O întâmplare de când eram de-o schiopă. Pe vremea lui Ceașcă, cine a apucat-o, știe ce spun, când veneau mașinile cu carne, ori cu fructe gen portocale, lămâi, banane era haos. Nu aveam telefoane mobile, însă vorba volant mergea mult mai bine. Se făcea coada de oameni în câteva secunde. Și nu știu cum mă nimeream, cam tot timpul, să stau doar eu până ajungeam aproape în fața, apoi mă schimba tata. Era ceva de genul: Tu ține rândul și eu vin imediat. Imediatul ăla era la final. După vreun ceas, două, când deja îmi vuiau urechile de bârfele blocului și nasul îmi era strâmbat de mirosul hainelor altora.
Întâmplarea întâmplătoare s-a petrecut la Aprozar. Aduseseră căpșuni, nu mai știu. Era vară. Atunci am stat de bună voie, era ceva care îmi plăcea de cumpărat. Și cum stau eu, multă lume, gălăgie, înghesuială, erau și alții de seama mea, prin urmare zarvă, mârâieli, vine o tanti grăbită să schimbe copilul. Și înfocată de atâta grabă, aprinsă de căldură, scoate rapid parpalacul scurt și simt ca leșin. De miros și de ce îmi văd ochii. De la subsuori atârnau cm buni lungime de floace, cozi de iepuri negri, nu alta. Vai de capul meu! M-am pierdut cu firea, am fugit de la rând, acasă  direct, îngrozită. Dacă am primit vreo mustrare, nu-mi amintesc. Știu că o chestionam pe mama încontinuu. Tu de ce nu ai păr la subraț? Alte mame au? Mamă, era bolnavă? De ce așa mult? De la ce vârstă? Maică-mea nu dovedea.
În ziua aia nu mi-a trebuit nimic. Eram scârbită de viitorul păros ce mă aștepta. La cum îmi explicase mama, brunetele sunt ceva mai pletoase și cu câlți în exces. Și la noi în familie doar eu negricioasă. Tata nu se punea, era bărbat. Mama blondă, sora-mea la fel. Am uzat oglinzile din casă de frica vreunui fir ițit din senin, câteva zile după. Spaimă, nu glumă.
Viitorul pletos nu s-a întâmplat. Sunt în grafic cu podoaba capilara și de prin diferitele părți și unghiuri genetic asezonate cu fire de păr.
Nu știu cum a fost la alții, la mine primul epilat a fost cu lacrimi. Deși eram bucuroasă că avem cracii netezi, tremuram ca varga de la smuls. Epilarea cu ceară la salon mi se părea o corvoadă. Acum ceva ani erau puține saloane, personalul rigid, de îți era rușine să te duci, însă te duceai și erai ca ultimul om …păros. Acum e altceva, merg de plăcere, relaxare, un fir de păr, un masaj după rașchetat, all good.

ceara-epilat-traditionala-dischete-1kg-miere

Primul epilator a fost achiziționat la primul salar. Eram mega mulțumită de faptul că  pot să mă desfășor singură, pot stoarce lacrimi fără să mă apostrofeze careva despre cum trebuie să sufăr la frumusețe.
Lately, cu tot cu epilator (destul de performant), prefer salonul. Mândra mea ar sta numai în capul meu să vadă ce zumzăi acolo și ar fi supărată că nu îi dau jucăria. Și cum bibilitul e de durată, apoi ca să evităm tragedii de genul mami, e jucăria mea,  cât Loli îl plimbă pe tati în parc sau găsesc ei ceva de jucat, mami este la salon.

Articol scris pentru SuperBlog 2015