1

Briose vegane cu quinoa și ciocolată (în 3 minute)

(P) Am în teste 4 produse marca Dnabio, fără gluten de la colega mea de liceu Irina.

Primul produs testat și mâncat – briose vegane cu quinoa și ciocolată sau cum scrie pe cutie CUPCAKE VEGETALE con Quinoa e Gocce di Cioccolato.

photo credit: http://www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • Făină de orez, zahăr brun din trestie de zahăr, amidon din cartofi, fulgi/picături de ciocolată (4%), masă de cacao, zahăr din trestie de zahar, unt de cacao
  • Emulgator: lecitină din soia, făină de migdale, făină de quinoa (1%)
  • Agenți de creștere: bicarbonat de sodiu și cremă tartar, cacao, sare roz de Himalaya.  *Ingrediente organice

Se obțin 3 porții.

Timp preparare până la turnare în forma de copt – 3 minute

Briose –  6 la număr /70g

Temperatura de coacere recomandată – 175°C

Timp coacere – 25 min

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente și un pahar gradat, chestie utilă dacă atunci când te-ai apucat de bucătărit nu găsești măsura (la mine e așa all the time).

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, lapte vegetal sau apa și ulei, apoi apeși pe butonul mixerului. Eu nu l-am avut la îndemână, am mixat manual și a fost ok.

Cantități:

– 120 ml de apa sau lapte vegetal

 – 50 ml ulei de porumb sau floarea soarelui sau măsline extravirgin. 

Am turnat în forme și pus la cuptor. Nu avem cuptor modern, am în schimb un termometru de la Ikea pentru friptura. Am măsurat cu el. Brioșele turnate în tava au ajuns în cuptor la o temperatură aproximativă cu cea menționata în instructiuni, pentru a verifica dacă s-au copt am mers pe metoda clasică – înfiptul scobitorii după 25 minute. Au fost gata în 35′.

Bun,

(Am numărat bine :)) și am pus 8 forme de hârtie pentru brioșe, da, știu și eu am râs, mi-am dat seama după ce am turnat, însă cu toate astea:)

– au crescut frumos

– mirosea casa a prăjituri

– sunt ușor sfărâmicioase la interior – așa au ieșit la noi

– nu sunt dulci

– cred că se pot orna după gust, pentru a le face și mai pofticioase, dar eu nu am făcut asta.

Ce mi-a plăcut mie la tot procesul:

nu durează mult până le ai coapte în farfurie și sunt fără alegenii nostri

– sunt din ingrediente bio

– se coc – eu am avut multe tentative de ceva-uri cu făina fără gluten și lapte vegetal  și nu au ieșit 

– nu faci multe, dacă ai pe acasă mâncăcioși ca a mea, nu faci risipă cu aruncatul

fiind atât de ușor de făcut poți implica copilul în proces. Loli nu a participat de data asta, dar la tort(tot) cu siguranță va fi pe fază.

Eu nu sunt fan brioșe, dar încerc orice i se pare fetei mele bun de testat. Astea au ieșit bune, le-am mâncat la micul dejun după ce le rodea Loli pe jumătate și repeta boșe (brioșe) foarte mândră. Nu e ea cel mai bun tester pe partea de food, măcar a fost încântată că are brioșe.

Vedem la următorul cum e cu pofta. Aici este video-ul producătorilor. La următorul produs testat vom fi noi protagoniști.

 

 

0

Un alt fel de post

Am decis să scriu pentru supereroiprintrenoi.ro din mai multe motive. Când i-am descoperit eram în căutari febrile de ceva-uri, căutam fără țintă ceva care să mă ajute, să mă hrănească, nu ca un aliment, ci ca o mângâiere. Dacă nu știti, încă, supereroiprintrenoi nu este despre vreun desen animat, nici vreo odă adusă mamelor, părinților, în general, sau persoanelor care fac ca lucrurile grele să pară ușoare. Este un proiect sensibil, plin de povești care se aud rar și care au drept protagoniști părinți, copii, frați, surori. Este vorba și despre vindecare, despre temeri, despre cuvinte care nu se pun în propoziții adecvate. Și nu în ultimul rând despre schimbare, despre acceptare, alegeri și trăiri.
Am scris acolo un text diferit, departe de ceea ce spun eu pe aici. Nu pot, încă, să explic, printre răsadurile de gânduri, motivul. Este ceva despre care voi povesti la un moment dat, când voi avea cuvintele necesare.

Am început așa:

Genetica este greu de digerat iar orice legat de genetica ta sau a copilului tău devine și mai greu de înțeles. “Cum” și “de ce noi” sunt formele de început ale întrebărilor ce ne macină. Nu putem să le transformăm în “așa a fost să fie” sau altă formulă care nu ne aduce nici o alinare, putem în schimb afla ce putem face, cum să folosim informația pe care o avem și care sunt pașii de urmat înainte.  “Cunoașterea este putere” se potrivește și  în aceste cazuri și într-adevăr poți schimba ceva- poți îmbunătăți calitatea vieții.

Restul este aici.

Dacă vrei să spui o poveste sau vrei să ajuți o poți face oricând  pentru că – ”TU. Tu eşti cel care ne da curajul de a merge mai departe”.

Image
4

10 lucruri care ţin de joaca noastră

Nu sunt fun al trendului DYT. Din lipsă de timp, nu că nu mi-ar face plăcere. Urmează ceva despre mine. Scrie modestie pe ici pe colo, nu  glumă. Îmi place cum scriu (caligrafie), cum desenez, cum debitez fraze cu substanță la momentul potrivit, cum mă lovește inspirația culinară tam- nesam și fac ceva delicios din te miri ce, și îmi plac jucăriile și cărțile pentru copii. Mă opresc aici. Gata intro-ul.
Loli are jucării, i-am făcut câteva, multe sunt cumpărate. Cărțile cu care ne amuzăm sau le citește ea fără mine, de la cotor până la colțurile paginilor cu sonor de clefăit (oare ce?) hârtie, sunt de la magazin.
Marea găselniță a lunii a fost să îi fac eu cartea Lolitei, diferită de cea cu care mă tot laud (încă e în stadiu avansat de primul cuvânt după titlu, sunt în urmă rău). Și când să lucrez la ea? Nu e cu cuvinte, să tot șterg, să invoc muze, să scriu pe telefon ideea sau cuvântul cheie cât înghite din linguriță Loli. Nuuuu, aia e simplu (de asta sunt încă la început, nu?). Ei bine, asta e cu ac cu ață, cu lipici, cu sfoară, canafi, nasturi, fundițe și ce am prin casă și ce a avut prin cutii prietena mea.
Bun, m-am apucat. Am crezut că va merge greu, nu a fost așa. Primele trei pagini erau aproape gata din prima seară, sesiune de lucru, să zic așa. Nu mă asteptam să îmi placă așa tare și voiam să cos tot să termin. După ce am adormit prințesa, mă scurgeam de oboseală, voiam să trag pe dreapta. M-am apucat ca să încep, să îmi fac planul, eram letargică, ca mai apoi după prima cusătura să nu mă mai opresc. Iulian m-a trimis la culcare: Hai, mami, mâine e o nouă zi. Mda, thanks. Am visat toată noaptea, printre țocăielile mândrei cum coseam, inventam pattern-uri și giumbușlucuri educative.
Joaca asta tare bine face. Nu știu cum se simt cei care desenează, creează jucării, eu parcă am revenit la copilărie. Cred că dacă te pricepi un pic la jucării, ai și un pic de talent și idee de cum să construiești ceva în scop educativ, ai cea mai tare meserie.

carte Loli

mic preview

10 lucruri când te joci cu cu copilul, jucăriile copilului sau le faci (din experiența noastră M&L).
1. Devii copil și îi înțelegi nevoile cognitive.
2. Scopul jocului – deprinderile.
3. Orice poate fi jucărie, trebuie doar să intri în joc.
4. Jucăriile au instrucțiuni de folosire însă ele pot avea scopuri diferite. 🙂
5. Jocul poate fi în doi, trei sau doar unul. Bebelușii, copiii mici au nevoie și de spațiu în joaca lor.
6. Îmi plac toate jucăriile copilului meu. Punct pentru mami. Nu știu dacă e de bine sau rău, le-am cumpărat pentru că stimulează copilul și sunt safe.
7. Când nu prezintă interes o jucărie, jucăriile, ne jucăm… la sertare. Le închide, deschide, prinde degete, nu le mai prinde, umple casa de ciorăpei, pantaloni și ce altceva nimerește. Multe de învățat la dulapul ei.
8. Oricât aș încerca să schimb locul de joacă până nu se plicitește nu e chip să o îndupleci. Exemplul de la punctul 7. În unele zile stăm doar pe lângă sertare. Și mai adaugă și șoșonii mei de casă. După ce i-am căutat o zi întreagă, unde erau? Acolo unde le-a găsit ea loc. Între hainele ei frumos aranjate de mami.
9. Jocul este necesar, chiar și atunci când nu îți arde de asta. Dacă transformi o situație (care merge, evident) într-un joc atunci ai o abilitate, o emoție învățată.
10. Hai să ne jucăm, Loli! Revenim.

WP_20150923_12_48_31_Pro

sunt chestii multe aici…de jucat 🙂

WP_20150926_11_49_17_Pro

Îmi pun eu picături…în nas. Ups, am nimerit în gură. E bine și aici mami, nu-i așa?

WP_20151119_17_53_00_Pro

parcă tu ai mai mulți dinți..stai să număr:)

WP_20151119_002

buline și baloane

WP_20151120_14_19_34_Pro

cutia..e deja old school

2

De părinţeală – Vocea Ta, TDM

Cât de greșit am privit treaba asta de părințeală

Mi-am dat seama cât de greșit am privit treaba asta de părințeală înainte de a o avea pe Loli.

Cum credeam că este așa și așa, altfel sau pe aproape de cum nu au făcut-o ai mei, față de cea a părinții prietenilor sau cunoscuți. Adică în mare parte, să nu exagerez. Cum am aplicat nu știu ce metodă de condiționare a disciplinei cât am lucrat în învățământ, cu și fără rezultate. Daaaa, tz-tz-tz, fac acum precum babele. Nu am îmbătrânit degeaba.

Copilul meu îmi dă ocazia să mă surprind

La reacții, la idei, vorbe, atitudine, tot tacâmul. Să mă surprind plăcut și să zâmbesc că putem să facem lucruri fără nervi și țipete. Dar este și cealaltă parte a surprizei, adică nu sunt mândră de mine tot timpul. Îmi place când fiica mea parcă îmi dă dreptate la ceea ce propovăduiam eu pentru ai mei, demult, despre cum să nu mă cicălească cu una, cu alta, cum să nu personalizeze tot și să se simtă lezați de nu mai știu eu ce și să vadă dincolo de ei, să mă vadă pe mine, cum (exact așa) să așezi cuvintele în propoziție ca să nu iasă vorba ca la o judecată supremă mereu.

Copilul oricât de mult sau de puțin cunoaște semantica, te cunoaște după ochi, după gesturi, după cum nu te uiți la el când are nevoie. Nu e greșit să recunoști copilului că ai luat o decizie pripită, cum prostiile sunt de fapt demonstrații de minte creativă. Îmi place că îmi dă siguranță, mă asigură prin mângâierile ei, prin veselia ei că nu sunt în competiție cu nimeni, mame de prin parc, prietene, colegi de serviciu sau vecini, cu noi înșine, cu ea.

Îmi dau seama că uneori fac exact ca ai mei, încep să spumeg că nu am practicat propria-mi ideologie (mult spus, nu am acum alt cuvânt), m-am lăsat pradă momentului, în consecință am zis exact ce nu-mi plăcea mie să aud.

Nu știu, adică teoria o avem, cursuri urmăm, cum gestionează toate mamele momentele dificile din fiecare zi, eu uneori cu tot cu teorie, nu reușesc. Pur și simplu. Simt că mă transform, simt cum crește furia pe mine și cu tot aerul tras în piept mă supăr, zic tare sau în surdină lucruri care nu aș fi vrut să le spun, pe care atunci le gândesc, le simt.

Mă simt îndreptățită pentru 30 de secunde, cred că e corect, ca după acele secunde, plus moaca Lolitei care râde  (probabil crede că fac vreun joc de roluri, vreo scenetă maimuțărită de-a noastră, mamă cu triplă personalitate ce sunt😊), îmi dau seama ce aiurea a sunat, cât de simplu era să mai iau o gură de aer și să iau lucrurile jolly și fără emoții inutile. E al naibii de greu uneori.

Cine reușește tot timpul? Nimeni, probabil…

De fapt, arătați-mi-o/mi-l dacă există. Vreau ca Toma necredinciosul să cred. Bine, și la ce mi-ar folosi? Tot la mine este problema (să zicem generic așa). E greu să fii de gardă, să faci totul după cartea de parenting, să nu se lase cu supărări, să îți ții firea astfel încât să nu simți că o iei razna, să nu cazi pradă condiționării. Sunt pe baricade oricum.

Parentingul este ca un teren de joacă, nu câmp de bătalie cu copiii. Poate bătălii de sentimente cu tratate de iubire necondiționată.

Șiii… cum în meseria asta de părinte e loc întotdeauna de perfecționare, abia aștept  întâlnirea cu dr. Laura Markham, detalii Totul despre mame