0

3 modele de felicitare de Crăciun, simplu de realizat

Anul acesta am fost tare harnice, inspirate, sportive, modeste … ca niciodată. Am făcut un calendar de Advent de care suntem tare mândre. Cu unele activități am rămas în urmă, însă le-am făcut la câteva zile distanță, pe altele înainte. Dar nu contează asta, contează că ne-am simțit bine, nu ne-am ținut de plan, dar l-am făcut cu chef și am adus Crăciunul mai aproape.

Felicitările noastre sunt la categoria le-am făcut când a avut chef Loli. Găsisem niște modele tare simpatice, necesitau un pic de migală, deși după video spuneai că sunt floarere la ureche. Așa că fără prea multe complicații, am făcut ceva pe stilul nostru – simplu la prima vedere, dar și mai simplu de făcut.

Prima felicitare am făcut-o pentru ziua unui prieten. E de sezon mai mult, nu neapărat de Crăciun.

Materiale: carton colorat, hârtie glasată, plastilină, acuarele, bandă adezivă cu model de Crăciun de la Lidl.

Model 1

Model 2

Model 3

 

Simplu, nu? Care e favorita?

Spor la joacă!

0

Încercările prin care trecem

Cuvântul care ne definește de la naștere și de-a lungul vieții este din categoria bătălii, lupte, încercări, undeva pe acolo. De fapt, aceste cuvinte care s-ar completa cu efort, agonie, conflict, au fost foarte uzitate în cadrul unor conferințe pe care le-am urmărit on-line zilele trecute. Concret, însumate, la unii, se traduce prin struggle. Am ascultat niște oameni foarte faini în cadrul conferințelor Happily Family Conference 29 nov-3 decembrie 2018, și s-a vorbit mult despre încercările noastre ca părinți și cum toată informația ne copleșește și în încercarea de a ne crește copiii sănătos, suntem încărcați și presați de alți părinți, specialiști cu informații despre cum faci asta, cum să nu faci asta, cum e nevoie să găsim timp pentru upgrade-ul nostru ca să fim buni părinți. Concluzia, la un moment dat, era că indiferent de cât de bun pare unul-altul, mă refer la specialiști, niciunul nu îți poate da soluția optimă, clară, pentru fiecare problemă sau greutate prin care trecem cu copiii dar și cu noi, ci pot doar să ne pună pe niște direcții de urmat. Și, într-un fel, e reconfortant să știi că parentingul nu e știintă exactă și că nu există părinți buni și mai puțini buni în/la această ”materie”. Cert, suntem pe acolo cu toții, cu încercări asemănătoare și cu dorința de fi mai buni sau la fel ca părinții noștri. Toate aceste încercări ne fac puternici și umani.

Ideea care mi-a plăcut și mai mult, nu că n-aș fi știut-o, la fel și cu prima, numai că e bine să o auzi din când în când și din gura altuia: să fim blânzi cu noi înșine, nu în sensul de a ne compătimi și plânge de milă, ci de a accepta eșecurile, greșelile personale cu înțelegere, pentru că și din ele avem de învățat, fiind etape în dezvoltarea noastră. Să nu ne mai luptăm cu noi și să fim în conflict permanent cu acțiunile noastre, conflict care se reflectă apoi în relațiile cu copilul și cu ceilalți.

Prin urmare…

Momentul acela când crezi că doar tu nu-ți înțelegi copilul și crezi că restul sunt maeștri la tehnica aia care îi face înțelegători, știu instant ce ajută copilul să coopereze în momentele grele, momentul când cumperi porcării și crezi că toți citesc cu atenție etichete și au puterea de a se opune mâncatului compulsiv, puneți voi situațile care ne fac să ne privim cu judecată și fără milă, când noi pentru noi nu suntem buni îndeajuns, fix în momentul acela ar trebui să tragem gura aia de aer (despre care scrie cam în toate cărțile) și să ne luăm mai ușor. Lumea se învârtește chiar dacă iau cipsuri azi și îi mănânc cât e copilul la grădiniță, pentru că poate mâine voi rumega doar salată, iar dacă azi nu am ajuns pe aceeași pagină cu copilul, poate mâine vom fi acolo.

Astea sunt o parte din încercările mele, tu le ai pe ale tale. Nimeni nu funcționează perfect, tocmai de aceea viața nu e liniară. Avem de lucrat la a ne accepta încercările și a fi blânzi cu noi și restul.

Partea aceasta cu self – compassion a fost acoperită în cadrul conferinței de către dr. Kristin Neff, Compassion Researcher, Professor of Educational Psychology, mama unui copil cu autism. Aici este site-ul ei, merită aruncat un ochi https://self-compassion.org/

Acum să vă zic și cum luptele noastre, lipsa de iertare, acceptare pentru ceea ce suntem, ne fac să uităm compasiunea și umanitatea. Pentru că asta pierdem când ne dorim perfecțiune, ceea ce este complet greșit.

O întâmplare de la început de toamnă

O spun deoarece conferințele despre care am amintit se adresau tuturor părintilor – cu copii care fac câte-un tantrum now and then, dar și celor cu high needs kids. Mi-a plăcut că în acest high needs (Sensitive, Strong Willed, Bright, Spirited, or Special Needs Child) – intră și nevoile speciale, da, dizabilitatea. Dizabilitatea nu era scoasă din context, ci integrată cu tantrumoșii, căpoșii etc. Acel or cu semnificația de sau este wow!

Să revin la întâmplare: eram la locul de joacă cu Loli, la începutul toamnei, vreme bună, mulți copii și părinți. Printre ei un adolescent, care se plimba încontinuu pe același traseu, în jurul toboganelor. Clar, un adolescent cu nevoi speciale. Cât Loli făcea traseul pe sus, prin tuburi, eu am încercat să nu îi stric traiectoria băiatului, m-am gândit că are nevoie de spațiul lui. De altfel, până atunci el nu deranja pe nimeni, nimeni nu era deranjat de prezența lui. Aveam un ochi la Loli, eram atentă să nu mă ciocnesc cu nimeni, uitându-mă în sus după mândră.

La un moment dat țipete, zarvă. Adolescentul mușca din degetul unui băiețel de 2-3 ani. Bunicul adolescentului a apărut repede, a eliberat celălat copil, au plecat din zonă. Imaginați-vă atmosfera din parc după. Noroc că au ieșit repede din raza vizuală, probabil dacă eram și cu vreun veac în urmă, era un ștreang imediat încropit și cineva spânzurat.

Nu este o situație de dorit nimănui, clar acolo au fost 2 scăpari, adolescentul nu avea însoțitorul la îndemână, intrase deja într-o fază de autostimulare care probabil că a fost întreruptă de ceva. Băiatul mușcat era însoțit de 2 bunici care stăteau pe o bancă, nu în apropierea lui.

Momentul acesta a fost unul groaznic, așa l-am simțit și eu, chiar dacă nu era copilul meu mușcat. Mama fetiței cu care se juca Loli, pe sus, ar fi fost prima care ar fi ridicat ștreangul și împins scaunul de sub picioare.

„Oamenii ca el ar trebui omorâți, ținuți departe de lume, închiși pe viață. Îl omoram cu mâna mea, dacă îmi ataca copilul.”

Poți înțelege revolta unei astfel de întâmplări și eu am fost bulversată de moment și am văzut suferința ambilor copii. Ideea este că mulți au văzut doar lupta lor, ce ar fi făcut fizic dacă ar fi trecut printr-o astfel de încercare. Empatie, simpatie, acordarea prezumției de vinovăție, nimic din categoria asta.

Dacă un copil, un adult, sau adolescent cu nevoi speciale se comportă inadecvat, este automat judecat și singurul responsabil de orice ar fi declanșat. Dacă era un incident între 2 copii tipici, de aceeași vârstă, probabil nu era așa mare zarvă. Dar pentru că vârsta, în cazul unei tulburări neuro-cognitive, nu coincide cu cea reală, cu înălțimea și statura de moment, tinzi să crezi că a fost intenționat, că celălalt este agresat din intenție, nu că a reacționat conform vârstei lui cognitive, nivelului lui de conștiință. La toate vârstele, inclusiv pentru cei cu nevoi speciale, orice act de violență vine din frustrare, din neadaptare la ceva, din nevoia de a-și face cunoscută o dorință pentru care nu are resursele necesare (limbaj, mobilitate, suport terapeutic).

Abilitare – găsirea unei puteri, exersarea ei

În momentul în care ai gândit că drepturile altcuiva sunt limitate, l-ai anulat ca ființă, prin prisma unei acțiuni, în acest caz, nefericite, atunci specialiștii din lumea largă sunt niște proști fără leac. Încercările terapeuților, educatorilor, profesorilor, oamenilor care lucrează la abilitarea și descoperirea puterilor unui om, dincolo de ceea ce îl dizabilitează, poți spune că sunt în van! În clipa în care te-ai simțit îndreptățit că poți urî ceva fără drept de apel, că lumea este doar a ta (asta când ești bine cu tine) și a celor normali, atunci te negi ca părinte, ca educator, mentor etc.

Teama că s-ar putea întâmpla copilului ceva este de înțeles, intenția de a elimina potențiale pericole este în noi – se numește instinct de supraviețuire. DAR, și e un mare dar, să nu uităm că în viață nu este doar despre noi, este și despre restul lumii. Și încercările nu s-au împărțit doar la partea atipică, anormală. Sunt pentru toți. În loc de a visa o lume perfectă, să o visăm bine, să explicăm copiilor că fiecare are spațiul lui, și dacă cineva se poartă repetitiv, dacă are alte preocupări față de el, nu este despre el, nu se raportează la el. Este despre cine este ca om și ce poate la momentul respectiv. Și nu are nevoie de judecată, ci de acceptare. Așa cum și eu, tu, el, ea avem nevoie de acceptarea propriilor noastre slăbiciuni, pentru care nu e nevoie să ne bicium, ci să le îmbrățisăm, să le lucrăm, deoarece fac parte din noi. Din întreg. În asta constă umanitatea, compasiunea pentru sine și restul.

0

Cipru în noiembrie – câteva motive să pleci departe cu copilul, înainte de ninsoarea și gerul de acasă

Cum de am plecat tam-nesam, în Cipru, cu o săptămână în urmă? Bine, nu chiar așa neplanificat, de azi pe mâine, ci după un calcul pentru o deplasare undeva pe la noi. Și pentru că ne-a dat cu virgula, am dat un search la bilete de avion către undeva cu temperaturi peste 17-18 grade. Am ales Cipru, cu aterizare în Paphos, cazare tot acolo, undeva mai pe deal, lângă oraș. Am ales un studio, cu camere separate și bucătărie ca să pregătim un fel de mâncare acolo și să salvăm niște bănuți pentru alte distracții, nu doar mâncat prin oraș.

Cum noi nu suntem călători cu burta la soare, ci umblători și curioși să experimenteze lucruri cu copilul din dotare, am închiriat mașină și în fiecare zi am ales câte un traseu. Distanțele parcurse zilnic dus-întors cazare au fost de maxim 1 oră și un pic. Asta ca să nu plictisim mândra și să ne bucurăm de vremea însorită.

Morning view

Prima zi în Cipru – a fost după un zbor de noapte. Plecarea din București a fost după ora 22.00 și cu delay, apoi preluat mașina de la firma de închirieri, am ajuns în pat, să ne lungim oasele, pe la un 2 dimineața. Loli s-a culcat imediat după decolare, am trezit-o un pic la aterizare, în mașină nu a sesizat că e alt scaun și nu cel cu labele de urs mor-mor al ei, apoi a tot dormit până dimineața la cazare. Și cum fata mea e ceas, la ora 7 dimineața, am sărit în haine, culmea nu cu ochii cârpiți de somn, destul de fresh. Chiar surprinzător!

Am mâncat undeva lângă Mormintele Regilor, un english breakfast și ne-am pornit spre casa prințeselor, în traducere pentru Loli la site-ul arheologic. Tot i-a plăcut! Ai crede că puii nostri vor doar la locul de joacă, dar acest loc era un mare loc de joacă, cu urcușuri și coborâșuri, cu nisip, cu melci, cu vegetație diferită de cea pe care o știe de acasă, cu trepte, cu locuri în care noroc că erau bare de protecție, ne făceam casă de vară în unele morminte.

Lolitei nu-i venea să creadă că s-a trezit într-o primăvară!

Vederea din balconul nostru

Volanul pe dreapta! Cu mersul pe ”contrasens” te obișnuiești! Cel puțin Iulian s-a acomodat rapid! Great chauffer!

Apoi am luat la pas faleza din Pafos, ne-am dus să vedem mozaicurile din Port. Alt loc numai bun de explorat și văzut de mândră. A avut răbdare la câteva explicații, apoi a povestit ea pe limba ei ce vedea și s-a conversat cu diverși turiști cu care ne intersectam pe drum.

Pe la jumătatea zilei, după un prânz de vacanță (înghețată, covrigei de acasă și niște chestii de patiserie locală) ne-am pornit spre plaja Afrodita, unde poți admira stâncile Afroditei. Minunat peisajul, apa mirifică, plaja cu pietre netede, albe, gri, albastre numai bune de jucat. Loli era în lumea ei, în extaz! Ar fi făcut baie în mare, s-a mulțumit doar umezită la tălpi și să se joace/arunce cu pietre. Adevărul este că eu nu iubesc marea, plaja, numai că marea aceasta, Mediterana, este precum acuarela. Nu are cum să nu te încânte și binedispună.

Spre seară fiecare avea câte o doleanță: eu să văd promenada cu palmieri din Limassol, Loli voia la joacă, Iulian să se odihnească cu briza mării în creștet. Prima oară cu volanul pe dreapta, a fost ciudat, nu i-a luat mult să se obișnuiască, dar știi cum e cu obișnuința. Așa că ne-am mulțumit pe fiecare în parte.

Foarte mulți ruși, ucrainieni, români (din toate categoriile) în Cipru, turiști în mare parte, dar și dintre cei care lucrează acolo. Mulți au crezut că suntem ruși, de la da-ul nostru, așa că ne vorbeau în rusă la început, fie la magazin, fie la restaurant.

Din prima zi – extrag primele motive pentru care să alegi Ciprul ca loc de relaxare, vacanță, toamna spre iarnă:

  •  vreme bună, dacă esti iubitor de plajă sau de excursii
  • nu ai diferență de fus orar, sunt pe aceeași oră
  • aglomerație spre deloc pe plaja, obiective de vizitat și autostradă
  • muuultă liniște, nu grabă, claxoane nu există

Ziua doi, în Cipru

Planul zilei a început cu vizita la Camel Park, situat aproape de Larnaca. Am fost primii vizitatori. Ne-am desfășurat în voie, am hrănit cămilele mari și puii. Loli a explorat fiecare locșor de joacă, s-a jucat cu pisicile. Nu știu de unde dragostea pentru pisici, prima pisică pe care a mângâiat-o în viața ei a zgâriat-o și așa s-a supărat atunci, a plâns de s-a auzit dincolo de București. Și eram în Săbăreni, la niște prieteni, în vizită.

După Camel park, ne-am pornit spre moscheea Hala Sultan Tekke. Ideea era să vedem moscheea și flamingii. Numai că păsările roz erau destul de departe și le-am văzut la plecare din mașină. Cât am zăbăvit pe acolo tot scrutând depărtarea și curățându-ne de noroi, deoarece Loli voia musai să străbatem mocirla și să vedem păsările de aproape, ne-am întâlnit cu o bloggeriță/vloggerită ucraineană foarte drăgută și vorbăreață. Pentru că urma să ne îndreptăm spre cunoscuta plajă Mackenzie, aproape de cazarea ei, am luat-o cu noi, în mașină. Traversase lacul și era fericită că a văzut păsările grațioase, totodată plină de noroi pe picioare.

Ne-am conversat, pozat, luat la revedere. Tatyana face lucruri drăguțe și e o tânără foarte apreciată în țara ei, comunitatea ei.

a se vedea cine știe să împacheteze haine pentru vremea din Cipru:)))

Lolita a fost în extaz pe plajă, nisipul plus apa egal raiul jocurilor. Cu greu s-a despărțit de plajă, când s-a făcut vremea să înghită ceva de prânz. A mâncat, ne-am plimbat pe străduțe, admirat atelierele de meșteșugari, cumpărat ronțăieli.

Biserica Sfântul Lazăr era următoarea pe listă, după joaca în nisip și masa de prânz. Când am localizat-o era închisă. A alergat Loli pe acolo, am cumpărat mir, era să plece cu toate vederile de pe un stand, să aibă bunicii ce pune la vitrină. După pauza de prânz a celor de la biserică, s-a deschis, am vizitat biserica și mormintele. Ne-am reîntors pe plajă pentru un ultim joc, nu înainte de a trece pe la fortul din port. Acolo ne-am desfășurat în modul nostru specific, cățărat și verificat fiecare zid, tun.

A fost o zi plină, Loli a tras pe dreapta imediat ce am instalat-o în scaunul de mașină. Pentru că apartamentul nostru avea bucătărie, o singură dată am luat cina în oraș. După 2 ore de mers spre Paphos, mândra mea era fresh, odihnită, cu apetit și chef. Am cinat la Santa Marina Fish & Chips Foarte bun tot, peștele Lolitei bun tare.

Seara, la întoarecere în Pafos, s-a aglomerat autostrada, dar traficul era fluid. La intrarea în oraș, deși am mers și în coloană, nu s-a creat nicio isterie fonică. Claxoanele au tăcut, lumea a așteptat.

Alte motive de vizitat cu copilul Ciprul, după primele zile acolo:

  • Când ești cu copil, ești tare bine văzut. Loli s-a bucurat de multă atenție pe unde am fost – obiective, restaurant, loc de joacă
  • Locurile de joacă sunt bine echipate, sunt mici dar numeroase pe metru pătrat
  • Nu vorbeau copiii aceeași limbă, dar se înțelegeau. Limbajul jocului este la fel oriunde – vorba lui Iulian. Noi părinții schimbam zâmbete și uzualele – cum îl/o cheamă, câți ani are.

Ultima zi de experimentant locuri și lucruri în Cipru

Știți vorba cu ultima zi – e ziua cea mai frumoasă, asta ca să revii și altă dată. A fost cel mai cald, am avut experiențe frumoase.

Ne-am început ziua la un loc de joacă foarte frumos, lângă Aphrodita Hills. S-a cățărat mândra, dat cu tiroliana, ar fi vrut și la piscina de acolo, dar nu aveam prosop. Locul de joacă a fost un fel de așteptare pentru Oleastro Olive Park and Museum, un muzeu și făbricuță de ulei de măsline, unde ne-am simțit tare bine. După ce am vizionat un filmuleț despre istoria uleiului de măsline și despre mica locație, am degustat uleiul proaspăt făcut acolo și servit o pastă de măsline minunată, nesărată, deloc asemănătoare cu ce găsești în magazinele noastre. Am încercat și halloumi. Apoi ne-am plimbat cât a vrut mândra pe acolo. Am hrănit și animalele, ne-am uitat cum curge uleiul și se îmbuteliază. Muzeul este în aer liber, cu manechine și vechi utilaje care explică tradiții și procedee folosite în trecut pentru fabricarea uleiului.

In drum spre Oleastro am văzut 2 panouri ce semnalizau ferma de măgăruși și Muzeul Carobului. Loli nu era hotărâtă pentru niciunul, așa că am ales Muzeul Carobului și bine am făcut. Până la vizitarea acestui muzeu tot ce știam despre carob nu s-a pupat cu ce am aflat acolo. Păstăile de la ferma de cămile și de la Oleastro, pe care le-am cumpărat ca să hrănim animalele, erau păstai de carob. De aceea erau cămilele nerăbdătoare să le oferim. Au o dulceață aparte. Prin urmare, big surprise, carobul crește în copac, adică păstaia de carob. Pentru că acum ceva vreme boabele de carob erau atât de apreciate și pentru că (foarte interesant) boabele din păstăile de pe același arbore cântaresc fără greșeală la fel, aurul era cântărit în boabe de carob, de aici și karatele ca unitate de măsură.

Micul muzeu are o istorie foarte frumoasă. Este o afacere de familie veche de peste 100 de ani din satul Anogyra, undeva între Limassol și Paphos. Păstrează modul tadițional de fabricarea al pastei și diverselor produse din carob. Nu folosesc zahăr, consumatorul beneficiază doar de ceea ce oferă carobul ca dulceață. Am avut ocazia să o întâlnim pe mama proprietarei de 98 de ani, care la rândul ei a lucrat cu părinții ei la mica făbricuță. Cică carobul e un fel de elixir, are o concentrație de calciu de nu știu câte ori mai mare decât în ce se găsește în mod natural – vegetal sau produs animal și, pentru că zahărul conținut este super benefic, femeile nu suferă de osteoporoză.

Pasta de carob arată ca un caramel, se obține prin măcinarea păstăilor, după măcinare se fierbe mult și în funcție de produsul pe care îl dorești timpul de fierbere diferă. Pasta e foarte bună și interesantă la gust. Am uitat-o în congelator acolo unde am stat. Și acum plâng după ea. Siropul de carob este ca o miere. Era să nu trecem la aeroport cu ea, pentru că avea 106 ml. Au scanat-o de 10 ori, bine nici cu Aeriusul Lolitei nu voiau să ne dea drumul. In fine, până la urmă, am ajuns cu toate acasă, mai puțin cu pasta – elixir osteoporoză. Offff!

Ultimele ore din zi am revizitat Limassolul, am făcut promenada cu palmieri again. Apoi am luat-o spre Pafos.

Înainte de Limassol ne-am oprit la castelul feudal Kollosi. Acolo am făcut picnic, am mâncat portocale și mandarine proaspăt culese din copac – 1 euro punga plină ochi de fructe.

A fost tare plăcută mica vacanță, dimineața dinainte de plecare spre aeroport am făcut bagaje, spălat mașina, umplut rezervorul și ne-am luat la revedere de la dealurile unde am stat.

Închei cu:

  • Pentru copii mai mari, dar nu neapărat, merg și mai mici ca Loli – 4 ani, Cipru, în afară de plajă este ofertant. Ai locuri multiple de explorat, poți face diverse trasee, poți experimenta muzee mici, locuri cu tradiții.
  • Vremea calda, foarte plăcută, cu variații, nimic de speriat dacă nu plouă tare.
  • Călătorești cu bagaj light. Noi am avut 3 rucsaci și căruț. Și am avut haine curate și de adus acasă. Deci cheltuială mai puțină la bagaje as we all know dai puțin pe bilete la low cost, dar te usucă la restul.
  • Cărutul nu l-am folosit, a stat mai mult în portbagaj.Te poți lipsi dacă ai mașină închiriată. Loli a dormit în mașină pe traseele de o oră și un pic. Cu un sistem de purtare pentru bebeluși și toddleri ai nevoie doar de un spate exersat. In rest, doar voie bună.

Spor la joacă și călătorit!

ps. Am aterizat fix în ziua cu viscoleală! Loli mă întreba din avion – facem om de zăpadă? Brrr, frig ne-a fost la sol!

0

Calendar de Advent – un proiect distractiv de familie

Anul trecut am intrat în atmosfera de Crăciun prin diverse activități, jocuri. Aici este povestea pregătirilor, de atunci, pentru inspirație. Anul acesta am considerat că ne putem aventura la mai mult și chiar ne-am întrecut așteptările. Am făcut un calendar de Advent, l-am început în noiembrie și l-am terminat la o zi după 1 Decembrie. Well, suntem noi mai speciali, ce să zic.

Ne-am muncit și amuzat tare la acest calendar. Ideea era să nu dureze mult realizarea lui, dar s-a întâmplat fix invers și nu avem regrete. Poate mai puțin spațiu pe un perete/dulap. Nu ne-am hotărât asupra locației…încă.

Calendar de Crăciun/Advent marca Loli&co

Sunt sigură că e un wow pe acolo, după prima poză! E și o inversiune pe acolo, la început, din motiv de focurile creației!

Cum munca nu presupune doar trudă, ne-am și distrat un pic. Lucrul la calendar a fost cu spor la început, foarte amuzant cu lipici și stickere (iubirile Lolitei), apoi s-a plictisit mândra pe la al 5-lea plic de decorat și a alergat prin casă. După mișcare și giugiuleală am revenit la lucru (alte 5-8 plicuri), apoi pauză din nou, de covrigei și alte câteva ronțăieli. Am fost și în parc între timp, apoi iar am lipit și decorat, iar când am terminat cu plicurile, l-am pus pe Iulian la treabă. Eu cu Loli mai mult am fost cu privitul și dirijat asamblarea finală.

Creativ și colorat

    

Spunem la început că am vrut ceva mic, ceva care să dureze relativ puțin ca realizare, dar a devenit unul dintre primele proiecte de amploare făcute de noi trei. De obicei, bricolatul și alte chestii ce necesită multă bibileala revin lui Iulian, facem și noi fetele muulte, însă acum a fost mult mai organizat și planificat, proiectat întreg ansamblul.

Iată proiectarea, de acum vreo 3 seri – scheletul, numărătoarea, ansamblarea:)

Totul a pornit de la materiale, ce urma să folosim. Am vrut să utilizăm doar ce avem în casă deja (avem multe chestii de lucrat și nu voiam să adunăm altele, în plus, din motive de spațiu). Plicurile colorate din dotare au fost de dimensiuni mari și, drept urmare, ne-a ieșit un calendar uriaș și fain, colorat, pretty creative. Pentru decorat am pus în fucțiune cutia cu minuni, acolo unde sunt toate mărunțișurile posibile, stickere, ochi de jucărie etc.

Pe lângă funcția de calendar de Advent, dacă ești genul care preferă un brad decorativ, inedit și nu unul tăiat – voila idee! Îl poți atârna unde ai loc și decora după suflet. Scheletul este din umerașe pentru hainele de copii, de la Ikea.

La activități am pus ce ne-a venit în minte. Loli iubește mult pictatul, plastilina și cărtile cu Mog (Crăciunul lui Mog e citită aproape every night). Am pus și chestii de preparat în bucătarie și de șmotru prin casă. Nu ca să punem neapărat mândra să aspire, sau să facă curat cot la cot cu noi, ci ca să creștem spiritul de contribuție în familie. Facem lucruri pentru familie, ne sprijim chiar dacă nu e mega distractiv, din prima. Dar la noi dereticatul nu e ceva groaznic, Loli are 2 vorbe, care se pronunță legat – odine – deodine. La Loli faza cu ordine – dezordine începe așa – după ce își face de cap aka scoate tot din dulapuri și simte ea mulțumire (un fel de mantra/liniștire neuroni după o zi de grădiniță sau terapii), pune la loc, fără să insist, în majoritatea timpului.

Activităţi pe zile

Bun, ca să nu lungesc aici, vom bifa:

  1. Sărbătorim ziua României – a fost!:)))
  2. Pictăm ornamente din ceramică pentru Crăciun
  3. Citim povești cu/despre Crăciun – va fi reluata frecvent activitatea asta, de altfel
  4. Vorbim cu bunicii pe Skype
  5. Pregătim ghetuțele pentru Moș Nicolae și povestim despre el
  6. Pregătim felicitări handmade pentru bunici și prieteni
  7. Vizionăm un film – deja e tradiție Curiosului George – un Crăciun maimuțăresc!
  8. Pregătim haine pentru donații
  9. Pregătim jucării pentru donații
  10. Modelăm oameni de zăpadă din plastilina
  11. Compunem scrisoarea pentru Moș Crăciun
  12. Facem curățenie împreună
  13. Mergem la târgul de Crăciun cel mai aproape de casă
  14. Mergem la cumpărături și stabilim impreună meniul pentru masa de Crăciun
  15. Decorăm geamurile din casă cu carioci pentru geam
  16. Gătim ceva special dulce sau sărat cu tematică de Crăciun
  17. Plimbare în oraș si văzut luminițele
  18. Făcut ghirlande din popcorn
  19. Citim din cartea Povestiri de Crăciun
  20. Ne jucăm cu stickere – avem caiete de activități neterminate de anul trecut
  21. Ascultam muzică de Crăciun și colinde
  22. Pregătim cadourile de Crăciun
  23. Facem decorațiuni din nasturi și panglici
  24. Împodobim bradul
  25. Crăciun fericit- sărbătorim în familie!

Cam așa ne-am programat noi luna decembrie, sper să vă inspire!

Spor la joacă!