2

Citesc sau nu citesc finalul?

Stil de citit

De când mă știu am citit anumite cărți până la jumătate, sau am început cu finalul, după care am început cartea sau am reluat de unde am rămas.

Fac așa și la unele filme. Le derulez un pic, apoi reiau. Păcat că nu pot face acest lucru și în viața reala. O mică ocheadă în viitor, ar fi ceva.

Nu mă deranjează să știu finalul, deși eu sunt pe la începutul sau jumătatea poveștii. Uneori mi se pare și mai bună povestea așa, n-am spoliat nimic. Doar m-am convins că merită travaliul lecturii.

Spoiler alert!

De cele mai multe ori nu pot răbda presiunea și concentrarea de acțiuni care diferă de la o pagină la alta. Ca să pot continua am nevoie de ceva, de final oricum ar fi – happy, sad, ciudat, complicat și în suspans, total neelucidat sau atât de surprinzător că nu dorm până termin.

Adevărul este următorul: sunt cărți pe care le parcurg rapid, altele pe care le las, le reiau, mă scot din sărite și le termin cu ciudă, cu tot cu final citit înainte.

Terapie

Am citit cărti pe care le-am înfulecat precum mâncarea când faci foame o jumăte de zi, am citit cărți care au fost tratament pentru stări aiurea. În copilărie aveam 3-4 cărți pe care le rulam în funcție de starea de emoție: Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, În casa bunicilor – Ionel Teodoreanu, o carte cu povești frumos desenată (da, o scoteam și  în liceu și mă pierdeam în poveste și desene) și Insula misterioasă de Jules Verne. Astea erau cărțile mele terapeutice, să spunem.

Acum mă tratez cu chic-lit sau romane ușurele din seria young adults.

Mi s-a întâmplat să citesc o carte de 5 ori și fiecare citit să fie ca prima dată. Nu-mi aminteam firul poveștii deloc. Aveam vagi deja-vu-uri.

credit photo: unsplash.com

Mă amuzau teribil, în liceu, povestirile scurte de Maupassant, acum n-ar mai avea același farmec niciuna.

Dacă îmi dai acum mușchetari și intrigi de pe la curțile Franței și Angliei sforăi instant. Rămân cu ce am citit prin generală și liceu. Nu mă prinzi zilele astea cu Dumas sub pernă. Cred că e o vârstă pentru cărțile alea. Dacă o ratezi citești poate Cei 3 mușchetari și Fausta.

Am descoperit recent cărți bune, după unele am rămas cu o senzație de visare, împlinire, împăcare, după altele am spus vai, groaznic. Nu c-ar fi fost scrise rău, sau cu final nefericit, ci pentru povestea în sine, acolo unde este mult adevăr greu de procesat pe lângă ficțiune.

Cărțile de căpătâi pentru unii pentru mine au fost chin. Dar nu m-am lăsat, cu citit și din mijloc și la final, le-am dovedit, apoi le-am pus acolo unde nu umblu cu anii. Pentru că nu le-am înțeles pe deplin, nici rezonat cu ideile, nu mi-a plăcut stilul, nu era tempo-ul pentru mine. Gusturile la citit sunt diferite, precum firele de nisip.

În vacanță, în ultimii ani, nu apuc să citesc deloc. Răsfoiesc vreun ghid de călătorie ca să am idee ce am de bifat în zilele de vacanță. Dar nu se pune.

N-am citit nici măcar un sfert din cât au citit alții, nu am regrete, cărțile nu s-au terminat, nici timpul meu (sper!). Pe lângă cărți am și trăit un pic realitatea. Așa cum facem toți.

Cam așa stau treburile când vine vorba de cărți.

La tine cum e?

2

Iarna vrem cald și soare, vara vrem să nu ardă prea tare

Când vine vorba de creme, siropuri și spumă de baie fata mea nu are niciun moft de afișat. S-ar da cu cremă și pe păr, ar lua siropuri de gât, vitamina C (și altele care nu au vreun gust extraordinar) non-stop dacă îi spui că au cioco în compoziție și ar face baie cu spumă în orice moment al zilei.

Îi place să se joace cu nisip (fie kinetic, fie cel din groapa cu nisip din parc), îi plac bălțile și, evident, țopăiala prin cea mai adâncă, îi place ploaia, iubește soarele. Nu plaja sau marea, în mod particular. Ultimele două o obosesc și, în plus, cred că nici eu nu am contribuit îndeajuns la iubirile astea două. Eu nu sunt genul care doarme pe plajă sau moare de supărare că nu a avut un concediu la mare.

Plus, da, mai este unul, am o piele care se arde ușor și bronzul înseamnă un ton ceva mai colorat ca brânza, asta după ce am suferit după arsură, cu tot cu cremă cu factor maxim de protecție. Loli a moștenit o combinație de piele care se irită repede de la materiale sintetice și creme de protecție solară în combinatie cu apa sărată și nisip în același timp.

Ca să nu o mozolesc cu cremă (deși nu îi displace), tot timpul, din cap până în picioare:

1. la mare are costum cu UV și se joacă mai mult la umbră.

2. Nu stăm niciodată pe plajă la ore nepotrivite

3. Incerc, pe cât posibil, cu o moață ca ea, să o protejez cu pălărie și cămăși subțiri dacă avem treabă prin soare și nu e chiar momentul UV minin. Ochelari de soare nu vrea să o picuri cu ceara. Are modele jucăușe și, întotdeauna, este foarte convinsă de purtatul lor până să îi cumpăr. Îi ține un pic, apoi..nu mai veau.

Când era mai mică o ungeam cu cremă și țop la joacă. Acum este ritual. Se dă pe ea, apoi pe mine, pe tati. Am zis că îi place datul cu cremă? Am zis!

Zilele astea am ales un loc de joacă nou, cam în soare. Fiind în câmp și umbră ioc, deși mergem de pe la 8 jumătate – 9, soarele ne aprinde apoi destul de tare.

Înainte de a pleca de acasă ne-am uns, jucat cu noua spumă Photoderm Kid SFP 50+ de la Bioderma.

Mărturisesc că nu suntem străine de brand. Acasă avem mai multe produse din gamele lor. Când avea Loli câteva luni, a avut o dermatită ciudată și leac la ea greu am găsit. Am descoperit între timp alergiile, a mâncat fără alergeni, cred că au ajutat-o și produsele lor. Ideea este că avem pe căprării treburile: pentru cap folosim un anume brand, pentru pielea corpului Bioderma (toată familia, ditai găvanul că mai am un sensibil în casă, pe Iulian) și pentru mâini altceva. La mâini, nu e așa reglementat capitolul ce folosim, merge cu succes tot ce e pentru bebeluși și copii. S-a spălat chiar cu săpun de casă, de la țară. I s-a părut foarte distractiv, deoarece era precum o bucată de pământ.

Să revenim la distracția de zilele astea. Cât am stat la ai mei am probat cam toate părculețele și parcurile din cartier. Nu povestesc nimic despre, spun doar semințe și mucuri de țigară, șiii… asta descrie tot.

Drept urmare, am zis să schimbăm peisajul și am mers mai departe de unde stăm. Un parc maaare și fără umbră, curățel și pe placul mândrei, la partea de cățărat.

Ne-am pornit dis-de-dimineață unse și protejate pentru soare.

Ce mi-a plăcut la spumă:

  • nu e cleioasă, sticky așa, de vrei să te mai ștergi un pic după
  • se întinde ușor
  • pentru că e precum frișca când iese din tub (nu știe Loli ce e asta, i-am spus că e precum crema de pe brioșe și i-a plăcut explicația) nu pulverizezi și covorul și mobila când dai copilul. Care fâțâit stă locului? Care?
  • te poți juca și încropi un joc pentru cei care nu pot fi convinși de necesitatea protecției solare.

eu, eu…

magieeee

 

magic finger

brătară :))

pietre, baltă….rai adevărat!

Nu am mai folosit ceva asemănător ca prezentare și textură până acum și noutatea la Loli a prins tare. S-ar spumui și înainte de somn, seara, dacă ar fi după ea.

Ideea este că nu facem nicio isterie dacă într-o zi am ieșit neunse cu cremă pentru soare. Aplicăm pe drum, dacă e în geantă, stăm la umbră și n-așteptăm să ne clocotească creierii și insolația să ne doboare. Ne bucurăm întotdeauna de vremea bună și vitamina D. În jur de 11, trezită de la 6 sau 7, Loli vrea acasă, începe să resimtă orele, preferă răcoarea din casa și un joc relaxant cu jucăriile ei, până la masa de  prânz.

Despre spumă producătorii spun următoarele:

Produsele Photoderm conţin brevetul Cellular Bioprotection™ care susţine sistemul imunitar biologic al pielii, sunt rezistente la apă până la 80 de minute, rezistente la frecare, la transpiraţie şi nisip. Sunt recomandate pentru protecţia copiilor peste 12 luni.

Din seria știați că

Ştiai că expunerea la soare este strâns legată de sinteza vitaminei D, atât de folositoare organismului în creştere al copiilor. Însă beneficiile pentru sănătate ale jocului în aer liber sunt mult mai multe; de exemplu, un studiu recent a demonstrat că fiecare oră petrecută săptămânal în aer liber scade cu câte 2% riscul de instalare a miopiei la copii. Însă orice joc în aer liber trebuie să se desfăşoare sub o protecţie adecvată, chiar şi la umbră, dat fiind că iarba, de exemplu, reflectă până la 30% din razele ultraviolete.

Acum spune și tu cum vă jucați vara și ce trucuri ai pentru dat copilul cu cremă mai uşor. Şi, pentru mai multă distracţie, intră în Clubul Bioderma aflat la adresa https://www.club-bioderma.ro/, unde poți câștiga premii foarte folositoare pentru o vară plină de soare!

Spor la joacă!

0

Lecţia despre SEO – Digital Parents Talks, ediţia 14

Sâmbătă care tocmai a trecut era neplanificată pentru o ieșire. Dar după nenumărate permutări, cine stă, cine pleacă, aprobare de la Loli, am plecat să mă școlesc cu părinții digitali din comunitatea Digital Parents Talks într-ale Seo-ului.

Acum stau pe bancă, mândra construiește chestii cu nisip și eu încerc să pun cap la cap ce am auzit și încercat să pricep despre ce înseamnă SEO în 2018.

Alexandru Guzi ne-a plimbat prin SEO, de știți vorba, am plecat într-un fel și am venit în altul. Așa și eu.

Ordonat, pe cât am putut, notițele mele:

  1. SEO a devenit important prin 1990. Am căutat și eu ce spun alții, se pare că e precum inventarea strânsului de mână, nu e dată fixă, undeva în jurul1990.
  2. Era nevoie de ordine prin Google, SEO catalogează rețeaua web.
  3. Cât a evoluat SEO din 1990? Mult!

Dacă la început era ușor pentru cei ce-l foloseau, clar între timp s-a complicat. Dacă știai să folosești keywords-urile era bine.

De prin 2014 s-au pus în mișcare 200 de ranking factors, din 2018 – 800 de RF – care sunt de fapt niște roboți ce urmăresc în site-ul tău :

– cât de usor poți fi citit

– cuvintele cheie

– vechime site

– timpul de încărcare

– lungimea textului

– structura text (titlurile, subcategoriile, list order – sfat de la Andrei să folosim number bullet, nu doar bullet simplu, mult mai eficiente aceste liste ordonate în SEO, îi plac lui Google)

– imaginile

– link-urile – backlink, pingback

– comentariile

Tot la ranking factor intră Google Analytics. Da, cică era și în 2014. Cine ar fi crezut? Se vede că am îmbătrânit, anul nașterii fetei mele mi se pare hăt-hăt.

Chiar și erorile se încadrează la ranking factors.

Din 2014 – Google a făcut cea mai mare curățenie din istoria SE. Site-uri rankate bine au căzut din cauza tehnicii black hat. Se pare că SEO se divide în black, white, grey hat. BLH – înseamnă optimizare totală sau over optimization.

De exemplu, este foarte bine să ai acum keyword principal în domeniu gen fashion, ceai, numai că devin black hat la un moment dat. Na, mai pricepe ceva.

Pe viitor, Alexandru a spus, este de preferat să avem domeniu pe brand, și tot de preferat să avem un pseudonim, tot ce facem să fie pentru brand și nu pe focus target, doar ceea ce scriem să fie targetat. Pfuu, get it? Eu rumeg încă.

Dacă te apucă să îți faci un subdomeniu ca să cuprinzi keywordul principal care apare în primele căutări pe Google, nu e over optimizare acum, dar va fi pe viitor. Orice subdomeniu este un domeniu nou. Din punct de vederea SEO începi de la zero, nu îți folosește. Mai bine o categorie nouă care să cuprindă keywordul respectiv.

4. SEO în 3 pasi:

  1. structura – cum faci?
  2. conținut – ce să ai în vedere pentru un conținut de calitate
  3. promovare – tehnici bune de promovare

1.1. Folosim sau nu keywords-urile? Da. Neapărat. Unii propun topics – definit ca o structură care oferă rezultatul final. Se pare că trebuie combinați deoarece noi căutăm și după keywords dar și după topics. Adica teavă spartă dar și 3 metode cum să repar țeava ca să nu curgă apa. Practic se aseamănă, doar că pentru tine care scrii, ca să  apari în căutare cât mai sus, trebuie să fie totul concret altfel se diluează informația.

1.2. Keywords-urile le punem în titlu, în link, dar în text să fie bine mascat. Nu e musai tot timpul să fie verde în Yoast. Faci over optimization și nu asta îți dorești.

1.3. AMP – major ranking factor, cine nu îl are va dispărea din căutare pe mobil. Traficul pe mobil este de 80%, prin urmare e musai sa ai AMP.

AMP pe numele întreg accelerated mobile page, nu înseamnă mobile friendly sau oprimizare pentru mobil ci înseamnă ca site-ul să fie în versiunea lui de mobil, special focusată pentru indexarea pe mobil. Nu trebuie să faci cod în spatele site-lui, există tool-uri pentru a verifica dacă site-ul este accelerated și a-l optimiza astfel.

Ia faceți o verificare: https://search.google.com/test/amp

am de lucru, nu e AMP blogul:(

1.4. Orice site pentru a fi relevant pentru Google trebuie sa aibă implementat Google Webmaster Tool.

1.5. Robots. txt. – daca nu îi ai pe acești roboți, crawlerii (alți roboți) de la Google investesc mult timp să îți verifice site-ul și nu e eficient când vrei sa urci în căutare. Cum verifici? Tastezi domeniu/robots.txt

Nu am înțeles exact mai departe, iată un link util – http://www.robotstxt.org/robotstxt.html

1.5. Prietenie mare cu Google Analytics – de  preferat să avem rapoarte lunare, pentru fiecare pagină.

Bounce rate mare – înseamnă că se încarcă greu site-ul, că am implementat ceva greșit pe lângă faptul că cititorul nu a găsit informația de care avea nevoie, nu navighează în continuare pe site.

1.6. Categoriile din site sa fie bine oprimizate, sunt silent structures. Nu deschid categoria în altă pagină, link-urile interne dintr-o categorie trebuie să se deschidă în altă pagină.

1.7. Imaginile contează să fie optimizate. De evitat 1.jpg, 2.jpg

1.8. Breadcrumbs-unde apare pagina, calea către produsul final, pagina face parte din structura ce prezintă un produs. Se poate face cu un plugin și trebuie să fie relevant pentru pagina, nu pentru toată structura site-ului.

2. Conținut

2.1 Schema H-urilor este următoarea:

  1. H1 titlul cel mai important
  2. H2 concluzia articolului, poate fi folosit de mai multe ori, dar în formula H2, H3, H2

Dacă H sunt puse aiurea crawlerii de la Google ies de pe site. Nu îl indexează.

2.2. LSI –  Latent Semantic Indexing

De exemplu: pentru un keyword greu de rankat (din motiv de competiție) folosesc acest tool pentru a dilua keywords-urile, adică pentru a găsi keywords-urile apropiate, sinonime pentru a explica keywords-ul principal.

Procentul keywords în text de 3-4% se prefera până prin 2O14, acum 1%, ca să nu fie over optimization.

2.3. Semantic Wise Content – ține de îmbunătățirea calității conținutului.

2.4. Keyword research – nu dorești doar volum literar ci și calitate din punct de vedere tehnic.

3. Promovare

  1. Instagram cea mai buna strategie de promovare, plătite merg mai bine ca Fb. Facebook-ul are un reach destul de mic lately. Istagramul a lansat și Instagram TV, recent, 20 iunie.
  2. Pinterest – de viitor, la noi nu e așa utilizat
  3. Reddit
  4. Youtube– grijă la ce promovăm, nu indexeaza nișele tabu- politica, copii etc
  5. grupuri, forumuri – Nu contează momentul postării atât de mult, pentru că timpii între postări sunt timpi  morți. Curba de eficiență este diferită pentru fiecare. Segmentând informația – ora, ziua ai parte și de ore goale. Pentru unii funcționează bine deoarece își cunosc bine targetul, cititorii sunt obișnuiți și preferă timpii pe care îi oferi, funcționează pentru optimizarea unei campanii. Daar, sfatul lui Alex este să folosești strategia asta cât merge.
  6. Google plus este pentru trafic foarte focusat, folosit mai mult de oamenii de SEO. La noi nu e popular, ar fi util de folosit pe grupuri.
  7. Facebook – a schimbat algoritmii, așa cum bine știm, ne reorientăm pe viitor
  8. Twitter

Canalele le-am văzut, acum cu ce să facem promovare?

  1. Infografice
  2. Google Ad Words
  3. Advertoriale
  4. Facebooks Ads
  5. forumuri
  6. Short video presentation
  7. Influenceri
  8. Bannere
  9. Youtube video
  10. concursuri
  11. E-mail marketing
  12. Campanii produse targetate
  13. Testimoniale
  14. Tutoriale
  15. Link building

Ordinea top 5 este:

  1. Link building
  2. Youtube video
  3. E-mail marketing
  4. Influenceri
  5. Testimoniale

Schimb de linkuri – da, dar ca să fie ok în Google, link-ul pe keywordul, pagină să nu fie în același timp ci diferențiat ca timp. Link-urile indexate în aceeași perioadă în Google înseamnă spam.

Bun, până aici, tutto bene?

Ce vrem noi? Să fim sus în Google și să ne pricem și să pricepem ce avem de făcut. :)))

Incă 2 sfaturi de la Alex:

Să avem grijă să nu ne diluăm informația. Nu contează cât scrii, de câte ori, la ce oră postezi (adică contează, am scris mai sus) dar contează mult targetul, contează informația și ce ți-ai propus – vrei să obții-inimioare, like-uri, rezultatul pe care vrei să îl obții. Cine vrea să fie în online, trebuie să țină cont de competiție.

Lui Google îi place mult ideea de update. Îți spui povestea, o publici, îți amintești de ea, dai căutare și te găsești greu. Prin actualizare poți să aduci în atenție ceva de interes. Editezi articolul, intervii în conținut și actualizezi data. Google va aprecia și te va poziționa mai sus.

Adevărată școala de părinți digitali, simt că trebuie să mă pun serios cu burta pe carte. Mii de mulțumiri fetelor de la Parenting PR pentru dedicație și inspirație și provocarea de a fi mai buni.

Sponsori eveniment Lidl și OK Center. Intrați pe OK Center, fac chestii faine și au un sediu mega șmecher.

 

2

Am uitat să ne jucăm? Da, dar ne reamintim rapid.

Săptămânile astea ne-am jucat tare frumos și eu am jucat jocuri pe care mi-ar fi plăcut să le știu din copilărie. Mă bucur că Loli are ocazia să le joace acum, eu le îngrămădesc sârguincioasă în creier, să le scot din când în când și să ne distrăm atunci când celelalte jocuri ne-au plictisit.

Ursul și tăietorii de lemne este un joc de strategie pentru antrenarea atenției și concentrării, cunoscut de specialiști. Pentru copii este un bun exercițiu de distracție și de testare limite.

Ideea jocului pornește de la nevoia de a selecta ceea ce te interesează și de a nu te lăsa copleșit și distras de mediul în care ești, plin de stimuli vizuali și auditivi.

Mie mi-a plăcut mult jocul, deși nu excelez la el. Spun imediat de ce.

Pentru copii este util, pentru școală, pentru a procesa și reține ușor lucruri, fără a pierde șirul din cauza colegului care a scăpat pixul, de exemplu. Îmi amintesc cum până la finalul unei ore nu eram acolo, prezentă să aud și să înțeleg ce preda profesorul. Eram departe, de multe ori, cu ochii pe geam, pe ce scrijelea colegul pe bancă sau atentă la șușoteala celui din spatele meu.

Fiind un joc bazat pe observație și strategie, nu poți să joci fără să îți construiești un plan și fără te asiguri că ai datele necesare jocului.

Cel care joacă are nevoie de o strategie de joc deoarece nu este ușor să spui ceva sau să faci ceva care să amuze dacă nu cunoști persoana căreia te adresezi. Nu să îi cunoști secretele din jurnal, ci să îți notezi în minte că este foarte implicat în joc, că nu este deranjat de mișcările alandala, că poate să te privească fără să miște un mușchi, că ascultă muzică dintr-un anume gen sau că e fan roboți și prințesa Sofia.

Totodată în joc ți se schimbă rolul, ai posibilitatea să experimentezi ambele ipostaze și asta te ajută să găsești strategia potrivită pentru fiecare rol.

De ce nu sunt eu bună la jocul ăsta? Copilului din mine îi place jocul. Dar îmi place mai mult atmosfera, gust plăcerea lor și când le văd fețele și schemele, întâi mă bucur de joc, apoi mă joc.

Este atâta creativitate și dezinvoltură și chef și implicare în joc încât nu pot să nu zâmbesc.

Copiii sunt mai buni la joacă decât adulții. Știi de ce?

1. Iau povestea jocului ca atare și nu contează când lucrurile nu au sens.

2. Imaginația lor este pură, a noastră este condiționată de context.

3. Văd persoana cu care sunt ca partener de joacă și nu doar un judecător al acțiunilor lui.

4. Au încredere în puterea jocului și nu se lasă pradă presupunerilor (sunt ridicol, oare înțelege ce fac)

5. Asta este responsabilitatea lor, să se joace!

credit photo: unsplash.com

Eu am nevoie de joc, mai des, clar. Copilul din mine este nejucat de mult și poate de aceea nu mă pot juca tot timpul cu Loli.

Când am uitat eu să mă joc? În timp și când …

  1. jucăriile nu au mai fost în casă pe motiv de dezordine
  2. mi s-a spus – câți ani ai ca să te joci cu păpușile?
  3. vreun lucru pe care l-am făcut nu a fost bine și nimic nu era joacă ci doar pregătire serioasă pentru viața de adult- bleah!
  4. a început școala și în loc să aud că va fi distractiv, am auzit doar încurajarea că mă voi descurca dacă nu mă joc așa mult și fac lecții multe
  5. nu ai permisiunea să te joci cu copiii mai mici pentru că ești prea mare și ai alte lucruri de făcut  …. când …și iar când, nu terminăm nici mâine.

Devenind părinți ne întoarcem la joc, nu-i așa? Atunci ne reamintim ce am uitat și învățăm încă o dată că așa crește puiul de om. Prin joc!

La început e greu, apoi ar trebui să fie ca mersul pe bicicletă. Iți revine pofta și încrederea pentru joc doar jucându-te. Mult și fără frică.

Copii mari, hai la joacă!

0

Ziua noastră

Ziua noastră a fost pe 15 iunie. Am zis să evadăm câteva zile, inițial fără mândră, apoi ne-am gândit și, chiar așa este, ziua noastră nu poate fi fără ea. Așa că am plecat un pic mai departe de Ploiești, locul exilului nostru de o lună încheiată, la Slănic Prahova.

Cazarea a fost la pensiunea Casa Teju. Nimic pretențios, o gazdă primitoare, un loc curat, camera spațioasă, cu loc de gătit dacă ai chef într-o bucătărie mare, loc de grătar, localizare fix în centrul stațiunii.

De la Ploiesti am ajuns repede, ne-am cazat de cum am ajuns. Fiind vineri și zi de serbări la final de an școlar, nu a trebuit să așteptăm până la ora 14, ora oficială de cazare. Camera era pregătită de dimineață.

Prima oprire a fost la piscină. Așa a spus Loli lacului sărat și verde și așa a rămas. Am fost la Baia Verde, complexul cu cea mai sărată apă. Destul de bine amenajat locul, sezlonguri noi și umbrele la un preț ok. Apa la dușuri era caldă dimineața, a doua zi am fost în a doua jumătate a zilei și boilerul nu făcea față. Dușurile erau gheață. Noi am fost zen și nu am vrut ca niciun detaliu din ăsta să ne umbrească bucuria de a fi împreună. Am pus apă într-o sticlă la soare pentru Loli și asta a fost. Iulian s-a mulțumit cu dușul revigorant de rece. :))

După bălăceală, somn și masă ne-am plimbat prin parcul mic din centru și pe străduțe. Zona cu case este liniștită, aerul curat, plăcut să vezi iarbă, nu gazon și flori care nu provin din ghivece. Am mâncat mere crude și vișine de pe ici pe colo, pe marginea drumului. M-aș fi oferit să culeg vișinii din câteva curți.

Nu prea ai unde să mănânci pe acolo. Ce am probat noi nu recomand neapărat (ca servire și mâncare) restautant Roberto și cel de la Salina. După cele două experiențe ne-am cumpărat de mâncare de la supermarketul din fața pensiunii și am încropit ceva. Loli era bucuroasă de spațiul imens al bucătăriei de la parter și cu ete foame jos la bucătie (adică nu la masa din cameră), acolo am luat masa.

Am făcut o mica excursie până la Muntele Verde, ne-am cățărat un pic pe acolo și studiat bolovanii.

  

A doua zi am fost la salină. Ultima oară, să fie vreo 7 ani de atunci, aveau lift. Acum am mers cu niste microbuze și drumul a fost groaznic. Miros de benzină și transpirație. Astea sunt detalii, peste care poți trece, nu am avut de gând să ne stricăm dispoziția și bucuria fetei că mergem sub pământ, prin tunel. În salină după drumul șerpuit și contactul cu aerul de acolo, Loli a tras pe dreapta. A adormit și ne-am plimbat 2 ore la 17 grade și bucurat de statul în doi.

După cele două ore de somn, un pic de țopăială la locul de joacă, povestit despre locul unde suntem, gustat sare de pe un perete, ne-am pregătit de ieșit la lumină.

La suprafață ne-am termoreglat rapid și cum mândra a spus cuvintele magice care aduc foamea, asta am făcut. Am mâncat și făcut planul pentru restul zilei.

Bon, planul era cu bălăceală. Mare distractie și plăcere că suntem noi trei împreună, același complex Baia Verde. Acolo a vrut mândra, acolo ne-am întors. Când s-au adunat norii de furtună am plecat spre cazare și cât a plouat, tunat și fulgerat am stat la pensiune. Și ploaia a fost distractivă. Am privit pe geam norii, ne-am mirat de stropii mari și bălțile formate, am citit, s-a uitat un pic la tv. După câteva săptămâni de pauză a fost mulțumită când am nimerit fix la episoadele cu Curiosul George.

După ploaie, seara, am purces la plimbare și a fost plăcut aerul și alergatul toți 3 de mână.

Mica noastră ieșire ne-a prins bine, despărțirea de tati a venit cu o mică furie. În 2 săptămâni sper să se termine exilul și să revenim la casa noastră.

Adevărul este că ziua noastră putea fi oriunde, atâta timp cât ne bucurăm de timpul nostru, suntem prezenți pentru noi și cei dragi, nu contează locul pe Glob unde se petrece. Nu-i așa?

0

Dragostea pentru animale și un serial de comedie pentru copii „Cei cinci prieteni fermieri”

De fiecare dată când o întreb pe mândra mea ce a visat, răspunsul este același – o pisică neagră, mică, care stă acasă la noi și de care ea are grijă. Nu știu de unde visul ăsta și pasiunea pentru pisici, pentru că din cele 3 pisici pe care le-a atins în viața ei una a protestat și a zgâriat-o nițel, de a auzit și mamaia de la Roman cum plângea fata mea de supărare, din pricină că pisica nu a vrut trasă de coadă.

Muștele, gâzele și toată minifauna, care poate suge și sânge, nu o pasionează. Acum duc muncă de lămurire să nu calce insectele acelea simpatice denumite popular vacile domnului. Nu știu de ce se teme de ele că jap – e lău, apoi le strivește. Biologul din mine arde lent, tocmai fiică-mea nu iubește orice vietate. Offff! Și turui, pe drum, înspre parcul cu pietricele, cum mă pricep mai bine – și știintific și apelând la sentimental despre cum și gândacii și furnicile au o mamă, și mama lor plânge când copilul este lovit, sau nu e de găsit din cauza cuiva, cum sunt mici și ea e imensă pe lângă ei, prin urmare nu se pot apăra. Sper să nu treacă pe lângă ea tot ce spun, încerc să o fac să aprecieze tot ce este în natură. Povești avem o mulțime.

Citim cărți despre animale, ultima carte este despre iepuri. Latelly a rezistat și la filme scurte despre animale. Încerc să nu îi transmit temerile mele legate de câinii fără stăpân sau purici. Da, am și eu ne-preferințele mele. Deși am crescut la bunici, la țară, cu puricii și haitele de câini nu m-am împăcat niciodată.

La un moment dat chiar am vrut să încercăm terapia cu animale pentru Loli. Pentru că nu o puteam da jos din brațe și nu se simțea în siguranță când vedea prin parc animale de companie, ne-am gândit că ar putea fi de ajutor. Între timp a crescut și nu a fost nevoie să intervenim, temerile ei au dispărut.

Este cunoscut faptul că traiul cu animale de companie, îngrijitul animalelor din curte (fericiți sunt cei care au:)) aduce beneficii privind creșterea și dezvoltarea copiilor. Sunt bone iubitoare, paznici de nădejde, ajutor la masă, pe post de ștergător și antemergător, completăm până mâine aici. :))

Știți filmulețele acelea cu copii și căței, cum dorm împreună, se joacă în curte, îl duce la școală etc. Cam așa mi-am imaginat și eu viața, numai că spațiul de la bloc nu e suficient pentru astfel de vise.

Până terminăm de renovat și până va fi Loli pregătită pentru companion necuvântător, vom vizita fermele de animale, muzeele, grădinile zoo și vom citi în cărți despre creaturile frumoase, ciudate, mai puțin ciudate de pe Pământ, pe care nu vom apuca să le vedem de aproape vreodată.

Pe termen scurt, ca să hrănim dragostea pentru animale:

– avem invitații la Ferma animalelor și imediat ce ajungem în București, vom ajunge acolo (mulțumim, Parenting PR și Boomerang TV). Am mai fost și cu fiecare vizită îi place mai mult.

– vom savura câte un episod din serialul pentru copii cu personaje animale reale care se anunță mega amuzant și va fi lansat zilele astea.

Ce pot spune până la premiera serialului:

Serialul german de comedie „Cei cinci prieteni fermieri” va putea fi urmărit pe Boomerang TV.

Cei cinci prieteni fermieri” este o comedie hazlie, ale cărei personaje sunt animale reale. Serialul se adresează întregii familii.

Cățelul Paco, iepurașii Kimi și Loona și măgărușul Sören locuiesc împreună într-un hambar confortabil. Într-o noapte furtunoasă, un cacadu pe nume MC Digga se rătăcește și aterizează în casa lor. Acum, trebuie să împartă hambarul cu noul coleg, care are de depănat o mulțime de povești incredibile de prin călătoriile lui în jurul lumii. MC Digga e nedespărțit de smartphone-ul lui, pe care le arată prietenilor săi videoclipuri haioase.

Anke Greifeneder, Senior Executive Producer, Turner Broadcasting System Germania, a vorbit despre soluția tehnică care a dat naştere acestui serial. „Producţia distrează audiența cu aventuri colorate și interesante. Considerăm că este important ca dialogul animalelor să fie autentic și viu şi am realizat acest efect prin tehnica morphing, adică prin animarea mișcării animalelor”.

„Cei cinci prieteni fermieri” poate fi urmărit în fiecare sâmbătă şi duminică, de la 13.40, la Boomerang.

Dacă nu mai puteți de curiozitate până începe serialul aici la fivefarmies.boomerang-tv.ro îi puteți descoperi pe cei cinci prieteni.

Popcornul e gata?

1

Poftă de mișcare și joc pe plaiuri prahovene – Dinamic Kids Ploiești

După ziua Lolitei, mai bine de o lună în urmă, ne-am făcut bagajele și am luat drumul Ploieștiului. Nu ne-am îndepărtat prea tare de casă, ca să zicem, dar la fel de greu a fost dacă am fi plecat peste mări și țări. Fata mea a luat vacanță mai devreme de la grădiniță, din aprilie, dar programul ei a rămas tot cu joc și joacă la Emilia și Cristina, și Medeea.

În Ploiești nu cunoșteam astfel de parteneri de joacă pentru Loli, și cu toate astea am găsit ceva foarte frumos și cu toate nazurile/tantrumurile Lolitei, chiar abia așteaptă să se facă ora de distracție.

De o lună de când suntem în deplasare, am urmat cursurile Dinamic Kids, concepute și susținute de Ile. Când spun am urmat, mă includ și pe mine, tare bine prinde un pic de mișcare pe lângă săritul dintr-un autobuz în altul, metrou și alergat după Loli la locul de joacă.

Ile, așa cum îi spun copiii, este Ilenuța Tudor, de profesie psiholog, manager și îndrumător cursuri Centrul Educațiomal Dinamic Kids.

Am ținut neapărat să prezint partea activă a noastră cât am stat la Ploiești și pe omul care a conceput un program dinamic și perfect orientat pe dezvoltarea și exersarea unor abilități necesare copiilor de la 4-12 ani. De ce? Pentru că îmi place și mă inspiră mult oamenii dedicați și determinați să facă ceva pentru copii și părinți.

Am purtat mai mult o discuție ca-ntre prieteni decât un interviu. Iată ce a ieșit:

Ideea Centrului Dinamic Kids a pornit de la un fel de discuție în familie, pe tema sportului, pasiunea pentru un sport, dorința de a face ceva pentru școlari, nevoia de a antrena și de a găsi motivația de a urma un sport la copii, performanța pe termen lung de plăcere și nu din constrângeri sociale sau familiale. Ilenuța și-a propus să găsească o modalitate de a dezvolta pasiunea pentru mișcare și sport la vârstele mici, cu mult joc, combinând experiențele și cunoștințele ei și ale partenerului de viață.

Am pornit clubul de la o contrazicere de-a mea și a soțului, antrenor de profesie, despre faptul că nu există bază de selecție în oraș, adică voință de a face sport de plăcere. Mi-am propus să descopăr voința în copii și să îi determin să iubească sportul și să fac educație prin mișcare.

Copiii sunt diferiți, au nevoi de învățare diferite și mulți dintre ei ajung în situații de impas educațional, din motive de neadaptare la sistemul de educație din care fac parte, din cauza educatorilor, profesorilor care nu își pot adapta și plia procesul de predare – învățarea pe nevoile copilului.

Sunt copii care învață prin/în mișcare, iar sistemul de învățământ clasic nu face posibil acest lucru. Pentru acești copii nu există acest mod de educație, școala îi vrea în bancă, să ridice mâna, să răspundă când sunt numiți. Iar ei se pierd pentru că au alt mod de învățare, poate nu sunt auditivi, vizuali, au nevoie de aplicație, nevoie de mișcare, au nevoie să demonstreze, să experimenteze un anume lucru.Un joc pe care îl fac pentru copiii care se pregătesc pentru școală, grupa 0 (și care i-a plăcut și Lolitei) implică foarte multă mișcare, vocale și consoane. Copilul primește informația de care are nevoie pentru școală, capătă încredere că o știe și din alt mod decât cel pe care îl descoperă stând în bancă. Are cu ce lega modul abstract în care îi sunt prezentate anumite noțiuni și se va descurca mai ușor în a le memora și aprecia din punct de vedere gramatical, să spunem.

Pentru copii și părinți începutul școlii este o etapă importantă care vine la pachet și cu multe temeri. Părinții uneori au nevoie de ajutor pentru a înțelege că există alternativă, se poate învăța și fără stat la birou, că poți să înveți și la sala de sport.

ștafeta …la consoane

În ziua de azi se face sport de performanță de la vârste mici, însă copiii care vin la ateliere nu știu să alerge, să respire, nu cunosc elementele clare din sportul respectiv.
Acesta este una din concluziile Ilenuței după multe serii de copii care vin la clubul ei.
 Am lucrat cu copii care fac baschet de mult timp și dau bine cu mingea la coș dar nu știu să colaboreze cu echipa, nu au atenție distributivă (dacă îl strigă colegul nu-l văd, nu-l aud), sau dacă i se atrage atenția nu poate să facă două lucruri deodată – să paseze mingea, să ia decizia corectă. Copiii nu știu să lucreze sub presiune.
Ideea este că antrenamentul într-un sport se bazează pe antrenamentul fizic și pe antrenamentul mental. Antrenamentul mental nu se lucrează în multe sporturi, de aici lipsa de performanță la copiii care urmează un sport și care ajung să renunțe dezamăgiți de rezultatele medii, în mod constant.
În cadrul atelierelor Dinamic Kids eu lucrez mult pe partea de vizualizare a mișcării, a traseului mingii, cum să se calmeze înainte de joc. Un joc se explică verbal, se arată și apoi se lucrează. În momentul în care prezint un nou joc, primul exercițiu este de vizualizare a mișcării, apoi urmează partea practică a instructorului (a mea), după care urmează partea de execuție a copiilor. Mereu punctez- dacă se execută greșit de la început, cu greu revin și obțin rezultate pe plus. Modul de abordare al unui joc vreau să și-l însușească și să îi folosească atunci când decide să urmeze ceva anume din domeniul sportiv.
Ilenuța încurajează sportul și încurajează orientarea către sportul care îl pasionează pe copil.
Scopul atelierelor este de a învăța pașii unui joc și de a-i folosi mai departe, de a dezvolta încrederea în capacitatea lor de a performa pe un anume sport sau joc indiferent că vor frecventa cursurile Dinamic Kids în continuare sau nu.
Nu fac un sport anume în cadrul atelierelor, pentru că nu sunt antrenor, sunt instructor sportiv, dezvolt încrederea, spiritul de echipă, capacitatea de a lua decizii rapid. Determin copiii să iubească sportul și îi educ în ideea că sportul nu se oprește la handbal, fotbal, volei, așa numitele sporturi populare. Sportul este mai mult decât titlul și ce se urmărește – gol, victorie.
De o lună și un pic de când merg cu Loli la Dinamic Kids, jocurile au fost variate și foarte fain construite și de fiecare dată am lucrat pe aceleași nevoi, abilități, însă abordarea a fost diferită la fiecare atelier.
Când construiesc un atelier pornesc de la temă. Îmi dau tema și lucrez pe ea, în funcție de copiii pe care îi am în sală. Uneori pregătesc materiale multe de care nu ajung să mă folosesc. S-a întâmplat să pregătesc atelierul cap coadă într-un fel și să nu reușesc să realizez ce mi-am propus. De aceea îi iau pe copii drept pioni principali, mă raportez la nevoile lor și mențin tema, lucrez jocurile care servesc tema, dar mă las ghidată de copii.
Fiecare atelier are o altă temă, structură. Sportul nu se face, oprește doar în sala de sport, sau pe teren. Sport fac și la birou, în bancă, acasă, sportul înseamnă în primul rând antrenarea creierului. Prin sport se antrenează creierul, psihicul, emoționalul, apoi fizicul.
Eu îi învăț să gândească jocul. Dacă la școală își antrenează memoria, eu le antrenez gândirea. Structurând etapele unui joc, îmi formez reflexul de gândire structurată necesar pentru a lua o decizie, pentru a îmi stabili limite etc.
Lucrul cu jocuri de gândire, lucrul sub presiune folosește mult școlarilor. Îi ajută să își poată gestiona emoțiile, să lucreze eficient când sunt presați de timp, să se focuseze pe sarcină și să se încadreze în timpul dat.
Când vin părinții și îmi spun că înainte de un concurs copilul a făcut exerciții de respirație și s-a descurcat bine, deși a fost extrem de emoționat, simt mulțumire. Copiii de la club știu să se concentreze pe respirație, fac exerciții de liniștire, calmare înaintea unui concurs și de cele mai multe ori rezultatele sunt pe măsura efortului lor.
Copilul își crează un ritual, părintele învață ce îl calmează pe copil și, astfel, pot gestiona mult mai bine stresul sau neliniștea dinaintea unui examen, concurs, test.

Sărituri și numere

De cele mai multe ori la atelierele pentru copii nu se încurajează prezența părinților, cei care fac ateliere pot face o listă lungă cu astfel de motive, părinții au tendința de a interveni și transforma un atelier într-o oră de parenting personalizat. În cazul atelierelor de la Dinamic lucrurile stau diferit.
Colaborez cu părinții, chiar încurajez prezența părintelui în sală, fără să intervină în atelier. Mulți rămân pentru ei, nu pentru copil, să învețe jocuri, să cunoască o altfel de abordare, să observe comportamente, să își descopere copilul în afara nucleului familiei, în raport cu alții, în cadrul unui grup, al unei echipe.
Părinții sunt uimiți de faptul că al lor copil trișează, nu își asumă comportamente, nu riscă în joc. Părintelui i se explică că jocul nu este greu, scopul era să descopere aceste lucruri, să le lucreze și acasă.
Exemplu de sarcină – Formarea unei echipe, cu număr egal de membri – poate da de furcă copiilor, dacă totul se face pe timpi stricți. Cât timp antrenorul numără secundele până când sarcina trebuie finalizată, copiii se precipită, își amintesc că nu se plac, vor un anume căpitan, minutele trec și când secundarul, numărătoarea este gata, echipele nu sunt formate. Prin urmare este vorba de decizii rapide, capacitatea de organizare, cine se impune ca lider – lucrez cu el, cine nu dorește nici în echipă, nici lider – lucrez pe încredere, trag semnalul de alarmă și acasă.
Mulți părinți nu fac diferența dintre laudă și apreciere și este nevoie de lucru atunci când copilul nu reușește să depășească anumite limite.
Jocurile Dinamic kids sunt structurate de la simplu la complex pentru a da posibilitatea fiecărui copil să se îmbunătățească în joc, nu organizez competiție și nu încurajez competiția între ei ci doar cu ei înșiși – Acum ți-a ieșit mai bine. Ce ai făcut diferit? Provocând copilul să găsească/ recunoască soluția, îl ajuți să lucreze mai concentrat și să își îmbunătățească jocul.
Învăț copilul că resursele sunt la el, doar el poate căuta soluția să fie mai bun decât a fost acum 5 minute și, totodată, să fie mulțumit de efortul și progresele lui.
Atelierele nu se repetă în cadrul aceluiași modul, dar nevoile copiilor se lucrează repetat folosind elementele de bază în jocuri diferite. De exemplu – săriturile (implică coordonare, atenție) pot fi lucrate în multe feluri, schimbând abordarea.
Nu inventăm sportul, îl abordăm diferit.
Ceea ce nu este clar multora dintre noi – educația pe care o primește copilul la școală este o bucățică din inteligență. Sportul a fost perceput la noi ca fiind doar pentru cei slabi la învățătură. O percepție moștenită și de care ar trebui să ne eliberăm, deoarece sportul implică gândirea și ajută pe termen lung în completarea educației școlare.
Copiii vin la ateliere cu idei preconcepute – nu pot, sunt prea mic, nu am forță și sunt sensibil la lovituri. Construirea încrederii și dezvoltarea capacității de joc, nu neapărat din punct de vedere fizic, este obiectiv principal pentru atelierele Dinamic kids.
Momentele funny sunt cele de rememorarea a modului cum unii dintre copii au început jocul la Dinamic Kids – Ilenuta, eu sunt doar un copil, nu pot face jocul ăsta și cum sunt în prezent după câteva ateliere –  încrezători, dornici să fie provocați la joc și să își depășească temeri, nesiguranțe.
Părinții primesc informații despre jocuri, ajung să le facă acasă cu copiii, la sugestia copiilor chiar, se oferă feedback copilului și părintelui separat pe ce au reușit să facă și ce ar fi nevoie de îmbunătățit (joc de rol – i-a plăcut, s-a temut de ridicol, nu a înțeles scopul jocului etc)

Atenția și concentrarea sunt importante nu doar în sport, sunt concepte diferite, pe care copilul le învață. Refuzul multora de a juca un joc distractiv este pentru că nu au înțeles regulile, pentru că noțiunile sunt percepute diferit, înțelese diferit.

Dacă ceri atenția unui copil, ea va dura până la finalul cuvântului atenție. Prin joc, prin îndeplinirea cap coadă a sarcinii de joc, copilul descoperă atenția și concentrarea.

Un copil înțelege prin a fi atent să se uite la tine, altul să asculte. Pentru a nu exista probleme de comunicare a mesajului, regulilor jocului, are nevoie să înțelegă importanța jocului. După terminarea jocului, va realiza singur din ce motiv a aplicat greșit regula și cum ar putea îmbunătăți următoarea execuție. Ce ai putea face să fie mai bine la următorul joc? Răspunsul îl are cu siguranță….

Tare mi-ar fi prins bine astfel de ateliere când eram de vârsta Lolitei. Am plecat din București cu gândul că ne vom plictisi și Loli va rezista puțin lecțiilor de acasă și nu vom găsi parteneri de joacă potriviți pentru ea. Surpriză! Mi-a făcut plăcere să descopăr omul din spatele atelierelor de Dinamic Kids și pasiunea cu care reușeste să facă fiecare joc inedit. Mulți dintre noi avem impresia greșită că joaca obosește. Ei bine, aici e doar voie bună și înviorare, nicidecum oboseală. Nu mai spun de mișcare, aveam nevoie ca de aer.

coordonare, atenție și craci în aer!

Și pentru că vara este vremea taberelor, atelierele Dinamic Kids merg și în tabără. Din ce mi-a povestit Ilenuța prima perioadă este ocupată total, abia la a doua se mai găsesc câteva locuri libere și nici alea nu vor rezista mult. Detalii găsiți pe pagina de Facebook a clubului. Eu recunosc că aș merge, dar nu mă pot preface de 10 ani, deși aș vrea. Sincer!

Hai, spor la mișcare și joc!

0

Baby Loves Gym – un proiect frumos și necesar părinţilor

Sunt sigură că am pomenit pe aici că Loli este mare cățărătoare și escaladează orice găsește mai sus de nivelul ei. A fost curajoasă de mică, curioasă, numai că nu avea antrenament la mușchi și toată forța și încrederea că poate să sară, urce, prindă au venit ca urmare a orelor de muncă de acasă și kinetoterapie de la 1 an si o lună. Până în toamna anului trecut ea a făcut parte din familia KinetoBebe, a crescut (i-a plâns, urlat, s-a împotrivit, a lucrat și frumos fără nazuri:)) 2 ani cu Sabin, Dona, Adelina, Georgiana – câțiva dintre kinetoterapeuții minunați din echipa celor de la KinetoBebe. Acolo a făcut primii pași și a spus și cuvinte mai complicate cu Adina.

Săptămâna trecută cei de la Asociația Kineto Bebe au lansat campania de conștientizare Baby Loves Gym, pentru a trage un semnal de alarmă asupra nevoii reale de mișcare pe care o au copiii cu vârste cuprinse între 3 luni – 3 ani, pentru o dezvoltare sănătoasă. Într-o țară în care incidența obezității, afecțiunilor datorate sedentarismului și alimentației nesănătoase este o realitate, specialiștii susțin că este nevoie de o schimbare de atitudine a părinților, care încurajând mișcarea sănătoasă a bebelușilor, dau șansa unui start corect în dezvoltarea neuropsihomotorie a copiilor.

Baby Loves Gym este un concept care propune programe de exerciții adecvate vârstei copilului, cu scopul de a-l ajută să atingă mai devreme etapele de dezvoltare neuromotorie, cultivând în același timp dragostea acestuia pentru mișcare și îmbunătățindu-i abilitățile psihomotorii.

Beneficiile programelor Baby Loves Gym sunt multiple, vizând atât copiii, cât și părinții:

  • atingerea mai rapidă a etapelor de dezvoltare neuromotorie;
  • adaptarea mai ușoară la schimbările de mediu familial și la prezenta persoanelor noi, îmbunătățindu-le posibilitățile de relaționare;
  • stimularea abilităților psihomotorii ale copilului;
  • satisfacerea nevoilor sale de mișcare, indiferent de vârstă;
  • posibilitatea depistării eventualelor deviații și deficiente ce pot să apară de-a lungul perioadelor de creștere;
  • furnizează părintelui oportunități de relaționare cu alți părinți cu copii de vârste apropiate, cu care pot schimba impresii, sfaturi, eliminând rutina zilnică etc și mai important este faptul că oferă informații referitoare la modalități de mobilizare și poziționare a copilului, pe care mulți nu le cunosc.

Cum funcționează programul. Iată pașii:

  1. Sedința individuală de evaluare

Aceasta sedinta are menirea de a explica părintelui care este stadiul de dezvoltare motorie a copilului sau dacă există anumite probleme în dezvoltare.

În funcție de rezultatele acestei sedințe de evaluare, sedință care se face în prezența mamei sau a ambilor părinți, se va decide dacă cel mic poate să înceapă un program de dezvoltare motorie în grup (programele Baby Loves Gym) sau program individual de kinetoterapie.

Atunci când cel mic intră în programul Baby Loves Gym:

  • Nivel UNU – Gimnastica pentru primul nivel de dezvoltare motorie

Este conceput pentru bebelușii care încă nu merg în patru labe. Programul conține exerciții unice de gimnastică special concepute pentru bebeluși, gimnastică combinată cu kinetoterapie pentru copii, masaj și yoga pentru relaxare și liniștire, programul dorind să ajute la dezvoltarea armoniasă a bebelușului. La fiecare sedință de Baby Loves Gym se abordează moduri diferite și variate pentru liniștirea și relaxarea bebelușilor, pentru calmarea colicilor, dar și combaterea stării de spasticitate tipică bebelușilor, precum și tonifierea musculară.

În timpul sedințelor de gimnastică bebelușii se simt minunat, lucrând împreună cu mamele/părinții lor pentru tonifierea mușchilor gâtului, abdomenului, mâinilor si picioarelor.

Clasele de Baby Loves Gym au ca obiect dezvoltarea neuro-motorie a copiilor prin învățarea părinților diverse tehnici de relaxare pentru copii.

  • Nivelul DOI – Adresate bebelusilor care merg în patru labe, până la 24 de luni.

Clasele de gimnastică pentru această vârstă sunt originale, distractive, încurajatoare și pline de energie. Prin aceste clase se dorește creșterea mobilității bebelușului, prin practicarea de exerciții care încurajează și ajută la explorarea fizică a copilului. Astfel bebelușii devin mult mai încrezători în forțele proprii, în mișcările pe care le pot face, învață să își coordoneze membrele și să se miște independent.

În timpul orelor de gimanstica, copiii se joacă, practicând gimnastică și poziții de yoga, în poziție șezută sau în picioare, mergând sau sărind.

În cadrul acestor clase de gimnastică, se pot depista și anumite probleme pe care bebelușul le poate avea la mers (platfus, mers cu vârfurile în interior sau exterior) iar mama sau însoțitorul vor fi învățați diferite exerciții pentru corectarea acestora.

  •  Nivelul TREI – Gimnastica pentru copii, care combină exercițiile unice de gimnastică și kinetoterapie cu exercițiile de relaxare și concentrare, cântece, jocuri și activități educative, îmbunătățind astfel relația dintre părinte și copil.

Fiecare sedință este concepută pentru a anima curiozitatea copiilor în timp ce învață exerciții de gimnastică prin interacțiune socială, repetiție, joacă și multe cântece. De asemenea, copiii sunt învățați cum să se elibereze de frustrări, inventând mișcări și calități motrice, crescându-și atenția și devenind ascultători, urmând comenzile care li se dau.

În cadrul sedintelor de Baby Loves Gym se pune accent pe:

  • Creșterea puterii fizice, a flexibilității și coordonării prin intermediul gimnasticii
  • Conștientizarea spațiului și a conceptelor perceptuale
  • Auto-exprimare
  • Socializare timpurie
  • Cooperare și ascultarea diferitelor comenzi
  • Ideea de a împărți și a-și astepta rândul
  • Acceptarea unor noi provocări și a unor lucruri noi precum și colaborarea cu personae străine (kinetoterapeut sau alți copii)
  • Ajutarea și incurajarea copilului să devină independent
  • Separarea confortabilă de părinți
  • Sentimentul de mândrie la realizarea obiectivelor
  • Cunoașterea culorilor, numerelor și literelor
  • Pregătirea pentru cresă și grădiniță etc.

Echipa de specialiști a Asociației Kineto Bebe, kinetoterapeuți, psihologi oferă în campania Baby Loves Gym informațiile de care are nevoie un părinte pentru a alege mișcarea corectă și benefică pentru copilul său, invită părinții și copiii la acțiuni diverse unde pot experimenta programele de mișcare, răspunde întrebărilor părinților pe site-ul www.kinetobebe.ro și promovează pe orice cale beneficiile unei vieți active, atât pentru bebeluși, cât și pentru părinți.

Pentru informații despre dezvoltarea sănatoasă a copiilor și programul Baby Loves Gym se poate accesa www.kinetobebe.ro

În contextul actual, când societatea este din ce în ce mai sedentară, dragostea de mișcare trebuie cultivată de la vârste foarte mici. Dacă în alte țări bebelușii sănătoși împreună cu mamele lor sunt integrați foarte rapid în programe de dezvoltare neuropsihomotrie și socializare, la noi nu există multe astfel de oportunități. De aceea am decis să oferim publicului mai multă informație științifică, evenimente și acțiuni unde părinții să aibă șansa de a învăța, alături de cei mici, ce înseamnă mișcare sănătoasă pentru bebeluși și cum poți să faci din sport un mod de viață până la adânci bătrâneți” declară Raluca Chișu, fondatoarea Asociației Kineto Bebe.

 Campania este susținută de SNUFFLE BABE Româniawww.snufflebabe.ro, produse pentru copiii care respiră  ușor, indiferent de sezon.

Partener media principal este Itsy Bitsy FM.

Program este susținut de Asociația EMOVERE, prin personajul ei simbol Irinuca, pomotoare a vieții sănătoase în familie, încă din anul 2011.

0

Declaraţie de dragoste

Fata mea nu face declarații de dragoste des. La ea dragostea se simte, traduce senzitiv cu o îmbrățișare strânsă, lipită, topită toată în tine, pupici, mângâiere blândă (de obicei e rough, mai degrabă jap-jap). Dacă o pui să spună te iubesc va reproduce un besc fără chef. De la ea putere și sentiment, fix de 2 ori, am auzit: besc, mami! 

Acuma eu nu țin neapărat să mă umple cu vorbe declarative. Știu că mă iubește! Eu îi spun de multe ori – te iubesc tare-tare, te iubesc și când mă superi, Loli. Ea râde cu toată fața ca de-o glumă bună. Știe de niște lucuri care nu stau bine, acolo, pe unde le-a pus acum vreo 2 zile în urmă :)) Știu și eu. Dacă întrebi cine e responsabil, îți spune: Loli sau EU – tare, cu mândrie, apoi scoate limba mmmm. De unde o fi învățat, n-am idee, dacă aflu, piper zbor pe limba profesorului.

Dar, uite, dacă nu am butoane multe apăsate pe ziua aia, râd cu lacrimi. Dacă nu sunt planetele aliniate, e posibil să aibă parte de vreo discuție serioasă. Din alea la care ar scoate limba non-stop, dar o oprește fața mea.

Seara avem momentul maxim de conectare. Avem un fel de ritual, bine, exista și înainte rutina de seară, acum e cu ceva noutăți, de când cu exilul la mamaia deoarece acasă e praf și pulbere și var. Poveste pe scurt: baie cu spumă multă musai, cu jucării, spălat dinții cu AnaElsa (așa le spune ea personajelor de pe periuță), giugiuleală în prosop până la pijama (facem pe tantoma aka fantoma), povești citite la lanternă. Când îi vine somnul mă anunță – ete somn, mami.

Se foiește un pic, apoi o simt cum se relaxează, cade așa la linia fină ațipit-somn adânc. Spun încet – Somn ușor, Loli! Și ea răspunde imediat, cu vocea ei cea mai dulce –  Somn ușor, mami!

Uite așa ajung în transă, simt cum mă desprind de pat și cad la loc lin, cu 15 kg mai light, după o zi fără evenimente deosebite sau plină uneori de plâns isteric din motiv de – nici după 3 săptămâni nu e gata excursia la mamaia și nu mergem acasă, sau oboseală de la stat pe afară la vreun loc de joacă cu multe chestii de cățărat sau terapii și mers la sport cu copiii.

Asta este declarația supremă de dragoste. Alta nu-mi trebuie.

0

Cărţi citite departe de casă, cu același timp grăbit și copil în cârcă

Înainte să plec din București, acum 3 săptămâni, am trecut pe la Miruna să iau cele 2 cărți cu împrumut pe care le-am uitat ultima oară și am plecat cu o plasă. Credeam că îmi vor ajunge pentru o lună jumătate, se vede treaba că nu eram citită de mult de altfel de cărți din afara sferei de parenting și cărti Loli, că le-am terminat rapid.
Tot înainte de a pleca am cerut Irina Binder de la o altă prietenă și nu am ajuns cu ele la Ploiești. Le-am citit în noaptea dinainte să urc în mașină.
Apoi am făcut comandă pe net, am luat alte volume. Pentru cele care mi-au plăcut mult dedic posturi separate.

1. Fluturi – Irina Binder, 3 volume.

Adevărul este că la început am fost curioasă din cauza titlului, credeam că sigur are ceva descrieri aparte despre lepidoptere și, până să mă lămuresc cum vine treaba cu titlul, povestea m-a prins și am uitat, apoi am descoperit și fluturii. Este o poveste plină de trăiri și dragoste, un drum despre cunoaștere și descoperirea propriei vieți.

2. Un bărbat pe nume OveFredrik Backman

Iată o carte din genul celor care, fie te prinde de la început, fie faci un efort că te scarmă un pic curiozitatea și nu o lași baltă după primele pagini. Concluzia, în ultimul caz, este că nu îți va părea rău pentru ce ai răbdat, deoarece ajungi să o termini cu plăcere și cu râs și cu zâmbetul pe buze. Povestea s-a ecranizat. Nu am vizionat filmul, dacă l-a văzut cineva, să dea de veste și să spună cum e comparativ cu cartea.

3. Dulcele barJohn Joseph Moehringer

O carte groasă, concentrată, curge ușor, cu toate că nu poți sări niciun rând. Ca fată simți că intri în lumea bărbaților și afli lucruri interzise. Te pune pe gânduri, maturizarea – trecerea spre adulthood (că nu găsesc alt termen acum) – nu e ușoară pentru nimeni. Ajungi să faci comparații cu viața ta și a personajelor. E o carte care te surprinde și care îți dă curaj în sensul de perspective privind raporturile dintre oameni.

4. Eu sunt MalalaMalala Yousafzai si Christina Lamb

Este greu de definit. E o altă lume acolo, e o naivitate dar și o inteligență aparte printre rândurile cărții. Merită citită de copiii mai mari de 10 ani și de adulți. Educația nu trebuie câștigată prin luptă, e un drept pentru oricine, de care se poate bucura fiecare, indiferent de gen, rasă și care ar trebui apreciat cu adevărat, cu toate neajunsurile sistemului de învățământ, de oriunde. Ideea acesta poate că ar trebui rumegată de părinți și copii și nu numai.

5. Lecții de magieElizabeth Gilbert

Această carte este de pus sub pernă când teama te ia la alergat și te îndoiești de calitatea creației tale oricare ar fi ea. Am făcut un post separat pentru asta. E aici.

6. Mănâncă, roagă-te, iubeșteElizabeth Gilbert

Foarte concentrată și totodată lină, firul poveștii autoarei despre căutările personale spirituale, fizice curge frumos și bogat. O iubești pe Elizabeth Gilbert pentru că e clar – are magie în cuvinte. Și mie mi s-a făcut dor de Roma și gelato de acolo după primele pagini. Veți vedea :))

S-a făcut și film după cartea ei. Nu l-am văzut, poate la un moment dat. Nu simt nevoia acum.

7. Bărbatul care nu a mai sunatRosie Walsh

E foarte sensibilă, în genul dureros, este despre cum ni se întâmplă lucruri care ne schimbă existența și cum la un moment dat în viață se face liniște, apoi haos de aproape mori, apoi e bine. Povestea te ia repede pe sus și nu o lași, o poveste despre iubire, regăsire și liniște după mult zbucium.

8. Inteligența eroticăEsther Perel

M-am apucat și nu era momentul, am lăsat-o să aștepte până mă încarc cu povești de dragoste, despre evoluții, despre regăsire de sine. îi fac poveste separat. Am pus-o pe listă ca să nu o las de tot. Din momentul în care a pus-o departe am citit alte 3.

9. OrbiPetronela Rotar

Plină de emoții și abuz, este un drum terapeutic pentru personaj dar și pentru orice femeie abuzată fizic și emoțional în cadrul familial. E o poveste de viață în care regăsești dacă nu ipostaze, stări, ci frânturi din viața de la bloc, auzite prin pereți, din familia de veri, mătuși.

10. Oamenii fericiți beau cafea și citesc &
11. Fericirea îmi scapă printre degete
Autoarea pentru volumele de mai sus este Agnès Martin-Lugand. Sunt povești ce emană aer franțuzesc, ușor de parcurs, foarte bune de ecranizat. Eu m-aș duce la film. La drum, în vacanță pe sezlong sunt o lectură plăcută.

12. Poștașul sună întotdeauna de 2 oriJames M. Cain

Pfuuu, eu am simțit cartea asta precum un film alb negru, cu sonor. Am vizualizat-o scenă cu scenă. Este greu de explicat, povestea se succede repede. Cartea dacă te prinde o vizionezi rând cu rând și apoi când e gata o rumegi. Ca în viața reală oamenii te surprind cu câte le poate coace mintea și cât de banali pot fi aparent.

Ar mai fi cărțile Lolitei, despre ele povestesc altă dată. 🙂 Ce-i drept am citit mult mai mult față de acasă, deși timpul a fost la fel de puțin, iar primele zile de acomodare destul de grele.

Voi ce ați citit lately și a fost de nelăsat din mână?