2

Citesc sau nu citesc finalul?

Stil de citit

De când mă știu am citit anumite cărți până la jumătate, sau am început cu finalul, după care am început cartea sau am reluat de unde am rămas.

Fac așa și la unele filme. Le derulez un pic, apoi reiau. Păcat că nu pot face acest lucru și în viața reala. O mică ocheadă în viitor, ar fi ceva.

Nu mă deranjează să știu finalul, deși eu sunt pe la începutul sau jumătatea poveștii. Uneori mi se pare și mai bună povestea așa, n-am spoliat nimic. Doar m-am convins că merită travaliul lecturii.

Spoiler alert!

De cele mai multe ori nu pot răbda presiunea și concentrarea de acțiuni care diferă de la o pagină la alta. Ca să pot continua am nevoie de ceva, de final oricum ar fi – happy, sad, ciudat, complicat și în suspans, total neelucidat sau atât de surprinzător că nu dorm până termin.

Adevărul este următorul: sunt cărți pe care le parcurg rapid, altele pe care le las, le reiau, mă scot din sărite și le termin cu ciudă, cu tot cu final citit înainte.

Terapie

Am citit cărti pe care le-am înfulecat precum mâncarea când faci foame o jumăte de zi, am citit cărți care au fost tratament pentru stări aiurea. În copilărie aveam 3-4 cărți pe care le rulam în funcție de starea de emoție: Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn, În casa bunicilor – Ionel Teodoreanu, o carte cu povești frumos desenată (da, o scoteam și  în liceu și mă pierdeam în poveste și desene) și Insula misterioasă de Jules Verne. Astea erau cărțile mele terapeutice, să spunem.

Acum mă tratez cu chic-lit sau romane ușurele din seria young adults.

Mi s-a întâmplat să citesc o carte de 5 ori și fiecare citit să fie ca prima dată. Nu-mi aminteam firul poveștii deloc. Aveam vagi deja-vu-uri.

credit photo: unsplash.com

Mă amuzau teribil, în liceu, povestirile scurte de Maupassant, acum n-ar mai avea același farmec niciuna.

Dacă îmi dai acum mușchetari și intrigi de pe la curțile Franței și Angliei sforăi instant. Rămân cu ce am citit prin generală și liceu. Nu mă prinzi zilele astea cu Dumas sub pernă. Cred că e o vârstă pentru cărțile alea. Dacă o ratezi citești poate Cei 3 mușchetari și Fausta.

Am descoperit recent cărți bune, după unele am rămas cu o senzație de visare, împlinire, împăcare, după altele am spus vai, groaznic. Nu c-ar fi fost scrise rău, sau cu final nefericit, ci pentru povestea în sine, acolo unde este mult adevăr greu de procesat pe lângă ficțiune.

Cărțile de căpătâi pentru unii pentru mine au fost chin. Dar nu m-am lăsat, cu citit și din mijloc și la final, le-am dovedit, apoi le-am pus acolo unde nu umblu cu anii. Pentru că nu le-am înțeles pe deplin, nici rezonat cu ideile, nu mi-a plăcut stilul, nu era tempo-ul pentru mine. Gusturile la citit sunt diferite, precum firele de nisip.

În vacanță, în ultimii ani, nu apuc să citesc deloc. Răsfoiesc vreun ghid de călătorie ca să am idee ce am de bifat în zilele de vacanță. Dar nu se pune.

N-am citit nici măcar un sfert din cât au citit alții, nu am regrete, cărțile nu s-au terminat, nici timpul meu (sper!). Pe lângă cărți am și trăit un pic realitatea. Așa cum facem toți.

Cam așa stau treburile când vine vorba de cărți.

La tine cum e?

2

Iarna vrem cald și soare, vara vrem să nu ardă prea tare

Când vine vorba de creme, siropuri și spumă de baie fata mea nu are niciun moft de afișat. S-ar da cu cremă și pe păr, ar lua siropuri de gât, vitamina C (și altele care nu au vreun gust extraordinar) non-stop dacă îi spui că au cioco în compoziție și ar face baie cu spumă în orice moment al zilei.

Îi place să se joace cu nisip (fie kinetic, fie cel din groapa cu nisip din parc), îi plac bălțile și, evident, țopăiala prin cea mai adâncă, îi place ploaia, iubește soarele. Nu plaja sau marea, în mod particular. Ultimele două o obosesc și, în plus, cred că nici eu nu am contribuit îndeajuns la iubirile astea două. Eu nu sunt genul care doarme pe plajă sau moare de supărare că nu a avut un concediu la mare.

Plus, da, mai este unul, am o piele care se arde ușor și bronzul înseamnă un ton ceva mai colorat ca brânza, asta după ce am suferit după arsură, cu tot cu cremă cu factor maxim de protecție. Loli a moștenit o combinație de piele care se irită repede de la materiale sintetice și creme de protecție solară în combinatie cu apa sărată și nisip în același timp.

Ca să nu o mozolesc cu cremă (deși nu îi displace), tot timpul, din cap până în picioare:

1. la mare are costum cu UV și se joacă mai mult la umbră.

2. Nu stăm niciodată pe plajă la ore nepotrivite

3. Incerc, pe cât posibil, cu o moață ca ea, să o protejez cu pălărie și cămăși subțiri dacă avem treabă prin soare și nu e chiar momentul UV minin. Ochelari de soare nu vrea să o picuri cu ceara. Are modele jucăușe și, întotdeauna, este foarte convinsă de purtatul lor până să îi cumpăr. Îi ține un pic, apoi..nu mai veau.

Când era mai mică o ungeam cu cremă și țop la joacă. Acum este ritual. Se dă pe ea, apoi pe mine, pe tati. Am zis că îi place datul cu cremă? Am zis!

Zilele astea am ales un loc de joacă nou, cam în soare. Fiind în câmp și umbră ioc, deși mergem de pe la 8 jumătate – 9, soarele ne aprinde apoi destul de tare.

Înainte de a pleca de acasă ne-am uns, jucat cu noua spumă Photoderm Kid SFP 50+ de la Bioderma.

Mărturisesc că nu suntem străine de brand. Acasă avem mai multe produse din gamele lor. Când avea Loli câteva luni, a avut o dermatită ciudată și leac la ea greu am găsit. Am descoperit între timp alergiile, a mâncat fără alergeni, cred că au ajutat-o și produsele lor. Ideea este că avem pe căprării treburile: pentru cap folosim un anume brand, pentru pielea corpului Bioderma (toată familia, ditai găvanul că mai am un sensibil în casă, pe Iulian) și pentru mâini altceva. La mâini, nu e așa reglementat capitolul ce folosim, merge cu succes tot ce e pentru bebeluși și copii. S-a spălat chiar cu săpun de casă, de la țară. I s-a părut foarte distractiv, deoarece era precum o bucată de pământ.

Să revenim la distracția de zilele astea. Cât am stat la ai mei am probat cam toate părculețele și parcurile din cartier. Nu povestesc nimic despre, spun doar semințe și mucuri de țigară, șiii… asta descrie tot.

Drept urmare, am zis să schimbăm peisajul și am mers mai departe de unde stăm. Un parc maaare și fără umbră, curățel și pe placul mândrei, la partea de cățărat.

Ne-am pornit dis-de-dimineață unse și protejate pentru soare.

Ce mi-a plăcut la spumă:

  • nu e cleioasă, sticky așa, de vrei să te mai ștergi un pic după
  • se întinde ușor
  • pentru că e precum frișca când iese din tub (nu știe Loli ce e asta, i-am spus că e precum crema de pe brioșe și i-a plăcut explicația) nu pulverizezi și covorul și mobila când dai copilul. Care fâțâit stă locului? Care?
  • te poți juca și încropi un joc pentru cei care nu pot fi convinși de necesitatea protecției solare.

eu, eu…

magieeee

 

magic finger

brătară :))

pietre, baltă….rai adevărat!

Nu am mai folosit ceva asemănător ca prezentare și textură până acum și noutatea la Loli a prins tare. S-ar spumui și înainte de somn, seara, dacă ar fi după ea.

Ideea este că nu facem nicio isterie dacă într-o zi am ieșit neunse cu cremă pentru soare. Aplicăm pe drum, dacă e în geantă, stăm la umbră și n-așteptăm să ne clocotească creierii și insolația să ne doboare. Ne bucurăm întotdeauna de vremea bună și vitamina D. În jur de 11, trezită de la 6 sau 7, Loli vrea acasă, începe să resimtă orele, preferă răcoarea din casa și un joc relaxant cu jucăriile ei, până la masa de  prânz.

Despre spumă producătorii spun următoarele:

Produsele Photoderm conţin brevetul Cellular Bioprotection™ care susţine sistemul imunitar biologic al pielii, sunt rezistente la apă până la 80 de minute, rezistente la frecare, la transpiraţie şi nisip. Sunt recomandate pentru protecţia copiilor peste 12 luni.

Din seria știați că

Ştiai că expunerea la soare este strâns legată de sinteza vitaminei D, atât de folositoare organismului în creştere al copiilor. Însă beneficiile pentru sănătate ale jocului în aer liber sunt mult mai multe; de exemplu, un studiu recent a demonstrat că fiecare oră petrecută săptămânal în aer liber scade cu câte 2% riscul de instalare a miopiei la copii. Însă orice joc în aer liber trebuie să se desfăşoare sub o protecţie adecvată, chiar şi la umbră, dat fiind că iarba, de exemplu, reflectă până la 30% din razele ultraviolete.

Acum spune și tu cum vă jucați vara și ce trucuri ai pentru dat copilul cu cremă mai uşor. Şi, pentru mai multă distracţie, intră în Clubul Bioderma aflat la adresa https://www.club-bioderma.ro/, unde poți câștiga premii foarte folositoare pentru o vară plină de soare!

Spor la joacă!

0

Lecţia despre SEO – Digital Parents Talks, ediţia 14

Sâmbătă care tocmai a trecut era neplanificată pentru o ieșire. Dar după nenumărate permutări, cine stă, cine pleacă, aprobare de la Loli, am plecat să mă școlesc cu părinții digitali din comunitatea Digital Parents Talks într-ale Seo-ului.

Acum stau pe bancă, mândra construiește chestii cu nisip și eu încerc să pun cap la cap ce am auzit și încercat să pricep despre ce înseamnă SEO în 2018.

Alexandru Guzi ne-a plimbat prin SEO, de știți vorba, am plecat într-un fel și am venit în altul. Așa și eu.

Ordonat, pe cât am putut, notițele mele:

  1. SEO a devenit important prin 1990. Am căutat și eu ce spun alții, se pare că e precum inventarea strânsului de mână, nu e dată fixă, undeva în jurul1990.
  2. Era nevoie de ordine prin Google, SEO catalogează rețeaua web.
  3. Cât a evoluat SEO din 1990? Mult!

Dacă la început era ușor pentru cei ce-l foloseau, clar între timp s-a complicat. Dacă știai să folosești keywords-urile era bine.

De prin 2014 s-au pus în mișcare 200 de ranking factors, din 2018 – 800 de RF – care sunt de fapt niște roboți ce urmăresc în site-ul tău :

– cât de usor poți fi citit

– cuvintele cheie

– vechime site

– timpul de încărcare

– lungimea textului

– structura text (titlurile, subcategoriile, list order – sfat de la Andrei să folosim number bullet, nu doar bullet simplu, mult mai eficiente aceste liste ordonate în SEO, îi plac lui Google)

– imaginile

– link-urile – backlink, pingback

– comentariile

Tot la ranking factor intră Google Analytics. Da, cică era și în 2014. Cine ar fi crezut? Se vede că am îmbătrânit, anul nașterii fetei mele mi se pare hăt-hăt.

Chiar și erorile se încadrează la ranking factors.

Din 2014 – Google a făcut cea mai mare curățenie din istoria SE. Site-uri rankate bine au căzut din cauza tehnicii black hat. Se pare că SEO se divide în black, white, grey hat. BLH – înseamnă optimizare totală sau over optimization.

De exemplu, este foarte bine să ai acum keyword principal în domeniu gen fashion, ceai, numai că devin black hat la un moment dat. Na, mai pricepe ceva.

Pe viitor, Alexandru a spus, este de preferat să avem domeniu pe brand, și tot de preferat să avem un pseudonim, tot ce facem să fie pentru brand și nu pe focus target, doar ceea ce scriem să fie targetat. Pfuu, get it? Eu rumeg încă.

Dacă te apucă să îți faci un subdomeniu ca să cuprinzi keywordul principal care apare în primele căutări pe Google, nu e over optimizare acum, dar va fi pe viitor. Orice subdomeniu este un domeniu nou. Din punct de vederea SEO începi de la zero, nu îți folosește. Mai bine o categorie nouă care să cuprindă keywordul respectiv.

4. SEO în 3 pasi:

  1. structura – cum faci?
  2. conținut – ce să ai în vedere pentru un conținut de calitate
  3. promovare – tehnici bune de promovare

1.1. Folosim sau nu keywords-urile? Da. Neapărat. Unii propun topics – definit ca o structură care oferă rezultatul final. Se pare că trebuie combinați deoarece noi căutăm și după keywords dar și după topics. Adica teavă spartă dar și 3 metode cum să repar țeava ca să nu curgă apa. Practic se aseamănă, doar că pentru tine care scrii, ca să  apari în căutare cât mai sus, trebuie să fie totul concret altfel se diluează informația.

1.2. Keywords-urile le punem în titlu, în link, dar în text să fie bine mascat. Nu e musai tot timpul să fie verde în Yoast. Faci over optimization și nu asta îți dorești.

1.3. AMP – major ranking factor, cine nu îl are va dispărea din căutare pe mobil. Traficul pe mobil este de 80%, prin urmare e musai sa ai AMP.

AMP pe numele întreg accelerated mobile page, nu înseamnă mobile friendly sau oprimizare pentru mobil ci înseamnă ca site-ul să fie în versiunea lui de mobil, special focusată pentru indexarea pe mobil. Nu trebuie să faci cod în spatele site-lui, există tool-uri pentru a verifica dacă site-ul este accelerated și a-l optimiza astfel.

Ia faceți o verificare: https://search.google.com/test/amp

am de lucru, nu e AMP blogul:(

1.4. Orice site pentru a fi relevant pentru Google trebuie sa aibă implementat Google Webmaster Tool.

1.5. Robots. txt. – daca nu îi ai pe acești roboți, crawlerii (alți roboți) de la Google investesc mult timp să îți verifice site-ul și nu e eficient când vrei sa urci în căutare. Cum verifici? Tastezi domeniu/robots.txt

Nu am înțeles exact mai departe, iată un link util – http://www.robotstxt.org/robotstxt.html

1.5. Prietenie mare cu Google Analytics – de  preferat să avem rapoarte lunare, pentru fiecare pagină.

Bounce rate mare – înseamnă că se încarcă greu site-ul, că am implementat ceva greșit pe lângă faptul că cititorul nu a găsit informația de care avea nevoie, nu navighează în continuare pe site.

1.6. Categoriile din site sa fie bine oprimizate, sunt silent structures. Nu deschid categoria în altă pagină, link-urile interne dintr-o categorie trebuie să se deschidă în altă pagină.

1.7. Imaginile contează să fie optimizate. De evitat 1.jpg, 2.jpg

1.8. Breadcrumbs-unde apare pagina, calea către produsul final, pagina face parte din structura ce prezintă un produs. Se poate face cu un plugin și trebuie să fie relevant pentru pagina, nu pentru toată structura site-ului.

2. Conținut

2.1 Schema H-urilor este următoarea:

  1. H1 titlul cel mai important
  2. H2 concluzia articolului, poate fi folosit de mai multe ori, dar în formula H2, H3, H2

Dacă H sunt puse aiurea crawlerii de la Google ies de pe site. Nu îl indexează.

2.2. LSI –  Latent Semantic Indexing

De exemplu: pentru un keyword greu de rankat (din motiv de competiție) folosesc acest tool pentru a dilua keywords-urile, adică pentru a găsi keywords-urile apropiate, sinonime pentru a explica keywords-ul principal.

Procentul keywords în text de 3-4% se prefera până prin 2O14, acum 1%, ca să nu fie over optimization.

2.3. Semantic Wise Content – ține de îmbunătățirea calității conținutului.

2.4. Keyword research – nu dorești doar volum literar ci și calitate din punct de vedere tehnic.

3. Promovare

  1. Instagram cea mai buna strategie de promovare, plătite merg mai bine ca Fb. Facebook-ul are un reach destul de mic lately. Istagramul a lansat și Instagram TV, recent, 20 iunie.
  2. Pinterest – de viitor, la noi nu e așa utilizat
  3. Reddit
  4. Youtube– grijă la ce promovăm, nu indexeaza nișele tabu- politica, copii etc
  5. grupuri, forumuri – Nu contează momentul postării atât de mult, pentru că timpii între postări sunt timpi  morți. Curba de eficiență este diferită pentru fiecare. Segmentând informația – ora, ziua ai parte și de ore goale. Pentru unii funcționează bine deoarece își cunosc bine targetul, cititorii sunt obișnuiți și preferă timpii pe care îi oferi, funcționează pentru optimizarea unei campanii. Daar, sfatul lui Alex este să folosești strategia asta cât merge.
  6. Google plus este pentru trafic foarte focusat, folosit mai mult de oamenii de SEO. La noi nu e popular, ar fi util de folosit pe grupuri.
  7. Facebook – a schimbat algoritmii, așa cum bine știm, ne reorientăm pe viitor
  8. Twitter

Canalele le-am văzut, acum cu ce să facem promovare?

  1. Infografice
  2. Google Ad Words
  3. Advertoriale
  4. Facebooks Ads
  5. forumuri
  6. Short video presentation
  7. Influenceri
  8. Bannere
  9. Youtube video
  10. concursuri
  11. E-mail marketing
  12. Campanii produse targetate
  13. Testimoniale
  14. Tutoriale
  15. Link building

Ordinea top 5 este:

  1. Link building
  2. Youtube video
  3. E-mail marketing
  4. Influenceri
  5. Testimoniale

Schimb de linkuri – da, dar ca să fie ok în Google, link-ul pe keywordul, pagină să nu fie în același timp ci diferențiat ca timp. Link-urile indexate în aceeași perioadă în Google înseamnă spam.

Bun, până aici, tutto bene?

Ce vrem noi? Să fim sus în Google și să ne pricem și să pricepem ce avem de făcut. :)))

Incă 2 sfaturi de la Alex:

Să avem grijă să nu ne diluăm informația. Nu contează cât scrii, de câte ori, la ce oră postezi (adică contează, am scris mai sus) dar contează mult targetul, contează informația și ce ți-ai propus – vrei să obții-inimioare, like-uri, rezultatul pe care vrei să îl obții. Cine vrea să fie în online, trebuie să țină cont de competiție.

Lui Google îi place mult ideea de update. Îți spui povestea, o publici, îți amintești de ea, dai căutare și te găsești greu. Prin actualizare poți să aduci în atenție ceva de interes. Editezi articolul, intervii în conținut și actualizezi data. Google va aprecia și te va poziționa mai sus.

Adevărată școala de părinți digitali, simt că trebuie să mă pun serios cu burta pe carte. Mii de mulțumiri fetelor de la Parenting PR pentru dedicație și inspirație și provocarea de a fi mai buni.

Sponsori eveniment Lidl și OK Center. Intrați pe OK Center, fac chestii faine și au un sediu mega șmecher.

 

2

Am uitat să ne jucăm? Da, dar ne reamintim rapid.

Săptămânile astea ne-am jucat tare frumos și eu am jucat jocuri pe care mi-ar fi plăcut să le știu din copilărie. Mă bucur că Loli are ocazia să le joace acum, eu le îngrămădesc sârguincioasă în creier, să le scot din când în când și să ne distrăm atunci când celelalte jocuri ne-au plictisit.

Ursul și tăietorii de lemne este un joc de strategie pentru antrenarea atenției și concentrării, cunoscut de specialiști. Pentru copii este un bun exercițiu de distracție și de testare limite.

Ideea jocului pornește de la nevoia de a selecta ceea ce te interesează și de a nu te lăsa copleșit și distras de mediul în care ești, plin de stimuli vizuali și auditivi.

Mie mi-a plăcut mult jocul, deși nu excelez la el. Spun imediat de ce.

Pentru copii este util, pentru școală, pentru a procesa și reține ușor lucruri, fără a pierde șirul din cauza colegului care a scăpat pixul, de exemplu. Îmi amintesc cum până la finalul unei ore nu eram acolo, prezentă să aud și să înțeleg ce preda profesorul. Eram departe, de multe ori, cu ochii pe geam, pe ce scrijelea colegul pe bancă sau atentă la șușoteala celui din spatele meu.

Fiind un joc bazat pe observație și strategie, nu poți să joci fără să îți construiești un plan și fără te asiguri că ai datele necesare jocului.

Cel care joacă are nevoie de o strategie de joc deoarece nu este ușor să spui ceva sau să faci ceva care să amuze dacă nu cunoști persoana căreia te adresezi. Nu să îi cunoști secretele din jurnal, ci să îți notezi în minte că este foarte implicat în joc, că nu este deranjat de mișcările alandala, că poate să te privească fără să miște un mușchi, că ascultă muzică dintr-un anume gen sau că e fan roboți și prințesa Sofia.

Totodată în joc ți se schimbă rolul, ai posibilitatea să experimentezi ambele ipostaze și asta te ajută să găsești strategia potrivită pentru fiecare rol.

De ce nu sunt eu bună la jocul ăsta? Copilului din mine îi place jocul. Dar îmi place mai mult atmosfera, gust plăcerea lor și când le văd fețele și schemele, întâi mă bucur de joc, apoi mă joc.

Este atâta creativitate și dezinvoltură și chef și implicare în joc încât nu pot să nu zâmbesc.

Copiii sunt mai buni la joacă decât adulții. Știi de ce?

1. Iau povestea jocului ca atare și nu contează când lucrurile nu au sens.

2. Imaginația lor este pură, a noastră este condiționată de context.

3. Văd persoana cu care sunt ca partener de joacă și nu doar un judecător al acțiunilor lui.

4. Au încredere în puterea jocului și nu se lasă pradă presupunerilor (sunt ridicol, oare înțelege ce fac)

5. Asta este responsabilitatea lor, să se joace!

credit photo: unsplash.com

Eu am nevoie de joc, mai des, clar. Copilul din mine este nejucat de mult și poate de aceea nu mă pot juca tot timpul cu Loli.

Când am uitat eu să mă joc? În timp și când …

  1. jucăriile nu au mai fost în casă pe motiv de dezordine
  2. mi s-a spus – câți ani ai ca să te joci cu păpușile?
  3. vreun lucru pe care l-am făcut nu a fost bine și nimic nu era joacă ci doar pregătire serioasă pentru viața de adult- bleah!
  4. a început școala și în loc să aud că va fi distractiv, am auzit doar încurajarea că mă voi descurca dacă nu mă joc așa mult și fac lecții multe
  5. nu ai permisiunea să te joci cu copiii mai mici pentru că ești prea mare și ai alte lucruri de făcut  …. când …și iar când, nu terminăm nici mâine.

Devenind părinți ne întoarcem la joc, nu-i așa? Atunci ne reamintim ce am uitat și învățăm încă o dată că așa crește puiul de om. Prin joc!

La început e greu, apoi ar trebui să fie ca mersul pe bicicletă. Iți revine pofta și încrederea pentru joc doar jucându-te. Mult și fără frică.

Copii mari, hai la joacă!