4

Vacanţă fără stres? Da, cu tot cu copil!

Vacanță în 3, la Barcelona, fără stres? Aşa mă temeam înainte de plecare că nu se poate. A fost minunată! Iubim Barcelona. O vom revedea, cu siguranță. Are climatul care îmi place mie, cald cu briza mării, am prins perioada când este vizitabilă ca temperatură, nici prea cald, nici ca acasă (încă nu venise căldura în București). Oamenii vorbesc mult, sunt gălăgioși, iubesc copiii, însă sunt şi liniștiți cu tot cu vorba lor grăbită. A căzut Loli cu nasul în nisip la un loc de joacă și au sărit copii să întrebe de ce plânge, să o îmbuneze – que pasa?

Prima noastră zi în Barcelona a fost neașteptat de frumoasă. Loli după un zbor agitat, după ce am jurat că nu mai plec de acasă cu ea până face 10 ani, at least, ca să gestionam mai bine agitația legată de presiune, zbor, am avut o primă zi de vis. Ce cărți, jucării, nimic nu îi trebuia…

a deschis și închis de mii de ori hubloul, a tras cu ochiul la vecinii de pe scaune, a stat în capul lui Iulian tot zborul, se vede fața lui mulțumită, nu? :)))

Am ales un traseu uşor, ca pentru prima zi. Plimbare prin Port Vell, vizită la Oceanarium, admirat clădiri, scufundat tălpile prin nisipul de pe Barceloneta, dus mândra la locul de joacă din zona unde stăteam.

La Oceanarium a fost încântată, a alergat de colo-colo, s-a jucat în spațiul destinat copiilor cu chestii senzoriale şi a hrănit peștișorii bebeluşi. Nu ne-am grăbit la Oceanarium, după hrănit peștii, zburdat de la un acvariu la altul, a obosit şi s-a culcat. Noi între timp am văzut cum se hrănesc rechinii, am reluat traseul pe unde ne-a alergat mândra şi nu prea am văzut mare lucru prima dată. Când s-a trezit am stat la cafeteria de acolo şi a mâncat. Aveau mâncare gătită şi tip fast-food. I-am luat paste cu sos. Am zis sa începem cu mâncarea preferată. Nu le-a poftit, aşa că am scos borcanelul cu mâncare adus din România.

Eu nu sunt fan borcănele cu mâncare, Loli este. Când ne-a lovit disperarea la 2 ani şi şi-a ales singură borcanul de pe raftul magazinului cu gând de miam-miam, am cumpărat şi aia a fost. Mănâncă mâncare gătită, ocazional cumpărăm mâncare bio la borcan. La restaurant Loli nu mănâncă, te duce, te trage de mână că vrea miam – miam şi când vine mâncarea nu mai vrea. Ajungem să comandăm multă mâncare pe care o mâncăm noi. Ea scândură, noi bușteni.

Am ales varianta mâncare la borcan bio pt copii, pe perioada vacanței, cât eram prin oraș. Nu am cărat de acasă, am avut unul pentru avion, pe care l-am folosit în prima zi, apoi am cumpărat de acolo. Am gătit şi unde am stat noi. A mâncat cu poftă (never at home) supă de pui cu usturoi făcută de gazda (prietena) noastră Raluca. Nici acum nu mi-am revenit după pofta de mâncare din vacanță! Am cumpărat fructe şi ronțăieli fără lapte și gluten de care mânca şi acasă gen Organix, covrigei Schar, biscuiți, pâine și nachios fără gluten și sare.

Ca întotdeauna, când plecăm pe undeva, cea mai mare frică a noastră este mâncatul. Loli nu iubește mâncarea, înainte de plecare a avut perioada cu nazuri maxime şi mă gândeam că o să îmi crească tensiunea printre străini la treaba asta şi o să am o vacanță plină de tristețe şi stres. Dar nu a fost! Fata mea a fost relaxată, a savurat vacanță şi nu cred că am menționat clasicul Loli, e ora de masă, acum stăm să mâncăm.Tot a mâncat, ras cu lingurița, de a curs cu rugăciuni în gând. Nici nu credeam că mai ştiu.

După masă am poposit pe celebra Barceloneta. Așa mult i-a plăcut nisipul, marea, că nu voia să plece de lângă Mediterana. Și era un soare, de te topeai. Barceloneta are plaja cu nisip fin, nu neapărat de la natura, am văzut cum suplimentează cu nisip, malurile sunt un pic abrupte. Pui piciorul în apă şi cazi până la genunchi. Nu era apa mega caldă, dar nu conta pentru Loli, nu voia în ruptul capului să plece. Să stea acolo la mal, să i se spargă valul de picioare.

Prin urmare, a mâncat fără nazuri, a stat în căruț la fel. Iar ea nu adoră statul în căruț ci hopa sus la mama sau tata. Ne călărește pe rând, să nu suferim de nebăgare în seamă. Acum a preferat să vadă, să fie dusă ca o printesita.

A doua zi am fost în Parc Guell, Parc Tibidabo. Pentru toate obiectivele bifate pentru vizită am cumpărat bilete online din Romania. Este un pic mai ieftin şi nu astepți la cozi interminabile, mai ales cu copii mici. De data asta a fost ceva mai obositor traseul. A mâncat, dormit, nu a impresionat-o prea mult reptila celebră din Parc Guell, voia să pună mâna peste tot pe unde curgea apa, pe toate chestiile colorate pe unde ni s-a atras atenția să nu atingem. S-a supărat tare că nu a putut să escaladeze chestii pe acolo. Câteva lacrimi, câțiva pupici, și-a revenit!

Cât a mâncat mândra ne-am delectat cu o o bere bună, tapas, apoi ne-am plimbat cu funicularul până la Tibidabo. Acolo ne-am urcat într-un iuj, carusel, ciocan – nu ştiu să-l numesc- înalt, din care am făcut poze. A alergat Loli peste tot, a urcat treptele catedralei de acolo, a ronțăit fructe şi biscuiți. A fost mulțumită de traseu, de cum a decurs ziua, pentru că seara ne-a lăsat (pentru prima data a dormit neîntrerupt până pe la 1 noaptea) să stăm la poveşti cu prietenii noștri la care am stat. Copilul a dormit singur, fără ca noi să privim disperați în camera de supraveghere. Da! Acasă e întotdeauna pe un device, după ce adoarme.

    

A treia zi am început-o cu Sagrada Familia – când am ieșit de la metrou mi-a intrat în ochi. Mi-am ridicat privirea de la căruț, urcasem cu liftul la suprafață, şi a fost momentul wow. Biletele pentru Sagrada le-am cumpărat online, de asemenea. Cât am așteptat să se facă ora de intrare, am fugărit cu Loli porumbeii din parcul de lângă Sagrada. Ea era foarte fericită cu pietrișul şi cu florile din parc, nu o interesa catedrala cea frumoasă Sagrada, cu toate formele şi reprezentațiile elaborate.

După Sagrada cea fără interes, fata mea a vrut înainte de Rambla să mănânce şi ne-am oprit la o terasa. A mâncat, s-a plimbat un pic pe lângă Casa Milà – La Pedrera sau Cariera de piatră şi Casa Batlló şi aproape de Piața Catalunya a vrut nani, să așezăm căruțul, să se acopere cu aleza cu girafe şi a adormit imediat. Cât timp a dormit ne-am plimbat prin La Rambla, am intrat în La Boqueria. Acolo e paradisul cu mâncare, leșini de poftă dacă nu cumperi ceva.

   

Înainte de Rambla, imediat ce a dat stingerea în căruț, i-am cumpărat o roată de plimbat (oata) – cea mai ieftină, am lăsat-o în Barcelona, deoarece acasa are 3. Loli s-a trezit după vreo oră, roata a fost surpriză şi era aşa fericita. Peste tot a plimbat-o. Chiar şi în  Palau Guell. Prin urmare, am vizitat împreună cu oata Palau Guell. O minunăție palatul doar că roata ne încurca groaznic, știți cum făcea acolo în palat, nu auzeai nimic în audioghid. Am vizitat pe fugă din cauza asta. A fost frumos oricum, neinteresant pentru ea că avea o roată de plimbat.

După Palau Guell, culmea, a vrut copilul să mănânce, again, şi să se uite la Curiosul George. Da, am luat și tableta cu noi, cu o selecție de episoade din serialul ei preferat. Am oprit la un restaurant indian, ieftin chiar, am mâncat și noi de simțeam că pocnesc. Picant tare, dar bun. Mândra a mâncat mâncarea ei, a ciugulit și din mâncarea nepicantă.

Ziua trei a fost o zi plină, foarte călduroasă, ne-am întors acasă la prietenii nostri cam fără vlagă, să facem baia şi nani conform doleantelor mândrei. Loli ne-a culcat pe toți, eram rupți de picioare. :)))

A patra zi am fost la Zoo şi Parcul Ciutadella cu cascada frumoasă, am trecut pe sub Arcul de triumf din Barcelona. 

Am stat jumătate de zi în zoo, acolo am mâncat de prânz și a făcut și somn de beauty.

În parcul La Ciutadella am stat pe bancă la umbră, am admirat cascada, s-a jucat în nisip, ar fi încercat și apa, but mama vigilenta nu a fost de acord. Din acest motiv nu a vrut să stea la poze. Să nu cumva sa îi iei luciul.☺

Arcul de triumf este tare frumos, din cărămidă roșie, cu esplanadă plină de turiști, baloane – le-a fugărit Loli, diverse nimicuri expuse de vânzători ambulanți.

Seara, după masă, a cerut să facă baie – baie în cadă (noi avem cabină de duș acasă, a fost mega mulțumită cu fiecare bălăceală de seară), a adormit imediat ce i-am pus pijamaua.

Loli, după 4 zile de vacanță, a ajuns să iubească căruțul, plecatul în excursie în fiecare zi. Cum termina micul dejun, musai să plecăm pa-pa.

Așteptând răbdătoare plecarea – răbdarea nu e punctul forte la Loli!

Ziua 5  – Plimbare relaxată prin Piața Espanol, Poble Espanol, urcat cu funicularul pe Dealul Montjuïc, văzut fântănile magice ce se scaldă în lumină noaptea …pe zi. Well, next time!

Seara am ieșit în oraș. Acasă nu ieșim cu Loli la terasă, ora 8, 8.30 fiind ora ei de nani, pe care am ținut-o (încercat, reușit majoritatea zilelor, era obosită!) şi în vacanță. Dacă ziua nu era ca acasă, seara am respectat rutina de cină, spălat dinți, baie, pijama, nani. Daar… în acea seara am ieșit în oraș, am pregătit mândra cu explicația că mergem la restaurant, dacă vrea să mănânce îi luam ceva, dacă vrea joc, ne jucăm, dacă vrea nani, pregătim căruțul şi păturica și face nani. Pe drum a adormit în brațe, apoi am mutat-o în căruț. A dormit bine mersi, iar noi am servit tapas și bere în tihnă.

Ziua 6 – Am fost la Montserrat (Muntele Sfânt). Se poate ajunge cu trenul, noi am mers cu maşina. Drumul durează cam o oră, cu ambele. Am stat aproape toată ziua pe acolo. Mănăstirea este foarte frumoasă, peisajul minunat, poți urca cu funicularul și alege un traseu la înălțime care să îți umple sufletul și ochii de natură, munte. Toate traseele erau de 40 – 45, chiar 60 minute. Ne-am plimbat un pic pe acolo, nu am făcut vreun traseu, poate data viitoare când va fi Loli mai mare.

Seara am fost cu Loli la locul de joacă, apoi pe plaja El Prat de lângă aeroport. Briza era destul de puternică în acea seară, noroc că am întotdeauna haine în plus, pentru că am îmbrăcat mândra cu vreo 3 straturi. S-a jucat în nisip. Era în lumea ei, nu aveam îndeajuns jucărele pentru nisip, ne-am descurcat cu ce aveam şi scoici. Nu o mai dezlipeam de pe plajă. Ar fi vrut şi în apă. Cu greu a convins-o Iulian să renunțe la idee.

Cu Raluca şi Bogdan. Vă pupăm!

Ziua 7, ultima zi, ne-am întors la plaja Barceloneta. Am mâncat la Wok Barcelona fructe de mare proaspete. Nu au tentat-o și pe Loli, a mâncat paste la prietenii nostri după care ne-am dus la locul de joacă. Avionul a fost seara. Loli s-a obosit pe mașină, la locul de joacă, în avion nu voia să doarmă, s-a cățărat peste tot. Când în sfârșit a adormit eram şi noi leșinați, ajunși la București.

Prima zi acasă, cu greu ne-am mișcat, eu cu Iulian am fost tare somnoroși. Ea era fresh după jumătate de noapte dormită în avion, jumătate pe patul de acasă. Ne-am dus şi la terapie în prima zi, s-a descurcat excelent, la kineto nu a protestat. Să tot mergem în vacanță, zic!

Ne-am resimtit după fusul orar schimbat şi vremea de acolo. În zilele fără terapie, nu ne-am dat jos din pat înainte de ora 10!!! Da, în trei ani de zile nu ne-am trezit mai târziu de 7.

A fost o vacanță reuşită în trei, în tihnă, exact cum mi-am dorit înainte să plec.

Tips – Înainte de a pleca am făcut un search pe net, ne-am inspirat în organizarea traseului de pe blogurile de travel, ne-am pus vreo 2 aplicații pe telefon cu obiective, trasee Barcelona, ne-am scos dinainte pe hârtie cum să ajungem la obiective – stație metrou sau tren, am printat informații de citit pe drum și la fața locului. Nu am achiziționat Cardul Barcelona cu călătorii și vizite gratuite la vreo câteva obiective ci T10 transport card. Cred ca am folosit vreo 2 în total, mult mai avantajos, poți călători pe toate mijloacelede transport în comun cu el, plus funicularul. Nu am avut bagaj de cală, ne-am organizat în 2 rucsaci și un troller de dimenisuni medii și a fost ok. Am stat lângă un Carrefour (este bine de bifat, de acasă, pe unde sunt supermarketurile, ca să mergi la sigur), am cumpărat de acolo ce nu am luat  îndeajuns – gen scutece, șervețele; prețurile sunt la fel ca la noi, chiar nu avea rost să îngrămădim bagajele inutil.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva!

2

La mine acasă

Și acum după atâția ani am obiceiul de a spune: Mă duc acasă la mine. Casa mea e altundeva acum însă acasă la mine, Marina (nu la noi Loli, mami și tati)), este acolo unde am copilarit, am fost la școală, am legat prietenii pe viață, am plâns și râs de nenumărate ori și de unde credeam că dacă plec totul va fi exact cum mi-am propus. Ei, parșivă asta de viața, nu a fost exact ca în planurile inițiale, mi-a dat emoții și mult mai mult decât mi-am imaginat.

Așa mi-era dor de casa mea, habar nu am avut până am ajuns acolo. Și povestesc fetei mele pe drum (monolog a fost în final, extrem de neinteresantă viața mea dinainte de ea, pun pe seama vârstei fragede :)) despre cum acolo am mers la cămin, grădiniță, în clasa I cu un ghiozdan imens și cu penarul ăla de lemn (care acum ar fi în trend, gen conectare cu natura) pe care l-am urât din tot sufletul că nu era colorat și chinezesc, cum am mers la liceul de lângă casa, fix acela la care nu puteai concepe să nu intri, despre colegii mei de clasă, despre prima zi la liceu cu tenișii mei roz. Și despre primele mele iubiri, și despre marea mea iubire, tot din partea locului cu care nu m-am intersectat aici, ci la km depărtare.

14803321_10154510468670903_1812384555_o

Liceul ”Roman – Vodă” astăzi Colegiul Național ”Roman -Vodă”

14803129_10154510468665903_1913899707_o
Fântâna arteziană, locul de joacă de weekend, în centrul orașului, mi se părea foarte modernă ca design, și când nu mergea apa, iar paznicul era  plecat, o escaladam cu toată gloata din bloc.
Cofetăria copilăriei, de la colț,  este tot acolo, cu ceva modificări, prăjiturile la fel de bune. Toate au același farmec. Arată diferit acum, sunt tot acolo, la fel și amintirile.

fantana-1
Blocul meu în formă de U, cu magazinul Guliver unde erau de toate, cât permitea  Ceașcă, pe atunci. Acolo era un desen, la standul cu haine, finet și altele pentru botez, un desen mare cu bebe în păturică dus în cioc de barză. M-a urmărit imaginea asta în copilărie, urmăream și eu berzele poate-poate văd cum cară bebelușii. Ai mei mi-au lăsat asta drept explicație ceva vreme. Să nu faceți asta copiilor vostri. Adevărul nu prea mi-a convenit atunci când l-am aflat. M-a supărat la fel de tare ca povestea cu Moș Crăciun.

Parcul cu castani și statuile reprezentând personalități ale literaturii romanești. Țin minte cum ne povestea tata despre fiecare în parte și cum vizita în parc începea cu jocul de căutare a unui poet care a scris poezia pe care tocmai am învățat-o sau povestea ce urma să o citim. Alergătură asta dupa statui și cititul cu voce tare anii (perioada cât au trăit) era preferata noastră.

14625731_10154510466355903_1238453460_o 14807944_10154510466365903_1580537917_o
Lacul din parc era și el punct de atracție. La fel și acum. Când eram mici erau bărci cu vâsle. O perioadă bună de timp a fost lăsat în paragină, bărcile dispăruseră, era un loc gol, secat, arăta precum o cadă nefolosită. Azi este frumos amenajat, cu rațe, lebede, alte orătănii pe care copiii și adulții le îndrăgesc. Am uitat să luăm pâine de acasă, așa că am hrănit populația lacului cu pufuleți. Bine, Loli s-a hrănit cot la cot cu rațele. Cum Loli nu prea știe ce sunt pufuleții, nu îi cumpăr, doar gustat ocazional, i-a savurat nu alta. Unul în gură, unul la rațe.

img-20161007-wa0024

Nu e doar atât….biblioteca, străduțele cu case, muzeele, muzeul unde am lucrat. Când vii câteva zile nici nu ajungi să-ți vezi toate neamurile, darăminte tot orașul. Mai departe de blocul meu și casa bunicilor Lolitei (aflate la capetele aceleiași străzi ;))))) n-am ajuns. Nu am avut timp! Mare dușman!

Mi-am reîntâlnit prietenele mele dragi. Am recuperat un pic din câte avem să ne povestim. E bine și atât. Important este că ne-am regăsit. Cu toate că avem copiii zburdalnici cu noi, simt că nu a trecut timpul și parcă ieri ne-am despărțit. Trecutul e aproape de prezent și e bine.
Am vrut să mă întâlnesc cu mult mai mulți, numai că ziua nu s-a lungit de dragul meu și nici mândra nu putea face față la atâtea chipuri și atâta grai moldovenesc. Mi-am recăpătat accentul cât am poposit acasă. 😊
A fost frumos, am simțit aerul de oraș aflat la confluența a doua râuri Moldova și Siret -ceața groasa de dimineață!

p.s. m-am plimbat prin oraș cu Loli de mâna, fără vreun gadget care să mă ajute să imortalizez ceva. Telefonul era plin cu filmele mândrei, așa că am pus-o pe prietena mea Adi să răscolească calculatorul pentru poze. Mulțumesc, Adi. La următoarea vizită voi fi mai bine pregătită!

0

Vacanţa cu bebe și bunic – la final de serial

Vacanță cu bebe și bunic a fost frumoasă, aventuroasă, cu multă vorbă (francais, română) bună și veselie, cu momente de încordare, cu locuri foarte frumoase și încărcate de istorie.

A fost vacanța în care am evadat de la viața noastră, de la rutină, de la toate gândurile și neliniștile noastre. Nu a fost relaxantă 100%, însă memorabilă.

A fost un cadou pentru bunicul și pentru noi, tinerii părinți ai unei mândre de 1 an și o lună.

Mai jos este traseul, locurile prin care am trecut și cazările (sub fiecare porțiune de traseu). Vi le recomand pe toate, au fost minunate.

 

Poilley

 

Beaugeay
Colayrac-Saint-Cirq
Mazamet
Istress

Sainte-Foy-lès-Lyon
Gaillard
Pulversheim

Strasbourg
Nancy
Reims
Beauvais

Dacă vreți detalii, sau vi se pare interesantă o astfel de călătorie pe viitor, am adunat aici toate episoadele. Bunicul a povestit mult, a adunat informații, sper să vă fie de folos.

Introducerea

Anunțarea serialului 

Episodul 1 – traseul pe regiuni

Episodul 2 – Normandia

Episodul 3 –  Bretania, prietenii bunicului

Episodul 4 -Nantes

Episodul 5,6 – La Rochelle-Ile de Ré, Bordeaux

Episodul 7 – Toulouse, Carcassone, Montpellier

Episodul 8 – Avignon, Lyon

Episodul 9 – Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel)

Episodul 10 – Mulhouse-Colmar-Strasbourg

Episodul 11 – Nancy, Metz, Reims, Beauvais

Vizionare/călătorie plăcută!

1

Vacanţa cu bebe și bunic episodul 11

Iată și episodul final:

Fiind “en passant”, timpul, programul, nu ne-au permis să profităm “au maximum” de toate locațiile, textul, povestirea cu multe detalii se datorează bunicului (pasionat de istorie și arhitectură), și ar putea folosi unor potențiali alți turiști. După episodul final voi face un post separat care să includă harta și link-urile către toate episoadele.

După rugăciunea făcută în catedrala din Strasbourg (din1015- episcop Wernher) și o vizită “el fugitivo” la Consiliul Europei și Parlamentul European, cvartetul nostru,- la princesse Loli en tête –, își continuă traseul spre LORENA, de trei ori mai mare decât Alsacia. Dacă în sud-est, în mașină, cântasem  “Sur le pont d’Avignon”, acum, firesc am trecut la  En passant par la Lorraine, spre amuzamentul Lorenei noastre care instinctiv, ne însoțea cu râs și  aplauze (prenumele ei fiind Sofia-Lorena).

Este Lorena Celtică, a Ioanei d’Arc, a lui Stanislas, ultimul duce de Lorena și inspirator al arhitecturii splendide din Lunéville, Nancy. Lunéville – oraș cândva înfrățit cu orașul Roman- te invită să vizitezi renumitul castel numit și “Le Petit Versailles”.

NANCY-ul, capitala Lorenei, ne-a primit cu renumitele  Places Stanislas, de l’Alliance, și de la Carrière, ansamblu arhitectural unic în sec. XVIII european, capodoperă a geniului creativ ce apartine Patrimoniului mondial al Umanității din 1983.

Considerată regină între piețele Europei, Place Stanislas – terminată în 1760- se impune prin grandoare și simetria construcțiilor perfect echilibrate (Primărie,Muzeu de Artă etc) cu fântâni (fântâna lui Neptun), statui, nimfe și opere minunate din fier forjat ce oferă un cadru “environant” de excepție statuii lui Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei și socru al regelui Franței, Louis XV. Recunoștința este săpată în marmura nemuririi:

“Lui Stanislas, binefacatorul, Lorena îi este recunoscătoare”.1831

DSC_0139 DSC_0137 DSC_0138

 

DSC_0144

pe fundal -Primăria

Muzeul de Artă acoperă 7 secole de pictură (2500 tablouri, 23.000-artă grafică) .

Am aflat că datorită Mariei, tatăl său, era protejatul lui Louis XV. Dar, noi nu eram preocupați de Maria, fiica lui Stanislas, devenită soția regelui ci de prințesa noastră, Lorena(Loli) mica turistă  care a poftit în Parc de la Pépinière:

 

DSC_0147

plimbări “en toute liberté”

DSC_0150 DSC_0148

DSC_0179

se mai iviseră doi dințișori

DSC_0141

DSC_0142

trecerea pe sub Arcul Héré (arhitect)

Catedrala Notre-Dame, bisericile  Saint-Pierre, Saint-Joseph și mai ales bazilica Saint-Evre cu stilul său neo-gotic, arhitectura lor oferind un spectacol ochiului și balsam pentru suflet.

DSC_0164

Cu un patrimoniu bogat de peste 3000 de ani, METZ, a fost capitală merovingiană la sosirea Romanilor, oraș liber și apoi fortăreață a Imperiului Roman cel Sfânt, a Regatului Franței și apoi a Imperiului German.

De la Antichitate la Evul Mediu, trecând prin secolul clasic, în oraș încă se mai văd urmele unui trecut glorios.

În perioada sec. XIII-XVIII este oraș ducal iar din 1871 până în 1914 aparține Germaniei fiind și oraș de frontieră.

Fiind în ultima parte a voiajului nostru, în METZ (oraș fortificat cu metereze, cu multe poduri si biserici) ne propusesem o plimbare, să intrăm în catedrala Saint-Etienne și posibil să vedem Centrul Pompidou care ne amintea de cel vizitat la Paris. Dar cum l’homme propose et Dieu dispose” la noi, respectarea traseului depindea de Providență, de bebe Loli care a fost atât de “înțelegătoare” și răbdătoare, scumpa de ea, la acest adevărat bombardament de informații care acționa continuu și asupra noastră după deja 15 zile de drum dar și, să recunostem, de Iulian, care a avut, tot timpul, totul sub control.

 Catedrala Saint-Etienne domina orașul cu silueta sa impozantă, terminată abia în 1520, după 300 de ani.

DSC_0190 DSC_0186 DSC_0187

Având o înălțime de 88 m, 93m cu “flèche” și boltă de 42m, o lungime de 136m este una dintre cele mai mari constructii gotice din Europa. Vitraliile au o suprafață de 6500 m2! Sunt originale și dăinuie de 7 secole, ultimul artist fiind Marc Chagall.

DSC_0191

DSC_0194 DSC_0192 DSC_0193

Datorită acestor vitralii,”capodopere de foc și lumină”, o adevărată enciclopedie a artei sticlei, bijuterie a artei gotice, catedrala a fost numită si “lanterna Bunului Dumnezeu”.

DSC_0198 DSC_0196 DSC_0197

 

DSC_0201

După atâta artă și “verticală” din Casa Domnului,un “pui de somn” al puiului de om

Papa Ioan Paul al II-lea vizitează catedrala în 1988, parvis-ul, piața din față, primind ulterior numele acestui papă, personalitate ilustră, unică, a secolului.

DSC_0204 DSC_0188

METZ se mândrește și cu Centrul Pompidou, de artă contemporană, 5000 m pătrați, aflat în top-ul numărului de vizitatori după muzeele Parisului (arhitectură ultra-modernă, un adevărat “templu futurist“), cu Musée de la Cour d’Or. Astfel, se poate admira arta galo-romană, arhitectura Renaștere-Evul Mediu, grupate într-un Muzeu de arheologie la care se adaugă cel de Beaux Arts cu lucrări de Rembrandt,Tițian, Dürer, Van Dyke și cel dedicat Istoriei militare.

Puterea regală înfrumusețează orașul cu Place de la Comédie, sec XVIII, stilul clasic impunându-se cu Place des Armes și Esplanada. Opera reprezintă unul din cele mai vechi teatre din Franța pe scena căruia a jucat în “Tosca” și marea actriță Sarah Bernhart.

Impunătoare prin robustețe, La Porte des Allemands, care este și pod, astăzi fiind muzeu, își datorează numele Cavalerilor Teutoni. În anul 1892, poetul Paul Verlaine, îi închină orașului său natal, centru al curentului Art Nouveau, o odă.

La plecare, vizităm Primăria din Metz.

DSC_0205

Situat pe axa Paris-Strasbourg, nu departe de Germania, Belgia și Luxemburg, REIMS este un oraș încărcat de istorie, industria textilă de odinioară fiind însoțită de tradiția obținerii șampaniei, un eminent ambasador, de o dezvoltare economică, urbanistică și culturală de excepție.
REIMS este renumit datorită încoronării a 25 de regi în faimoasa catedrală Notre Dame, o capodoperă de artă gotică a sec. al XIII-lea, un sanctuar național, loc în care a fost botezat Clovis, dar și simbolul patriei în timpul războiului din 1914-1918 și apoi al reconcilierii franco-germane în 1945.
Actuala catedrală, începută în anul 1211 cunoaște în 1226 o primă încoronare, a regelui Ludovic al IX-lea, cel Sfânt, iar două secole mai târziu, în 1429, a lui Carol al VII-lea, în prezența Ioanei d’ Arc,  

DSC_0224
DSC_0235 DSC_0238

care, astfel, îi legitima domnia. Ultimul din suita de 25 de regi încoronați fiind Carol al X-lea, în 1825.(Dar, prima încoronare la Reims a avut loc în 816, a fiului lui Carol cel Mare, Louis le Pieux)
Catedrala Notre Dame, martoră a atâtor evenimente are dimensiuni impresionante L-149m, l -34m, înălțimea turnurilor fiind de 83m (87-clopotniță cu înger), bolta înălțându-se la 38m, peste Paris și Strasbourg (35/31m) dar sub Beauvais și Amiens (48/42,5m).

 

DSC_0234 DSC_0208 DSC_0221

DSC_0209

DSC_0211
Totul e să ai inițiativă!
Deși aveam unele informații, am fost uimiți de numărul incredibil de statui fiind se pare catedrala cea mai bogată în statui din lume. Abatele Tourneur a recenzat în 1861- 2302 statui, din care 211 de 3-4 m, 936 figuri sculptate și 788 de animale! (coloane, bolțari, statui de fronton, regi monumentali, console)
Suprafața vitrată este de 3900 m pătrați din care 1500 m pătreți vitralii colorate.

 

DSC_0223 DSC_0214 DSC_0216

DSC_0229

Pași și zâmbete în catedrală

DSC_0240 DSC_0222
Catedralei îi urmează ca importanță bazilica SAINT REMI, sec XI-XV, comparabilă ca dimensiuni cu Notre Dame din Paris-126m

DSC_0258
Conține moaștele episcopului de Reims, Saint Remi: “Aici se odihnește Episcopul Saint Remi care în anul 498 l-a botezat pe Clovis, regele Francilor”
Muzeul Saint Remi cuprinde perioada Preistorie – Renaștere și o secțiune galo-romană deoarece în perioada romană, Reims a fost capitala provinciei imperiale a Belgiei, bazilica deținând și cel mai frumos sarcofag antic de marmură conservat în Franța, aparținându-i generalului roman Flavius Jovin.
O sală a tapiseriilor prezintă în 10 lucrări viața și minunile Sfântului Apostol Remi (1523)
În anul 1996, rugându-se la relicvele lui Saint Remi, în memoria lui Clovis (la 500 de ani de la botezul acestuia), papa Ioan Paul al II-lea a lăsat un mesaj:“Aminteste-ti de botezul tău, aprofundează-ți credința și fă-o să strălucească”

DSC_0226
Turistic vorbind, în Reims, fiind irezistibil atrași  de comorile artistice ale Catedralei, după excepționala arhitectură care uimește, am intrat în Palatul Tau, o prelungire a acesteia,

DSC_0264 DSC_0265

Palat arhiepiscopal ce servea drept reședință regilor cu ocazia încoronării (ce era precedată de un anumit ritual).
Palatul Tau adăpostește din anul 1972 statui originale ale catedralei, unele statui uriașe (de exemplu statuia lui Goliath 5,40m / 7tone), încoronarea Fecioarei, piese de orfevrerie (aur și argint) precum talismanul lui Carol cel Mare, potirul încoronării, un colier al Sfântului Spirit, Sainte Epine și Sainte Ursule, moaște, diferite obiecte liturgice necesare încoronării.

DSC_0249
O parte din cele 17 tapiserii și un șemineu, operă de artă sec XV, decorează Sala banchetelor regale.

DSC_0246 DSC_0244

 

DSC_0243
REIMS a intrat în istorie și datorită faptului că a găzduit întâlnirea între Președintele de Gaulle și  Cancelarul Adenauer, sărbătorindu-se reconcilierea franco- germană.

DSC_0225
Municipalitatea din Reims a pregătit 82 de parcuri, 3 grădini și 14 spații de joacă și relaxare pe o suprafață de 220 ha.
Ultimii 160 km din cei 3600, de la Reims la Beauvais, după 15 zile de traseu și un “munte” de informații, i-am făcut cu gândul și dorința de a ajunge acasă. Ajunși la Beauvais, silueta impunătoare a catedralei St-Pierre -deși mai înaltă cu 11 m decât cea din Strasbourg cu cei 153 m și 48 m la boltă, cu al său  horloge astronomique etc, nu ne-a mai  atras cum ar fi fost normal (voi s-o vizitați la începutul călătoriei!)
Catedralele, uimitoarea artă a Evului Mediu și Renașterii, reprezentând principalele destinații împreună cu castelele, muzeele, piețele, parcurile etc, în special după cea din Reims, uimitoarele statui, sculpturi în piatră, una reprezentând un înger care zâmbește, ne-au amintit de măiestria acelor arhitecti, constructori, artisti ce tăiau în piatră, montau vitralii, la acea vreme. Dar, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. Simbolic, îngerul care zâmbește din înălțimea catedralei Notre-Dame din Reims ne transmite, ne insuflă un sentiment de încredere. Este mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru oameni, pentru a noastră mântuire. Vă împărtășim idei și sentimente exprimate în câteva versuri semnificative (într-o franceză accesibilă):
Toi,l’ange au sourire,
le messager de Dieu,
les tailleurs de pierre ont su si bien exprimer
sur ton visage
le sourire même de Dieu,
pour dire à tous ceux qui te contemplent
combien Dieu les aime,
combien il leur est proche !
toi,l’ange au sourire,
tu as bravé toutes les destructions
pour devenir au milieu de nous
le signe d’une espérance joyeuse et tenace:
la réconciliation entre les peuples !
                               Jean-Marie Guerlin
Deci 3600 de km în 17 zile, un altfel de tur al Franței, în mașină. Este adevărat, am riscat având la bord un bebe de 13 luni (prințesa Loli) dar și un bunic de 72 de ani.
Pe scurt, dispecerul general și pilot – Iulian-organizare,”mutter courage” Marina-protectoare, Loli (Sofia-Lorena)-ascultătoare și înțelegătoare, plus  bunicul – adaptare. O bună colaborare, completare, cooperare “en équipe”.

 

0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 10 – aproape de final

Aventura noastră turistică, un tur al Franței, 3600 km, cu bebe si bunic, din iunie-iulie 2015, continuă cu ultimele două episoade,10 și 11: Mulhouse-Colmar-Strasbourg și respectiv, Nancy, Metz, Reims, Beauvais. 

La plecarea din Lausanne, pentru a reveni în Franța, am vizitat catedrala continuând cu Mulhouse, oraș ce făcuse parte în sec. XVI din Confederația celor 10 orașe imperiale din Alsacia (fusese asociat cu cantoanele elvețiene până în 1586).

Cetate medievală, MULHOUSE este asociat cu Muzeul Automobilului, cea mai mare colectie de mașini din lume. O călătorie pasionantă în istoria automobilului, fabuloasa colecție Schlumpf, peste 400 mașini pe un spațiu de 25.000 m pătrți si trei spații tematice: Aventura automobil, din 1878, Cursa, pe o pistă de F1 și capodoperele, masinile de lux ale anilor 30 (Bugatti Royale coupé Napoléon, Automobilul Rolls-Royce Phantom III, 1937 al lui Charlie Chaplin etc).

DSC_0860

Ferrari Monoplace

DSC_0859

woaaa, mașini!

DSC_0866

DSC_0869

la mașini -voisine 1919/iți venea să te urci la volan, să pleci cu ele 🙂

DSC_0867

DSC_0878

astea sunt pentru mine???:)))

Puțină cascadorie

DSC_0893 DSC_0895 DSC_0896

DSC_0917

Bugatti Esders Royale1930 Franța

DSC_0918

record mondial 1899=105 km/oră!!!

Varietate, mașini de epocă, limuzine somptuoase, unicate, într-o prezentare generoasă!

Tot la Mulhouse se află și  “Cité du Train”, Muzeul Francez al Căilor Ferate, cea mai frumoasă colecție feroviară din Europa.

Întotdeauna, COLMAR, “Mica Veneție” aflată în centrul căii vinului, a fost un centru cultural și artistic al Alsaciei, locuitorii fiind fideli Franței după o ocupație germană de 47 de ani. Mânăstirea Dominicană de la Unterlinden, sec.XIII are celebrul altar din Issenheim cu pictura unică a lui Mathias Grunewald. Muzeul Unterlinden este al 2-lea, în Franța, după Luvru, ca număr de vizitatori.

Tot în Colmar, orășel alsacian cu un farmec aparte, care ne-a cucerit, este născut și sculptorul Bartholdi, autor al Statuii Libertății din raza portului New York, cadou din partea Franței..

DSC_0945

berzele-simbol al Alsaciei,170 perechi în 1948!!!!!

DSC_0929

DSC_0962Catedrala Saint-Martin
DSC_0948DSC_0952

monument al copiilor,victime ale I-lui război

DSC_0968

“comunicăm ” cu turiștii pe care i-am cucerit

DSC_0974 DSC_0973

preocupați de mici suveniruri

DSC_0999

preferăm să mergem voinicește

DSC_0981

DSC_1001

DSC_0014

Dințoși

DSC_0017

Unde mai mergem ?

Cu nostalgia unor secvențe din Colmar am continuat excursia în Alsacia – una dintre cele mai dinamice regiuni ale Franței – cu o altă bijuterie a coroanei alsaciene, STRASBOURG, unde ne propusesem ca obiective celebra catedrală, Palatul Rohan, renumitele instituții europene și bineînțeles un mic contact cu istoria, arhitectura și viața culturală. Astfel, am gustat puțin din începuturi, ne-am amintit de războiul de 30 de ani, neutralitate, redevine Franței, capitulează, asediat de trupele lui Ludovic al XIV-lea, dar Alsacia este anexată de Germania în 1870  ca să revină Franței după primul război. Din nou este anexată în al II-lea război, revenind Franței în 1944, când orașul Strasboug este eliberat. Varietate culturală și lingvistică aparte,”son charme tout particulier”.

Catedrala Notre-Dame, o dantelă în piatră (la flèche-săgeata fiind din gresie roz), cu cei 142 m a fost până în anul 1874, edificiul cel mai înalt din lume. Este o bijuterie de artă gotică renană, construcția, inițial romană, a devenit una din cele mai importante catedrale gotice ale creștinătății.

DSC_0037

DSC_0052 “De 1000 de ani un popor se adună aici pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu” se spune, pentru că această capodoperă, cu 328 trepte de turn, a fost construită din 1015!!!!

Orga mare are mașinăria din sec XIV încă în stare de funcționare. O bogăție sculpturală excepțională.        

Orologiul astronomic, unic în lume, care a debutat în stil roman este modificat cu patru secole mai târziu în stil gotic (ornamente Renaștere) și …”lucrează”, prezentându-și figurinele, defilarea apostolilor, zilnic 5 minute, la 12.30. Prezintă multe informații cu ajutorul cadranelor sale.DSC_0047

Dacă Colmar este numit și Mica Venție (La Petite Venise), Strasbourg are un cartier numit La Petite France.

DSC_0091 DSC_0088 DSC_0089

Aici, în La Petite France cele 5 brațe ale râului, oferă ochiului mici cascade, un mic comerț fluvial și sporturi nautice, casele cochete cu fațade de poveste înșiruindu-se pe străduțe ce te invită să te plimbi. Exersăm mersul dar, în brațe, avem perspectivă. 🙂 Strada, cu flori și mici magazine, culori armonizate:

DSC_0083 DSC_0056 DSC_0078

Nu departe de Mica Franță am avut inspirația să intrăm în biserica protestantă Saint-Thomas unde am fost impresionați de o sculptură monumentală din marmură: Mausoleul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței (bastard și protestant-religie admisă numai în Alsacia, nu s-a admis să aibă mormântul în Notre-Dame). 

DSC_0029

Este o alegorie: Franța, în lacrimi, cu mareșalul de mână, încearcă să respingă Moartea care ridică lespedea mormântului. Leul, leopardul și vulturul (Olanda, Anglia..), țări cucerite, zac printre steagurile capturate, amitind gloria militară a unui mare soldat (lucrarea a fost comandată lui Pigalle de către Ludovic al XV-lea). O adevărată capodoperă!

Universitatea ce datează din 1566 l-a avut student și pe Goethe.

Să ne amintim că Strasbourg a fost si leagănul imnului La Marseillaise. Astfel, primul primar confirmat oficial, îl invită la el în casă pe ofițerul Rouget de l’Isle, poet și compozitor care compune Cântecul de luptă pentru armata Rinului, devenit apoi imnul La Marseillaise.

Palatul Rohan (și la Bordeaux este un palat Rohan de care am menționat) costruit în 10 ani, este palatul prinților-episcopi din Strasbourg. Apartamentele acestui palat sunt considerate cele mai frumoase interioare ale sec.XVIII în Franța (În special, Sala Sinodului și Camera regelui). Se pot vedea Muzeul de Arte decorative, Expoziție de Artizanat, Colecții de ceramică.

Strasbourg are cea mai mare piață de Crăciun din Europa -2 mil. de vizitatori (500 ani de tradiție)

Palatul Europei adăpostește Consiliul Europei (1949) și Parlamentul European (sediul central)

DSC_0123 DSC_0108 DSC_0114

La intrarea în incintă, polițistului, echipat crespunzător, i-am spus că asistă la o invazie a Românilor, ceea ce l-a amuzat, noi reprezentând “garda personală a prințesei de România”, de 13 luni și un pic. Ne-am plimbat “en toute liberté”adică… “ca Vodă prin lobodă” personajul principal mergând voinicește, chiar cu pas de front uneori, însoțită de doi cerberi: tati și mami, chiar dacă pe fundal, erau delegații “la patru ace” ce-și pregăteau intrarea.DSC_0118

DSC_0121

Urmează episodul final;)

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, Ep. 9

Depănând amintiri…Nu știu de unde am avut curaj pentru asemenea excursie. Nevoia de evada după câteva luni de griji,de noi părinți, cred că ne-a dat avânt. Acum vrem ceva domol, o vacanță fără atâtea drumuri și în care să stăăăăm. A fost o vacanță minuntă, bogată în informații, puțin stresantă.

Bunicul mai scrie o pagină plină de istorie, eu doar retrăiesc drumul, ascult, și intervin, consultându-ne ici, colo, cu vreo 2 cuvinte. Episodul 9 începe așa:

Cvartetul nostru temerar pleacă din Lyon spre Elveția în ultima treime din traseul de peste 3000 km cu bebe și bunic. Climatul general în regiune era de tensiune și  revoltă în urma crimei abominabile din Isère, din data de 26 iunie, când un salariat musulman îl decapitează pe directorul comercial al societătii iar câteva ore mai târziu, în Tunisia, la Sousse, un student terorist face un adevărat carnagiu: 38 de morti și 39 de răniți, turiști nemți, belgieni și englezi, aflați pe plaja unui hotel. Trist si revoltător! (Ne-am explicat într-un fel de ce patronul unei terase la care comandasem ceva pentru fetiță nu a acceptat să primească bani. El și fiul acestuia aveau un sentiment de vinovăție deoarece erau tunisieni. Ce vină aveau bietii oameni….)

Ne continuăm traseul care trecea prin Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel) pentru a intra din nou în Franța (Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Nancy, Metz, Reims și în sfârșit Beauvais)

Mândrei noastre de 13 luni, Loli (Alice în țara minunilor, varianta românească), i-au ieșit 4 dințișori în ultima săptămână, s-a lăsat cu un pic de febră, însă cu toate astea era veselă, cu chef de plimbare, fiind continuu un stimulent pentru noi, dar mai ales pentru bunic.

“En route vers la Suisse” am preferat orașului Annecy, cu nuanțe pastelate și castel din sec. al XII-lea. Lacul cu același nume ce oferea cadre de natură rafinate a fost pentru noi o adevărată binefacere: peluze cu o bogată vegetație unde Loli a “socializat” cu un copil roman pe jumătate …da!!!, peisaj marin cu multe ambarcatiuni “de plaisance” în care albastrul cerului se armoniza cu unda apei și munții din fundal, sub raze blânde de soare ce erau benefice pentru o întreagă lume de copii, tineri, sportivi dar și vârstnici laolaltă, care prin joc, lectură, plaje sau plimbare, se bucurau decent, discret chiar, de natura binefăcătoare.

DSC_0739

De la geamul camerei noastre din Gaillard, încă în Franța, priveam “peste drum” Elveția, țară ce ne propusesem să o tranzităm în drum spre Alsacia și Lorena. 

Le lac de Genève, lacul Leman, de origine tectonică și glaciară și traversat de fluviul Rhone era obiectivul nostru principal fiind cel mai important lac din cele 4 ale regiunii Savoia. In zonă, una din cele mai frumoase localități rurale ale Franței, “satul de fildeș” și castelul Chillon. Cadru feeric cu multe activităti specifice, evenimente sportive, o bucătărie tradițională renumită. Lacul are 581km2 (L=73km, l=14km și o adâncime de 100-300m). Frontiera cu Franța trece prin mijlocul lacului care, se spune, că ar avea forma unui “croissant”.

Țară cunoscută pentru nota sa de sobrietate și spiritul său de economie, deține, totuși, supremația în dimensiunile și forța spectaculoasă a jetului de apă, atracție turistică cunoscută. În realitate, uzina hidraulică functionează din anul 1886, iar “à l’ époque” un inginer a instalat o fântână pentru scurgerea excesului de apă, presiunea fiind enormă. Modelul actual datează din 1950, apa fiind ejectată cu 200km/h, în aer aflându-se permanent 7 tone de apă (o picătură de apă are nevoie de 16 secunde, în cei 140 m).

DSC_0789 DSC_0791 DSC_0799 DSC_0803 DSC_0804 DSC_0805 DSC_0814

Am fost tentați să vizităm castelul Ferney-Voltaire, cumpărat de statul francez, unde marele filozof și scriitor iluminist, timp de 20 de ani a fost vizitat de elita europeană.

De asemenea, am trecut pe lângă domeniul Versoix cu un gând de prețuire pentru familia regală a României dar fără intenția și posibilitatea de a le vizita. Următoarea vizită a fost Lausanne, oraș olimpic și al festivalurilor, cu permanente activități culturale și turistice de excepție.

Presați de timp am ales o capodoperă a arhitecturii bisericești din orașul vechi: Catedrala Notre-Dame, suprem omagiu adus Fecioarei Maria, a fost construită între anii 1170 și 1235. Celebra sa orgă este unică în lume: 7000 tuburi, 40 tone. Stilurile clasic și simfonic franceze se combină dar și armonizează cu cele baroc și romantic, germane. (Internaționalismul ei se datorează echipei care au realizat-o formată din elvețieni, americani, canadieni, italieni, englezi, nemți). O splendoare.

DSC_0816 DSC_0851 DSC_0852 DSC_0854 DSC_0855

 

DSC_0856 DSC_0853

“En passant par la Suisse”căutând în special cadre de natură(grădini, parcuri) bucuria fetei dar și a noastră, am intrat totuși și în unele muzee, văzând expozitii, unele cu caracter istoric dar și etnografic, specifice zonei Lausanne, Berna, Basel. Elveția merita cel putin 4-5 zile, probabil “une prochaine fois”.

DSC_0827 DSC_0821 DSC_0831 DSC_0833

Planul machetei orașului Lausanne din 1638 – 1500 kg, 850 clădiri cu 1700 hornuri, 23 turnuri si porți, 1500 copaci, 500 personaje si….4000 butuci de viță de vie.

DSC_0838

În episodul 10 vom reintra în Franța, Alsacia-Mulhouse (cea mai mare colecție de automobile din lume), La petite Venise(Colmar), Strasbourg, iar noi, în mașină, vom înlocui vechiul cântec “Sur le pont d’Avignon” cu “En passant par la Lorraine” trecând prin Lunéville, Nancy, avec nos sabots…roumaines. (à suivre)

Image
0

Vacanţă cu bebe și bunic, episodul 8

Frumoasa noastra călătorie cu ”bebe si bunic” continuă în sud-estul Franței cu orașul Avignon cunoscut mai ales datorită legendarului pod dar și renumitului Palat al Papilor. Cu cele 25 de săli, Palais des Papes este cel mai mare palat gotic. Este terminat în 1352 datorită papilor Benoit XII si Clement VI, fiind un adevărat simbol al puterii creștinătății în epocă. În acest palat somptuos, în același timp si fortăreață, s-au succedat nouă papi. Am văzut săli impunătoare ce au fost gazdă ceremoniilor, meselor, capele cu decoruri pictate, terase ce oferă o panoramă asupra orașului si Rhonului. Frescele sunt de o valoare inestimabilă. Mai jos câteva cadre exterioare, dar și imagini din interiorul palatului.

DSC_0645    

Podul Avignon-le Pont St.Benezet, construit din sec.XIII și apoi afectat de războaie și de inundațiile Rhonului a fost restaurat pînă în sec.XVII. Din 22 de piloni au mai rămas doar 4, dar cântecul legendar ce însoțește dansul a rămas :”Sur le pont d’Avignon,on y danse,on y danse…”cântecel pe care îl fredonează copiii de pretutindeni și care a răsunat toată ziua în mașină, Lolita noastră fiind încântată și cu clap-clap din palme cum  facem noi aplauzele noastre. Dar Avignon înseamnă de asemenea Petit Palais, Musée Angladon, Musée Calvet, Musée d’Histoire Naturelle însă  le-am lăsat pentru următoarea călătorie 🙂        
Plecată de la Palat, prințesa noastră ia o gustărică în drum spre Lyon.   
                                                                 
Dintre toate tentațiile orașului Lyon-al doilea oraș după Paris-și anume, Muzeul Galo-Roman, parcul La Tete d’Or, Sărbătoarea Luminilor, Nopțile sonore,…ne-a atras irezistibil bazilica Notre-Dame de Fourvière, închinată Sfintei Fecioare. 
Bazilica este ridicată pe ruinele galo-romane și cu cei 48 de metri are o poziție dominantă, viața lyonezilor fiind marcată de evenimente legate de istoria catedralei. An de construcție 1168 iar în 1643 epidemia de ciumă a fost oprită datorită rugăciunilor adresate Fecioarei. Are un turn de observație, amestecul de stiluri maur, neo-bizantin, neo-gotic și neo-roman conferindu-i varietate și unicitate.
DSC_0695          
Dezvoltarea comerțului a permis coloane din cea mai scumpă marmură, mozaicuri cu foiță de aur, vitralii superbe, bazoreliefuri, sculpturi alegorice. Sf.Maria este prezentată în diverse ipoztaze: regină a Profeților, a Apostolilor, a Patriarhilor, a Martirilor și a Îngerilor. În curtea interioară a superbului monument de arhitectură se poate admira statuia Papei Ioan Paul al II-lea însoțită de un salut si urările adresate de episcopul de la Roma pe care Eminența Sa le-a transmis cu ocazia unei vizite la Lyon, în 1986.
 
Vizitarea orașului Lyon i-a oferit bunicului bucuria revederii cu o prietenă de familie, Maricica Hodocenco, care după ani în care nu i se aproba viza ca să-si viziteze fratele din Franța,reușeste să se stabilească la Lyon și să obțină și cetățenia franceză.
 
În episodul 9 urmează traseul Annecy, Elveția, apoi revenirea în Franța cu Alsacia, Lorena…. pe curând:)
Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, episodul 7

Am avut încă ceva de spus pentru episodul 6. Bunicul și-a amintit detalii,  cu istorie interesantă, și-a amintit de rugăciunea automobilistului, pe care a tradus-o frumos, adaptat sensibil. Chiar că merită reținută, spusă sau murmurată atunci când pleci la drum lung.

Prin urmare iată ce restanțe aveam la ep 6 și prin glasul(scrisul) bunicului continuăm:

Renumite în Bordeaux, Piața Comediei și Grand Théatre te atrag irezistibil prin fațade  impunătoare. Pe frontonul celebrului teatru se află statuile a 9 muze si 3 zeițe (Euterpe,Venus, Melpomena,Thalia, Minerva,Clio….)

DSC_0487

Cele 12 statui sunt față în față, două câte două, într-un dialog continuu.

O biserică cu o arhitectură aparte este Notre-Dame, biserică construită pe locul unei mânăstiri dominicane din sec.XIII, care fusese dărâmată de Louis XIV  în 1675 în scopul extinderii unei fotărețe, Castelul Trompette. Din noua mânăstire pe care Dominicanii o termină în 1707, nu a rămas decât Notre-Dame.

DSC_0494

În Revoluție devine Templul Rațiunii, apoi al Ființei supreme, iar în 1803, biserica parohială Notre-Dame. Fațada este o capodoperă a stilului baroc în Franța. (Bazorelief cu apariția Fecioarei Maria, sfântul Dominic, medalioane cu papi și episcopi dominicani). Un superb stil baroc pur francez, artă a feroneriei bordeleze. Este și o capodoperă de stereotomie(știința tăierii pietrei) bogat decorată la interior cu picturi reprezentând viața Fecioarei Maria, cei patru evangheliști.

DSC_0491 DSC_0493 DSC_0492

Vinul este ancorat în istoria orașului Bordeaux de 2000 de ani,asigurând prosperitatea economiei locale cu 110.000 ha de vii, vinurile sale fiind renumite, de prestigiu, o carte de vizită unanim recunoscută. L’oenothèque este vinoteca din 1905, ce se observă  în vecinătatea bisericii.

DSC_0489 DSC_0486

Restaurante cu pivnițe, înscrisuri  cu “Les grands vins français” pe fațadele clădirilor, terase peste tot și bună dispoziție.

Orașul este străbătut de tramvaie- tren ( 111stații la un traseu de 60 km. și 282000 călători pe zi).

DSC_0502

Turistii pot face turul orașului într-o oră, cu trenulețul.

Aventura noastră turistică ajunsă cam la jumătate, urmează o nouă etapă și anume Toulouse-Carcassonne-Montpellier-Avignon-Lyon ,dar, găsim de cuviință să vă împărtășim textul unei rugăciuni a automobilistului pe care am descoperit-o în traseu dorindu-vă, într-o bună zi, să vă folosească.(în versiune românească)

Rugăciunea automobilistului

Doamne,
Dă-mi o mână sigură si un ochi vigilent,

ca să nu rănesc pe nimeni când trec.

Doamne,
Ne-ai dat viață și Te rog ca nici un act făcut de mine

să nu-mi ia, sau să-mi strice acest dar ce-l am de la Tine.

Doamne,
Apără-i de toate relele, de foc si de calamități, pe cei care mă însoțesc.
Doamne,
Învață-mă să mă folosesc de mașină pentru nevoile mele, fără să le nesocotesc pe ale altora, și să nu disprețuiesc, din plăcere pentru viteză, frumusețea lumii pe care ai creat-o, ca să pot astfel, cu bucurie si politețe,să-mi urmez drumul.

 Amin

De aici episodul 7

Temerarul nostru cvartet, Loli și ai ei părinți și bunic, cam la jumătatea aventurii lor franțuzești, ajung la TOULOUSE, orașul roz (apeletiv datorat cărămidei), centru cosmopolit, de cercetare în industria aeronautică, al 2-lea oraș studențesc al Franței (Învățământ universitar din anul 1229).

DSC_0528

Central, Place du Capitole, o piață de 2 ha cu o parcare subterană de 1000 de locuri, dominată de celebra constructie a Capitoliului, o capodoperă neoclasică, sediu al Primăriei dar și al Teatrului. Aici, în 1190, les  capitouls, consilierii magistrați, instalaseră puterea municipală. Fațada, cu 8 coloane de marmură și statui, simbolizează pe cei opt capituli ale căror blazoane ornează cu generozitate balcoanele. Donjonul este turnul care din 1525 adăpostește arhivele!

DSC_0529

 

Le Grand Escalier

DSC_0573 DSC_0570 DSC_0583

 conduce la Sala Iluștrilor – 60m, cu 15 tablouri și 12busturi (astăzi, recepții speciale și oficierea de căsătorii)

DSC_0578 DSC_0579

Sala Gervais, după numele pictorului, este decorată de picturi impresionante, alegorii pe tema iubirii la 20,40 si.. 60 de ani.

DSC_0574

 Plafonul este o compoziție în care figura centrală, Eros, este înconjurat de cele 4 nimfe: Grația, Puritatea, Inocența și Fidelitatea.

DSC_0581 DSC_0582
DSC_0583

În Toulouse se află și cea mai mare biserică romanică din Europa (fresce, tapiserii, capiteluri), Bazilica Saint Sernin (115m/60m),

DSC_0535DSC_0541
DSC_0542

renumită pentru pelerinajele sale și cultul relicvelor (cea mai importantă din Franța). Este un sanctuar menit să adăpostească relicvele sfântului Saturnin, primul episcop al orașului Toulouse, martirizat în anul 205. La subsol este un tezaur din sec. XI.  

DSC_0577
DSC_0550
DSC_0544
DSC_0546
DSC_0548DSC_0553

Un panou stradal, aparținând bisericii, ne-a atras atenția:): DSC_0537

Preferăm să vă vorbim de credință, de speranță și iubire. Dar trebuie să vorbim si de bani. Numai donația Dv. întreține biserica. 

Toulouse înseamnă si colecția de sculpturi adunate la Musée des   Augustins, Eglise des Jacobins dar și Cité d’Espace, Espace d’Art Moderne et Contemporain dar timpul presa și..le-am mai pasat..malheureusement.….

O pauză în traseu spre Carcassonne: Mazamet  

DSC_0600

Aventura noastră continuă cu impresionanta cetate medievală fortificată CARCASSONNE, care datează din perioada galo-romană.(52 turnuri,un castel din 1130, o bazilică, Saint-Nazaire) O suprafață de 11 ha și 3 km de metereze, 4 porți și cu un sistem de apărare unic. (2600 ani de istorie și 1000 de ani de arhitectură militară).

DSC_0612

Stradal, comori dulci, într-o prezentare originală

DSC_0607

Am avut șansa unui micro-concert unic, ținut în bazilică.

DSC_0620DSC_0617Am coborât o străduță mică, turistică, cu surprize dar și cu mici capcane, pavată cu granit unde am avut parte de o nedorită cascadorie.

Cine se ține de cascadorii? Eu și Loli am făcut cascadoria. Am alunecat pe trepte cu copilul de gât. Un genunghi julit, un cucui foarte mic la Loli( doar ce a atins pământul cu capul, dar am murit și inviat atunci de spaimă) și un drum la urgențe. În Franța, exact ca la noi, mori completând hârtii și asteptând medicul să te consulte, la urgențe, ca să fie clar.

Dar, tout est bien qui finit bien. 

Mulțumindu-i lui Doamne-Doamne pentru că ne-a ajutat, en route vers…MONTPELLIER! (localitatea cea mai sudică a periplului nostru francez)

DSC_0636

Ridicat în sec.X, orașul ce are o școală si Universitate de reputație, te primește cu a sa nu mai puțin renumită Place de la Comédie, în care  Opera si statuia Cele trei grații te invită să le admiri.

DSC_0637

Grădini geometrice,sec.XVII, arhitectură deosebită, Musée Fabre (artă modernă) și Jardin des Plantes, una dintre cele mai vechi din Europa.

(à suivre)

Ps. Tată, soț, dar și fiu, Iulian, programatorul nostru continuă să fie la butoane(traseu dar și aparatul foto), bien sur…mai puțin în poze. 🙂

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic ep 5-6

Să povestim în continuare …aventura turistică cu Loli și bunic plecați din Bretania (Bains-sur-Oust și Nantes) și ajunși în La Rochelle-Ile de Ré, Bordeaux,Toulouse.
După Bains-sur-Oust am fost în fiecare zi pe alte drumuri, în fiecare seară în alt loc, vizitând, minunându-ne de cât de frumos este prin lume, și cum nu ne ajunge viața toată să o străbatem. Și, totodată, făcând o promisiune Lolitei să o readucem, să nu rămână doar fotografii în album cu locurile acestea și să aibă amintiri și când va fi mare.

La Rochelle si Ile de Ré au fost noua destinație în drum spre patria vinului francez, Bordeaux.

Insulele Ré, Oléron și Aix sunt ca un scut pentru La Rochelle complex portuar ce datează de pe la 1200.

La Rochelle– este un frumos oraș port, din sec.XII, un centru important de iahting, gazdă și pentru Francofolies, festival de muzică pop. 
O istorie zbuciumată. Este fondat în sec.X, fiind centru protestant cu statut de oraș liber care, adoptând ideile Reformei, amenința politica de unificare a lui Richelieu. Sub Louis XIII, în 1625, protestanții ocupă insula (Regele Angliei îi susținea pe Hughenoți). Ducele de Buckingham reusește să debarce în insula Ré ajutat de 100 de vase și 6000 de oameni.Trupele regale franceze sunt avertizate de un înnotător. Blocada este forțată noaptea de către 1000 de oameni în 35 de bărci asigurându-se astfel aprovizionarea soldaților din Saint Martin. Cardinalul Richelieu conduce asediul care dispunea de o linie de fortificații de 12 km, și, după 15 luni, orașul se predă. Ducele pierde 5000 de oameni și îsi asumă înfrângerea. Louis XIV transformă insula într-o cetate inexpugnabilă. La Citadella -14 km de metereze este și închisoare găzduind prizonieri celebri în drum spre ocnă: Dreyfus si Henri Charrière, celebrul Papillon ce reușește să și evadeze. Informația era bogată dar, fiind constrânși de programul propus și orar, am revizuit obiectivele.
Un pod, considerat cel mai lung din Europa, aproape 3 km(din bolțari),15m lățime, cu o medie de 16.000 de vehicule/zi in sezon, construcția a fost realizată în 23 de luni, face legătura între continent și Insula Ré…cu căsuțe pitorești, mici si albe și un port de pescari, Saint Martin de Ré, protejat de ziduri de apărare. Pot fi admirate multe păsări. 
Pe noi ne interesa renumitul acvariu privat, început timid acum câtiva ani și extins extrem de frumos și cu foarte mare dăruire. Cum timpul nu ne-a fost prieten, de obicei nu este când pleci la drum și vrei să vezi tot, am renunțat la vizitarea Inslulei Ré. 
ACVARIUL din La Rochelle – o afacere de familie, unul dintre cele mai mari din Europa ne-a atras prin cele 78 acvarii din care se compune și un număr de 12.000 animale marine. Comentariul îl primești în căști, funcție de limba aleasă. După o intrare printr-un tunel cu meduze fosforescente, poți admira specii din Atlantic, Mediterana, regiunea Indo-Pacifică. In sala Caraibe pot fi văzute caracatițe, rechini, broaște țestoase uriașe, un spectacol frumos. Un pod suspendat te conduce la o seră cu vegetație luxuriantă.  Acvariul descrie o fărâmă din mirifica lume a adâncurilor. Dacă nu apuci să vezi oceanul, să cobori printre animalele marine, atunci un astfel de tur, printr-un acvariu bine construit și gândit, îți poate liniști, cumva, setea de a căuta printre valuri, prin masa apei sărate, minunatele vietăți. 
Loli, clar se va întoarce, cu noi sau singură, în La Rochelle, deoarece a dormit pe parcursul întregii vizite. Apa, sunetul de fundal au obosit-o după primele trei camere și hop la mama în brațe și aghioase….zzzzz 🙂
DSC_0449 DSC_0450 DSC_0453
Mai departe…. continuăm cu episodul 6

“Luați VERSAILLES, adăugați-i ANVERS si veți avea BORDEAUX” spunea Victor Hugo ținând cont de dezvoltarea constructiilor în sec. al XVIII-lea si importanța fluviului ”. (Garonne)

Am intrat în patria vinului francez cu dorința de a vedea celebrul monument ridicat în memoria Girondinilor, Catedrala Saint –André, a vizita Palatul Rohan, dar și a bea…în fapt de seară, o sticlă de vin Bordeaux ”de la mama lui ”.

Monument aux Girondins/A la memoire des Girondins 

DSC_0482

DSC_0473

 Monumentul omagiază pe cei 22 responsabili din Bordeaux care, de tendință federalistă, sunt acuzați de către Montagnarzi că ar fi conspirat împotriva unitătii și indivizibilității Republicii  și sunt executați de către Iacobinii din Paris. Este compus din 34 sculpturi ce trebuiau să fie topite de către nemți. Una din scene: cai-reptile sau pesti, personaje alegorice aruncă în prăpastie minciuna,viciul și ignoranța. Altă scenă,Triumful  Concordiei, muncitorul și burghezul, copii în două grupuri, Pacea și Fraternitatea încurajează comerțul, iar Prosperitatea, Artele.Tatăl, mama și copilul reprezentând familia, întregesc ansamblul sculptural. Coloana are 43m iar statuia de 11m ,femeia pasăre, bronz-Republica triumfătoare simbolizează geniul  libertătii rupându-și lanțurile. Cocoșul galic este încadrat de doua siluete feminine: Elocința și Istoria.

Piața Quinconces-se întinde pe o suprafață de 12 ha (380/400m) fiind cea mai mare piață din Europa. Statuile  în marmură ale lui Montaigne în robă si Montesquieu, magistrat, presedinte al Parlamentului, omagiază pe cei doi celebri gânditori, eseist și respectiv scriitor-filozof. În această piață imensă, opus monumentului Girondinilor se află două coloane impunătoare de 21m numite coloane rostrale având ca o mărturie a victoriilor navale, pintenii, ciocurile de la prova vaselor capturate.

Primăria orașului s-a instalat în fostul Palat Rohan (un palat Rohan se gaseste și la Strasbourg) ce datează din 1771. Initial, palat arhiepiscopal, devenit sediu al tribunalului revolutionar în 1791, ulterior hotel al prefecturii, dar și palat imperial al lui Napoleon în 1808 și castel regal al lui Louis XVIII în 1815. De180 de ani, din 1835, este primăria orașului Bordeaux, un edificiu în stil neoclasic monumental și echilibrat.

DSC_0519

Saloanele au lambriuri stil Louis XVI cu motive vegetale. Eugen Delacroix,viitorul pictor celebru,fiu oficial al prefectului,copil fiind si privind restaurările îsi descoperă vocația.Palatul este înconjurat de grădini în stil englezesc,două aripi ale clădirii adăpostind Muzeul de Arte Frumoase.

Catedrala Saint-André si turnul Pey-Berland formează un tot de mare atracție  și unicitate.

DSC_0514

DSC_0517

Datează din sec. XII dar lucrările se succed până in anii 1500.Turnul,separat de catedrală are faimosul clopot de 8t.iar în vârful acestuia se află din 1863 statuia aurită de 6m a Fecioarei cu pruncul accesul fiind posibil prin urcarea celor 233 trepte ale scării.

Cu Piața Bursei, numită și Piața regală care pune în valoare clădiri impunătoare, orașul Bordeaux se eliberează de cadrul medieval închis între ziduri. Orașul fortăreață este deschis din 1720. Statuia ecvestră a lui Louis XV este înlocuită cu cea a lui Napoleon, iar aceasta, ulterior cu Fântâna celor 3 Grații în 1869, care împodobeste faimoasa Oglindă de Apă. Suprafața de 130m/42m acoperită cu dale de granit. Pavajul este acoperit de 2 cm de apă instalatia având un ciclu de 15 min. coordonat de un calculator. Piața este transformată într-o oglindă uriașă în care se relectă clădiri monumentale. Apa este recuperată și tratată, fiind asigurate condițiile de igienă. Efectul vizual este uimitor, captivant atât în zilele frumoase cât și în feeria care se creează noaptea. Oglinda de apă este mărginită de Grădina luminilor unde bogăția floricolă se exprimă în diversitate. 33.000 de plante într-o grădină ecologică care invită la plimbări pe malul fluviului Garonne, la descoperirea porumbeilor de către…turista noastră de 1 an.

DSC_0511

DSC_0508

Urmează Toulouse, Carcassonne, Montpellier, Avignon, Lyon…stay tuned.

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic – Nantes – ep 4

Deși Rennes este capitala Bretaniei (chef-lieu département), Nantes este considerat cel mai mare oraș breton, aparținând de Basse-Bretagne. Este miză a luptelor între Nominoe și Franci, ales capitală de ducat cunoscut pentru comerțul maritim dar care capătă un rang aparte în sec.al XV-lea în timpul lui Francisc II.

În Nantes ne propusesem câteva obiective și o vizită la redactia revistei Nouvelles de Roumanie al cărei cititor fidel este bunicul, grație prietenilor din Bains sur Oust.

Un punct de atracție este la Galerie des Machines de l’ Ile care impresionează prin ingeniozitatea celor ce au realizat Le Grand Elephant – 12 m înălțime, 8 m lățime, 21 m lungime, 48 tone de oțel și lemn de Virginia, un motor de 450 cai și o viteză de deplasare de 3km/oră, o adevărată arhitectură în mișcare, cum i se spune, și a cărei funcționare cu 50 de turiști în spate este posibilă și datorită celor 62 de cricuri (46 hidraulice, 6 pneumatice și 10 cu gaz). De asemenea, o furnică uriașă este pusă în mișcare de 5 persoane care acționează picioarele, capul și mandibulele). În afară de prezența unui bâtlan de 8m, mai trebuie amintit și Caruselul Lumii Marine, un acvariu mecanic de 25 m înălțime/22 m diametru cu un crab urias, calamar cu propulsie, peștele pirat, pești zburători, meduze, valuri mecanice, dar și un batiscaf.

Apoi…chemarea științelor naturii

“Speranța ne face să dorim ca această frumoasă colecție să nu fie doar un obiect de lux și de un amuzament fără rost ci un izvor fecund de instrucție și de descoperiri folositoare pentru tinerii nostri concetățeni”‘ – Sunt cuvintele exprimate de François – René Dubuisson, director și fondator al Muzeului, în timpul discursului pronunțat la data de 15 august 1810 (astăzi se împlinesc …205 ani !!!) la deschiderea publică a Muzeului de Istorie Naturală a Orașului Nantes.

Am constatat  că muzeul are colecții ce acoperă toate domeniile istoriei naturale. La parter galeria Stiințelor Pământului prezintă domeniile: mineralogie, geologie, paleontologie și preistorie. Etajul I cuprinde clasificarea filogenetică a vertebratelor și, printre exemplare deosebite, un schelet de balenă de 18 m, a unui mascul tânăr de 35 tone care fusese lovit de o navă. Menționez de asemenea, o moluscă uriașă, tridacne, o scoică care ajunge la 1,40m. și 250 kg. Un exemplar de Latimeria pescuit la o adâncime de150 m, de 1,32 m și 33,8 kg. Colecția de botanică are 200.000 planșe de ierbar. A fost o vizită interesantă, cu toată atenția și solicitudinea față de noi, auzind că venim din România, și lucrând chiar în domeniu, la Muzeul Antipa, care firesc, le era cunoscut. :))))

DSC_0407
DSC_0408
DSC_0409
Castelul  Ducilor de Bretania, aflat în cartierul medieval din Nantes, este reședința ducilor de Bretania, sec. XIII-XV, modificat și întărit din 1466 de către ducele François II care dorea să aibă garanția independenței față de Louis XI. Ana de Bretania, fiica lui François II, de două ori regină a Franței, înfrumusețează castelul resedință, palat guvernamental, unde aveau loc festivități și turniruri.

Este una din bijuteriile patrimoniului nantez care a fost rând pe rând reședință a ducilor, fortăreață dar și închisoare regală, cazarmă, chiar. Arhitectural, castelul cu cele 7 turnuri (dintre care turnul Coroanei de aur cu lucarne monumentale) este o joncțiune între goticul flamboaiant și renașterea italiană. Cele 32 de încăperi ale castelului găzduiesc Muzeul de Istorie din Nantes.

DSC_0433
Catedrala Saint-Pierre-et-Saint-Paul este, de asemenea, un obiectiv turistic important al orașului Nantes. Intrând în catedrală prin..criptele sale, te întâmpină o capodoperă de sculptură: mormântul lui François II, sec.al XVI-lea, lucrare din marmoră de Carara, comandată de Ana de Bretania, pentru a primi osemintele părinților săi, François II si Marguerite de Foix,a doua soție a ultimului duce de Bretania. Sunt de admirat statuile celor 4 virtuti cardinale: Dreptatea, Forța morală, Prudența și Cumpătarea.
DSC_0435
DSC_0420
Este de menționat că la data de 13 aprilie 1598, în această catedrală a fost semnat Edictul de Nantes de către Henri IV prin care se acorda egalitate catolicilor și protestanților; se recunoșteau protestanților privilegii, inclusiv o organizare politică.(Edictul, în 92 articole, pe linia celor aparținând Catherinei de Medici, erau primele din Europa, despre toleranță dar, după 87 de ani este revocat de Louis XIV (execuția inutilă și exodul către Anglia, Olanda și Germania a valorilor umane și stiințifice)

Nu puteam “să plecăm” din Nantes și Bretania, fără să ne amintim….

– de Palatul Dobrée pe care Thomas Dobrée  l-a construit pentru a găzdui colecția sa de 10.000 obiecte de artă. (Pe un turn, sub un dragon de bronz care se cațără spre o inimă rosie, este înscrisă deviza sa: nesigurața mă devorează. Palatul Dobrée, în stil neo-gotic, sec.XIX- prezintă o colectie de artă, țesături, mobilier și manuscrise.

 – șiiii de Cartierul Greslin cu superbe case în stil neoclasic, galerii comerciale în stil belle époque si cafenele art nouveau.