3

Lisabona 3 zile, cu copil cu tot!

Nu știu cum a fost începutul de an la voi, la noi a fost greu tare pe toate planurile, abia așteptam primăvara să se liniștească toate lucrurile, să ne putem organiza să evadăm undeva. Undeva aproape sau departe, nu conta (doar să ne ajungă bugetul), unde să ne umplem mintea cu pozitiv și bine și să ne reîntoarcem pregătiți, să funcționăm un pic mai cu spor ca până înainte de plecare.

Am făcut calcule, căutat oferte și am rezervat 7 zile portogaleze, 4 pentru Lisabona și 3 pentru Porto (să ne bucurăm acolo de niște licori dătătoare de stare de bine). Practic cu tot cu drumul dus – întors au fost 3 Lisabona și 2 Porto.

Înainte de a fi părinți vacanțele noastre au fost active și fără prea mult stat cu burta în sus, mai mult plimbări, vizite, chestii de făcut și încercat. Cu Loli am fost la mare și ne-am lecuit. Nu e genul static nici ea. După vacanța de anul trecut, am înțeles că așa cum ne place nouă relaxarea asta cu multă activitate, așa îi place și ei.

Vacanța, în sine, este o plăcere și Loli lasă acasă sau uită de tot nazurile și ifosele, de fiecare dată. La drum întâmpină greutăți. Îi place cu avionul, numai că drumul ce depășește o oră este greu de înghițit și tot ce am pregătit ca activități o ține fix 3 minute. Desenează, lipește, face puzzle cu viteza luminii și gattta!

Călătoria cu avionul cu tot cu delay-ul de îmbarcare a durat 4 ore și 30 minute. Zborul a fost după-amiaza și nu a dormit nici acasă, nici pe avion. Nici nu consum cuvinte pentru câte a făcut în avion și cum a decurs zborul. E în genul acum râd și mă amuz, atunci am râs și m-am amuzat doar pe bucăți.

in aeroport a studiat tot

in avion a probat scaunul, hubloul in fel și chip

imediat ce am iesit din aeroport, în Lisabona… a tras pe dreapta

De la aeroport am ajuns cu metroul la cazarea noastră, un apartament în zona de centru a Lisabonei, într-o clădire veche, dar cochetă și la care ajungeai după ce leșinai de la cele 3 șiruri de trepte, în pantă. După 4 ore de zbor, plus diferența de fus orar 2 ore mai devreme, cu 2 trolere, 2 rucsaci, căruț și mândra mega obosită, am bolborosit fiecare treaptă.

Tips:

– merită să închiriezi studio sau apartament din timp pentru că Portugalia o fi ieftină (dar nu exagerat, doar la mâncare și țoale), nu este ieftină la transport și cazare. Bilete de tren pentru Porto, de asemenea, tot din timp, că altfel te usucă la portofel.

– traseul să îl cunoști dinainte pe zile, dacă ai copil mic care folosește cărut, Lisabona nu e chiar cea mai potrivită pentru explorat. Mai bine când e mai mare sau doar în sistem de purtare, dacă te țin șalele.

Muzeele, punctele turistice și metroul sunt dotate cu rampă și lift. Loli a folosit căruțul pentru relaxare, a dormit în căruț, ne-am descurcat chiar și pe treptele până la apartament, însă e mai mare și nu e deranjată de mersul off-road like datorat pavajului. Da, foarte puțin asfalt lin în Lisabona.

Acolo unde nu se putea cu ea în cărut a mers pe jos. De asta spun – ar fi bine de știut, pe zile, ce vrei să faci, ca să te organizezi cu transportul copilului. Unele plimbări nu necesită căruț.

– mănânci cu localnicii, nu neapărat în locurile recomandate turiștilor. Costă mai puțin și mănânci bine. Supermercado-ul din cartier era slab aprovizionat. Chiar și în mall stau slab la capitolul magazin alimentar. Aș fi plătit pentru un Mega mic cu de toate.

Bun, am ajuns, ne-am cazat cu nițel peripeții că nu am înțeles cum vine treaba cu cheia. Totul e digital, cu cod.

Prima zi prin Lisabona

Am început cu Parc Eduardo VII, ne-am plimbat pe alei, am dat de un loc de joacă de unde Loli nu voia să plece nici după o oră.

Apoi coborât pe Avenida da Liberdade – Champs Elysee-ul Lisabonei cu mult pavaj frumos ca design, cu statui, magazine de firma până la Arcul de Triumf sau Rua Augusta Arch, apoi până la malul râului Tejo, unde am făcut poze, admirat imensul pod care traversează râul, am cotit spre Time Out  Market– unde e raiul cu mâncare.

u

Loli după joacă plus aerul tare (vremea mai răcoroasă ca în București) a adormit imediat după popasul la Starbuks, de unde am luat cafele și ceai. Cu Loli în căruț ne-am plimbat în voie, am admirat ceramica și magazinele cu mâncare, suveniruri din plută și alte nimicuri ochioase din cartierul Baixa Chiado. Ne-am oprit să dezgustăm buletele cu cod. Fff bune, țin de foame.

Când s-a trezit mândra am luat masa în bazarul cu mâncare Time out. Îi tot dădeam târcoale cât ea își făcea somnul. Am luat supă de cârnați, supă de pește, orez cu fructe de mare și pâine prăjită cu sardine. Yammy!

Șiii cu burta plină ne-am pornit la urcuș spre castel Castelo de São Jorge. Greu la început, drumul este în pantă însă plin de buticuri care îti iau ochii, așa mai respiram un pic. Chiar și așa a fost o plimbare, în plan mega inclinat, plăcută și relaxantă. Familiile cu copii au prioritate la obiectivele turistice. Am intrat rapid fără a sta la coada, există casă prioritară pentru familie cu copil în căruț sau în brațe.

Mândra mea dormită bine, cu legănat natural, a escaladat tot prin cetate, a fugărit păunii, nimic nu i-a scăpat. Căruțul nu ne-ar fi folosit aici, dacă începeam sejurul cu acest obiectiv. Fiind patul Lolitei în vacanță, pentru somnul de prânz, nu am plecat nicio zi fără el, în plimbare. Dacă nu stă copilul, duce rucsacul, apa, fructele și multe alte nimicuri care te-ar încurca la mână.

După castel ne-am plimbat prin Alfama – cartier medieval, gen labirint, urcuș, coborâș, tare simpatic și pitoresc. Ne-am pozat, rotit ochii, văzut obiective turistice pe dinafară.

Am luat masa în oraș, la Verde Minho, unde am mâncat pește cod și dorada. Foarte mari porțiile, cu garnitură și tot tacâmul. Prima zi în Lisabona cu oboseala acumulată de la zbor, aer nou etc, mâncat chestii noi, mațele mele au făcut război și chiar mă gândeam că o să îmi dau rând cu fiică-mea la olița portabilă. Nu aveam la mine nimic de închegat intestinele, așa că la cină am cerut ceva tărie. Știți voi, leac de la bunica. Și cum nu cunoșteam nicio sticlă dintre cele de pe tejghea și îmi tot arăta portughezul vorbitor doar de limba lui, am ales un fel de țuică de casă. Mamăăă, ce bine mi-au făcut cele 2 păhărele. Gata cufureala instant, fără minciună, în plus nici nu am simțit cum am urcat cărutul pe treptele buclucașe până acasă, la cazare.

Când am rezervat cele 4 zile în Lisabona, Accuweather arăta o vreme de vis, înainte de plecare prognoza era de frig și ploaie. Great, mi-am zis! Vreme nașpa, ce vacanță vom avea?! A fost un pic mai frig decât în Bucuresti, cu ploaie în zilele de vizitat mai mult în interior, a fost chiar plăcut per total. Nu am înjurat chiar așa tare Accuweather-ul, in the end. Ba chiar în ultimele zile duceam dorul celor 14 -15 grade, cu cer noros, pentru că ne-a ars soarele ca și cum am muncit pe tractor în câmp deschis.

Ziua 2 a început așa: am chemat un Uber, ce nu a ajuns la noi, deoarece acolo unde eram noi cocoțati, nu a știut să ajungă. Ne-am pornit spre autobuz, dar până la urmă cu un nene bătrân, cu taxi, am ajuns în punctul cel mai îndepărtat față de centru. La Torre de Belém, ta-da! Turnul de apărare Belém a fost mare încântare pentru Loli, voia să se aventureze peste tot. Am luat la rând obiectivele din zonă – monumentul dedicat exploratorilor. Alt loc numai bun de escaladat.

 

La Mosteiro dos Jerónimos am sărit coada kilometrică. Cu Loli în cărut și 2 ani în loc de 3 (așa li s-a părut lor, eu nu am tăgăduit) am cumpărat rapid bilet și vizitat locul. Impresionante balustrade, arcade și biserica. Este o mânăstire veche, măreață ca stil, acolo sunt mormintele lui Vasco da Gama, Luis Camoes, Henry Navigatorul și Dom Sebastiano.

Imediat în vecinătate este renumita Pastéis de Belém. Eu cu Loli am mers la un loc de joacă din apropiere, Iulian a stat la coada plină de pofticioși. Sincer nu m-au dat pe spate. Gustul pentru mine – foietaj cu budincă de vanilie. Mă gândeam că voi apela iar la țuica portughezului, pentru că eu la chestiile astea cu aluat și budincă nu reacționez bine. Am scăpat, se pare.

După ce am mâncat de prânz ne-am pornit spre Muzeul Caleștilor (Museu Nacional dos Coches). Inițial nu prea voiam să intrăm, Loli dădea semne de oboseală, însă a meritat. A alergat mândra peste tot, butonat info touch-urile. Ar fi escalat pe acolo, să vadă cum e călătoria cu caleașca, cu greu s-a lăsat convinsă că nu se poate. Un pic de scandal, s-a mulțumit să alerge. Sunt tare frumoase caleștile, te duc în trecut și e un sentiment plăcut, de poveste.

După agitația de la trăsuri, Loli s-a așezat la nani. Prin urmare, am văzut pe dinafară Muzeul Electricitatii – Museu da Electricidade. Ar fi fost drăguț.

Am mers pe lângă malul râului Tagus, ne-a bătut briza apei, plus soare când în nori când nu, de ne-am făcut raci la figură. Loli a dormit 2 ore sub coviltir și cu pălăria pe ochi, era mega fresh după. Pe mine mă usturau sprâncele, abia seara am văzut că aveam bronz pe formatul ochelarilor de soare. După plimbarea cu briza în freză am luat trenul și metroul până acasă.

Apartamentul unde am stat este situat lângă o piață mare cu loc de stat fie la terasă, fie doar să reflectezi la lucruri, fie la un spectacol. Asociația imigranților din Republica Moldova a organizat un târg cu tradiții de Paști. Am încondeiat un ou cu Loli (mâzgâlito-pictat, mai bine zis).

După momentul nostru artistic cu oul încondeiat, ne-a alergat Loli pe acolo, am mâncat ceva și am ascultat muzica faină. A fost un concert de muzică cu instrumente interesante gen oale cu mărgele.

Ziua 3 – zi ploioasa. Soțul meu a studiat în țară vremea de pe coclauri și pentru zilele ploioase a trecut în planul de călătorie vizita la Oceanarium  și Ciencia Viva. Dimineață, da, a plouat cu găleata, ziua doar nori cu vânt mult.

Foarte drăguț Oceanariumul, dimineața a fost aglomerat dar respirabil. Am citit asta undeva și am făcut întocmai. Ne-am grăbit să fim acolo fix după deschidere. Sunt automate de bilete dacă vrei sa scapi de coada de la ghișeul cu bilete. Traseul este foarte bine gândit, cu cărutul nu am avut probleme, aveau lifturi și rampe. Super drăguți cei din staff, dacă nu luam liftul ne trimiteau în directia lor. Când am terminat de vizitat era plin ochi. La cafeteria de acolo Loli a mâncat supă de legume și chiftele din pastele lui Iulian. Mama(eu) a lăcrimat de mulțumire că a mâncat bine copilul.

Casa Științei este pentru copii mici și pentru copiii mari peste 18 ani, 35+ ( noi:))). Este un loc al experimentelor și curiozității. Ne-a plăcut mult.

Mulțumită de vizita la Oceanarium și de tot ce a experimentat la Casa Științei fata mea a adormit imediat cum am ieșit la plimbare pe malul râului. La întoarcere, piața de la noi iar plină. Altă manifestare culturală, altă muzică. De data asta am mâncat în apartament, a gătit Iulian paste și ce cumpărasem de pe acolo. Cât a pregătit el cina eu am organizat bagajul pentru călătoria de a doua zi la Porto. Las povestea pentru săptămâna viitoare.

Aaaa, am mâncat în ultima zi în Lisabona o înghețată mega bună. Loli a fost în extaz, ne-am bătut pe fiecare lingură de înghețată. Gelado Santini a fost locul de unde am plecat mulțumiți și bine înbuibați de un mix de gusturi yammmy.

1

Toaleta din rucsac

Înainte de a povesti de plimbarea noastră de primăvară, hai să spun cum ne-am descurcat cu treburile urgente fiziologice no 1 și 2 atunci când nu e timp să ajungi acasă sau nu e vreo toaletă prin apropiere.

Prin urmare, marea inaugurare a oliței portabile s-a făcut pe plaiuri străine. Nu că nu s-ar fi putut întâmpla și la noi, da’ acolo am testat-o bine și am ajuns să fim fără stres pentru nevoile de budă ale mândrei.

Vacanțele dinainte de Loli erau active, cu multă mișcare, locuri frumoase de explorat și vizitat. La fel au rămas. Loli ne moștenește, este genul care nu stă plantă cu burta la soare sau să o țină un joc până seara. Ea vrea să vadă, să se plimbe, cațere, să facă chestii, lucruri antrenante.

Cum a început să stăpânească bine și treaba cu pipi și caca în ultimele luni, m-am gândit să renunțăm la scutecul pentru afară (just in case) și să o obișnuiesc cu oala portabilă, în cazul în care nu avem la dispoziție vreo toaletă, fiind pe drumuri toată ziua.

Acasă avem reductor, oliță. Reductorul l-am avut și în vacanță, pentru când stăteam prin cameră, pentru plimbări am folosit olița portabilă.

Eu nu am făcut vreo cercetare în privința modelului pentru pipi la pachet, m-am gândit când era Loli mică că am să aleg la momentul de acum ceva, fără prea multe căutări. Soțul meu e genul practic, documentat și știind că sunt mama cărătoare s-a gândit la un model ușor de asamblat, de purtat și care să nu necesite bagaj extralarge pentru parc sau drumeție. A comandat modelul acesta de când avea Loli 2 ani și un pic. L-am avut asamblat prin casă, a fost foarte nebăgat în seamă o vreme, l-am strâns, apoi l-am scos la lumină din nou. Cu vreo câteva săptămâni înainte de vacanță i-am prezentat oala de drum, cu precizarea că ne va fi de folos în călătoria noastră. Am intenționat să o probăm prin parc înainte dar nu s-a ivit ocazia.

Filmulețul făcut la un moment dat după ce am primit chestia ingenioasă….a dispărut din memoria calculatorului. Așa că las link către un material de pe youtube despre modul de asamblare. Mi se pare un model tare practic și îmi place designul. E light, nu ocupă loc, după prima despachetare, îți intri ușor în mână și asamblatul devine rapid. Dacă ți se termină rezerva de pungi cu care vine dotată, poți folosi orice pungă.

 

O singură dată a făcut Loli pipi la copac, fix în ziua când am uitat oala acasă ( de aceea nu am testat-o la noi în parc), altfel făcea pe ea (nici schimburi nu aveam) și nu i-a plăcut deloc să stea chircită și stresată de firele de iarbă. Ideea este de când folosește olița portabilă nu suntem deloc agitați de aspectul unde face pipi/caca copilul, atunci când nu suntem acasă.:)

Ia să auzim niște povești funny cu și despre olițe?

 

0

Educaţia modernă și performanţa. Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinţi și profesorii și profesori?

Una dintre nașele de botez ale Lolitei a spus că după ce naști copilul nu pregătirea pentru botez e stres mare, ci înscrierea la școală. Prin urmare, după ce ai scos certificatul copilului, te duci direct la școală să găsești educatorul/învățătorul potrivit și clasa potrivită. Restul, botez, aniversări până la vârsta școlară, sunt detalii.

Glumind dar vorbind și serios, școala cu tot ce înseamnă ea este marele stres al părinților. De când începe copilul grădinița se pornește cursa pentru educația copilului. Și alergi, tu și copilul, cum poți pentru că e cu multe obstacole și cu reguli nescrise. Antrenorii (educatorii și profesorii) se întâmplă să nu fie pregătiți pentru fiecare etapă, copilul nu iubește școala și nu simte rolul educativ/distractiv/ de împlinire cognitivă al școlii în dezvoltarea lui.

Când a început Loli grădinița eram plină de speranță. Era ceea ce ea avea nevoie, cel puțin așa am crezut. Și da, era pregătită, poate nu chiar 100%, dar era. Nu am crezut că va lua vacanță, mai devreme, de la grădinița la care mergea, decât restul. Am retras-o, va reîncepe din vară. În condițiile în care nu există disponibilitate umană și educațională din partea educatorului, managerului de instituție de educație pentru a integra un copil care se adaptează într-un ritm lent, nu vă chinuiți copilul. Mai bine îi dai răgaz să mai crească, să își revină după 7 luni de neadaptare. Și nu e că nu a încercat copilul. A avut sprijin în terapie și acasă. S-a străduit cât a putut pentru 3 ani și câteva luni să facă față (conecteze, mai bine spus) unor educatori, care au nevoie doar de performanță când vine vorba de a sta la măsuță, a ști cântecul x, a folosi x activitate, identifică comportamentele neadecvate ca fiind probleme cognitive, nicidecum emoții la care copilul are nevoie de înțelegere și nu pot recunoaște potențialul deprinderilor și abilităților pe care le are copilul și, culmea, pe care le exersa cu un specialist, separat de programul de grădiniță, în cadrul grădiniței.

În ziua în care peste tot clocotește despre educație alternativă, despre nevoia de a întelege și respecta copilul pentru ceea ce este ca întreg, nu doar pentru ceea ce poate la un moment dat, există oameni care livreaza educație, doar cu dedicație. Discriminatoriu și pe bani. M-am gândit că la privat oamenii se străduiesc mai mult. Ce să vezi. Nu e așa peste tot.

Primul an de grădiniță este despre adaptare, despre formare de comunități și despre a identifica în copil abilități ce pot fi potențate prin activități specifice. Performanța despre care îmi tot scotea ochii educatoarea copilului nu trebuie să o aștepți doar de la el. Performezi și tu ca educator, profesor cât de bine poți ca să depășești împreună cu el punctul unde e blocat. Aia e adevărata performanță despre care ar trebui să auzim constant.

Mi-a placut când unul dintre speakeri a spus în video-urile de prezentare pentru conferință: sistemul de învățământ trebuie umanizat. Acum este mecanizat. Da! Tare îmi doresc asta. Educăm copiii, da! Dar cum? Cu reguli de bun simț și cu materii/activități care să le hrănească mintea și sufletul. Și cu profesori care nu au uitat că au fost la rândul lor elevi.

Sunt tare curioasă să aflu despre:

  • Reformele necesare în sistemul de învățământ
  • Cum școala trebuie să formeze personalități, nu șabloane.
  • Sistemul de învățământ de stat și privat
  • Competitivitate, teme, performanța în școala românească
  • Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinți și profesori
  • Educația democratică experimențială în învățământul de stat și public
  • Sistemele educaționale alternative în România
  • Adaptarea la și de la sistemul alternativ la cel tradițional.
  • Metode realiste de reformă a sistemului educațional în România.
  • Perfomanță pentru elevi, lipsă de performanță pentru profesori.

Parenting Academy vă invită împreună cu Ioana Chicet-Macoveiciuc (moderatorul evenimentului) la o conferință în cadrul căreia șase profesioniști în educație vor expune căile pe care le-au găsit de a ajuta copiii, profesorii și părinții să simtă că mersul la școală este o bucurie în fiecare zi, fără a renunța la a-i stimula cognitiv pe copii, îndrumându-i în schimb să-și urmeze calea.

Speakeri invitați:

Prof. Dr. Florian Colceag – Președinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education
Oana Moraru – Material video înregistrat, Consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor
Violeta Dascalu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București
Claudia Chiru – Profesor pentru învățământul primar la Școala nr. 195 din București
Mariana Popescu Ulita Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest
Serban Iosifescu – Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar

Durata evenimentului este de 5 ore. 
Agenda completă a evenimentului, cât și alte detalii aici: https://goo.gl/oCGmc4
Preţul biletului diferă în funcție de numărul de persoane:
100 lei – o persoană
150 lei – două persoane
200 lei – trei persoane
Conferința va fi transmisă și online, iar prețul unui bilet este de 70 de lei.
Au mai rămas puține locuri la conferinta, prin urmare, nu uita să îți rezervi loc: https://goo.gl/oCGmc4

0

Seara fetelor – “Între noi, prinţesele”

Loli e de fapt Sofia – Lorena. Dacă întrebi cine e ea spune repede: Loli, apoi Ofia – Nena Sanu (de la Bliderișanu, și pentru numele de familie nu am nicio pretenție acum, la pronunție) Când am născut am fost numită la spital în fel și chip. Deci, fără stres.

Cum puteam noi zilele astea, de când cu vacanța, să stăm acasă și să nu mergem la o întâlnire specială, între fete, despre prințese și despre un personaj îndrăgit de la Disney, cu numele fetei mele. Cum? Prințesa Sofia, Sofia I. (Hint – Serialul Sofia se difuzează în fiecare sâmbătă la 9.30, pe Disney Junior. Este un serial despre familie și pentru familie, nu vă sfiiți să vă așezați cu copilul la tv, asta dacă nu e în pauză precum Loli.) 

Loli știe cine este Sofia, ne-am uitat împreună la multe episoade. Acum facem pauză un pic de la tv. Povestesc altă dată despre pauza de tv.

Laura Frunză (mulțumim mult, Laura) ne-a invitat la relansarea colecţiei Sofia I de la editura Litera, s-au aliniat planetele și-am ajuns. Yeyyy!

Colecția Sofia Intâi a debutat în anul 2013 iar de atunci au apărut pe piaţa de carte 30 de titluri. Este una dintre cele mai îndrăgite colecţii de carte pentru copii din România, datorită mesajelor pozitive, educaţionale – pe care le promovează.

Prin urmare, miercuri, după somnul de după-amiază, prințesa mea a îmbrăcat tutu-ul mov și hopa în autobuz spre Cărturărești Verona. Cu mine, evident. Acolo, deși era seara fetelor, ne-am dat întâlnire și cu Iulian. Și bine că a venit! Cu Loli nu am ajuns până acum în locația de la Romană. Pentru început…ce desenat, colorat, era peste tot pe acolo, ba o interesa o carte, ba un pluș. Toate cărțile și jocurile și plușurile o atrăgeau ca un magnet.

Programul pregătit de Laura a fost tare simpatic: lectură în tandem, mama-fiica din cartea Cele mai frumoase poveşti cu Prinţesa Sofia, colorat, pictat tot în tandem în cartea Să pictăm cu prinţesa SofiaNoi două l-am bifat pe fugă, însă cât a durat, respectiv rezistat, Loli a fost mulțumită. Am putea spune că a desenat și lipit cu patimă și concentrare, pe repede, ca să mai dea o raită(iama) rapid prin librarie. Are și acum sclipici în păr.

La orice serată cu prințese se servesc dulciuri rafinate. Mi-a plăcut colțul dulce de la Grace Couture Cakes, acolo Loli și-a făcut de cap.

 

Cum suntem în vacanță și de la alimentele ei cu restricție, a gustat/mâncat fericită din tot ce a dorit.

Despre cărțile cu Sofia pot spune că sunt frumos ilustrate și dialogul ușor de urmărit pentru cei mici, și, după ce se termină pauza de la tv, le vom comanda și noi. Serialul ne place mult, vom relua vizionările la un moment dat.

Mi-a plăcut ieșirea, cu toate că mândra era într-o continuă mișcare. Am reușit să stau la povești, am colorat și eu și jucat cu sclipici. Păi, cum altfel:))

Știi cum niciodată nu ai îndeajuns de multe creione, suporturi pentru creioane și pensule, și sclipici pentru ce activități faci pe acasă? Te înțeleg, suntem la fel. Îmi plac chestiile de birotică, tot timpul mi se leagă ceva de mână la magazin sau librărie. Cu ocazia seratei prințeselor am descoperit pe cei de la DACOart. Am intrat și noi acasă pe site, au o grămadă de accesorii de hobby, precum şi rechizite de calitate. 

    

Am povestit despre filme pentru copii, a existat și o tombolă. Premiul a fost un dvd cu premiatul film Coco. Dacă n-aţi văzut încă filmul, neapărat să vă faceți timp, sunt sigură că o să vă placă. Laura povestește un pic aici, plus are și un concurs.

Pentru Sofia mea iepurașul a venit un pic mai devreme, cu ajutorul Laurei și editurei LiteraHasbro (prin intermediul Disney Romania) şi HappySchool.ro, un magazin de rechizite şi accesorii cu licenţă, cel mai mare distribuitor de produse Disney din România. 
Loli s-a lăsat greu convinsă să plecăm, era obosită ruptă. L-a salutat în trecere pe Enescu, nu știa ea bine cine e, dar i-a plăcut să îl observe până a venit taxiul. A făcut răscol în mașină în punga cu cadouri și s-ar fi culcat în pat cu jurnalul și stickerele cu Sofia. S-a mulțumit, până la urmă, cu pijamaua cu ursuleți și după ce a pus capul jos, în 3 secunde a adormit.
 
 
1

Uite banu’, nu e banul! Scoala de bani – #DPT12

Țin minte că în liceu la materia economie nu stăteam niciodată. Nu era chiul, nu venea profesorul (directorul liceului). Habar nu am cu ce s-a mâncat economia, dacă se încerca prin această materie să se facă educație financiară. Câteva idei ar fi fost bine să le fi știut de pe atunci.

Adevărul este că mai mult de “ai să îți cumperi x lucru când vei avea banii tăi” nu am primit în adolescență drept lecție financiară. Sper că generațiile de acum și ce vor veni să aibă mai multe în desaga lor de tineri adulți când va veni momentul pe cont propriu.

Eu sunt la momentul 0+, de învățăcel și încă îngroș rândul celor care pun Romania pe ultimul loc la educația financiară din Europa.

Bun, ultimul curs al școlii de bloggeri, Digital Parents Talks #DPT12, a fost despre bani, despre cum ne manageruim finanțele și cum vine treaba cu antreprenoriatul.

Bogdan Stefan, Alina Nicolae și Adriana Istrate de la BCR, instruiți în ale programului Școala de bani, ne-au pus la treabă, calcule pe hârtie, să vedem cum stăm cu planul financiar, care ne sunt obiectivele și cum putem să ne ținem de ele.

Ce să faci să nu rămâi fără bani? Iată câteva idei:

– Economisești! Da, pui bani deoparte regulat, în fiecare lună, în ziua de salar, dar nu la îndemână: un cont, un loc de care nu te poți atinge. Și te ții de acest lucru, minim 21 de zile ar fi nevoie să repeți, ca un obicei, acest obicei de a salva niște bani, să devină automatism. Mi-a plăcut cum a spus Adriana treaba asta: “Să nu subestimăm puterea obiceiului” – azi un pic, mâine tot așa, economisirea devine un obicei automat precum spălatul pe dinți.

– împarți și respecți riguros procentajul de mai jos:

– 20% economisești

– 50% cheltuieli curente – să nu rămâi cu întreținerea neplătită 

– 30% – cheltuieli de creștere și dezvoltare pe care îi împarți fair: 10% educație, 10% divertisment, 10% donații, cadouri etc

– pui pe hârtie ce câștigi și cheltuielile zilnice, săptămânale, lunare, și când tragi linie… leșini (la început😃), apoi ții riguros bilanțul. Există aplicații extrem de utile în acest sens. Eu nu țin socotelile (dau raportul cheltuielilor), soțul meu notează tot. Aplicația folosită de el acum este My Budget Book, cu un scoring bun, nu e extra ca design, însă are multe secțiuni de folos, pe care alte aplicații nu le au.  Cealaltă aplicație folosită de Iulian a fost: Money Lover: Budget, Planner, Expense tracker. 

– un exercițiu financiar nu se face o singură dată, se repeta luni la rând astfel încât să aibă relevanță și să identificăm fiecare cheltuială ca apoi planul și obiectivele financiare să poată fi conturate având o imagine de ansamblu reală.

– te gândesti la soluții de venit suplimentar

– dacă vrei sa devii antreprenor începi să strângi bănuți de când ți-a încolțit ideea. Explicația: Fără serviciu și cu o afacere la început, însă fără rezerve în spate = de cele mai multe ori eșec sau și mai multe datorii ca înainte.

– identificarea categoriilor de cheltuieli la care nu ne-am gândit dar care mănâncă mult din buget (mărunțișurile care se adună și, care deși nu pornesc de la prețuri mari, ajung să scadă mult bugetul)

– 3 surse de venit ar fi de preferat să avem, să nu rămânem descoperiți în caz de ceva (pfuuu😅)

– tot la capitolul să nu ne trezim cu buzunarul gol în caz de situații neprevăzute negative – utile ar fi asigurările de viață, pensie suplimentară pilonul II, III.

calculul ieșea cu virgulă:)))

După pauză și revenit de la calcule grele am avut plăcerea să o ascult pe Delia Olteanu – manager birou produse creditare pentru companii, în cadrul BCR și cu 10 ani experiență în gestionarea clienților din microcompanii și managementul produselor de finanțare. Mi-a plăcut de ea, este extrem de efervescentă și pasionată de tot ce ține de antreprenoriat și programul Start-ul Nation.

  1. Dacă nu știi unde e mai bine PFA sau SRL, răspunsul nu e unul în defavoarea celuilalt. În funcție de ce ți-ai propus să faci, te poți orienta către forma care te avantanjează din punct de vedere fiscal.
  2. La start-up-uri prima provocare este de unde să faci rost de finațare. Documentarea riguroasă este cheia unui proiect care poate fi finanțat cu succes.
  3. Diferența dintre o firmă cu profit și una cu bani? Cash-flow! Ideea de avea o companie, afacerea ta este să faci bani, a avea doar profit nu înseamnă că îți merge bine(doar pe hârtie), realitatea stă în cash-flow. Dacă compania nu merge, și totuși ții cu dinții de ea, think again. E timpul să închizi și să o iei de la capăt fresh identificand nevoile cumpărătorilor, care sunt piețele în creștere. Altfel pierzi bani pe care nu îi poți recupera.
  4. Menirea unei firme este să susțină acționarul, să genereze valoare adăugată pentru acționari.
  5. Cea mai mare resursă a unei companii – managerul – timpul și disponibilitatea lui.
  6. Să știi indicatori finaciari cheie, pe care trebuie să îi urmărești la afacerea ta, nu doar contabilul.

A fost un atelier frumos, chiar dacă subiectul nu era ușor de digerat pentru o zi de sâmbătă și întâlnit cu colegi de breaslă. Mă bucur că am reușit să ajung, să am bunicii disponibili și să plec de acasă. Am ajuns înapoi la consort cu brațele pline foi de lucru. Am început calculele și pe hârtie(old fashion așa) și avem de lucru nu glumă.

Școala de bani a fost un atelier de familie, copiii mai mari au învățat prin joc despre bani, cum se fac banii și ce pot face cu banii – îndeplinesc dorințe.

Pozele frumoase (chiar dacă eu nu sunt în forma jolly că, deh, de la calculațiuni) au fost făcute de Mihai Răitaru.

Sponsorii și partenerii evenimentului: BCRLidl, DGASPC Sector 6.

2

Mini proiect DIY – suport chei sau cuier colorat

Nu știu dacă am precizat în articolul primit leapșa cu lucruri nespuse despre mine că uit mereu unde pun cheile de la casă, telefonul, portofelul. M-am gândit că nu sunt singura și nu e ceva cu care să mă laud neapărat.

Știi cum e? Fix în ziua când lucrurile sunt pe grabă și nu am timp de pierdut, atunci intră în pământ, deși cu un minut înainte eram cu toate sub ochi. Ajung să mă înfierbânt pentru niște lucruri așa mărunte și să bolborosesc pe drum despre cum am să mi le leg de mâini data viitoare. De multe ori mă salvează Loli. Ea mă duce direct fie la chei, fie la telefon. Mare noroc cu ea.

Soțul meu e genul practic, nici el nu stă extraordinar la capitolul organizare, însă e omul cu soluția la problema nevestei agitate.

Am fost în weekend la Ikea și pe lângă muulte nimicuri, care la momentul cumpărării păreau nelipsite bunului nostru trai, am cumpărat aceste 2 lucruri.

Oglindă decorativă

Cârlige colorate 

Și inventivul soț a meșterit în câteva minute un suport de chei simpatic și util pentru mine. Să pun acolo buclucașele chei și să îmi formez reflexul de a avea loc dedicat lor. Nu de alta dar getting younger nu se întâmplă și rutina se anunță soluție bună la pierdutul și căutatul în disperare de chei.

Cum a procedat?

A desfăcut agățătorile, a desenat ochiometric pe unde să le pună și apoi a purces la înșurubat partea din spate a cârligelor.

Suportul poate fi folosit și pentru camera copilului, pentru micile lui chestii de atârnat. Este destul de solid pentru un rucsac, o haină groasă. Oglinda e pe dimensiunile lor.

 

Tot de la Ikea am luat o surubelniță electrică, motiv pentru care lucurile au mers rapid.

Bugetul este mic -15,8 lei, fără surubelniță.

Sper să te inspire micul nostru proiect DIY. Dacă ai experimentat cu succes idei despre mici construcții utile și cu buget rezobabil pentru diverse nevoi și pentru o mai bună organizare, le primesc cu drag.