacă renunță la dans fix când era foarte bun, să descopere singuri și cu asigurarea ta că nu vei judeca instant ce a descoperit, că îi dai timp să sedimenteze singur erori și greșeli de moment, fix atunci le configurezi cum vor fi când vor fi mari.

Construiești cine sunt eu pe care niciun buletin nu le-ar putea spune sau școală urmată, și, la întrebarea ce vrei să fie, vor ști să spună fără teamă: că vor să fie poate asta/aia sau ce le aduce clipa și cel mai important- vor fi bine!

Asadar, a fi mare nu e o cursă către ceva ce nu știu părinții, nici copilul, dar se va demonstra că există, a fi mare înseamnă strat după strat de experiențe sprijinite de părinți cu dragoste și încredere, iar atunci când copilul este mare toate acestea îl țin echilibrat, înțeles, curajos să greșească, să o ia de la capăt, să crească în continuare.

0

Cu gândul la ce va urma

De 4 ani nu pot spune că am simțit că nu mai pot de plictiseală. Nu a fost minut neocupat și clipă pe care să o contemplu. Anul acesta a fost plin, cu multe încercări, cu momente din care credeam că nu ies. Dar din tot greul și plinul a ieșit ceva frumos, a crescut precum pasărea colibri din cenușă – multă speranță, multe lecții și împlinire. Am ajuns la capitolul ce a fost greu, a trecut, ce va veni nu va fi de netrecut. 
Dintre toate câte au venit anul ăsta, eu subliniez atât:

  • Sunt un om simplu și nu e ceva rău, ori de plecat capul. Este despre a fi ceea ce ești și a deține controlul întregului tău
  • Sunt mama unui om mic dar cu o mare putere și am contribuit cum m-am priceput mai bine la exprimarea puterii lui și a capacității de a cuprinde cât mai mult din lumea înconiurătoare
  • Sunt soția unui om și fiecare bucată din mine îi este recunoscătoare pentru iubirea și curajul de a mă lăsa să capăt formă și curaj când am crezut că nu mai am resurse
  • Sunt ceva mai mult decât exprim uneori și nu port toate cuvintele și nuanțele unui moment, dar apreciez tot ce mi se întâmplă 
  • Sunt în revizie cu multe trăiri și reacții și uneori acest lucru mă face să dau înapoi și să pierd curaj, dar apoi mă adun și sunt fearless
  • Sunt împăcată, în cea mai mare parte, cu provocările vieții mele, nu pretind că am soluții și empatie pentru oricine, pot să ascult și să țin lucruri doar pentru mine.

Pentru anul ce vine nu am dorințe și idei pe care scrie determinare să le împlinesc (am, evident), vreau doar să am click-ul acela de curaj pentru orice mă inspiră și să nu rămână neexplorată ideea. 
Vouă vă doresc curaj și încredere, vise realizabile și dragoste cât puteți duce. Și mulțumesc pentru fiecare rând citit și gând (spus și nespus).


La mulți ani! 

0

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase

Mulți dintre noi din momentul în care devenim părinți, ne redefinim ca oameni, devenim versiuni la care nu ne-am gândit vreodată și tot ce am fi jurat că e într-un anume fel, se desface bucată cu bucată și se reface în alt adevăr. Mult mai pur și cu sens. Povestea noastră se rescrie practic, chiar prinde contur în povești în versuri și rime amuzante.

Pentru unii dintre noi părințeala scoate la iveală multă inspirație, curaj, pasiuni noi și sunt precum izvorul la care nu a ajuns nimeni, dar care, atunci când dai de el, iese la suprafață și își face loc, nu mustește, ci curge clar, fără oprire, face albie și curs pe oriunde încape.

Atunci când devii părinte, copilul din tine revine și se șlefuiește din nou. Joaca de care ai uitat, se dezvăluie iar, deși îți vine greu la început. Nu c-ai fi uitat de tot, însă a fost nevoie să o lași deoparte, ca să parcurgi etape, pentru că așa e cercul vieții. Așa cred eu. Creștem cu joacă multă, o sedimentăm, apoi iar ne jucăm, până cresc copiii nostri, sedimentăm cât pleacă la facultate, apoi reluăm cu nepoții.

Ian Worboys celebrează acest cerc al vieții printr-o serie de cărți destinate copiilor și părinților. Prima din serie a avut lansarea acum o săptămână, în urmă. Cine este Ian Worboys, citiți pe îndelete aici, eu vă povestesc despre impresiile și gândurile stârnite de întâlnirea cu prima carte din seria The Crush Series, Frog Crush.

Frog Crush

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase – coperta Frog Crush

  • Seria a fost scrisă în urmă cu mulți ani pentru copiii lui, poveștile sunt pline de umor și pentru că atunci nu a găsit un titlul care să definească întreg conceptul poveștilor, abia după ce copiii au crescut și după moartea recentă a unuia dintre ei, a putut defini totul cu numele de The Crush Series.

autorul și ilustratoarea Silke Diehl – o arhitectă care și-a dorit să ilustreze cărți pentru copii și acesta a fost momentul în care visul ei a devenit realitate

  • Poveștile sunt în versuri, rimele sunt haioase, iar motivul pentru care poveștile lui vin în această formă este următorul: versurile și rimele l-au ajutat pe autor să crească, să învețe, să-și îmbunătățească parcursul academic, când educatorii și profesorii nu au crezut asta. Dislexia, cea de care nu a putut fi diagnosticat în copilărie, a fost moștenită și de fiul lui Robert, și, în momentul când acesta a fost testat pentru dislexie, abia atunci, făcând aceleași teste ca și fiul lui, a realizat că și el a suferit de același lucru și că obstacolele pe care le-a avut de înfruntat în viața de școlar, aici au avut sursa. Dar, dislexia nu l-a ținut pe loc, nu l-a oprit să ajungă un om împlinit, fondator de companie, și autor de cărți.

O nevoie specială, și cred că am să mă repet la nesfârșit, nu este o slăbiciune (doar dacă crezi asta și lași pe alții să te convingă), este o putere. Dacă îți cunoști puterea, o lucrezi, apoi o pui în slujba ta, nu are cum să fie mai rău. Dați de veste celor care se simt copleșiți de slăbiciunile lor și ale copiilor lor.

  • Revenind la subiect, seria The Crush, este și un fel de manifest pentru părinți, autorul încearcă să transmită, prin felul jucăuș al poveștilor și situațiilor cu care se confruntă personajele, adevărul pe care el l-a simțit și trăit în urma morții fiului – „Gândim adesea că avem o singură viață de trăit, cum la fel și copiii nostri au viața lor, și pe lângă a ne trăi viața noastră, avem de fapt, de trăit și viața copilului. Și, deși, copiii nostri, chiar dacă nu o spunem, sunt uneori pain in the butt, să ne amintim întotdeauna că sunt speciali, diferiți, creativi, că sunt muzele noastre, asa cum și ai mei au fost pentru mine”.

Ian a mai spus că personajele cărții sunt construite pe ideea de a fi diferit, special, fiecare cu felul lui de a exista și cum viața trăită este legată de viața altuia, cu beneficii și dezavantaje și tot așa, ca într-un circuit (life in life).

  • Pe lângă partea de lectură, Frog Crush (respectiv pentru toate cărțile din serie, care vor fi doar în limba engleză), are suport material și audio. Kitul educativ conţine pe lângă cartea în limba engleză, un set de întrebări şi răspunsuri care îi ajută pe părinţi să îşi susţină copiii să înveţe într-un mod amuzant litere, cuvinte în limba engleză, animalele şi viaţa lor, emoţii şi sentimente, cuprinde și fișe de colorat, un puzzle, mascote.

  • Proiectul este conceput în așa fel încât părintele să aibă la îndemână tot ajutorul de care are uneori nevoie (lipsă de inspirație, oboseală) ca să se poată juca și conecta cu copilul prin joc. Aruncați un ochi aici www.thecrushseries.com

Si părinții se pot juca cu mascotele. Croco asta îmi ronțăia mâna:))

Autorul, pe lângă joaca cu rime și povești în versuri pentru copii, se ocupă de afaceri, este CEO-ul unei companii. Mi-a plăcut exemplul dat pentru a sublinia nevoia de a proteja și crește imaginația copiilor: un sondaj făcut cu ceva ani în urmă despre calitățile unui bun șef, CEO, director, cum vreți să-l denumiți, a arătat că toate calitățile necesare unui CEO, vreo 10 la număr printre care – umor, creativitate, ușurință în găsirea de soluții sunt, de fapt, calități ale copiilor, pe care nu trebuie să le piardă cu vârsta, ci să le dezvolte, cu ajutorul părinților, educatorilor, pentru că ei sunt viitorul. Și asta încearcă el să transmită angajaților, părinților, cititorilor prin cărțile sale. Să nu închidem imaginația copiilor, să îi ajutăm să cunoască lumea prin joc, să înțeleagă că acțiunile au consecințe și că este normal, fac parte din viață.

Cartea este minunat ilustrată, este aerisită, în format mic, numai bun pentru mâinile mici și curioase.

Pe mine m-a impresionat toată povestea – povestea autorului, a ilustratorului. Adevărul e că nu știu dacă e curaj, terapie, sau nevoia de a trăi cumva viața de după ce ai fost scuircircuitat, publicarea seriei a fost o dorință din bucket-listul făcut după moartea fiului său Robbie. Este de apreciat faptul că în ciuda greutăților nu a renunțat la ideea că poate contribui la educarea copiilor și a părinților. Totodată, el a înființat fundația The Robbie Bobby Foundation  și 10% din profitul generat de vânzarea cărților va fi donat organizației caritabile, a cărei misiune este aceea de a ajuta persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate, afecțiuni mintale sau emoționale, dar și tinerii sportivi pentru care o donație mică poate avea beneficii mari și le poate schimba viețile.

  • Cartea este disponibilă în reţeaua de librării Cărtureşti și pe site-ul Cărtureşti, iar pe site-ul www.thecrushseries.com pot fi descărcate gratuit elementele din kit.

Desene carte

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase – imagini carte

Spor la joacă! Și spor la citit povești în versuri!

0

3 modele de felicitare de Crăciun, simplu de realizat cu copilul

Anul acesta am fost tare harnice, inspirate, sportive, modeste … ca niciodată. Am făcut un calendar de Advent de care suntem tare mândre. Cu unele activități am rămas în urmă, însă le-am făcut la câteva zile distanță, pe altele înainte. Dar nu contează asta, contează că ne-am simțit bine, nu ne-am ținut de plan, dar l-am făcut cu chef și am adus Crăciunul mai aproape.

Iată 3 modele de felicitări simplu de realizat și numai bune de trimis celor dragi.

Felicitările noastre sunt la categoria le-am făcut când a avut chef Loli. Găsisem niște modele tare simpatice, necesitau un pic de migală, deși după video spuneai că sunt floarere la ureche. Așa că fără prea multe complicații, am făcut ceva pe stilul nostru – simplu la prima vedere, dar și mai simplu de făcut.

  1. Primul model de  felicitare l-am făcut pentru ziua unui prieten. E de sezon mai mult, nu neapărat de Crăciun.

Materiale: hârtie glasată, plastilină

Plastilina și hârtie colorată

3 modele de felicitare de Crăciun – primul model

2. Al doilea model de felicitare

Materiale: carton colorat, acuarele, bandă adezivă cu model de Crăciun de la Lidl.

    3. Al treilea model de felicitare
Materiale: carton colorat, acuarele, bandă adezivă cu model de Crăciun de la Lidl.

Simplu, nu? Care e modelul de felicitare favorit?

Spor la joacă!