Image
0

Cu cine lăsăm copiii? – TDM

Pe mâna cui ne lăsăm copiii

IMG-20151018-WA0045

Părinții nostri, bunicii copiilor noștri, sunt de neînlocuit. Da, cu toate sfaturile lor, unele binevenite, altele de care nu ai nevoie, cu micile lor tabieturi, obiceiuri, lucruri care te scot din minți și juri că data viitoare nu îi mai chemi să te ajute.

Cu toate, astea sunt minunați. Scriu asta după ce m-am ciondănit cu tata, la telefon (ne înțelegem bine, e our thing să nu fim de acord cu anumite lucruri), iar soacră-mea a plecat de la noi.

Să o luăm de la începuturi

Toate momentele de care ne plângem sau ne amintim cu plăcere, sau le trăim în prezent cu tot tacâmul de griji, bucurii, stări de furie, de fericire, lor li se datorează. Asta e realitatea.  E ca la matematică. Dacă mama și tata nu erau, eu bântuiam, mă învârteam  în neant, alături de fiica mea și n-am fi avut habar una de alta (așa îmi imaginez). La fel și cu soțul meu.

Și oricât de tare nu aș fi de acord cu vreo unul  dintre ei, tot nu aș schimba nimic. Asta dacă ar fi să călătoresc, în timp. Sunt buni așa cum sunt, și ne-am făcut mari cu tot parentingul lor care nu e din cărți. Da, stiu, am o revelație, nu glumă. Despre ce vorbesc aici știe oricine. Probabil, o dată cu vârsta, m-am desteptat eu. În fine, să nu pierd ideea. După jucatul în parc cu Loli și privit stânga-dreapta am ajuns la concluzia că cea mai bună bonă pentru copilul tău esti tu. Cum nu se poate (serviciu, carieră, bani de mâncare, înțelegeți unde bat) opțiunile sunt după disponibilitatea bunicilor sau a altor persoane apropiate sau străine familiei.

Cu cine lăsăm copiii? Grea întrebare și decizie. Cum văd eu lucrurile (sau mai bine zis încă nu le văd), am scris la Vocea Ta, Totul despre mame.

Image
0

Bomboane

Dacă nu am postat reţete până acum, nu vă alarmați. Am bucătărie, e folosită, nu gătesc chestii fancy, doar mâncare de băgat la ghiozdan și cum suntem la regim fără sare, piper, gluten, lapte, fără, fără, uh… nu e loc de fantezii.  Fantezii avem, clar.  Așezăm mâncarea frumos în farfurie și ne rugăm să pape Loli.
Cum noi numărăm calorii pentru Loli, și cum doctoresa Lolitei a zis să fim creative (eu am zis altele în gând, și m-am abținut să îi urez o mândra simpatică ca mea, mâncăcioasă asemenea) am făcut bombonele. Creez și recreez toate lingurile de mâncare pentru prințesă, să mă apostrofeze careva că nu sunt creativă…că mă duc la masterchef. :)))

WP_20151016_15_39_03_Pro

Să revenim, la cum am făcut bombonele. Așa tam- nesam fără vreo rețetă, să se delecteze acadica mea și să fie calorice.
Voila ingrediente:

  • Curmale -se hidrateaza înainte de blenduire
  • Prune fără sâmburi, moi, de la Orlando, nu sunt afumate, sunt ok
  • Biscuiți fără gluten cu miere-sunt moi sau fulgi porumb fără gluten-sunt crocanți
  • Ulei de cocos– o lingurița sau mai multe, în funcție de cantitatea de fructe și biscuiți
  • Pesmet fără gluten

Se pot adăuga fructe dulci, moi, deshidratate/rehidratate oricâte, eu atât aveam pe moment. Maclavaisul obținut după o blenduială bună se modelează în biluțe și se trec prin pesmet. Pesmetul poate fi înlocuit cu fulgi de cocos, pudra de roșcove etc.
Au ieșit foarte bune, bio, vegan. Cine le-a mâncat? Una Loli, una fotoliul (e turtită sub perna de burete, azi am descoperit, fotoliul de atâta poftă e cleios tot) restul eu cu forța, îndesate de aceeași de mai înainte, în gură. A mâncat și o prietenă, sunt verificate, da? Și a dat ok.
Daaaa. Succes dacă le faceți, merg la orice adunare cu bebei și părinți, pot fi îmbunătățite cu tot ce ai prin casă. Numai poftă sa fie.
Am făcut și chifteluțe. Sper să nu aibă aceeași soartă. :)))

Iată mâncăcioasa, călare, mai mai să deșale poneiul :)))

IMG-20151018-WA0025

0

Offf-uri

Nu mai țin minte pe unde am citit. Era vorba de cum se plâng mamele, plus o listă de cum să dregi, cum să faci. Domle e plină lumea de sfaturi. Ți se apleacă. Sunt așa de….Poate că nu e nevoie de atâtea.
Nici eu nu stau bine la capitolul cât de des te vaieți, cred cu tărie că un pic de empatie, de jur împrejurul unei mame, nu strică.

Cazuistica:
1. Cel mai mult îmi displac îndrumările celor care nu sunt mame, una e sa dai un sfat, însă să vrei să îți fie urmat e de-a dreptul hilar. Nu ai cum să înțelegi, iar dacă ai o prietenă mamă și a zis un of într-o fraza: Taci! Tăcerea e mai bună. Nu poți spune ceva, nu neapărat drăguț, nu spune nimic, zâmbește larg, e suficient. Te va simți aproape.
2. Apoi, nu e gândire profundă și nici politicos să  spui: cine ți-a spus că e ușor să fii mamă, te-a mințit cu desăvârșire, indiferent de contextul în care s-a strecurat un of al mamei. Urât, urât. Sună atât de scrijelit și cu venin că nu te mai uiți în urmă niciodată. Și nici măcar nu ți-e apropiat, nici la categoria cunoștințe nu o poți pune. Te-ai văzut de 2 ori și atât.
3. Oameni care cică iubesc copiii, lucrează cu ei, numai că sunt adepții zicalei cine îi are, să și-i crească (total de acord, până aici), cine nu îi are, să nu și-i dorească.  Nu poți să faci o meserie care implică lucrul cu copiii, și să îi scoți din plan definitiv. Și să privești părinții cu lupa, plină de judecăți cum eu nu aș fi făcut așa, mami!
4. Când copilul tău e al altcuiva.  Adica l-ai adus pe lume, cum l-ai adus (nu e ăsta main issue), pac ți-ai încheiat treaba. E al părinților tăi, al părinților lui, plus restul care se pricep mai bine ca tine. Toți stiu mai bine, oricum nu se văd rezultate la tine, nu asculți sfaturi, sunt mai stresați ca tine și nu gestionează bine stresul, te umplu și pe tine, deci să faci pachet copilul și să il dai. Da, da, fix la Sfântul Așteaptă.

De unde am pornit și unde am ajuns. Da, ofurile și prea multele sfaturi pentru mame. Apoi cum nici un sfat nu ține cont de cum să fii în papucii uneia. Poate că un pic de asculatare e de ajuns. Și clar nu e nevoie să jeluim împreună, dar un pic de spațiu de descărcat e necesar. Și nici nu trebuie să comentezi sau să înțelegi. Stai locului țeapăn. Chiar nu doare.

Image
1

Excese… pletoase

O întâmplare de când eram de-o schiopă. Pe vremea lui Ceașcă, cine a apucat-o, știe ce spun, când veneau mașinile cu carne, ori cu fructe gen portocale, lămâi, banane era haos. Nu aveam telefoane mobile, însă vorba volant mergea mult mai bine. Se făcea coada de oameni în câteva secunde. Și nu știu cum mă nimeream, cam tot timpul, să stau doar eu până ajungeam aproape în fața, apoi mă schimba tata. Era ceva de genul: Tu ține rândul și eu vin imediat. Imediatul ăla era la final. După vreun ceas, două, când deja îmi vuiau urechile de bârfele blocului și nasul îmi era strâmbat de mirosul hainelor altora.
Întâmplarea întâmplătoare s-a petrecut la Aprozar. Aduseseră căpșuni, nu mai știu. Era vară. Atunci am stat de bună voie, era ceva care îmi plăcea de cumpărat. Și cum stau eu, multă lume, gălăgie, înghesuială, erau și alții de seama mea, prin urmare zarvă, mârâieli, vine o tanti grăbită să schimbe copilul. Și înfocată de atâta grabă, aprinsă de căldură, scoate rapid parpalacul scurt și simt ca leșin. De miros și de ce îmi văd ochii. De la subsuori atârnau cm buni lungime de floace, cozi de iepuri negri, nu alta. Vai de capul meu! M-am pierdut cu firea, am fugit de la rând, acasă  direct, îngrozită. Dacă am primit vreo mustrare, nu-mi amintesc. Știu că o chestionam pe mama încontinuu. Tu de ce nu ai păr la subraț? Alte mame au? Mamă, era bolnavă? De ce așa mult? De la ce vârstă? Maică-mea nu dovedea.
În ziua aia nu mi-a trebuit nimic. Eram scârbită de viitorul păros ce mă aștepta. La cum îmi explicase mama, brunetele sunt ceva mai pletoase și cu câlți în exces. Și la noi în familie doar eu negricioasă. Tata nu se punea, era bărbat. Mama blondă, sora-mea la fel. Am uzat oglinzile din casă de frica vreunui fir ițit din senin, câteva zile după. Spaimă, nu glumă.
Viitorul pletos nu s-a întâmplat. Sunt în grafic cu podoaba capilara și de prin diferitele părți și unghiuri genetic asezonate cu fire de păr.
Nu știu cum a fost la alții, la mine primul epilat a fost cu lacrimi. Deși eram bucuroasă că avem cracii netezi, tremuram ca varga de la smuls. Epilarea cu ceară la salon mi se părea o corvoadă. Acum ceva ani erau puține saloane, personalul rigid, de îți era rușine să te duci, însă te duceai și erai ca ultimul om …păros. Acum e altceva, merg de plăcere, relaxare, un fir de păr, un masaj după rașchetat, all good.

ceara-epilat-traditionala-dischete-1kg-miere

Primul epilator a fost achiziționat la primul salar. Eram mega mulțumită de faptul că  pot să mă desfășor singură, pot stoarce lacrimi fără să mă apostrofeze careva despre cum trebuie să sufăr la frumusețe.
Lately, cu tot cu epilator (destul de performant), prefer salonul. Mândra mea ar sta numai în capul meu să vadă ce zumzăi acolo și ar fi supărată că nu îi dau jucăria. Și cum bibilitul e de durată, apoi ca să evităm tragedii de genul mami, e jucăria mea,  cât Loli îl plimbă pe tati în parc sau găsesc ei ceva de jucat, mami este la salon.

Articol scris pentru SuperBlog 2015

Image
0

Loli la salon

Prima încercare – stil french
Ne-am hotărât tam- nesam. Loli a fost tunsă de mine de câteva ori, cum eu nu sunt vreo profesionistă în domeniu, era așa un fel de tușinat ( vorba mamei mele) ca să nu îi vină părul în ochi sau să ordonăm nițele de la spate. Voiam să o ducem la salon, nu avusesem timp să caut. Și într-o sâmbătă, de dimineata, auzind de la Irina (mama Biancăi, Bianca prietenă cu Loli) că Dolphy tunde specimenele mici, am sunat. Într-o oră eram acolo, după altă oră (drum, tuns etc) Loli era coafată french.
Cum a fost primul tuns al ei, am făcut poze și ne-am maimuțărit mult. Nu am apucat sa aruncăm prea mult ochii prin salon. Foarte ok personalul, d-na care a tuns-o a comunicat bine cu Loli și a reusit să tundă mândra care și-a rotit capul de nșpe ori. :))))

So, mașini, oglinzi, jucării peste tot, televizoare cu desene animate, clame, diploma cu primul tuns cam așa îmi amintesc de Dolphy. :))) Am plecat toți veseli de acolo, asta contează.
image (1)

A doua… schimbare de look

De data asta am căutat în cartier. Să nu perturbăm programul: papa, nani, poopoo. Bine, în mare, să prindem soare și pentru stat în parc înainte de prânz.
Văzusem reclama din taxi, într-o zi, în drumul nostru spre kineto. Voila – Mimi’s cuts. Cum am intrat Loli a zărit jucariile, s-a dus țintă la măsuță. Este un salon cochet, și surpriză, nu doar pentru pici, ci și pentru părinți. Dacă se nimerește ca toți din familie să își aranjeze coafura, atunci la Mimi’s cuts se poate. În plus, mami poate opta pentru mai multe servicii. Revin cu detalii mai jos.
Acum nu am dorit o tunsoare anume pentru Loli, ci să scăpăm de încâlceală de la spate, să aranjăm frumos bretonul și să îi stea bine. Să nu ne felicite lumea: Ce băiețel frumos aveți!!!

Bun. Tunsul a început la masa de jucării, a continuat în brațe la Iulian, apoi în mașinuță. Nu s-a simțit stresată, presată, era foarte preocupată să testeze tot. Escaladatul lui Iulian a fost pentru câteva minute, și-a prins degetele într-o jucărie și s-a dus să îi pârască jucăria obraznică. Cât Loli se aranja am apucat să stau de vorbă cu Mara, proprietara salonului. Am descoperit că este adepta do it cu mâinile tale și sigur iese ceva frumos. Dacă mergeți acolo, să studiați pereții, dulapurile, accesoriile de pe rafturi. Toate sunt lucrate de Mara. De exemplu, dulapurile dintr-o sală de tratament sunt vospsite tare frumos, verde, și cu un model de floricele simpatic (i-am zis că o chemăm la noi, când ne mutăm, să ne consultăm la picturi de mobilier). Fiecare lucru de acolo a primit o notă personala, un ceva. Mărgelele, bentițele și feluritele cușme (căciuli, bonete) colorate mi-au plăcut mult. Data viitoare, sigur, mai dau iama in ele. Pentru început ..mi-am luat cercei.
Așa. Să revenim la servicii. Ideea salonului a venit după multele experiențe ale Marei (le cunoastem) cu programatul la salon pentru un tuns sau manichiură care necesita invocarea întregii familii plus neamuri și vecini.
Pe scurt: familia întreaga, nu rămâne nimeni acasă, poate veni la salon, fiecare cu doleanțele lui: Tuns, tratament, jucat daca nu e necesară nici o intervenție la coafură. În plus, pentru copii se folosesc produse organice de îngrijire a părului și de styling de la Farfale.
Ce oferă mamelor Mimi’s cuts mamelor? Iată ce spune Mara:

– Pentru mame am introdus în serviciile noastre vopsea permanenta Nayo by Kemon care nu conține amoniac și PPD, nu are miros (lucru esențial în condițiile în care avem copii în jurul nostru), conține ingrediente organice de gălbenele și in cat și extract de iaurt.

-Tot pentru mame avem Bio Sculpture Gel – primul și singurul gel tratament din lume. Acesta are la baza extract din trestia de zahăr, ingredente din plante cu rol de hrănire, tratare și fortificare. Este extrem de diferit de toate gelurile de pe piață pentru că nu provoacă deteriorare unghiei naturale, nici la aplicare, nici la îndepărtare. Unghia naturală nu este pilita atunci când se îndepărtează, nu se folosesc soluții de deshidratare pentru pregătirea unghiei la aplicare, tocmai de aceea a primit 5 stele pentru sănătate și sigurantă, rating maxim oferit de forumul internațional de specialitate FARMOVS-PAREXEL.

Nu le-am testat. Data viitoare.
După ce Loli a fost gata, a mers tropa tropa, un pic, prin salon, s-a declarat mulțumită, cu alte cuvinte. Dacă  plecam repede, fără să mișune, clar, avea o nemulțumire.
Noi vom reveni cu siguranță. E în cartier, ne-am simțit bine, Loli a dat ok.

image

 

Image
1

Amprente

Asta cu ce fel de stampilă ești tu este foarte tare! E identică, cumva, cu ce fel de om ești.
Ia să vedem:
– când o pup pe fiica mea, sonor, cu aplomp, șotul meu îi spune: Mami te-a ștampilat!
– când scriu ceva, în stilul meu, declară familia: Da, e de-al tău, se cunoaște amprenta personala (stampilă unică, nu?)
– când nu îmi place ceva mă revolt, vociferez sau tac chitic (rar) și trag apăsat linie: Sunt bună, dar nu mă scrijeli că îți las urme și eu: Te stampilez- Respins!
– când am rămas însărcinată toată lumea mi-a spus că m-am înseninat. Să fi fost așa încruntată? Cine știe? În concluzie, ăștia mici, de când sunt cât o nucă te îmbăta, pe dinăuntru, cu fericire.  Apoi, recent, o rudă îmi spune: Parcă ai înflorit după ce ai născut!!! ( Da, la cântar, dau bine înflorită).  Nu cred ca a râs de mine (sper!) deoarece nu e genul. Nu ne văzusem de când avea Loli, 13 săptămâni, în burtică. Și eram nedormită, cu părul apretat de cea de mai înainte, nemâncată după un drum pe serpentine. Apoi nu sunt prietenoasă, de fel, când îmi ghiorăie mațele. Marca mami e puternică, șterge toate defectele de moment. Bună această stampilă de mamă, din creștet.
– am două nume: unul oficial, ștanțat în buletin, altul de casă, cum s-ar spune, pentru prieteni, familie. Nu mă încurcă nici unul, le folosesc după interlocutor. Cele două fețe ale mele? Nuuu, să ne strângem mâinile și îți dai seama unde te încadrezi. Nu merg, niciodată, pe principiul prima impresie contează.
– și pot să o țin la nesfârșit așa…

SB1

Însă merg mai departe, dacă aș fi precum o ștampliă aș zice:
– mare (merge grasă și frumoasă, am mai slăbit ce e drept, dar tot ceva solid(ă) mă descrie încă;
– cu clanc- clanc sonor, și linie fină – adica să te iau furtunos cu zgomot și să descoperi că las urme delicate. Fără pete și nici nu dublez desenul.
– de neșters și potrivită pe orice nuanță (de neuitat, aș adauga eu).
Doamne, doamne nu pot fi o stampilă, ce tot aberez aici. Să mă întorc la ideea de la început. Suntem unici, din cap până la picioare, iar partea cu personalizare în tot ceea ce facem, tot de aici vine. Ce facem în plus, de -a lungul vieții, este să ne definim unicitatea, prin ceea ce achiziționăm – cunoștințe, idei, kilograme în plus :)))) și prin oamenii cu care interacționăm. Șiiii doar atât pot spune: dacă esti de-al meu, îți arăt eu ce stampile am (ca să ne înțelegem – stampile cu gânduri bune). Pune-mă la încercare, doar!

Articol scris pentru SuperBlog 2015

 

0

Momente cu fiica mea -TDM

 Momente cu fiica mea, câteva, dragi mie…de fapt toate sunt, dar astea sunt top of the list:

Când doarme și visează.

Atunci când zâmbește în somn este ca la spectacol. Este așa funny. De fapt, începe așa: respiră rapid, parcă  supărată, după care începe cu un zâmbet scurt, urmează unul la fel, apoi zâmbește larg și menține zâmbetul…și se întoarce cu spatele. Eu și soțul meu vânăm momentele astea. Sunt ca o gură cu ceva licoare care te îmbată instant. Râzi cu mâna la gură, să nu o trezești, și ori pleci la treburi casnice fericit, ori adormi liniștit. Toate greutățile zilei ce a trecut sau se prefigurează sunt dispărute. Cu un zâmbet nu se face primăvară, clar, se face liniște în tine și simți cum prinzi puteri. Să fii m-a-m-i și nu te pierzi în mămicia aceea care te împovărează din când în când.

Când ne jucăm cu forme, cuburi, și nu se potrivesc din prima.

Se încruntă, deschide gurița, scoate limba, nu iese, pac o aruncă cât colo. Și râde. Mă ia de deget și hai. Dacă reușește aplaudă. Om mic ce e ea, îți vine să o mănânci. Câte conexiuni în capul lor, dacă ar fi vizibile ar fi ca un ghem mare roșu.

Când doarme pe mine.

Sunt patul ideal, se pare. Ce saltea, ce protecție specială non alergică pentru bebei, pafff. Mama, da. Mai sunt și pe post de leagăn, copac și scaun, și mai găsește ea ceva în care să mă transpun. Multitasking scrie pe mine. Îmi aduce aminte de un interviu pentru un job de acum cativa ani. Răspunsul de atunci era minciună pe lângă ce pot face acum.

Când vine tatăl ei acasă.

Sunt ca și cum n-aș fi. Ce eram mai sus, nu mai sunt. Este momentul la care sunt spectator. And show must go on cu baia, nani, țiți, și skillsurile mele intră din nou in grațiile prințesei.

Când stăm la masă.

Este momentul când nu îi este foame, tot timmpul! Dacă îmi mai povestește careva despre cum nu mănâncă copilul, îi arăt eu lui. Fără violentă, evident, îi arăt că se înșeală. Mănâncă și mândră mea, dar cu  gura altuia, parcă.

Când face măi -măi (mângâie) e ceva fleoșc-fleoșc, un pic pălmuit, după care te zoiește cu pupici.

Lucrăm la mișcările line, fără grabă. Soțul meu spune că îmi seamănă. Eu sunt apucata familiei și, evident, Loli a moștenit această calitate…de a nu fi foarte duioasă când mângâie. Mai nou iubește toate jucăriile, le strânge la piept și apleacă capul. De la cine știe oare îmbrățișarea asta dulce?

și mai sunt…le găsiți la Vocea Ta, în stil caracteristic, la Totul despre mame.

Image
0

Conectare fără fir- TDM

Conectarea mamă – copil…. în curs de învățare

WP_20151008_10_21_02_Pro

Nu fac introducere. Este același bla bla (real și universal) despre suișurile și coborâșurile dintre părinți și copii. Și oricum problemele tuturor nu se pot raporta la o anume situație dată, clară, exactă, se poate aprecia, în schimb, o soluție.
Eu și Loli, fiica mea, avem momente în care ea continua să mă iubească necondiționat (cu toate că o chinui să îi eliberez nările de mucii ăia vâscoși (bleah, cine i-a inventat, să îi ia înapoi) și eu, mama, care mai are un pic și rupe ușa, parcă ar condiționa pe ici pe colo.Da. Sunt sinceră. Nu mă judecați aspru!

După ce mormăi în bucătărie vorbele cele mai urâte la adresa universului și a lucrurilor care mi se întâmplă (doar mie, după părerea mea, neadevărat de altfel, dar știți vorba aceea care sună aproximativ așa: întotdeauna treburile mele sunt mai altceva ca ale altora și mai importante) mă întorc la mândra mea și ne reconectăm.

Cum facem asta? Câteva exemple care îmi vin acum…

1. Loli are obiceiul de a se plimba pe după fotolii și de a arunca acolo jucării. O las de fiecare dată, numai că o apucă sportul ăsta în timpul mesei și nu e chip să o îndupleci să renunțe. Și ca să nu pierdem apetitul, o părăsește repede tot timpul, și după ce ne-am pierdut amândouă răbdarea cu reașezatul la masă, facem pace. Aruncăm tot, zâmbim și aplaudăm toate zdrong și zdrangurile fără să amintim (cumva) că ne vom întoarce la masă. Durează, uneori, nu ne întoarcem deloc la lingură, în schimb ne calmăm, ne iubim mai cu foc. La noi mâncatul e cel mai mare stres așa că reguli la masă nu există, pe principiul că orice lingură înghițită e necesară indiferent că folosim televizorul, joaca, cântatul sau mai știu ce giumbușlucuri. Este haos, însă acum contează gramele, nu regulile. Există  totuși  o rutină, deci nu e chiar asa dezastru.

2. Un alt moment al nostru este cel cu Alunelu’.  Știți cântecul. Dacă la început am hâmâit vreo nșpe cântece fără vreun efect de liniștire, de calmare, la început, coșmaruri (cine a furat tiți?) Alunelu’ ne-a salvat. Îl cântăm lent, spre hmmm, urmează apoi ori nani, ori un zâmbet larg.

Exemplele continuă, le găsiți la Totul despre mame, Vocea ta ( mea:)))

Aaa, încă ceva, despre conectare și modalitățile de abordare a relației părinte-copil, puteți afla multe și foarte pe larg de la dr. Laura Markham, în cadrul celor 4 conferințe organizate de Totul despre mame, în perioada 14-15 noiembrie 2014. Detalii, înscriere, aici.

Dacă vreți să mergeți în grup, trageți un ochi pe blogul Cristinei, FUN Parenting, veți avea o surpriză plăcută.

Image
2

#Ziua Webstock

Veni, vidi, vici
De dus m-am dus, de învins temeri am învins, am câștigat informații și ceva încredere. Nu am socializat așa cum mă așteptam. Am vorbit în stânga și dreapta cu cei pe lângă care am stat, am împărțit locul în picioare, cu veselie și glume, cu oameni simpatici.
Legat de temeri:
– am lăsat mândra acasă și am fost cu nodul în gât de emoție. Am putut fugi la prânz până acasă (mulțumesc, Cristina), am revenit liniștită.
– nu am dormit bine deloc, spălată pe cap nu eram (nu cred ca ar fi contat), eram confuză și ușor ambalată de ai mei… Ce-ți trebuie ție adunarea asta? Și așa cu inima îndoită tot am plecat. M-am simtit bine, eram neica nimeni dar eram acolo și era relaxant, zgomotos, cu jocuri, prin urmare fără masă, parc, nani, joc, masa nani, a venit noaptea:)) a fost great, nu m-am umplut toată de vină, chiar. :)))
– cărțile mele de vizită sunt maimuțoase. Da, bine că ne-au pus să ne legitimăm cu ele. Pfoa. Cum nu am bulentin, mi-am pierdut identitatea recent, nu știu cum – e furată sau de mine uitată pe vreo bancă (bine că stiu: sunt mama fetei mele, nevasta soțului, chiar nu- mi trebuie CI) împreună cu cardurile toate (unul de indemnizație, restul de farmacie) și milionul (100 ron, să nu fie loc de presupusuri) pus din greșeală deoarece, în mod obisnuit, pun banii mototoliți în buzunar. Așa, să nu lungim treaba. Cum mă numesc eu, bloggerița minune? Un soi de blog. Îl rog pe Georgică, colegul meu, specialist la astfel de lucruri, îi las mâna liberă, șiiii face cărțulia cu ditai fața de monkey lângă soiul meu.ro. Dacă îmi cer oamenii, eu ce mă fac? Scot din buzunar maimuțăreală? Deci: cu frica-n sân că urlă copchilul acasă după mumă plus cu imaginea alor mei dezaprobatoare pe creier, cu cartea de vizită unsoidemaimuță.ro am ajuns la Webstock.

Cum a început Webstock?
– cu partea inspirațională. Bloggeri, gameri, oameni de succes toți ancorați în online, prin proiecte, cauze, aplicații, pentru noi restul și pentru ei
– pauzele erau distracție: # la greu, sponsorii evenimentului au avut grijă să mișunam precum furnicile, nu cu treburi, ci cu voie bună, cadouri, informații campanii, concursuri. Vodafone a lansat o campanie foarte frumoasă de susținere a Simonei Halep, nu sunt fan – din lipsă de timp, dar mi-a plăcut ideea, așa că  #HaiSimona
– partea a doua a fost școlirea Webstock, cea mai așteptată și extrem de utilă bloggerilor. Din cele trei secțiuni am ales Blog Promotion (How to) și The Debate – partea despre cum să lucrezi cu brandurile. Era interesant de asistat și la Video Blogging, numai că nu dau bine pe cameră și prefer să stau pe banca admiratorilor pentru astfel de comunicare. Mi-ar fi plăcut și la The Knowhow section, but nu am puterea de a mă diviza, so astea au fost alegerile pentru ediția Webstock, de anul ăsta.
Și vorba altui coleg de-al meu am venit destept, am plecat prost care nu se aplică, pot spune doar că la un moment dat eram un pic pe dinafară. Mai exact la partea cu SEO și online marketing.

Pe cine am ascultat?

Alexandru Negrea – l-am văzut și la Social Media for Parents. Cam aceleași lucuri a subliniat și acum. Să avem grijă la calitatea conținutului, a imaginilor, video-urilor, la usability ( pune poză, descrie-te, folosește titlurile care atrag, grijă la linkuri). Plus alte recomandări bine exemplificate.

Apoi Horia Neagu a punctat foarte bine cum Google ar lucra în folosul nostru dacă ne-am ajusta un pic keywordurile și celelate unelte de care dispune Google și SEO le știe, însă tu trebuie să le setezi.
Lecția cu optimizarea mi-a ținut-o Iulian când am început să cultiv soiuri și i-am dat sonor mimin…Ce nu este el ITst- ul casei, să mă optimizeze el!! Bun. Optimizare SEO- Content – Google vrea calitate și e bine să o oferi, ai și unelte care să-ți facă conținutul, începând de la titlu, vizibil în online; Links – dacă nu știi anatomie…glumesc, mi-a plăcut asta cu anatomia unui link, musai de renunțat la aici (țac-pac link), de folosit (mă dau mare) co-citation ( citezi 2 și nu faci legătura între ei, ca să nu fie cu supărare) și co-occurrence (ai grijă la cuvintele before and after, să fie descriptive pentru link). Ce sunt astea? Sunt șmecherii SEO bune de folosit, sper să îmi aduc aminte; Social – să le ai cu algoritmii FB și să știi să te folosești de conturile tale, pe unde comunici …ce ai de comunicat.:)

Ionuț Munteanu, foarte efervescent, aici am fost pe lângă subiect. Am notat: Cum să îți învârti cititorii, să-i întorci, să-i reîntorci… puf-paf. Musai de învățat mai mult. Tipsuri: Comuniatatea blog – să fie precum verișorii,adică să știi cui te adresezi, remarketing-nu să îi vinzi, tu să te revinzi, cumva, de fiecare dată, pentru noii veniți pe blog accidental sau după vreun link, retargeting – să îți amintești spre cine țintești și să o faci personalizat pentru fiecare (greu!!) adică să  fie apoteotic – targetare comportamentală. Găsești tu un concurs, o campanie, un ceva cu care să prinzi mușterii în joc și să fie în comunitatea ta, prezenți, geană, tot timpul.

A fost un bun exercițiu de memorie sau de ce o fi fost, pentru că neuronii mei au nechezat de bucurie și sinapsat în viteză, după atâta mămicie.

La partea cu brandurile am stat cam puțin, nu mai puteam după mândră. Se pare că lately există o relație destul de bună brand-bloggeri și viceversa.  Bloggeri au învățat lecția cu asociază-te cu cine îți inspiră încredere și fii true cu cititorii tăi, iar agențiile au învățat să ofere bloggerilor libertatea de spune povestea, în stil propriu.
La anul, sper să nu se țină de cuvânt Manafu, să fie ultima editie, promit să stau și la premii și la party.

Poze am făcut mulțime, iată-mă-s, într-una, la standul Bitdefender:

me
Dacă eu nu am priceput bine ceva, înregistrarea evenimentului o aveți pe site-ul Webstock 2015.

Felicitări organizatorilor, mulțumesc sponsorilor. Mândra mea și-a însușit tot. Pozele le-a pus în locul ei secret (după pătuț), cosmeticele sunt pentru bătut podeaua, pe post de ciocănele ( am vecini înțelegători), jobenul e pe post de pernă, lanterna este sub pat (s-a dus vizibilitatea mea în online), pixuri și ce a mai găsit, le-a îndesat  în cutia cu jucării. Îți arăt eu, mami, Webstock.