0

De ce fel de şcoală au nevoie copiii noştri? – Social Moms, septembrie 2017

De ce fel de scoală are nevoie copilul meu? Tare m-a frământat întrebarea asta încă din februarie anul trecut, pe când eram în căutare de grădiniță pentru mândră. Și dacă aveam mintea de acum, după tot ce s-a întâmplat în ultimele săptâmâni, poate vedeam lucrurile altfel atunci și stăteam liniștită și cu fire albe mai puține.

Nu am ajuns la eveniment, am urmărit live-ul la căști, iar mândra curioasă a vrut și ea să asculte și i-am dat și ei o pereche, nu a interesat-o neapărat subiectul, s-a jucat mai mult. Ideea de avea căști era mult mai tare decât speakerii. Nici nu i le-am mai conectat.

Evenimentul marca Social Moms a adus peste 200 de părinţi în sala şi 30.500 de parinti în faţa ecranelor, fiind susţinut de elefant.ro, Bringo, BIC, Sanytol şi 3M.

Social Moms organizează evenimente de parenting, din 2015, sunt dedicate părintilor care doresc să se informeze, celor care își doresc să fie părinti mai buni.

Conferinţa Social Moms, din 6 septembrie, cu puțin înainte de începerea anului școlar, şi-a propus să răspundă la o întrebare dificilă pentru noi toți „De ce fel de şcoală au nevoie copiii noştri”, cu ajutorul celor 5 invitaţi cu expertiză şi experienţă în educaţie, psihologie şi parenting: Oana Moraru – consultant educaţional, Gabriela Maalouf – NLP trainer pentru copii şi părinţi, Magda Aldea – redactor desprecopii.com, Anca Bold Gheorghe – blogger @blogintandem.ro şi Ana Maria Mitruş – blogger @meseriadeparinte.ro.

Agenda evenimentului:

  • Învăţământul clasic vs învăţământul digitalizat? La pros and cons toată lumea se pricepe, Gabriela Maalouf a fost clară: fără digitalizare, inclusiv în învăţământ, nu se poate, însă învăţământul digitalizat nu va înlocui niciodată învăţământul clasic. De ce? Pentru că nu suntem roboţi, suntem fiinţe sociale, avem nevoie de emoţie, de contact uman. Omul învaţă doar când experimentează o emoţie, îşi aduce aminte de lucruri care vin din emoţie şi trăire. Eficienţa vine din îmbinarea celor două metode de învăţare, este nevoie de echilibru, de adaptare la realitate, iar digitalul face parte din realitatea prezentului nostru şi al copiilor noştri, care s-au născut digitali.

Fata mea abia a început grădinița, nevoile ei educaționale sunt acolo, dar nu am exclus digitalul din viața ei. De când am început să lucrăm la terapie și acasă, în descifrarea unor noțiuni abstracte, ne-am folosit de digital. Este, așa cum spunea Gabriela, digitalul este realitatea prezentului ei, o folosesc pentru un demers educațional echilibrat, eficient pentru nevoile ei de învătare.

O altă ideea de la Gabriela – avantajul cursurilor online – „un program nu oboseşte niciodată să spună aceeaşi lecţie, să verifice o temă de 1 milion de ori şi îşi face eficient treaba. În plus, feedback-ul este personalizat, iar planul de învăţare este adaptat uşor”, spune Gabriela.

Prezentarea Gabrielei poate fi următită aici.

  • Școala de ieri, copilul de azi și lumea de mâine. Oana Moraru este pentru mine – love and justice. Imi place și zice lucuri care, dacă mă găseau în altă perioadă a vieții, strâmbam din nas. Dar are dreptate, există un ocean al conștiinței generațiilor dinaintea copilului, copilul vine la naștere arhivat cu toate lucrurile reprimate, nerezolvate ale celor dinainte lui. Și noi încercăm să îi aducem la realitatea care o cunoaștem, în care ne simțim bine așa cum am fost învățați, ceea ce nu este posibil.

Ca să înțelegem, să ne amintim – sssshhhh, taci, nu plânge, ssshhhh mă faci de rușine. Am crescut reprimând toate lucurile incomode pentru părinți și ne mirăm că am făcut un copil opoziționist.

Îi învăţăm că sunt speciali, că nu e important să câştige, important este să participe. Însă viaţa nu este aşa. La job, nu vor fi speciali, nimeni nu îi va înţelege ca mama şi tata. Concluzia este că tot ceea ce suntem noi se reflectă în copiii noştri. Ce nu ne place la noi şi ascundem, reprimăm, iese la suprafaţă în copiii noştri. De aceea, cheia este la noi. Un parenting conectat, cu fermitate, cu contradicții îi ajută să se găsească ca identitate. 

Îmi vine să iau copiii acasă, să îi feresc de părinți. La școală, profesorul trebuie să predea și, totodată, să conțină și emoțiile copiilor Terenul de învățare trebuie să fie emoțional echilibrat. Lucrul e la părinți, la ei trebuie calibrate emoțiile ca să fie echilibrat copilul. Nu am ce adăuga, așa este, de când am devenit părinte, ca să pot fi părinte pentru fata mea, a trebuit să rezolv copilul din mine. Încă lucrez.

Sfatul Oanei, pentru o bună conectare cu copilul, este să îl tratăm şi să ne uităm la el ca în prima zi de viaţă. La naştere era ceva preţios, iar acum, când el este conştient, trebuie să simtă acelaşi lucru, cel puţin 10-15 minute pe zi.

Ascultați-o aici. E exact ce trebuie să auzim.

  •  5 sfaturi pentru începutul scolii de la Magda Aldea, redactor desprecopii.com, blogger la mamicazburatoare.ro a punctat: să planificăm atent începutul anului şcolar, poate chiar să vizităm şcoala înainte, să nu uităm de odihnă şi rutina somnului pentru a face faţă stresului şi oboselii, să cumpărăm împreună rechizitele şi hăinuţele şi să nu uităm de insuflarea încrederii în forţele lui.

O puteți urmări aici.

Sesiunea de Q&A susţinută de Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro  şi Ana Maria Mitrus, blogger @meseriadeparinte.ro a adus la suprafaţă o mulţime de întrebări din partea celor din sală. Iată o selecție:

  • Temele de şcoală, îi ajutăm pe copii sau nu? Sunt temele o pierdere de vreme?

Temele se fac aşa cum le dau profesorii, învăţătorii. Nu ne punem împotriva curentului în care ne-am dat copiii. Nu punem copilul la mijloc, între noi şi profesor. Cum creăm mediul acasă pentru copii? Copilul fâţâit, fără răbdare, trebuie antrenat înainte. A face temele este o chestiune de a duce un lucru la capăt, fără timp morţi. Treaba prin casă este un exerciţiu foarte bun. Copiii autonomi la teme sunt cei învăţaţi cu treaba în casă de mici.

Temele din clasa întâi, primele lui teme, sunt foarte importante (chiar dacă sunt două lele, două surcele, pentru adult), copilul face ceva important iar locul părintelui este acolo la masă cu el când face asta. Pentru că acolo, atunci se formează mecanismul de rezolvare a problemelor, pe care copilul îl va folosi, adult fiind, mai târziu în a lua decizii, rezolva probleme de serviciu.

Un copil nu face temele organizat dacă a fost crescut cu foarte mulţi stimuli vizuali. În faţa temelor ei se vor lupta cu natura modelată de noi ( fac temele le televizor, se ridică de zece ori ca să verifice telefonul etc). Copilul are nevoie de limite, de reguli şi de fermitate. Temele fac parte din viaţă lui.

Tehnici pentru părinţi: stabilirea unui deadline, pui ceasul să sune, trecerea rapidă prin ce are de făcut înainte de a se apuca de teme, nu ne apucăm de teme imediat după şcoală, ci ne conectăm înainte.

  • Copilul trebuie să fie bun la toate materiile?

Până la clasa a opta orice copil poate de nota 5, când îşi însuşeşte cunoştinţe de baza. Din clasa a noua deja începe specializarea, ceea ce înseamnă că se poate focusa pe anumite materii.

  • De ce ne facem temele?

Pentru copii nu există viitor, nu există timp, el trăieşte în prezent, vrea să se bucure acum.

Au nevoie de feedback imediat, iar pentru asta există tehnici: autocorectare, cronometrare. Copilul trebuie ținut în priză.

  • Temele neverificate descurajează copilul să îşi facă temele constant. Cum procedăm?

Copilul simte o nedreptate atunci când nu i se verifică temele, însă el nu le face pentru asta. Motivaţia lui trebuie să fie intrinsecă.

  • Şcoală de stat sau şcoală privată?

La privat sau la stat, sunt deopotrivă oameni bine pregătiţi şi oameni mai puţini pregătiţi. Trebuie să identificăm învăţătorul care să se conecteze bine cu copilul, să fie ferm şi profesionist. Schimbăm şcoală până găsim acest om, potrivit copilului nostru.

Puteți urmări înregistrarea aici,

Mai multe întrebări şi răspunsuri puteţi găsi dacă urmăriţi înregistrarea evenimentului pe Facebook Social Moms și în pagina evenimentului  socialmoms.ro

Copiii mici și mari au avut parte de distracție pe toată perioada evenimentului cu atelierele creative: Playouth a organizat atelierul de origami, au fost multe jucării de la elefant.ro , un atelier de colorat cu BIC și a lor mascota BIC Boy, și 3M cu numeroase materiale pentru proiecte colorate și originale.

Moderatorul evenimentului a fost Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro.

Evenimentul a fost organizat de Social Moms în parteneriat cu site-ul desprecopii.com.

Parteneri media: desprecopii.com. ruxandraluca.ro, qbebe.ro, sfatulmamicilor.ro,  gokid.ro, kidsnews.ro, mamicamea.ro, meseriadeparinte.ro, cristinaotel.ro, tataincepator.ro, blogintandem.ro, pisicapesarma.ro, mamadematei.ro, fricidemamici.ro, educatiecudragoste.ro, funparenting.ro, gabrielamaalouf.ro, jurnaluluneimame.ro, siblondelegandesc.ro.

0

Cremă vegană bio – bază pentru pizza, paste, tartine

Acum o săptămână am testat un produs bio marca DnaBio – gata de preparat imediat ce ai deschis pachetul. Mai exact în 3 minute, și dacă te ține pofta, după preparare și gătire, tot în 3 minute poți fi gata cu mâncatul.

Bun, am încercat azi crema vegană tartinabilă cu orez și ceapă, SPALMABILE VEGETALE BIO con Riso ed Erba Cipollina, care poate fi bază pentru pizza și sos pentru paste, sau o poți îngurgita unsă pe pâine cu ceva legume asortată.

Am început aceste teste, deoarece produsele sunt din ingediente bio și fără alergenii nostri – gluten și lapte. Nu durează mult prepararea și poți implica copilul în tot procesul.

credit photo: www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • orez  (50%), nuci, ceapă, semințe de floarea-soarelui, fulgi de drojdie, fistic, sare roz de himalaya, ceapă chives (1,43%). 

Se obțin 2 porții, cantiatea totală obținută de cremă – 200g

Timp preparare, fără coacere – 3 minute

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente, un pahar gradat, caserolă pentru cremă.

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, apă și ulei, apoi amesteci energic. Loli a fost interesată de proces doar cu privirea, a avut o tentativă de amestecat însă a părăsit-o repede. S-a trezit cu nasul înfundat de dimineață și cu muci groși, nu este foarte bine dispusă…prin urmare fără filmarea promisă.

Cantități:

– 120 ml de apa 

 – 20 ml ulei de măsline extravirgin 

     

Iată crema (mai crem, nu așa albă ca în poza de pe cutie) fără cine știe ce plating, zorzoane din legume, nu avea răbdare mândra. Nici poză nu am apucat să fac cum trebuie.

    mmm, păcat că nu durat prea mult

Bun,

Gustul cremei – este interesant, aduce a tofu (deși e cu orez,da). Pentru că a mâncat copilul, a fost curios să încerce, este de bine. Data viitoare încerc pe un blat de pizza sau la paste.

Consistență –  nu e cremoasă, fină, dar e legată, texturată de la nuci și fistic, se întinde pe pâine, și deși nu am amestecat așa cum scrie la indicații de preparare, deoarece a probat și Loli, n-a ieșit cu cocoloașe.

Durată de consum – imediat, nu se specifică ce se întâmplă dacă nu mănânci după preparare și conservi. Se menționează că poți face jumătate din cantitate, 35g, astfel obții o singură porție de 100g (dacă nu ai cu cine mânca).

Loli s-a arătat încântată dar nu a mâncat tot, așa că a luat drumul frigiderului. Am preparat la prânz, am mâncat mai puțin de jumătate, pe la un 4 jumătate după-amiaza, am scos cutia din frigider și încercat gustul. Același, doar mai rece. Cum la mândră s-a terminat pofta, știu eu pe cineva a continuat cu tartinele. :))))

Idei de consum –  așa cum sugerează și producătorul – mic dejun, drept mozzarela vegetală pentru pizza sau cremă pentru paste.

Poate fi o idee când nu ai altceva în casă fără alergeni și vrei rapid să încropești și să pui pe un colț de pâine.

Îi dăm Like! :))))

1

Briose vegane cu quinoa și ciocolată (în 3 minute)

(P) Am în teste 4 produse marca Dnabio, fără gluten de la colega mea de liceu Irina.

Primul produs testat și mâncat – briose vegane cu quinoa și ciocolată sau cum scrie pe cutie CUPCAKE VEGETALE con Quinoa e Gocce di Cioccolato.

photo credit: http://www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • Făină de orez, zahăr brun din trestie de zahăr, amidon din cartofi, fulgi/picături de ciocolată (4%), masă de cacao, zahăr din trestie de zahar, unt de cacao
  • Emulgator: lecitină din soia, făină de migdale, făină de quinoa (1%)
  • Agenți de creștere: bicarbonat de sodiu și cremă tartar, cacao, sare roz de Himalaya.  *Ingrediente organice

Se obțin 3 porții.

Timp preparare până la turnare în forma de copt – 3 minute

Briose –  6 la număr /70g

Temperatura de coacere recomandată – 175°C

Timp coacere – 25 min

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente și un pahar gradat, chestie utilă dacă atunci când te-ai apucat de bucătărit nu găsești măsura (la mine e așa all the time).

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, lapte vegetal sau apa și ulei, apoi apeși pe butonul mixerului. Eu nu l-am avut la îndemână, am mixat manual și a fost ok.

Cantități:

– 120 ml de apa sau lapte vegetal

 – 50 ml ulei de porumb sau floarea soarelui sau măsline extravirgin. 

Am turnat în forme și pus la cuptor. Nu avem cuptor modern, am în schimb un termometru de la Ikea pentru friptura. Am măsurat cu el. Brioșele turnate în tava au ajuns în cuptor la o temperatură aproximativă cu cea menționata în instructiuni, pentru a verifica dacă s-au copt am mers pe metoda clasică – înfiptul scobitorii după 25 minute. Au fost gata în 35′.

Bun,

(Am numărat bine :)) și am pus 8 forme de hârtie pentru brioșe, da, știu și eu am râs, mi-am dat seama după ce am turnat, însă cu toate astea:)

– au crescut frumos

– mirosea casa a prăjituri

– sunt ușor sfărâmicioase la interior – așa au ieșit la noi

– nu sunt dulci

– cred că se pot orna după gust, pentru a le face și mai pofticioase, dar eu nu am făcut asta.

Ce mi-a plăcut mie la tot procesul:

nu durează mult până le ai coapte în farfurie și sunt fără alegenii nostri

– sunt din ingrediente bio

– se coc – eu am avut multe tentative de ceva-uri cu făina fără gluten și lapte vegetal  și nu au ieșit 

– nu faci multe, dacă ai pe acasă mâncăcioși ca a mea, nu faci risipă cu aruncatul

fiind atât de ușor de făcut poți implica copilul în proces. Loli nu a participat de data asta, dar la tort(tot) cu siguranță va fi pe fază.

Eu nu sunt fan brioșe, dar încerc orice i se pare fetei mele bun de testat. Astea au ieșit bune, le-am mâncat la micul dejun după ce le rodea Loli pe jumătate și repeta boșe (brioșe) foarte mândră. Nu e ea cel mai bun tester pe partea de food, măcar a fost încântată că are brioșe.

Vedem la următorul cum e cu pofta. Aici este video-ul producătorilor. La următorul produs testat vom fi noi protagoniști.

 

 

0

Lecţie învăţată

Când simți că meriți orice din plin și nu te roade îndoiala că de fapt se câștigă, lucrează ca lucrurile să fie așa, realitatea va fi dură. Ca un par în moalele capului. Lovește la un moment dat! Tare aș vrea să pot trăi și eu așa liniștită, să iau lucrurile for granted și nici prin cap să îmi treacă că pot evolua diferit. Și să am impresia că totul este în balans echilibrat, deși stau fix în puncte care mă țin doar pe loc, nu în echilibru.

Am avut așa o stare de nervozitate și ciudă. M-am gândit la ea, am lucrat-o ca să termin cu ea rapid și să nu o car după mine. A trecut.

Iată lecții, fără detalii, dar cu o primă idee de bază – nu te băga să schimbi idei și gânduri sau popular – unde nu îți fierbe oala, deși nu a fost cu rea intenție, ba chiar una empatică.

Îmi dau seama ce am greșit. Că am lucrat la mine și știu să recunosc și să nu înghit doar pastila dreptății personale. Nu știu ce m-a apucat să fiu de ajutor. Am simțit nevoia să adaug ceea ce am experimentat, în ideea de fi util. Poate că am greșit tonul, poate situația, nu știu ce m-a determinat să ofer ajutor, nesolicitat, evident și să mă  blochez în argumente. M-am izbit de un zid, cu ajutorul meu.

E bine să fii bunul samaritean, e bine să și nu faci nimic. Pentru că atunci când nu există decât ceea ce cred și văd (e bine, în esență, depinde și de context) ori te implici serios ori o lași baltă din momentul în care situația devine frustrantă.

Lecția numărul 2, de fapt, concluzia – am decis să nu mai lărgesc cercul prieteniei.

credit photo: unsplash.com

Până la urmă fiecare își asuma lucuri, și ca să nu repet situația, păstrez linia actuală, astfel încât eu și cei drag mie să nu sufere. Pentru că eu acolo îmi canalizez energia, pe prietenii deja existenți, apoi primesc doar pe cei care pot fi prezenți în cercul prieteniei cu deschidere și drag. Drept urmare nu mai am loc pentru noutăți care să îmi consume buna dispoziție și nervii.

Lesson learned! Orice ai învăța, din conflict, sau din ceva firesc, face bine, te aduce acolo unde ai de lucrat la tine.

20

Colectivitatea – bau-bau sau etapă normală de creștere

Grădinița, creșa sunt primele milestones ale părinților. După statul împreună, jucatul, plimbat prin parc zi de zi, rutina fiecărei familii, vine achiziționarea celui mai greu lucru – despărțirea de copil, încredințarea lui aşa cum l-ai crescut unui sistem de educație care poate nu e compatibil cu ce dorești sau imaginezi că ar trebui să fie (toți vrem ce e mai bun pentru copiii noștri, acceptăm asumat sistemul apropiat de viziunea noastră).

Copilul simte orice schimbare şi reacționează diferit, după cum a fost învățat să gestioneze situații noi, după emoția de moment cu tot cu gestionarea ca la carte a părinților. Noi, părinții, suntem cei mai temători, proiectăm, fără să vrem, emoția noastră copilului. Şi e bun un pic de conflict, să simtă copilul și noutatea cu nesiguranță şi siguranța părintelui că totul va fi bine şi că acolo (la școală) va fi locul unde se întâmplă lucruri interesante şi de unde se va întoarce la mama şi tata de fiecare dată. Nu e abandonat acolo, nu e serviciul lui plictisitor de la care nu poate scăpa decât atunci când e bolnav.

Părinții au nevoie să achiziționeze încrederea în sistemul ales şi în copil. Înainte de asta contează imaginea viitorului educațional pe care o transmite. Pozitiv, cu asigurare emoțională şi cu ideea că oricând copilul are nevoie, poate să se exprime în siguranță, că va fi ascultat, înțeles de părinți, de educator.

Azi îmi astept, pe banca din parc, copilul. Este la grădiniță. Prima zi. Povestea cu grădinița o spun frecvent Lolitei. Nu ştiu dacă ea a înregistrat exact treaba asta, azi a venit ziua să mergem. I-am spus înainte şi pe drum ce urmează să facem. Am stat cu ea o oră, apoi am plecat pa-pa, asigurând-o că mă întorc să o iau când e gata programul. Loli știe de la terapie că va sta cu x, se joacă cu x atât, cu toate că nu ştie ceasul, iar când e gata programul vine mami şi plecăm pa-pa acasă. Acolo e uşor, are experiență deja, de aproape 2 ani. Cunoaște locul, ştie cine e x, are încredere. Acum e diferit.

Nu pot să exprim starea pe care o am. Am temerile mele, am văzut locul, am văzut-o pe ea. Am încredere în fetița mea, deși nu poate exprima tot ce simte. Învață, învăț şi eu cu ea să eliberăm temeri şi stări.

credit photo www.unsplash.com

Integrarea într-un sistem educațional vine la pachet cu avantaje şi dezavantaje. Iată ce spune Psiholog Adina Dumitrescu – Centrul Kinetobebe Bucuresti despre acest lucru:

Începuturile în acest context pot și de fapt creează anxietate atât copiilor cât și părintilor. Este firesc din moment ce produce schimbări majore ale dinamicii familiei. După 2-3 ani în care părinții împreună cu bunicii sau bona au exercitat total controlul asupra nevoilor și cerințelor copilului, în care s-a instalat o anume rutină și un anume grad de conectare, mersul la grădiniță pare să destabilizeze toate acestea făcându-ne nesiguri asupra deciziei. 

Cu toate că începutul poate fi anevoios, cu toate că ne putem îndoi de decizia pe care am luat-o, cu toate că ne simțim vinovați când ne vedem copilul cum plânge la despărtire, intrarea în colectivitate se poate produce blând și poate aduce beneficii.

Fiecare individ se naște cu un potențial de dezvoltare unic asemenea amprentelor digitale. Acest potențial este dat atât de materialul genetic cât și de mediul în care persoana se dezvoltă. 

Nu întâmplator se recomandă începerea grădiniței în jurul vârstei de 3 ani. Până la 3 ani copilul a trecut prin stadiile de dezvoltare premergătoare gândirii, a beneficiat de siguranța cuibului, de rutina necesară și de conectare, sistemul limbic începe să funcționeze și astfel impulsivitatea se reduce și abilitatea de autocontrol crește, crește autonomia, comunică mai ușor (verbal și nonverbal). Toate acestea sunt date care ne indică că cel mic nu mai este atât de mic și că este pregătit să intre în lume un pic pe cont propriu, să primească și să ofere mediului înconjurător.  Ele se pot întâmpla într-un soi de echilibru după o perioadă de adaptare la acest nou.

El, micul om fiind intuitiv va avea impulsul de a se acorda realității, iar noi adulții din jurul lui trebuie să îi arătăm siguranță ca astfel să înțeleagă că grădinița îi produce temeri nu pentru că e ceva rău sau pentru că el nu face față ci pentru că este nou și trebuie timp pentru a se obișnui. Având încredere în forțele sale îi dăm un mesaj pozitiv care îl va urma în viața sa – că poate.

La fel de bine se poate recomanda începerea grădiniței mai devreme; eu personal am făcut această recomandare când în niște situații speciale simțeam și intuiam că respectivul copil are nevoie de stimulare cognitivă și socială (când acasă nu are rutina, când este supra expus gadget-urilor, când are o anume nevoie specială sau tulburare, când dependența de adult și invers îl impiedică să asimileze informații și experiențe noi).

În orice situație am fi și oricând am hotărî să înceapă grădinița copilul nostru, noi ca adulți avem câteva sarcini de îndeplinit: să alegem instituția care răspunde nevoilor copilului și a familiei, să pregătim copilul pentru acest început (mergem cu el în locația respectivă, facem jocuri de-a grădinița, povești terapeutice, îi povestim când va începe și încercăm să anticipăm cum va fi, îl introducem în colectivitate arătându-ne siguri și senini, petrecem timp special după ce îl luăm de la grădiniță pentru a ne reconecta (un timp mai special și mai asumat, poate, decât până acum).

În general adaptarea ține de fiecare individ în parte și de fiecare situație astfel că nu este un patern sau un timp optim. Cu toate acestea s-a observat ca prima lună este o perioadă optimă pentru această acomodare. Dacă totuși se întâmpină dificultăți în gestionare, copilul resimte această perioadă ca un stres intens, apelăm la ajutor specializat (cadrele didactice, psihologul instituției etc).

În data de 10 august, Adina vine în întâmpinarea nevoilor părinților de a întelege și a oferi suport copiilor în procesul atât de fin și complex cum e adaptarea la gradiniță, printr-un workshop de 2 ore, la sediul centrului KinetoBebe.

În cadrul workshopului se vor trece în revistă toate particularitățile acestui proces, se vor căuta soluții pentru gestionarea cât mai optimă a situației, Adina va răspunde întrebărilor adresate de către părinți.

Mai multe detalii găsești aici sau la adresa de e-mail contact@kinetobebe.ro

0

Social Media for Parents sau mama fugită de acasă – cu roz la port și cu toc sub talpă

Încă un pic şi se făcea luna de la adunarea părinților sociali. Dar uite că am apucat să mă adun şi să spun impresii. Însă pe scurt, s-a tot rezumat şi nu aş vrea să repet lucruri.

Bun, am ajuns și anul ăsta la Social Media for Parents și tare mi-a plăcut. Nu pentru că au fost speakeri faini şi sponsori aleși (care au meritul lor, de la care am învățat, evident), nu pentru că nu am apucat să vorbesc cu unul altul, nici poze destule nu am făcut. Mi-a plăcut că am fost fugită de acasă, că mi-am pus cea mai roz cămașă, sandalele pe care le-am purtat de 2 ori de când le-am cumpărat şi m-am simțit bine. Imi plac tocurile, însa nu sunt toc type. Nu ştiu să le port, eu alerg de când mă ştiu şi o pereche de ceva comod tare îmi place. Am scos de la praf rimelul şi rujul. Astea știu să le port.

Am ascultat cu interes, a fost intens și mi-a picat bine la neuroni, am simțit vibe-ul oamenilor pe care îi citesc, cu toate că nu m-am conversat cu mulți.

Ştii, atmosfera se încarcă la astfel de adunări. Pozitiv, energetic vorbind. Se încarcă şi cu aer greu de la prea mult self, image și ego – esteem. Urania Cremene a menționat că se confundă ușor.

La Social Media vezi oameni live, în offline şi e ceva simpatic. Sunt oameni, părinți ca oricare, însă cu spor la condei. Şi creşte admirația pentru că sunt, sub fața de oameni ca mine, ca tine, sunt mult, mult mai mult. Sunt oameni faini, cu idei și proiecte, sunt cei pe care i-ai citit în acord sau dezacord. Nu e musai să cazi pe aceeaşi idee. Tocmai aici e cheia. Fiecare spune ceva şi nu la fel cu altul, cu tine.

Până la SMP de anul ăsta nu l-am ascultat pe Adrian Asoltanie. A fost savuros și mi-a plăcut să ascult cum educația financiară nu este despre bani, ci despre viață.

Povestea blogurilor din ultima parte a fost cu inspirație pentru mine. Admir curajul și motivația unora. Acolo a fost lecția – să ai o idee, să o crești, să devină parte din viața ta.

Mi-aș fi dorit să rămân până la final. Doar că am primit ordin de acasă să nu mai zăbovesc, cum ar fi fost suficientă fuga și e vremea să revin. Loli a așteptat mama roză cu blog ca să îmi povestească că nu i-a fost foame și somn fără mine. Zi ceva. Am scos haina de mama cu blog și am reintrat în hainele de mama Lolitei.

Am ajuns la eveniment cu Miruna – Și Blondele Gândesc şi Carmen – Viața după bebe. Miruna a condus frumos, pe șosea mașina și debate-ul din sală! Pe drum am avut timp de sporovăit despre una alta, în parc fiecare fuge după pruncul din dotare. Ajungem şi la înghețata de care vorbeam, Miruna! Nu am uitat.

Tot evenimentul poate fi văzut aici.

5

8 după 30

Când am schimbat prefixul la 30 de ani a fost petrecere mare. Am simțit cum viața devine mai frumoasă şi cum tot ce nu am putut să fac în 20 și 9 de ani devenea realizabil doar dacă mă gândeam la asta.

18 ani, majoratul, nu au fost anii mei preferați. Eram în perioada de căutare (nici acum nu sunt la finalul căutărilor, dar nu e ca la început): cine, ce, cum, vreau, nu vreau, visez, nu visez. Şi viitorul era o aşa o nebuloasă.

Soră-mea era studentă şi asteptam cu nerăbdarea anii de studenție. Acolo am crezut că vor fi majoritatea răspunsurilor la gândurile mele despre viață adevărată. Păi, au fost cu da şi nu. În schimb am amintiri o mulțime, cu momente frumoase, neplăcute, ridicole, hazlii de râd şi acum, naive, pline de emoție, cu năduf, cu idignare, cu peripeții ca la 20 de ani.

La 22 de ani am terminat şcoala şi parcă mi s-a terminat gazul. Responsabilitatea adultului cu diploma în mână m-a trăznit şi fulgerată am rămas de cât de nepregătită pentru viața de slujbaș şi om al societății eram. M-am regăsit cu greu în ceea ce am făcut la început, am învățat pe lângă, am mai făcut școală, am reînodat prietenii, am stricat altele, am avut parte de o bucătică din viața pe care nu o vedeam la 18 ani.

De pe la 14 ani am avut aşa o chestie să nu îmi fac ziua, să nu celebrez nimic şi m-a ținut până la un 21 de ani. Teama că trec anii şi sărbătorirea lor agravează situația nu ştiu de unde a pornit, dar stiu că m-am lecuit singură. M-a pocnit într-o zi că fiecare an al meu contează şi fac din anul respectiv o sărbătoare. Cu prieteni sau doar cu ai mei, cu tort şi la multi ani scris pe tort şi cântec şi veselie. Şi aşa o ţin şi acum.

8 ani după 30 sunt motiv de bucurie. În aceşti 8 ani am trăit cât nu am trăit în restul anilor. E adevărat că anii 30 sunt cei mai tari, dar trec repede-repede. Când mi-a zis cineva după 30 nici n-ai habar când te trezești la 40, nu am crezut. Mai este un pic :)))

Am făcut lucruri foarte bune, şi doar bune, unele mediocre, am la activ şi lucruri pe care nu le pot îndrepta defel, pentru moment. Am mulțumirile şi nemultumirile mele, am gânduri de umplut romane, am de toate şi nimic cu adevărat valoros material.

Am ceva … o viață plină de dragoste şi nu o pot valoriza decât prin a oferi la fel de mult.

Şi 38 este al meu şi va fi bestial!

photo credit unsplash.com

0

În câteva zile…Social Media for Parents

Miercurea asta voi fi la Social Media for Parents, cel mai important eveniment dedicat bloggerilor de parenting din România, care va avea loc pe 19 iulie 2017, la Hotel Caro Parc. 

Dacă nu ai apucat să te inscrii, degrabă completează aici. Motivul? Iată: Ocazia de a invăța și descoperi noi oportunități de a-ți crește prezența pe rețelele sociale precum și posibilitatea de networking și interacțiune cu alte persoane cu aceeași viziune.

Programul evenimentului poate fi consultat aici

Cele trei sesiuni se anunță extrem de interesante, sper să pot rămâne până la final. Data trecută, Loli, a hotărât că bunicii nu mai rezistă și a dat alarma de venit acasă rapid.

Ca să nu lungesc, că oricum voi reveni cu impresii, iată-mă-s studioasa de anul trecut:

sursa foto: FB Social Media for Parents/ album SMP 2016

Prima participare cu Loli a fost balsam pentru mommy brain-ul meu de atunci și Loli a fost foarte atentă și m-a ajutat cu rezumatul de aici.

A doua oară am lăsat maimuțica acasă și după pauza de prânz nu a mai vrut să stea cu bunicii, că doar ea e fată mare și vrea la conferință și de supărare că nu a putut lua și ea notițe a suspendat (știau toți vecinii) biletul de voie, musai să vin acasă. Aici e povestea.

Bon, acum am purtat deja discuția, știe care e planul, am stabilit cine merge și cât …să vedem ce-o să iasă.

 

TRANSMISIUNE LIVE
Evenimentul poate fi urmarit si live pe site-ul Social Media for Parents sau aici.

2

Dacă aş avea timp (sau dacă nu m-aș grăbi)

Dacă aş avea timp la discreție primul lucru ar fi să stau. Da, să stau şi să mă satur de stat. Sigur nu ar dura mult. Știi și tu…e în firea noastră ca atunci când avem ceva, să fim mulțumiți un pic şi apoi să vrem altceva. Aşa şi cu timpul, eu vreau să stea, la fel și tu, să nu treacă clipa fără să fi făcut ceva însemnat, fără să fi cunoscut o emoție nouă, învățat o lecție prețioasă.

Dar dacă ar fi posibil să am timp, să repet ziua la nesfârșit, atunci:

După ce aş sta şi m-aş sătura de vegetat, privit lumea cu zi şi noapte, aş căuta tot ce nu am avut timp să caut. Pe mine, pe el, pe ea.

Aş căuta toate momentele în care nu am terminat distracția, nu am terminat de râs, plâns, de țipat şi le-aş lua la rând. 

Aş face acelaşi lucru de mii de ori, până m-aş sătura, aş mânca acelaşi fel de mâncare până l-aş arunca, aş juca acelaşi joc până nu ar mai avea sens, aş citi toate poveștile pe care nu am apucat să le citesc cât eram copil. Aş fugi km şi aş învăța să înot. 

Aș trece pe la toți cunoscuții şi prietenii şi le-aş spune toate lucrurile bune, pe care nu am apucat să le spun, mi-aş cere iertare pentru cele pe care le-am zis fără să gândesc, când poate era potrivit să tac. 

Aş munci fizic, cu sudoare, ca să simt emoția, împlinirea lucrului plămădit cu mâinile mele şi fără să-mi pese că nu e munca pentru care am învățat.

Nu aş citi nimic de suflet, căutare, regăsire, conectare. Aș practica şi aprofunda făcând asta. Teoriile să sară în aer!

Nu aş salva nimic, nu vreau să fac bine, nu din nepăsare, ci pentru că înainte de a salva pe cineva, vreau să îmi salvez mie gânduri, oameni, lucruri. 

Mi-aş învinge teama de a sta într-un loc, așezat cu confortul apartenenței undeva şi aş pleca din loc în loc. Azi aici, mâine (care stă pe loc) să încerc să ajung la un acolo, undeva. 

Aş face multe, fac şi acum. E ca şi cum ar sta timpul, nu? Cred că, de fapt, e vorba de a lua lucrurile mai lent, fără goană de parcă s-ar termina zilele și nu ar mai fi nimic. Pot să fac și asta. Tu?

sursa foto: www.lifeofpix.com

1

Un tată de fetiţă modern cu provocări pe măsură – impresii eveniment Modern Dad’s Challenges, editia 2

Evenimentul dedicat taților, Modern Dad’s Challenges, editia 2, a fost unul de succes, după spusele soțului meu Iulian. Țin să îl cred, după efervescența cu care a venit acasă. A avut ocazia să asculte speakeri de care a mai auzit, dar și despre care nu ştia nimic şi a fost plăcut surprins. Totodată, a întâlnit prieteni cu care a împărtășit experiențe, a râs mult şi s-a simțit bine.

Ce i-a plăcut şi a ținut să îmi povestească, fac rezumat mai jos. Iată ce mi-am notat fuguța. Dacă am uitat ceva, sigur mă va trage de mânecă. Îl pun la scris data viitoare.

Bun, să vedem:

Tatăl, înaintea mamei, transmite şi consolidează sistemul de valori al copilului, şi începe de la naştere.

Modul în care tatăl interacționează, socializează cu copilul, modul în care se conecteaza încă de când s-a născut, asigură baza, premise de  dezvoltare sănătoasă psihologică, cognitivă, emoțională.

Jocul nu este doar responsabilitatea mamei, tatăl are rolul lui, copilul este atras de jocul cu tatăl. Tonul vocii tatălui, diferit (nu contează povestea sau cântecul mormăit) captează atenția, ajută chiar atunci când copilul este în suferință. 

De exemplu, Loli a avut colici până pe la 4 luni, se scremea şi chircea de îți venea să plângi alături de ea, poate-poate se linisteşte. Se calma când o ținea Iulian pe piept şi vorbea cu ea orice. Vocea lui, felul cum îi vibra pieptul o liniștea şi adormea. Ştii, contează, să lăsăm tații să fie tați. Să nu vă fie frică că îl scăpa, nu ține bine copilul. Copilului îi este bine oricum, chiar dacă şoseta stă lălâie şi stau îngrămădiți pe fotoliu şi nu pe pat.

Legat de vocea tatălui, fetițele se sesizează mult mai repede la ea decât băieții. Fapt demonstrat!

Felul în care părinții interacționează este important. Astfel, dacă unul dintre părinți folosește un ton agresiv, comunicarea părinților este deficitară, cel mai probabil copilul lor va manifesta agresivitate chiar dacă nu a fost agresat niciodată. Ceea ce setăm în copii contează, se va reflecta în dezvoltarea lor cognitivă, în inteligența emoțională.

Prin joc învață să cunoască mediul înconjurător, să dezvolte deprinderi motrice, cognitive, să relaționeze cu părinții şi cu alți copii. 

Fetele preferă jocurile de rol, le place să fie apreciate pentru ceea ce fac, cum fac, băieții preferă jocurile dinamice, preferă şi competiție, ocazie cu care tatăl îi oferă mediul, cadrul pentru a exersa strategii prin care învață să şi piardă. 

–  Prezența părinților în viață copiilor este necesară all the way, nu doar fizic. Copiii nu trăiesc în alt timp, trăiesc în prezent şi au nevoie de acum, nu de mai târziu. Jocul are 2 componente – învățarea şi vindecarea. Învățarea se face prin cercetare, prin vindecare – se integrează experiențe din viața copilului. Jocul este o formă de comunicare pentru copil, poți afla ce se întâmplă în absența ta (la grădiniță, de exemplu). Adulții (ei bine, o parte din ei) verbalizează supărările, stările prin care trec, copiii – bebeluşii, toddlerii, preșcolarii şi chiar adolescenții până ajung la stadiul de a descrie o supărare, pot fi ajutați să descarce şi integreze emoții prin joc. Jocul îi ajută să se conecteze cu sine și cu cei din jur, eliberează emoții cu cei în care copilul are încredere. Terapiile doar se bazează pe joc, nu? Loli se joacă la terapie.

– I-a plăcut jocul de cunoaștere, imaginație prezentat de Adriana Mitu – Dacă ai fi un animal, care ar fi? Dacă ai fi un fenomen? Care ar fi? Dacă ai avea o super putere, care ar fi şi ce ai face cu ea? Merge oricând și la copii, nu?

Siguranța copilului trebuie să fie prioritară în orice familie. Venirea copilului pe lume înseamnă şi curățenie generală prin nimicurile care pot deveni periculoase în mâinile curioase, copilul trebuie să cunoască, când e mai mare de stadiul de bebeluș: măsurile de siguranță pentru el: cum să evite o situație de risc, cum sa reacționeze într-o situație de risc, să anunțe pe cineva care îl poate ajuta să iasă din situația de risc. 

Leon Magdan, Profesorul de Joaca Itsy Bitsy i-a plăcut mult, a învățat jocuri, i-a plăcut naturalețea lui şi felul de a spune lucrurilor pe nume – ”să ne ridicăm la nivelul copiilor”. Ei știu cel mai bine joaca și părinții sunt de fapt copii mai mari. Ştiu şi eu să fac pisica pe perete. M-a învățat soțul.:)))

Sofia a descris primele ei impresii în calitate de organizator, le aveți aici. Se pare că va fi şi editia a treia Modern Dad’s Challenges, care va avea loc pe 5 iulie, de la 18.30, iar tema dezvoltată împreună cu invitații va fi “Siguranta copilului în masina și călătoriile”, revin cu detalii, în curând.

La ediția a doua a Modern Dad’s Challenges brandurile partenere au fost Cutaden Bebe, Pampers, Editura Philobia, Wooden Toys Crafts, Himalaya Baby Care Romania, Crystal Dental Clinic, Pure Shapes, Sloop, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Web Designer Bucuresti.

Tații au plecat acasă și cu câteva surprize oferite de Wooden Toys Crafts, Asociatia SAMAS, Pampers, Cutaden Bebe, Pure Shapes, Crystal Dental Clinic, Himalaya Baby Care, Editura Philobia si Adriana Mitu.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu și realizat și implementat cu agentia de publicitate Creative Energy Corner.