0

Caiete de activităţi, cărţi de desenat 3-5 ani

Când nu am inspirație să concep vreun joc sau să pun la cale vreo activitate pentru Loli, scot caietele de activități și cărțile de colorat. Și avem câteva, deoarece atunci când trecem pe lângă vreo librărie numai Loli alege două cărți noi.

În funcție de ce are chef mândra punem la bătaie:

1. Desenatul, coloratul …mâzgâlitul

Avem caiete de la:

  • Editura Roxel Cart

1.Din seria „Să învățăm…avem Legume și fructe, Animale și păsări domestice, Animale sălbatice. Desenele de colorat sunt însoțite de text, o strofă scurtă, care face activitatea de desenat plăcută și pot fi ușor reținute. Acestea sunt primele cărți pe care Loli a exersat. Nu sunt colorate complet, le rotim cu altele în funcție de dispoziția de moment.

 

2. Haideți să colorăm animale! Pe alocuri desenele sunt însoțite de câteva versuri, sunt prezentate animalele domentice, apoi cele sălbatice din diferite medii de viață, de la noi. Mi-ar fi plăcut o delimitare mai clară a locului lor în natură, dar poți interveni cu explicații pe lângă.

 

  • Editura Girasol – Colorez primele desene și Colorează și lipește 

Sunt multe în această serie, nouă doar astea ne-au rămas, pe cele pe care le-am utilizat intens le-am lăsat la bunici sau am exersat mobilitatea degetelor, am pus foarfeca pe ele. Le-am cumpărat pentru călătorii, desenele sunt mari, însă formatul caietului este mic, perfect pentru o masă de lucru improvizată în mașină sau pe avion.

Tot la capitolul desene, culori, dar un pic mai elaborat ca activitate avem:

  • Desenează ușor și rapid animale – 30 de planșe de desene pas cu pas – un caiet pentru copii răbdători, schemele sunt de la simplu la complex. Noi ne-am jucat cu ea cât am fost la bunici, mai avem mult de lucrat, o scoatem în zilele când nu putem ieși în parc. Știm să facem peștele și broasca, le-am exersat cu creta și în parc.
  • Pete de culoare – caiet de dezvoltare, Anna Bîkova, editura Paralele 45 – Caietul ne place mult. Pe lângă faptul că poți lucra pe el, te inspiră în a face separat desene și activități pornind de la diverse accidente de pictură, desen și materiale de prin casă.

   

2. Activități de pregătire pentru grădiniță

Noi am exersat mult statul la măsuță, lucratul unor anume activități (ca la grădiniță), în ideea de a crește reziliența mândrei, să fie mai bine pregătită pentru grădinița la care este acum.

  • Editura Booklet
  1. Setul pentru grupa mica
  2. Setul grupa mijlocie

Am descoperit editura la începutul verii și tot atunci am comandat seturile. Primele pe care le-am lucrat, atunci când a avut dispoziția necesară și a fost interesată să facem activități, au fost cele de grupa mică.

Cea mai tare surpriză, la prima întâlnire cu părinții de la grădinița unde merge Loli acum, a fost că aceste caiete se regăseau printre cele pe care le vor lucra la clasă. Îi va prinde bine un pic de repetiție.

Le-am uzat tare, doar pe aceasta o mai avem de lucrat. Formatul e mic, sincer pe mine nu m-au încântat jocurile. Nu le-am facut pe toate, am lăsat copilul să aleaga. Desenele sunt destul de îngrămădite.

 

3. Activități de exersare semne grafice, numărat și numere

  • Usborne  – Wipe and clean – First Pen Control și Numbers – îi plac mult, le folosește des. Cred că mai mult îi place să șteargă și depășește intenționat.
  • Girasol – Vreau să învăț semnele grafice

  

4. Activități cu stickere

Loli e fan stickere de mică – pe astea le exersăm acum

Cât am stat la ai mei, la Ploiești, nu era zi în care Loli să nu mă ducă în Kaufland. Doar treceam strada, pentru înghețată și poate-poate cumpăram vreo jucărie. În weekend căutam o adresa pe telefon și din scroll în scroll am dat peste  Kuniboo®  un mic raton, vedeți voi despre cine e vorba în link. Am descărcat fișele foarte drăgute făcute de cei de la Kaufland pentru Kuniboo și până s-a făcut frumos afară și s-a cocoțat bine soarele sus pe cer, am desenat împreună cu Loli. M-a pus să printez toate pdf-urile ca să aibă și pe mai târziu de lucru. Până seara a uitat de ele, le avem acolo, în caz de nevoie.

Spor la joacă …și desenat, colorat, mâzgâlit!

5

Un mic jurnalist și o provocare pe seamă – Avanpremieră ”Motanul încălţat”

Fata mea iubește provocările. O obosesc câteodată, dar merită fiecare tantrum de după. A învățat ceva, a realizat ceva, a corelat niște lucuri.

Ultima provocare a fost să meargă la operă. Până vinerea trecută avusese experiența spectacolelor de teatru de 0-6 ani, spectacole senzoriale după cărți și povești pentru prichindei, teatru de umbre, plus proiecții de filme speciale.

Avanpremiera operei ”Motanul încălţat”

Vineri, 19 octombrie, a fost avanpremiera operei ”Motanul încălţat” la Opera Comică pentru Copii! Pentru Loli, tot o premieră, un spectacol de operă de oră și jumătate, în calitate de spectator și mic jurnalist.

Da, da, cu invitație, ecuson, agendă, mapă de presă și tot tacâmul pentru care ne-am pregătit timp de o săptămănă. Am citit povestea, am căutat filme și diverse scenete cu acest motan simpatic. Am exersat niște întrebări, dar povestesc mai jos cum a fost la conferința de presă.

”Micii Jurnaliști”, în cazul în care nu știați, este un program foarte frumos, se derulează la avanpremierele spectacolelor care se joacă pe scena Sălii Mari a Operei Comice pentru Copii, s-a lansat în stagiunea 2016-2017 a Operei Comice pentru Copii. Mai exact, prima editie a fost în 12 noiembrie 2016, la premiera operei ”Răpirea din Serai” (iată aici un filmuleț – https://www.youtube.com/watch?v=u7eMymiod_Y ). Până acum peste 80 de copii au luat parte la spectacole, la tururile din spatele cortinei și la conferințele de presă cu echipele de creație și artiștii organizate după avanpremierele spectacolelor.

Micii spectatori/jurnaliști sunt provocați să experimenteze postura de jurnalist cultural și să vadă o parte din activitatea jurnaliștilor, să înțeleagă mai bine ce fac ei și cum scriu ca să fie urmăriți și cititi de publicul larg. Prin acest program s-a dorit, totodată, promovarea spectacolelor OCC prin articole sau materiale realizate de copii, care împărtășesc propria lor experiență privind spectacolele OCC. La partea asta eu am fost purtătorul de cuvânt și povestitorul pentru Loli.

Programul cuprinde așa cum scria și în invitația primită de Loli:

  1. vizionare spectacol în avanpremieră (micii jurnaliști, alături de alți spectatori, sunt primii care văd spectacolul și au ocazia să povestească despre el.)
  2. turul ghidat în spatele cortinei, unde cei mici au ocazia să îi întâlnească pe artiști, să le pună întrebări, să facă fotografii cu ei pe scenă și să afle despre culisele Operei Comice
  3. conferința de presă cu artiștii din rolurile principale și cu echipa de creație (depinde de la spectacol la spectacol – regizorul/coregraful etc).
  4. cei mici pun întrebări și discută cu artiștii, cu regizorul etc.
Prin urmare, avanpremiera operei ,,Motanul încălțat”, a reprezentat ocazie pentru 17 copii, printre care și Loli, să participe la o nouă ediție, a opta, a programului ,,Micii Jurnaliști”, organizat de Quartz Media Production în colaborare cu OCC și cu sprijinul Sloop. Cele mai bune articole care vor fi scrise de micii gazetari despre spectacolul ,,Motanul încălțat” vor fi publicate în Revista OCC și pe pagina de Facebook a Operei Comice.
Astea fiind spuse, Loli și-a notat câteva lucruri, înainte și după spectacol, iar eu, din scaunul de traducător și vocea fetei mele, voi rezuma experiența ei la primul spectacol de operă:
  • ”Motanul încălțat” –  operă în 3 acte pe muzica lui Cornel Trăilescu și libretul lui Tudor Mușatescu și al Ninei Stoiceva, în regia maestrului Cristian Mihăilescu (după basmul omonim de Charles  Perraut)
  • Biletele pentru avanpremieră și cele două premiere ale au fost epuizate, dar spectacolul are 18 reprezentații programate. Un spectacol așteptat și apreciat deja! Felicitări echipei OCC!
  • A fost intrigată de faptul că motanul era interpretat de o voce feminină – a apărut întrebarea asta și la conferința de presă, ajung și acolo.
  • Costumele personajelor au avut mare impact asupra ei, în primul rând prin design și felul în care artiștii le-au dat viață.
  • Motanul avea un nume tare simpatic – Cotoșman și băiatul avea numele lui tataia. A apreciat mult acest aspect!
  • A rezistat 50 de minute, s-a distrat, a zâmbit și aplaudat, a înțeles ce se întâmplă. Ultimele 20 de minute, nu a mai rezistat în scaun, a spicuit momente, și-a făcut de lucru pe lângă scaun. I-a plăcut mult perna oferită pentru micii spectatori, drept înălțător. Recomandarea de vârstă este 7+, prin urmare pentru Loli, 4+, a fost un succes personal și un moment de entertainment deosebit.
  • Turul ghidat i-a plăcut mult, ar fi vrut să se prelungească, astfel că în timpul conferinței de presă a mai explorat un pic culisele, s-a întâlnit cu diverși artiști și s-a jucat cu ei.
  • Drumul în poveste se deschide de la intrare, prin decor și butaforie specifică, cum intri în holul Sălii.

Povestea

„Motanul din această poveste este un personaj extraordinar. Eu cred că fiecare dintre noi am dori să avem câte ceva din calitățile Motanului încălțat pentru că el își depășește condiția. Într-un anumit moment al acțiunii, o pisică devine vorbitoare, apoi ea reușește să păcălească niște tâlhari, o curte împărătească, depășește oamenii prin istețimea sa. Mai mult, Motanul este fidel stăpânului său, pe care-l conduce spre izbânda dorită și devine chiar mare dregător al împărăției. Iată cum acest personaj fantastic își depășește condiția și dă, prin povestea lui, speranță oricărui spectator care vine în sala noastră. Vrem să transmitem prin spectacol bucuria de viață, bucuria de a trăi, bucuria aceasta nestăvilită pe care trebuie să o păstrăm, să o sădim cât mai mult în inima copiilor. Bucuria de a trăi și de a ne depăși condiția precum o face Motanul încălțat”, a declarat maestrul Cristian Mihăilescu.

Cotoșman are cizme noi și puteri magice: simțul dreptății, iubirea față de stăpânul său și dorința de a-i pedepsi pe cei răi. El îl ajută pe Ionică să câștige mâna Domniței prin mai multe șiretlicuri.

Cu Loli am pregătit povestea de acasă, pe drum i-am spus că ceea ce am citit noi va diferi de ceea ce vom auzi, i-am citit ce scria pe invitație și am repetat numele motanului, dar nu cred că a reținut deoarece a fost o surpriză mare totul.

Experienţa/conferinţa pentru Micii Jurnaliști

A fi un mic jurnalist este o experiență deosebită. Loli cu sigranță ar dori să repete această provocare într-un an jumătate. Ar fi mult mai pregătită în ceea ce privește rezistența la fiecare act, mișcare scenică, ritm muzică etc. Acum i-a plăcut, a înțeles povestea, importanța misiunii ei, s-a concentrat să reziste la spectacol și să pătrundă esența poveștii. I-am șoptit în ureche explicații, acolo unde am simțit că ar avea nevoie și ne-am hilizit la glume și dans.

Pentru a participa la o conferință de presă este nevoie de mai multă experiență în ceea ce privește mersul la operă. Noi am repetat niște întrebări posibile, singura pe care Loli a simțit să o exploreze a fost, după spectacol: Unde este Motanul? În culise ne-am întâlnit doar cu Domnița și până la conferință a avut acestă nelămurire.

Pentru copiii mai mari, cu siguranță, impactul unei astfel de seri se simte diferit. Întrebările și curiozitatea lor a fost inspirațională pentru mine. M-a surprins curajul lor și încrederea pe care artiștii le-au transmis-o, lucru reflectat în dialogul cu aceștia.

Ce i-a intrigat pe micii jurnaliști:

  • machiajul – cine îl face, de unde inspirația, dacă este greu de purtat, de câte ori se retușează în timpul spectacolului
  • decorul – cine participă la realizarea lui, cum este gândit astfel încât artiștii să fie în siguranță
  • costumele – de când se începe lucrul la ele, conceptul
  • audițiile – cine participă și cum se distribuie rolurile
  • personajul principal –  Motanul încălțat – cred că intrigat întreaga sală, a fost interpretat de o voce feminină! Motivul: s-a dorit o voce de soprană care să fie aproape de vocea copiilor și de personalitatea unei pisici, ca să spunem așa.
A fost o experiență inedită și pentru noi, însoțitorii micului jurnalist. Vom repeta cu siguranță mersul la spectacole de gen.
Aici puteți vedea un scurt filmuleț de la eveniment:

https://www.facebook.com/OperaComica/videos/320773125387070/

Pe pagina de Facebook a Operei Comice pentru Copii regăsiți și câteva fotografii de la eveniment: https://www.facebook.com/OperaComica/photos/pcb.1923122724422600/1923121174422755/?type=3&theater
Ne vedem acolo, la următorul spectacol!
4

Doar ţiţi rămâne mică

Când era Loli mică nu suportam să o țină altcineva în brațe în afară de Iulian. Nu voiam să o dau, de spui că mi-o fura cineva. Cu toate că voiam să îmi elibereze careva brațele, nu rezistam mult să o văd plimbată de altcineva. Așa simțeam atunci și nu prea aveam control la treaba asta. După naștere, cu hormonii aferenți și laptele șiroind non-stop, nu controlam nici pipi bine, de lacrimi și furii scurte nu mai amintesc.

Mă uit în urmă și știu ce am să fac mai bine dacă mă apucă dorul de vreun alt țânc lipit de piept și cum am să fac lucruri fără grabă și stres. Așa cred.

Cu Loli nu simțeam nevoia să vorbesc toată ziua bună-ziua, în primele luni. O priveam, o studiam, o pupam din cap până în picioare, o mângâiam, o țineam cu orele să doarmă pe mine. Dar nu am fost mama care să vorbească, cânte și recite acțiuni, poezii, povești. Nu îmi venea. Nu stăteam mute, dar nu îi povesteam fiecare gest al meu. Oricum era în brațe non-stop. Eram același trup. Amestecam în oală cu ea pe umăr, aspiram, puneam rufe cu ea pe șold și simțeam că deja știe ce fac, îi transmiteam fără vorbe prea multe.

 

Îi puneam muzică, melodiile mele de confort mental, melodii vechi și noi preferate. Îi citeam articolele mele pentru revista școlară cu care am colaborat și după naștere. Apoi poveștile despre ea de pe blog.

Când a început Loli ”să vorbească” cu degetul în gură aaa, eeee, parcă mi s-a dezlegat și mie limba. Am început să conversăm cu adevărat.

Poveste românească despre alăptare prelungită și înţărcare blândă

Am făcut așa o introducere mare ca să ajung la prezentarea unei cărți frumoase, duioase și drăguț tare pictată. Și care îți servește cuvintele de care ai nevoie atunci când alăptezi prelungit și știi că la un moment dat, cu răbdare, veți porni pe drumul înțărcării și cum poți face lucrurile lin.

Doar țiți rămîne mică nu a fost cartea noastră de ajutor în înțărcare. Ar fi fost dacă apărea un pic mai devreme, când a văzut tiparul, Loli depășise momentul. O poveste cu poveste, aș putea spune. Cartea a fost scrisă de Dana Gânja (aici o găsiți cu mai multe povești danaganja.ro), ilustrată de Cristina Ignatiuc, a văzut lumina tiparului în urma unei campania de strângere de fonduri pe platforma Crestem Idei.

Povestea centrează un dialog tare duios și nu dulceag. Se potrivește tuturor. Eu, de exemplu, nu mă definesc duios. Nu sunt nici aspră, le spun pe toate din suflet, și, totuși, nu mă simt cu cuvintele armonioase pe buze every time, încât să pot aduce fiecare poveste lin, spre nevoia mea și a Lolitei. Dar învăț!

Cartea asta e frumoasă pentru orice părinte, care știe blândețe, povestește lucruri cu emoție, dar nu are inspirația de a aborda subiectul înțărcării așa cum și-ar dori. Este și pentru cei care au vorbele ca în poveste, cu ei, tot timpul. Rezonează bine și le aduce împăcare. Au procedat bine.

Momentul ”De ce?”

Pentru că te ajută să treci peste momentul când simți că dezamăgești puiul. Dacă nu îl poți alina la sân înseamnă că ai luat o decizie pripită și ți se urcă regretele în fiecare celulă. Dar copiii cresc și cu ei crește și dragostea noastră. Care va fi tot timpul, nu doar până în momentul când l-am dezlipit de la piept. După alăptare nu se oprește iubirea, asta va ști copilul, se continuă și dragostea și aventura vieții. Cu tot cu mami, dar nu cu laptele ei.

Povestea nu e doar pentru mame. Copiii au nevoie de ea. La fel și tații, care deși poate unii ar dori să alăpteze, dacă ar fi posibil, din dorința de a fi suport partenerelor, au nevoie să înțeleagă emoțiile mamei și ale copilului atunci când alăptează prelungit și aleg înțărcarea blândă.

Așadar, dragi părinți, citit cartea singuri, înainte, de câte ori e nevoie, lăcrimați îndeajuns pe imagini, text, priviți cu încredere în voi, în copiii vostri. Apoi citiți împreună. Decideți voi ordinea, până la urmă. Eu așa aș fi făcut. Loli o răsfoiește, amintește de jocul cu bebe, să o țin într-o poziție de alăptare. Dacă îi spun: Loli, vrei un frate sau o soră? Este foarte de acord, numai să nu-i dau țiți, că vrea și ea. Are nevoie de timp …încă. A trecut cât? Un an și ceva…

„Pentru că doar țiți rămâne mică. Dragostea crește odată cu tine”

0

Webstock 2018, the stage is yours

Are Loli o carte despre curaj. N-are cine știe ce text, e numai bună de adăugat cuvinte pe lângă imagine: Curajul obișnuit, curaj  fantastic, curajul e curaj de orice fel ar fi el, și tot așa cu imagini sugestive pentru fiecare enunț din ăsta.

Îmi place cartea asta, place și Lolitei. Mie îmi place partea cu curajul poate fi obișnuit, ca de exemplu să mergi la piscină. Nu știu să înot, dacă e piscină cu adâncime peste 1, 20 m, nici nu mă ating de margine. Curaj, nu glumă!

Prin urmare, las la o parte curajul cu piscina și spun curajul obișnuit, fantastic, sau cum mai este descris în cartea asta, s-a produs când am făcut lucruri la care m-am gândit de mult, dar nu le-am practicat, până când am apăsat butonul de curaj. Acum vreo 3 ani, am prins curaj și am deschis acest blog.

În cartea Lolitei nu se menționează un alt curaj, dar îi povestesc eu, nu-i bai, curajul de toamnă – adică să ies din cartier, din circuitul grădiniță-casă-masă-scris-trebăluit-terapii-casă, să îmi pun haina și de om cu blog și să aud lucruri pentru mine, să vorbesc cu oameni, să schimb peisajul pentru o zi la Webstock. Da!

Anul acesta se sărbătoresc 10 ani de Webstock, eu sărbătoresc a 4-a plecare de acasă, care îmi prinde tare bine, fix înainte de a îmi intra la hibernare inspirația după o vară grea.

credit photo: www.2018.webstock.ro

Îmi place prezentarea de anul acesta, inspirația vine pe căprării, adică vor fi următoarele scene, stages:

  • Inspiration stage
  • New trads stage
  • Creativity stage
  • Galaxy stage

Desfășurătorul pentru fiecare stage poate fi consultat pe site la secțiunea Program, la ultimele 3 stages, studiați bine, alegeți cu inspirație 🙂

Webstock Awards oferă recunoaștere celor mai creative și inedite proiecte, campanii din online (inclusiv social media și mobile), realizate în Romania, în ultimul an. Nominalizările pot fi văzute aici

Vom afla și cine este Absolute Online Personality of the Year. Ai votat? Sper că da. V-am anunțat, doar.

Se anunță interesant tare, recunosc că am să învăț pe de rost programul până vineri, ca să pot alege ce speakeri vreau să aud.

Dacă vreți să fiți la curent cu se întâmplă la Webstock, pe 5 octombrie, la JW Marriott Hotel, București, privirea setată și referesh constant pe:

Facebook Page: www.facebook.com/webstock/

Facebook Event: https://www.facebook.com/events/708357382837579/

Instagram: www.instagram.com/webstockro/

Twitter: www.twitter.com/webstockro

Ne vedem acolo!

 

0

Bine, mami! La revedere, mami! Cu drag, mami!

Nu, nu sunt vorbele fetei mele. Despre vorbele ei povestesc separat. Azi va fi despre mine. Mama!

Cum eu, mama de drept, mă pierd în lumea lui mami, care nu are legătură cu mami, când merg la doctor, la terapie, la sosire și plecare din grădiniță, în parc, acolo unde sunt cu copil în brațe, de mână, fugind după copil, alegeți voi ipostaza.

Mami

La spital, înainte și după ce am născut mândra, eram doamna cu nume de nepronunțat, apoi mami cu copilul mic, apoi mami cu copilul urlăcios, apoi mami, o să fie bine, apoi mami, nu te stresa etc. Eu nu eram pe acolo, adică eram, dar sub o nouă formă și etichetă.

Eu sunt mami. Îmi place că sunt mama fetei mele. Dar când cineva mă asigură în plus, nu îmi place. Eu nu țin la formule consacrate – dna cutare, dumneavoastră. Poți să îmi spui pe nume, numai nu mi te adresa cu mami. Mami, semnează aici, pune numărul dincolo etc.

Formule

Mi-amintesc după revoluție filmele americane în care toată lumea era prietenă cu toată lumea și la discuții pe numele mic. Vecinii nu erau domniți, șefii erau tot cu prenume, rare cazurile cu dumneavoastră și dumneata. Și eu nu înțelegeam, mama mă punea să folosesc toate formulele și nu le foloseam fix cu sensul de respect, apreciere. Ba, din contră, de-a lungul anilor am domnit oameni, cu toate că și-au dat acordul pentru numele mic, exact din motivul de a păstra distanța și nu din respect. Am apreciat oameni, chiar dacă nu am trecut de numele familie. De exemplu: în primul meu an de muncă, o colegă a ținut să îmi arate, de față cu toți colegii, locul meu de începător într-ale meseriei și cum drepturile mele sunt limitate. Nici în ziua de azi să nu credeți că am renunțat la a o domni. Este doamna Cutărescu. Momentul a trecut, ba chiar am colaborat bine în scurt timpul cât am fost colege, așa frumos și sincer ne-am zâmbit și înțeles după episodul acela. Cred că a și recunoscut că a greșit. Dar eu am rămas fidelă formulei. Nu am simțit nevoia de a trece dincolo de dumneavoastră.

Adresare

Adevărul este că la partea de respect, apreciere, am de adăugat una alta. Când spun asta fac referire la faptul că, deși ai mei m-au asigurat că respectul se învață, câștigă, de multe ori am fost nevoită să arăt respect, deși nu asta am simțit. Am folosit formule de adresare pompoase pentru că așa scrie la carte, dar când i-am scris, de câteva ori, dnei de la un anume departament Stimată doamnă Cum o Chema, numai apreciere nu a fost în spatele rândurilor, de la stimată până la finalul numelui ei, cu toate că restul cuvintelor erau banale și la subiectul care mă interesa pe mine, dar nelămurit, evident, cu fiecare mail trimis.

Când primesc bună, mami!, ce bine, mami!e bine, mami!, lumea lui cine sunt eu e cât gămălia unui ac. Sunt dintr-un loc impersonal, unde mă conform cu cerința de moment, departe de semnificația adevărată de mami. Nu cer apreciere, nu cer nici respect așa tam-nesam.

Mami e plin, chiar dacă e prescurtare de la mama, e frumos și drag, și nu e pentru a porni sau încheia conversația despre vreme, de exemplu. Este fix pentru mame (pentru mine, pentru mama ta, a mea), este pentru familia ei.

Eu primesc orice formulare decentă, dar pe cea de mami, azi a fost bine sau cu dragmami, aș vrea să o transform cumva. Știu că la unii e din dorința de apropiere, fără intenții aiurea, la alții este pentru a îmi asigura poziția, în caz că mi-am uitat-o. Și aici, nu sunt de acord.

Ce părere ai?