0

Baby Cinema – O comedie despre mame ieșite în oraș

Până să se nască Loli am mers des la film. Era relaxare de week-end și nu numai. După o zi grea la muncă sau fără vreo ocazie specială ne făceam timp de un film. Doar noi sau cu prietenii. Ne dădeam întâlnire la metrou sau acolo, la cinema. Drumul până acolo, planificarea din timp sau ad-hoc face așa de bine. Ca o plecare în vacanță.

Cu Loli la purtător am mers la film până pe la 5 luni.Atât am rezistat, și am făcut pauză apoi. De ce? Ultimul film m-a scos din sală de vreo 4 ori, după care am stat pe hol așteptând să se termine, să plec acasă. Sonorul puternic mă deranja și aveam contracții la fazele cu acțiune intensă. Zici că se uita și Loli, și se temea de subiect.

Am făcut din week-enduri un fel de maraton, de la început, de când Loli era doar câteva celule. Știam că va urma perioada fără distracție la film. Țin minte că m-am întâlnit cu cineva când intram în sală și mi-a zis: ce bine că venim la film, acum cât mai putem să ieșim, după naștere nu știm ce ne așteaptă. Chiar așa a fost. Pe moment nu mi-a plăcut remarca. Am bolborosit sigur ceva pe temă. Acum îmi dau seama că era adevăr. Așa a fost la noi, la voi poate fi diferit.

3 ani nu am mers la film. La primul eveniment, Loli a fost cea mai încântată. Noi ne-am bucurat de atmosferă și oameni. Loli a trecut de bebelușie, sunt sigură că ar reveni la perioada aceea dacă s-ar putea, mai ales că urmează să meargă la grădiniță. Îi place, însă are nemulțumirile ei pe subiect. Povestesc cu altă  ocazie.

Nu pot să spun că aș fi ajuns cu ea la film, atunci când era bebe, dar mi-ar fi plăcut să știu că pot face asta. Loli nu era genul care să stea mufată și liniștită. Ea voia să cuprindă tot universul, și trează, și cu țîța în gură. Somnul era cu lacăt, nu te apropiai de el, până și musca era pe silențios când adormea Loli.

Așadar, fata noastră nu aprecia ieșirile la film pe vremea bebelușiei, însă acum nici nu știi când a urcat în căruț și pus papuceii în coș (să o încalți pe drum, numa’ nu mai pierde timpul și hai să plecăm) și așteaptă la ușă să ieșim.

Bun, a treia ediție Baby Cinema va avea loc pe 26 august, de la ora 17.00. Publicul primelor ediții a cerut un film haios, care să se lase cu voie bună, adică Fun Mom Dinner/ O noapte de pomină.

Spoiler alert:

Patru mame ale căror copii merg la aceeași grădiniță plănuiesc să facă o pauză de la stresul cotidian și să iasă împreună la o cină, ca să se cunoască mai bine. Seara începe dezastruos, dar, cu ajutorul unui mix de alcool, karaoke, dar și al unui barman frumușel, mamele se dezlănțuie și petrec o noapte pe care n-o vor uita niciodată, și în cursul căreia își vor da seama că le unește mult mai mult decât devotamentul pentru copii sau soți.

Sună distractiv și numai luaţi bebeluşul cu voi la film, nu aveți nevoie de bonă sau alt ajutor pentru a vă simţi bine.

Happy Cinema şi Asociaţia SAMAS – Sănătate pentru mame şi sugari – zic așa și nu se abat – proiecţie de film şi un spaţiu “echipat” pentru nevoile întregii familii: 

• sonorul filmului va fi diminunat, 
în sală luminile nu vor fi complet stinse, 
• nu vor rula trailere şi reclame, 
• atmosfera prietenoasă și relaxantă, potrivită socializării între părinți,

• vă vom împrumuta (cu o cerere în prealabil) un sistem de purtare, pentru a face vizionarea cât mai comodă pentru toți membri familiei.

Cinematograful este dotat cu mese de schimbat copilul şi consumabile oferite gratuit (scutece, aleze, şerveţele Bella Baby Happy Romania), iar pe timpul evenimentului va exista un spaţiu special pentru alăptare sau servit o gustare în lounge-ul cinematografului, unde Danone Romania oferă iaurturi și cereale pentru copiii mai mari de 6 luni.

În cazul în care copiii mai mari nu vor să stea în sală, ei sunt bineveniţi alături de unul dintre părinţi la locul de joacă din cafeneaua cinematografului sau la un film de animație dublat în română ce rulează în același timp, adică The Nut Job 2.

Astea fiind spuse, biletele se pot rezerva pe https://www.happycinema.ro/fun-mom-dinner-baby-cinema/

Biletul: 25 lei/persoana+bebe 

Happy Cinema este în incinta Liberty Center: Șos. Progresului nr. 151-171 (et. 2)

Sunteți așteptați la film!

4

Când ai timpul la care ai visat

Stau pe bancă şi am aşa un sentiment de blank. Loli este la grădiniță, a doua zi. Nu sunt stresată, adică oi fi, dar nu mă manifest cum mă ştiu eu. Am aşa un – nu ştiu ce să fac. Şi înainte de grădinița Lolitei aveam multe în plan. Zici că s-a șters lista şi nu mi-a rămas nimic de făcut. Îmi imaginam că voi scrie mii de rânduri dar nu-mi vine un cuvânt să aştern.

Prima zi am așteptat pe aceeaşi bancă. Nu m-am pregătit pentru aşteptarea de 2 ore. Loli mi-a dat voie să plec, a zis că stă cu copiii şi s-a descurcat. Am stat pe singurul loc pe bancă de la umbră, flancată de un grup de pensionare. Am zis să fiu aproape, să ajung repede dacă mă cheamă mândra. Fetele bătrâne au tocat despre vecini şi au hrănit porumbeii şi admirat sandalele luate de acolo de unde le-a recomandat vecina aialaltă. Bune, cu tot cu şosete plasă.  :)))

Au zburat aşa conversații şi eu mă simțeam ca pe altă planetă.

Azi mi-am luat o carte. M-am dus şi acasă. Am spânzurat rufele, făcut supa şi revenit la bancă. E răcoare fața de cele 37 de grade de ieri şi liber pe bănci. Cartea nu e chiar cea mai potrivită, e greoaie, filosofică şi deloc compatibilă cu starea mea de blank. Voi da o raită pe la librărie, în weekend. Vreau ceva fără concepte de viață, filosofii şi teorii greu de digerat. Să meargă pe suflet ca untul pe pâine, lin, soft, plăcut la amintire. Primesc cu drag niște tip-suri dacă ai.

A durat ceva timp să ajung aici. Să stau degeaba, fără Loli, pentru câteva ore. Şi nu e uşor, nu că mi-ar fi dor tare de ea. Îmi este, cu ea ştiam ce aveam de făcut şi de pus în to do listul următor. Acum trebuie să mă descurc singură şi îmi lipsește muza. Data viitoare când o las la grădiniță, o pun să îmi facă planul. Nu de alta, mi se pare că am multe şi nimic de făcut.

Tot aşa a fost la tine?

19

Colectivitatea – bau-bau sau etapă normală de creștere

Grădinița, creșa sunt primele milestones ale părinților. După statul împreună, jucatul, plimbat prin parc zi de zi, rutina fiecărei familii, vine achiziționarea celui mai greu lucru – despărțirea de copil, încredințarea lui aşa cum l-ai crescut unui sistem de educație care poate nu e compatibil cu ce dorești sau imaginezi că ar trebui să fie (toți vrem ce e mai bun pentru copiii noștri, acceptăm asumat sistemul apropiat de viziunea noastră).

Copilul simte orice schimbare şi reacționează diferit, după cum a fost învățat să gestioneze situații noi, după emoția de moment cu tot cu gestionarea ca la carte a părinților. Noi, părinții, suntem cei mai temători, proiectăm, fără să vrem, emoția noastră copilului. Şi e bun un pic de conflict, să simtă copilul și noutatea cu nesiguranță şi siguranța părintelui că totul va fi bine şi că acolo (la școală) va fi locul unde se întâmplă lucruri interesante şi de unde se va întoarce la mama şi tata de fiecare dată. Nu e abandonat acolo, nu e serviciul lui plictisitor de la care nu poate scăpa decât atunci când e bolnav.

Părinții au nevoie să achiziționeze încrederea în sistemul ales şi în copil. Înainte de asta contează imaginea viitorului educațional pe care o transmite. Pozitiv, cu asigurare emoțională şi cu ideea că oricând copilul are nevoie, poate să se exprime în siguranță, că va fi ascultat, înțeles de părinți, de educator.

Azi îmi astept, pe banca din parc, copilul. Este la grădiniță. Prima zi. Povestea cu grădinița o spun frecvent Lolitei. Nu ştiu dacă ea a înregistrat exact treaba asta, azi a venit ziua să mergem. I-am spus înainte şi pe drum ce urmează să facem. Am stat cu ea o oră, apoi am plecat pa-pa, asigurând-o că mă întorc să o iau când e gata programul. Loli știe de la terapie că va sta cu x, se joacă cu x atât, cu toate că nu ştie ceasul, iar când e gata programul vine mami şi plecăm pa-pa acasă. Acolo e uşor, are experiență deja, de aproape 2 ani. Cunoaște locul, ştie cine e x, are încredere. Acum e diferit.

Nu pot să exprim starea pe care o am. Am temerile mele, am văzut locul, am văzut-o pe ea. Am încredere în fetița mea, deși nu poate exprima tot ce simte. Învață, învăț şi eu cu ea să eliberăm temeri şi stări.

credit photo www.unsplash.com

Integrarea într-un sistem educațional vine la pachet cu avantaje şi dezavantaje. Iată ce spune Psiholog Adina Dumitrescu – Centrul Kinetobebe Bucuresti despre acest lucru:

Începuturile în acest context pot și de fapt creează anxietate atât copiilor cât și părintilor. Este firesc din moment ce produce schimbări majore ale dinamicii familiei. După 2-3 ani în care părinții împreună cu bunicii sau bona au exercitat total controlul asupra nevoilor și cerințelor copilului, în care s-a instalat o anume rutină și un anume grad de conectare, mersul la grădiniță pare să destabilizeze toate acestea făcându-ne nesiguri asupra deciziei. 

Cu toate că începutul poate fi anevoios, cu toate că ne putem îndoi de decizia pe care am luat-o, cu toate că ne simțim vinovați când ne vedem copilul cum plânge la despărtire, intrarea în colectivitate se poate produce blând și poate aduce beneficii.

Fiecare individ se naște cu un potențial de dezvoltare unic asemenea amprentelor digitale. Acest potențial este dat atât de materialul genetic cât și de mediul în care persoana se dezvoltă. 

Nu întâmplator se recomandă începerea grădiniței în jurul vârstei de 3 ani. Până la 3 ani copilul a trecut prin stadiile de dezvoltare premergătoare gândirii, a beneficiat de siguranța cuibului, de rutina necesară și de conectare, sistemul limbic începe să funcționeze și astfel impulsivitatea se reduce și abilitatea de autocontrol crește, crește autonomia, comunică mai ușor (verbal și nonverbal). Toate acestea sunt date care ne indică că cel mic nu mai este atât de mic și că este pregătit să intre în lume un pic pe cont propriu, să primească și să ofere mediului înconjurător.  Ele se pot întâmpla într-un soi de echilibru după o perioadă de adaptare la acest nou.

El, micul om fiind intuitiv va avea impulsul de a se acorda realității, iar noi adulții din jurul lui trebuie să îi arătăm siguranță ca astfel să înțeleagă că grădinița îi produce temeri nu pentru că e ceva rău sau pentru că el nu face față ci pentru că este nou și trebuie timp pentru a se obișnui. Având încredere în forțele sale îi dăm un mesaj pozitiv care îl va urma în viața sa – că poate.

La fel de bine se poate recomanda începerea grădiniței mai devreme; eu personal am făcut această recomandare când în niște situații speciale simțeam și intuiam că respectivul copil are nevoie de stimulare cognitivă și socială (când acasă nu are rutina, când este supra expus gadget-urilor, când are o anume nevoie specială sau tulburare, când dependența de adult și invers îl impiedică să asimileze informații și experiențe noi).

În orice situație am fi și oricând am hotărî să înceapă grădinița copilul nostru, noi ca adulți avem câteva sarcini de îndeplinit: să alegem instituția care răspunde nevoilor copilului și a familiei, să pregătim copilul pentru acest început (mergem cu el în locația respectivă, facem jocuri de-a grădinița, povești terapeutice, îi povestim când va începe și încercăm să anticipăm cum va fi, îl introducem în colectivitate arătându-ne siguri și senini, petrecem timp special după ce îl luăm de la grădiniță pentru a ne reconecta (un timp mai special și mai asumat, poate, decât până acum).

În general adaptarea ține de fiecare individ în parte și de fiecare situație astfel că nu este un patern sau un timp optim. Cu toate acestea s-a observat ca prima lună este o perioadă optimă pentru această acomodare. Dacă totuși se întâmpină dificultăți în gestionare, copilul resimte această perioadă ca un stres intens, apelăm la ajutor specializat (cadrele didactice, psihologul instituției etc).

În data de 10 august, Adina vine în întâmpinarea nevoilor părinților de a întelege și a oferi suport copiilor în procesul atât de fin și complex cum e adaptarea la gradiniță, printr-un workshop de 2 ore, la sediul centrului KinetoBebe.

În cadrul workshopului se vor trece în revistă toate particularitățile acestui proces, se vor căuta soluții pentru gestionarea cât mai optimă a situației, Adina va răspunde întrebărilor adresate de către părinți.

Mai multe detalii găsești aici sau la adresa de e-mail contact@kinetobebe.ro

0

Social Media for Parents sau mama fugită de acasă – cu roz la port și cu toc sub talpă

Încă un pic şi se făcea luna de la adunarea părinților sociali. Dar uite că am apucat să mă adun şi să spun impresii. Însă pe scurt, s-a tot rezumat şi nu aş vrea să repet lucruri.

Bun, am ajuns și anul ăsta la Social Media for Parents și tare mi-a plăcut. Nu pentru că au fost speakeri faini şi sponsori aleși (care au meritul lor, de la care am învățat, evident), nu pentru că nu am apucat să vorbesc cu unul altul, nici poze destule nu am făcut. Mi-a plăcut că am fost fugită de acasă, că mi-am pus cea mai roz cămașă, sandalele pe care le-am purtat de 2 ori de când le-am cumpărat şi m-am simțit bine. Imi plac tocurile, însa nu sunt toc type. Nu ştiu să le port, eu alerg de când mă ştiu şi o pereche de ceva comod tare îmi place. Am scos de la praf rimelul şi rujul. Astea știu să le port.

Am ascultat cu interes, a fost intens și mi-a picat bine la neuroni, am simțit vibe-ul oamenilor pe care îi citesc, cu toate că nu m-am conversat cu mulți.

Ştii, atmosfera se încarcă la astfel de adunări. Pozitiv, energetic vorbind. Se încarcă şi cu aer greu de la prea mult self, image și ego – esteem. Urania Cremene a menționat că se confundă ușor.

La Social Media vezi oameni live, în offline şi e ceva simpatic. Sunt oameni, părinți ca oricare, însă cu spor la condei. Şi creşte admirația pentru că sunt, sub fața de oameni ca mine, ca tine, sunt mult, mult mai mult. Sunt oameni faini, cu idei și proiecte, sunt cei pe care i-ai citit în acord sau dezacord. Nu e musai să cazi pe aceeaşi idee. Tocmai aici e cheia. Fiecare spune ceva şi nu la fel cu altul, cu tine.

Până la SMP de anul ăsta nu l-am ascultat pe Adrian Asoltanie. A fost savuros și mi-a plăcut să ascult cum educația financiară nu este despre bani, ci despre viață.

Povestea blogurilor din ultima parte a fost cu inspirație pentru mine. Admir curajul și motivația unora. Acolo a fost lecția – să ai o idee, să o crești, să devină parte din viața ta.

Mi-aș fi dorit să rămân până la final. Doar că am primit ordin de acasă să nu mai zăbovesc, cum ar fi fost suficientă fuga și e vremea să revin. Loli a așteptat mama roză cu blog ca să îmi povestească că nu i-a fost foame și somn fără mine. Zi ceva. Am scos haina de mama cu blog și am reintrat în hainele de mama Lolitei.

Am ajuns la eveniment cu Miruna – Și Blondele Gândesc şi Carmen – Viața după bebe. Miruna a condus frumos, pe șosea mașina și debate-ul din sală! Pe drum am avut timp de sporovăit despre una alta, în parc fiecare fuge după pruncul din dotare. Ajungem şi la înghețata de care vorbeam, Miruna! Nu am uitat.

Tot evenimentul poate fi văzut aici.

0

Puzzle covor

Când copilul nu are somn plus stare miaunată cu vreau aia şi atu (altul) la orice, dar nimic pe plac, plus căldura de afară….pui covor puzzle.

Pusese ochii pe teancul stivuit şi ştiam că abia așteptă să îl răstoarne. Am purtat discuția cu răsturnăm şi punem la loc şi nu i-a fost pe plac. După ce probabil s-a gândit că o să-mi placă (ha-ha!), l-a răsturnat satisfăcută şi cu gura până la urechi. Da, surpriză, în loc de explicația aia care o plictisește, mai aveam oleacă şi o rosteam, am profitat de ocazie. L-am asamblat şi refăcut de 20 de ori.

Am început eu (mai am și inspirație de moment, ce să zic) – vai, ce bucurie, chiar îmi doream să așez astea (eu nu aveam chef deloc, dar ce rost avea să ne supăram şi să agravam situația cu deja e trecut de ora de nani şi tu mişuni prin casă).

Doua pătrate am pus, apoi l-a făcut ea tot, tot ea l-a desfăcut şi pus în pungă.

După care mi-a făcut hatârul și s-a culcat. Yeyy! A fost uşor de data asta, data viitoare vedem.

Dacă ai așa ceva prin casă, ține-le aproape, acum te încurcă (eu voiam să le mărit), dar uite că pot fi bune la ceva.

5

8 după 30

Când am schimbat prefixul la 30 de ani a fost petrecere mare. Am simțit cum viața devine mai frumoasă şi cum tot ce nu am putut să fac în 20 și 9 de ani devenea realizabil doar dacă mă gândeam la asta.

18 ani, majoratul, nu au fost anii mei preferați. Eram în perioada de căutare (nici acum nu sunt la finalul căutărilor, dar nu e ca la început): cine, ce, cum, vreau, nu vreau, visez, nu visez. Şi viitorul era o aşa o nebuloasă.

Soră-mea era studentă şi asteptam cu nerăbdarea anii de studenție. Acolo am crezut că vor fi majoritatea răspunsurilor la gândurile mele despre viață adevărată. Păi, au fost cu da şi nu. În schimb am amintiri o mulțime, cu momente frumoase, neplăcute, ridicole, hazlii de râd şi acum, naive, pline de emoție, cu năduf, cu idignare, cu peripeții ca la 20 de ani.

La 22 de ani am terminat şcoala şi parcă mi s-a terminat gazul. Responsabilitatea adultului cu diploma în mână m-a trăznit şi fulgerată am rămas de cât de nepregătită pentru viața de slujbaș şi om al societății eram. M-am regăsit cu greu în ceea ce am făcut la început, am învățat pe lângă, am mai făcut școală, am reînodat prietenii, am stricat altele, am avut parte de o bucătică din viața pe care nu o vedeam la 18 ani.

De pe la 14 ani am avut aşa o chestie să nu îmi fac ziua, să nu celebrez nimic şi m-a ținut până la un 21 de ani. Teama că trec anii şi sărbătorirea lor agravează situația nu ştiu de unde a pornit, dar stiu că m-am lecuit singură. M-a pocnit într-o zi că fiecare an al meu contează şi fac din anul respectiv o sărbătoare. Cu prieteni sau doar cu ai mei, cu tort şi la multi ani scris pe tort şi cântec şi veselie. Şi aşa o ţin şi acum.

8 ani după 30 sunt motiv de bucurie. În aceşti 8 ani am trăit cât nu am trăit în restul anilor. E adevărat că anii 30 sunt cei mai tari, dar trec repede-repede. Când mi-a zis cineva după 30 nici n-ai habar când te trezești la 40, nu am crezut. Mai este un pic :)))

Am făcut lucruri foarte bune, şi doar bune, unele mediocre, am la activ şi lucruri pe care nu le pot îndrepta defel, pentru moment. Am mulțumirile şi nemultumirile mele, am gânduri de umplut romane, am de toate şi nimic cu adevărat valoros material.

Am ceva … o viață plină de dragoste şi nu o pot valoriza decât prin a oferi la fel de mult.

Şi 38 este al meu şi va fi bestial!

photo credit unsplash.com

8

Las teoria, care m-a umplut de când am născut, am să practic doar ceea ce simt

Nu ştiu cu cine seamănă exact, nu e buclată, nu are șatenul lui taică-său, e ochioasă dar nu aduce cu ochii unuia dintre noi, are gurița aşa parcă desenată, are strâmbăturile ei de te apucă râsul. E fetița mea, pe care nu mi-am imaginat-o nicicum. Şi e frumoasă, şi nu mă minunez- uite ce am făcut-, ci îmi întărește gândul că aşa va fi întotdeauna. Frumoasă şi a mea.

Fiecare pui este frumos pentru mama lui, ştiu, e foarte adevărat, nimic nu ar fi făcut-o altfel în ochii mei. Am făcut-o cum s-a priceput corpul meu mai bine, nu aveam cum să controlez asta în totalitate deoarece sunt chestiuni de genetică. Și-a ieşit bine!

Viața la început e ca la loterie, norocul şi șansa sunt egale până la extragere. Aşa şi cu celula de la care a pornit. Norocul – să fie la momentul potrivit şi șansa – de a ajunge la termen viu şi sănătos. Nu ştiu cum să apreciez, pe cine să apreciez pentru loteria mea, din care a ieșit Loli câștigătoare.

Știu doar că eu am fost norocoasă cu ea. Cu toate momentele rele şi în care aș fi dat ceasul şi universul peste cap şi adunat clipa aia groaznică ca să o nimicesc. Nu ştiu cum va fi viitorul, ştiu că nimeni nu îmi garantează dacă norocul se va termina sau nu. Nici nu îmi pasă. Acum sunt clipele mele, ale ei şi pe astea vreau să le trăim din plin. Nu ca la carte, nu ca în filme ci aşa cum ne pricepem. Să le simt şi eu şi ea, să le facem nu magice, mirifice sau altceva, doar ale noastre.

Nu le am cu dulcegăriile, cu alintatul gen nu pot să stau o clipă fără copil, mi-e dor de mor de parfumul părului lui, nu vreau să le mai am nici cu autoînvinovățirea – să nu îl traumatizez, să nu îl stric pentru că el a venit perfect pe lume.

Copilul simte iubirea şi fără să mă dezintegrez de dragul lui, chiar şi atunci când situația necesită fermitate (fără palme și cuvinte ca palma). Şi ştie, n-ai trebuință de vreo diplomă pentru asta, nu cu atâtea cuvinte câte cred eu că are nevoie, că trăiesc toată dragostea pentru el.

Ştii de ce spun asta? La Loli am stat la pândă, precum vânătorul, pentru fiecare achiziție (milestone) pe care a atins-o, fiecare lucru făcut conștient şi ştiu că, atunci când eu am transmis cu sau fără cuvinte, ea a reprodus exact cum a simțit. Am fost nervoasă, ea a făcut conștient şi instinctiv lucruri care, evident, mi-au agravat starea de nervozitate.  Q.E.D. da, copilul ştie, a trăit exact cum am făcut eu: cu agitație, cu haos de moment. Trăiește şi învață de la tine şi tu ții cârma.

Credit photo: skitterphoto.com

Bun, dacă azi nu am ghidat bine, mâine sigur pot face asta. Nu am starea potrivită tot timpul, nu pretind că sunt bună la reacții, dar nu vreau să trăiesc cu ideea că ceea ce fac îi poate dăuna pe viață. Că o greșesc pentru totdeauna. Nu am cum atât cât ne simțim şi ne întoarcem acolo unde nu facem asta.

Am aşa o presiune când ea face ceva şi e deranjant şi e neînduplecată de îți vine să o înghiți. Şi atunci iar imi pun problema unde am greşit? De ce? E simplu: Pentru că nu ne-am simțit, da. Adică  ea a simțit, eu am pierdut legătura şi am căutat răspuns unde nu e.

Unde voiam să ajung? La nevoia de a vedea copilul şi simți, de a-l lăsa să vadă, oricând, toane, mai puține toane, lacrimi, râs şi să mă învețe, cum îl învăț şi eu. Să le experimenteze, interiorizeze, dezvețe. Toate astea fără vină, fără gândul că eu îl pot strica.

Aşa voi face. Las teoria, care m-a umplut de când am născut, am să practic doar instinctul, ăla bun, de dragoste, ceea ce simt.

6

Wish-list de jocuri educative

Atunci când ai copil și tu de copil te-ai plâns de lipsa jocurilor și jucăriilor, se întâmplă exact așa: recuperezi din plin și cumperi până nu mai ai loc în casă. Așa am început eu recuperarea/tratamentul pentru cele doar 2 păpuși pe care mi le amintesc. Între timp mi-am revenit, mi-am dat seama de unde vine nevoia asta obsesivă de a cumpăra copilului, era de fapt nevoia mea de copil mare.

Bun, după ce am născut copilul, vreme de câteva luni, am cumpărat în disperare jucării, apoi ne-am oprit. Nu de tot. Explic imediat. După obsesia de început, ne-am dat seama că, copilul nu avea, pentru multe dintre jucării, vârsta potrivită, unele erau de o calitate bună aparent, până la proba copilului, unele erau prea zgomotoase sau într-o limbă care aducea mai mult a limbă extraterestră, stridentă, mega obositoare.

Când Loli a început terapia am zis stop la nimicuri şi ne-am concentrat pe cărți, jocuri, jucării care ne serveau scopului nostru. Am mai călcat şi strâmb cu vreun pluș doar colorat şi blănos, de te apuca alergia. Asta pentru că era ceva ce copilul cerea conștient, cu denumire şi calitate – ex. animal oşu (recunoaște vietatea roşie – gen ştie și culoarea, yeyyy!).

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu. Apoi am zis poate cuiva îi va fi util să afle că există jocurile educative de la Melissa and Doug. Cine știe doar dacă e curios poate continua lectura. :))

Cu siguranță, fiecare părinte are deja branduri favorite, idei de cum să fie jucăriile și jocurile, poate chiar le fabrică (am construit și noi câte ceva pentru Loli, însă nu stăm bine la capitolul timp și ne-am cam umplut de materiale care așteptă să fie transformare în ceva senzorial, pentru skills-uri de coordonare, echilibru etc). Mă gândesc că poate te inspiră, nu neapărat ca achiziție, deoarece prețul nu e chiar chilipir, ci ca idee de joc.

Ca să nu crezi că fac reclamă cu vreun beneficiu din partea brandului, nu zic mare lucru despre. Aici scrie tot despre Melissa and Doug. Dacă citiți povestea lor, sigur o să vă placă.

2 dintre motivele pentru care m-am gândit să fac un efort de achiziție:

calitate

– sunt gândite pe nevoi și se potrivesc atât pentru copii tipici cât şi atipici. Când spun atipici spun nevoi speciale ce pot fi lucrate prin terapie. Iar jocurile lor se încadrează şi în jocuri de terapie. Ințelegi acum sensibilitatea mea pentru genul acesta.

Loli a lucrat câteva jocuri la terapie, şi, pentru că mie mi se par excelente în acest sens, avem pe whish list – must have-urile noastre.

Ca idee, eu scanez regulat site-ul lor și distribuitorii pentru vreo reducere sau ceva ca să nu mă găurească la buget, mai exact pentru:

– eșantioane senzoriale

– jocurile de sortare culori

– mozaicurile cu magnet şi stickere

Ultima noastră achiziție este acest joc Sort And Snap, util pentru coordonare mână-ochi, recunoaştere culori, model abstract etc.

  

Wish-list-ul ar fi lung, însă pe astea le-am cumpăra în următoarele luni, dacă ne ține bugetul:

  • pentru dezvoltarea cogniției, motricitate fină, exersare culori, recunoaștere model – aici este descrierea jocului

 

  • un fel de covor șotron pentru distracție și numere, culori, you name it

  •  numere – pentru joc independent, copilul se poate autocorecta

 

 

Primesc idei de jocuri și listele voastre. Sunt sigur pline de inspirație.

Pornind de nevoile mândrei, i-am făcut Lolitei mai multe jocuri. Unele i-au plăcut, altele mai puțin. Ce am făcut noi, printre picături, am înșirat mai jos.

Forme, culori, modele de desen 2D

Carduri rutina zilnică

Mini caiet de activități 

DYI light box

Idei de activități 2-4 ani

Loli’s quiet book – carte senzorială 

Pizza Loli

 

Photo credit – www.melissanadog.com & www.amazon.com

0

Călătorii frumoase şi sigure? Impresii de la a treia ediţie Modern Dad’s Challenges

Must-have-urile unei călătorii frumoase şi sigure? Destinația dorită, bagajul cu de toate dar nu cu toată casa, obiective de interes, mâncarea tradițională, obiceiurile locului şi drumul până acolo. Toate sunt interconectate şi toate se întâmplă cu multe amintiri dacă ajungi în siguranță acolo.

Ultimul eveniment pentru tați din vara asta – Modern Dad’s Challenges, ediția 3 (vor fi reluate din toamnă) a avut ca topic siguranța copiilor şi călătoriile. Ei bine, informațiile primite în materie de siguranța copilului, a ta ca părinte, nu sunt niciodată de prisos şi oricât de pregătit ești, o recapitulare nu strică niciodată.

Alice Dona, Managing Partner ErFi Kids Romania, Brand Manager Graco USA (pe care am avut plăcerea să o cunosc și eu la lansarea tricicletei Galileo, despre care puteți trage un ochi aici, dacă vă interesează să faceți o astfel de achiziție), a venit cu informații foarte utile privind grupele de vârstă pentru scaunele auto, a explicat standardele după care constructorii de scaune auto pentru copil se ghidează, a prezentat un scurt istoric privind apariția primului scaun auto şi care sunt caracteristicile unui scaun auto certificat internațional – lecție cu care fiecare trebuie să plece de acasă atunci când urmează să facă o astfel de achiziție.

”Cred că am reusit cu toții să învățăm mai multe după această întâlnire, iar eu am plecat cu sufletul mai împăcat la gândul că din ce în ce mai multi tătici conștientizează cât de fragilă și prețioasă este viața și că ocrotirea ei stă în mâinile lor. Drum bun și vacanță plăcută!”, a transmis Alice.

Nivelul de conștientizare privind transportul în siguranță, în România, este scăzut şi statisticile spun clar – numărul părinților care preferă să îşi transporte copiii fără a utiliza un dispozitiv de transport este foarte mare ceea ce subliniază gradul scăzut de conștientizare.

Un accident la 30 km/ora înseamnă cădere de la 3,5 m,  iar un accident la viteza de 50 km/h are efectul unei aruncări în gol de la 10 m.

Accidentele nu au loc neapărat pe distanțe lungi, în afara orașului, ci în oraș, pe distanțe mici.

Scaunele auto se încadrează la standardul R44 sau i-Size. R44 clasifică în funcție de greutate: grupele fiind: grupa 0 de la  naștere până la 13 kg, grupa 1 de la 9-18 kg, grupa 2 de la 15-25 kg, grupa 3 de la 22-36 kg

Dacă primul standard lua în calcul greutatea copilului, standardul următor ține cont de vârsta şi înălțimea copilului. Alte upgrade-uri ale i-Size sunt:

– rear facing prelungit – copilul va sta cu fața invers direcției de mers minim 15 luni, maxim până când poziția nu îi permite să stea confortabil

– sistemul de prindere este Isofix

– este prevăzut cu protecție la impact lateral

– testările sunt mult mai riguroase

Atunci când te duci la cumpărături trebuie sa ții cont de:

– numele brandului – nu este o achiziție simplă precum pasta de dinți, alege un brand recunoscut pentru producția de scaune auto pentru copii

– standardul după care e realizat

– are descriere pentru autovehiculele pentru care e construit

– grupa – kg, vârsta

– numărul de lot şi serie (producătorii serioși retrag de pe piața scaunele pentru care s-au semnalat defecțiuni, plângeri)

Alice a făcut și un pic de istorie: Primul scaun auto pentru copil a apărut în SUA, în anul 1962, Denver Colorado, și nu era o legislație care să impună folosirea lor. În anul 1985 scaunele au fost impuse prin lege în toate statele SUA, primul stat care a adoptat legea prin care scaunul de mașină pentru copil era obligatoriu a fost Tennesse,1970.

sursa foto: MDC Sofia Frunză

Poziția recomandată pentru scaunului auto este în mijlocul banchetei din spate, nu pe locul din dreapta sau stânga. Dacă din diverse motive de spațiu, scaunul este montat pe dreapta, acea dreaptă a pasagerului, se dezactivează airbag-ul. Dar acest lucru (îl faci asumat) nu este recomandat de niciun producător sau vânzător specializat în scaune auto copii.

Prezentarea Anei Maita, Consilier pentru Drepturile Mamelor Asociația SAMAS a fost ușor dură, a fost despre accidente care s-au întâmplat, despre cum mici drumuri pot schimba viața unei familii pentru că cele 2 minute de pus copilul în scaun au fost considerate inutile. Ideea unei astfel de prezentări vine de la faptul că, de-a lungul timpului, majoritatea campaniilor de conștientizare despre siguranța auto au fost prea drăguțe și cu happy-end și nu au avut efectul scontat. În schimb cele cu vizual negativ, cu exprimarea neîndulcită a realității unui accident minor se pare că au avut efectul dorit. Așa a procedat și ea.

“Siguranța copilului în mașină începe cu fixarea lui în scaunul de mașină, dar presupune mult mai mult decât atât (protejarea lui de căldură și arsura solară, de alergii și accidente cu sufocare). Iar primul gest de siguranță pe care un șofer trebuie să îl facă atunci când se întâmplă ceva copilului nu este să intervină, ci este să oprească mașina în condiții de siguranță. Iar celălalt pasajer adult din mașină, dacă el există (și de cele mai multe ori este chiar mama) trebuie să cunoască mereu punctul de pe traseu unde se află mașina astfel încât să poată să dea această informație serviciilor de urgentă dacă e cazul”, consideră Ana Maita.

Pentru un drum agreabil cu mașina poți folosi câteva accesorii – oglindă să vezi copilul, protecții banchete, sisteme de depozitare, în siguranță, pentru jucării, ustensile care pot fi folosite pentru a petrece timpul cât mai frumos şi fără plictis.

Tot pentru un drum fără peripeții trebuie să ai în vedere factorii alergeni din mașină:

– soare – alergia solară – poate fi prevenită prin folositea de accesorii speciale pentru a împiedica lumina – parasolare, geam închis, creme de protecție, hidratare

– aerul condiționat – filtrele să fie schimbate periodic

– fără odorizant de mașină – fac mai mult rău decât ceea ce se dorește – împrospătarea aerului

– insectele – pot intra accidental, se oprește mașina în siguranță, se eliberează vietatea și astfel poți salva atât viață copilului (care poate fi alergic) cât și a necuvântătoarei.

– jucăriile de mașină să fie diferite de cele de acasă, fără unghiuri/vâfuri ascuțite, de preferat rotunjite, de dimensiuni adaptate spațiului din maşină.

Soțului meu i-a plăcut mult de Roxana Farca, Travel Writer LumeaMare.ro  A fost impresionat de toate călătoriile familiei ei şi de curajul de a porni la drum cu copii, la mii de km depărtare şi de felul în care drumurile nu sunt o corvoada până la destinație, doar oportunități de învățare, culturalizare, transmitere valori.

Eu am povestit cum decurge înscăunarea fetei noastre, încă ne luptăm cu montajul centurilor, de fapt cu rezistență la stat cu ele montate corect, nu pe jumătate.

Ce mai facem noi ca să avem drumuri în siguranță:

– nu plecăm cu casa după noi, și umplem maşina la refuz. Asta e un obicei nou. Înainte ne înhămam mult. Acum ne-am temperat. Obiecte depozitate incorect în maşină pot cauza accidente grave chiar dacă este vorba de impact auto minim

– am la îndemână lucruri necesare pentru mândră: pentru plictis – jocuri, jucării mici pe care nu le are în casă, sunt doar pentru drum, lucruri pentru schimbat, pentru șters pe mâini, ronțăieli (nu se recomandă, în mers, ci când se staționează; noi am mâncat în mașină, recunosc)

– alegem timpul potrivit pentru plecare, după dispoziția copilului, după ce i-am povestit itinerarul. Loli iubește să călătorească, nu trebuie convinsă, acum. Când era de 1-1,5 ani era un chin plecatul undeva.

– are muzică după gust, cântăm şi ce auzim la radio, nu neapărat cântecele de copii

– în cazuri speciale – scoatem tableta cu Curiosul George

– la drum lung facem opriri dese, la benzinării, sau când vede ceva interesant pe geam (dacă se poate, în siguranță). La cumpărături e prima, nu contează că nu e de jucărie, căutatul printre  rafturi îi place mult. Și ce e tare: nu vrea neapărat, pune la loc, mă întreabă ce e şi se mulțumește cu răspunsul.

Întâlnirile taților iau vacanță, vor fi reluate în toamnă. Susțin astfel de întâlniri, informația a fost mult mai vastă acolo în sală. Eu am selectat din ceea ce mi-a povestit soțul meu şi mi s-a părut că ar fi de ajutor.

Sper sa îți fie utile informațiile, stai pe aproape ca să afli de următoarea întâlnire a taților.

La toate evenimentele taților surprizele s-au ținut lanț. La ultima ediție participanții s-au bucurat și de câteva surprize oferite de brandurile partenere, în cadrul unei tombole. Așadar, câțiva tătici norocoși au plecat acasă cu: un set de anvelope de iarna Goodyear UltraGrip Performance, un scaun auto Milestone 0-36 kg Aluminium Graco, un înălțător auto – Kandi Graco – pe care surpriză…l-a câștigat soțul meu, un pachet SAMASteratul părinților oferit de Asociația Samas, un pachet de scutece-chiloțel Pampers Pants, o geantă thermo pentru călătorii, împreună o cutie metalica vintage de ținut cerealele și alte accesorii, oferite de Nestle, premii oferite de STR8 ți Wash&Go, vouchere de remodelare corporală cu tehnologia XBody, oferite de PureShapes și un abonament de 100 ore de co-working, oferit de Hub-ul We Love Digital Unirii

La ediția a treia a Modern Dad’s Challenges branduri partenere au fost: ErFi Romania, Graco Romania, Nestle Incepe Sanatos Creste Sanatos, Pampers, Pure Shapes, Crystal Dental Clinic, Goodyear, WeLoveDigital Unirii. Evenimentul a fost organizat la Cafeneaua “Happy Cinema”.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu și realizat și implementat cu agenția de publicitate Creative Energy Corner.

0

În câteva zile…Social Media for Parents

Miercurea asta voi fi la Social Media for Parents, cel mai important eveniment dedicat bloggerilor de parenting din România, care va avea loc pe 19 iulie 2017, la Hotel Caro Parc. 

Dacă nu ai apucat să te inscrii, degrabă completează aici. Motivul? Iată: Ocazia de a invăța și descoperi noi oportunități de a-ți crește prezența pe rețelele sociale precum și posibilitatea de networking și interacțiune cu alte persoane cu aceeași viziune.

Programul evenimentului poate fi consultat aici

Cele trei sesiuni se anunță extrem de interesante, sper să pot rămâne până la final. Data trecută, Loli, a hotărât că bunicii nu mai rezistă și a dat alarma de venit acasă rapid.

Ca să nu lungesc, că oricum voi reveni cu impresii, iată-mă-s studioasa de anul trecut:

sursa foto: FB Social Media for Parents/ album SMP 2016

Prima participare cu Loli a fost balsam pentru mommy brain-ul meu de atunci și Loli a fost foarte atentă și m-a ajutat cu rezumatul de aici.

A doua oară am lăsat maimuțica acasă și după pauza de prânz nu a mai vrut să stea cu bunicii, că doar ea e fată mare și vrea la conferință și de supărare că nu a putut lua și ea notițe a suspendat (știau toți vecinii) biletul de voie, musai să vin acasă. Aici e povestea.

Bon, acum am purtat deja discuția, știe care e planul, am stabilit cine merge și cât …să vedem ce-o să iasă.

 

TRANSMISIUNE LIVE
Evenimentul poate fi urmarit si live pe site-ul Social Media for Parents sau aici.