2

Dacă aş avea timp (sau dacă nu m-aș grăbi)

Dacă aş avea timp la discreție primul lucru ar fi să stau. Da, să stau şi să mă satur de stat. Sigur nu ar dura mult. Știi și tu…e în firea noastră ca atunci când avem ceva, să fim mulțumiți un pic şi apoi să vrem altceva. Aşa şi cu timpul, eu vreau să stea, la fel și tu, să nu treacă clipa fără să fi făcut ceva însemnat, fără să fi cunoscut o emoție nouă, învățat o lecție prețioasă.

Dar dacă ar fi posibil să am timp, să repet ziua la nesfârșit, atunci:

După ce aş sta şi m-aş sătura de vegetat, privit lumea cu zi şi noapte, aş căuta tot ce nu am avut timp să caut. Pe mine, pe el, pe ea.

Aş căuta toate momentele în care nu am terminat distracția, nu am terminat de râs, plâns, de țipat şi le-aş lua la rând. 

Aş face acelaşi lucru de mii de ori, până m-aş sătura, aş mânca acelaşi fel de mâncare până l-aş arunca, aş juca acelaşi joc până nu ar mai avea sens, aş citi toate poveștile pe care nu am apucat să le citesc cât eram copil. Aş fugi km şi aş învăța să înot. 

Aș trece pe la toți cunoscuții şi prietenii şi le-aş spune toate lucrurile bune, pe care nu am apucat să le spun, mi-aş cere iertare pentru cele pe care le-am zis fără să gândesc, când poate era potrivit să tac. 

Aş munci fizic, cu sudoare, ca să simt emoția, împlinirea lucrului plămădit cu mâinile mele şi fără să-mi pese că nu e munca pentru care am învățat.

Nu aş citi nimic de suflet, căutare, regăsire, conectare. Aș practica şi aprofunda făcând asta. Teoriile să sară în aer!

Nu aş salva nimic, nu vreau să fac bine, nu din nepăsare, ci pentru că înainte de a salva pe cineva, vreau să îmi salvez mie gânduri, oameni, lucruri. 

Mi-aş învinge teama de a sta într-un loc, așezat cu confortul apartenenței undeva şi aş pleca din loc în loc. Azi aici, mâine (care stă pe loc) să încerc să ajung la un acolo, undeva. 

Aş face multe, fac şi acum. E ca şi cum ar sta timpul, nu? Cred că, de fapt, e vorba de a lua lucrurile mai lent, fără goană de parcă s-ar termina zilele și nu ar mai fi nimic. Pot să fac și asta. Tu?

sursa foto: www.lifeofpix.com

1

Un tată de fetiţă modern cu provocări pe măsură – impresii eveniment Modern Dad’s Challenges, editia 2

Evenimentul dedicat taților, Modern Dad’s Challenges, editia 2, a fost unul de succes, după spusele soțului meu Iulian. Țin să îl cred, după efervescența cu care a venit acasă. A avut ocazia să asculte speakeri de care a mai auzit, dar și despre care nu ştia nimic şi a fost plăcut surprins. Totodată, a întâlnit prieteni cu care a împărtășit experiențe, a râs mult şi s-a simțit bine.

Ce i-a plăcut şi a ținut să îmi povestească, fac rezumat mai jos. Iată ce mi-am notat fuguța. Dacă am uitat ceva, sigur mă va trage de mânecă. Îl pun la scris data viitoare.

Bun, să vedem:

Tatăl, înaintea mamei, transmite şi consolidează sistemul de valori al copilului, şi începe de la naştere.

Modul în care tatăl interacționează, socializează cu copilul, modul în care se conecteaza încă de când s-a născut, asigură baza, premise de  dezvoltare sănătoasă psihologică, cognitivă, emoțională.

Jocul nu este doar responsabilitatea mamei, tatăl are rolul lui, copilul este atras de jocul cu tatăl. Tonul vocii tatălui, diferit (nu contează povestea sau cântecul mormăit) captează atenția, ajută chiar atunci când copilul este în suferință. 

De exemplu, Loli a avut colici până pe la 4 luni, se scremea şi chircea de îți venea să plângi alături de ea, poate-poate se linisteşte. Se calma când o ținea Iulian pe piept şi vorbea cu ea orice. Vocea lui, felul cum îi vibra pieptul o liniștea şi adormea. Ştii, contează, să lăsăm tații să fie tați. Să nu vă fie frică că îl scăpa, nu ține bine copilul. Copilului îi este bine oricum, chiar dacă şoseta stă lălâie şi stau îngrămădiți pe fotoliu şi nu pe pat.

Legat de vocea tatălui, fetițele se sesizează mult mai repede la ea decât băieții. Fapt demonstrat!

Felul în care părinții interacționează este important. Astfel, dacă unul dintre părinți folosește un ton agresiv, comunicarea părinților este deficitară, cel mai probabil copilul lor va manifesta agresivitate chiar dacă nu a fost agresat niciodată. Ceea ce setăm în copii contează, se va reflecta în dezvoltarea lor cognitivă, în inteligența emoțională.

Prin joc învață să cunoască mediul înconjurător, să dezvolte deprinderi motrice, cognitive, să relaționeze cu părinții şi cu alți copii. 

Fetele preferă jocurile de rol, le place să fie apreciate pentru ceea ce fac, cum fac, băieții preferă jocurile dinamice, preferă şi competiție, ocazie cu care tatăl îi oferă mediul, cadrul pentru a exersa strategii prin care învață să şi piardă. 

–  Prezența părinților în viață copiilor este necesară all the way, nu doar fizic. Copiii nu trăiesc în alt timp, trăiesc în prezent şi au nevoie de acum, nu de mai târziu. Jocul are 2 componente – învățarea şi vindecarea. Învățarea se face prin cercetare, prin vindecare – se integrează experiențe din viața copilului. Jocul este o formă de comunicare pentru copil, poți afla ce se întâmplă în absența ta (la grădiniță, de exemplu). Adulții (ei bine, o parte din ei) verbalizează supărările, stările prin care trec, copiii – bebeluşii, toddlerii, preșcolarii şi chiar adolescenții până ajung la stadiul de a descrie o supărare, pot fi ajutați să descarce şi integreze emoții prin joc. Jocul îi ajută să se conecteze cu sine și cu cei din jur, eliberează emoții cu cei în care copilul are încredere. Terapiile doar se bazează pe joc, nu? Loli se joacă la terapie.

– I-a plăcut jocul de cunoaștere, imaginație prezentat de Adriana Mitu – Dacă ai fi un animal, care ar fi? Dacă ai fi un fenomen? Care ar fi? Dacă ai avea o super putere, care ar fi şi ce ai face cu ea? Merge oricând și la copii, nu?

Siguranța copilului trebuie să fie prioritară în orice familie. Venirea copilului pe lume înseamnă şi curățenie generală prin nimicurile care pot deveni periculoase în mâinile curioase, copilul trebuie să cunoască, când e mai mare de stadiul de bebeluș: măsurile de siguranță pentru el: cum să evite o situație de risc, cum sa reacționeze într-o situație de risc, să anunțe pe cineva care îl poate ajuta să iasă din situația de risc. 

Leon Magdan, Profesorul de Joaca Itsy Bitsy i-a plăcut mult, a învățat jocuri, i-a plăcut naturalețea lui şi felul de a spune lucrurilor pe nume – ”să ne ridicăm la nivelul copiilor”. Ei știu cel mai bine joaca și părinții sunt de fapt copii mai mari. Ştiu şi eu să fac pisica pe perete. M-a învățat soțul.:)))

Sofia a descris primele ei impresii în calitate de organizator, le aveți aici. Se pare că va fi şi editia a treia Modern Dad’s Challenges, care va avea loc pe 5 iulie, de la 18.30, iar tema dezvoltată împreună cu invitații va fi “Siguranta copilului în masina și călătoriile”, revin cu detalii, în curând.

La ediția a doua a Modern Dad’s Challenges brandurile partenere au fost Cutaden Bebe, Pampers, Editura Philobia, Wooden Toys Crafts, Himalaya Baby Care Romania, Crystal Dental Clinic, Pure Shapes, Sloop, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Web Designer Bucuresti.

Tații au plecat acasă și cu câteva surprize oferite de Wooden Toys Crafts, Asociatia SAMAS, Pampers, Cutaden Bebe, Pure Shapes, Crystal Dental Clinic, Himalaya Baby Care, Editura Philobia si Adriana Mitu.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu și realizat și implementat cu agentia de publicitate Creative Energy Corner.

0

Copiii digitali. Unde trasez linia dintre educaţie și siguranţă? 

Fetița mea de 3 ani este un copil digital. Experimentează conștient, să spunem, sau apreciază gadgeturile și conținutul digital de aproximativ un an şi câteva luni.

Înainte de operația de strabism a avut ocazia să privească câteva minute pe zi pe canalul de desene animate dedicat bebelușilor. Pentru că nu puteam aprecia cât vede, traduceam fiecare imagine şi sunet. Era un fel de fundal sonor atunci când împătuream hainele în dulap, ea nefiind dispusă să participe la activitate sau când nu era atrasă de vreo jucărie sau carte.

După operația de strabism de la 1 an şi 6 luni, am făcut pauză de la orice dispozitiv digital care ar fi putut să îi irite ochii, am ales activități care respectau indicatiile medicului curant, a fost o perioadă de recuperare strictă.

La o lună și ceva de la operație a cerut televizorul, îmi indica telecomanda. Și am revenit la canalului de bebeluși, cu program, câteva minute pe zi. Cam în aceeași perioadă a început terapia ocupațională cu un psiholog, într-un centru specializat.

Virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Pentru diversificarea activităților acasă, pe lângă biblioteca vastă, jocuri educative, i-am făcut o selecție, atât pe televizor cât și pe tabletă, de cântece şi imagini intuitive pentru exersarea culorilor, pentru a întări spiritul de observație, abilitatea de a asocia elemente, pentru exersarea/repetarea de sunete etc. Am ținut cont de nevoile ei în alegerile digitale, virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Nu spun că tot timpul a decurs conform planului, am făcut şi excepții privind durata, tipul de activitate ce presupunea privitul într-un dispozitiv. Mă ghidez după nevoile ei de moment și conținut. Aleg ce i se potrivește şi nu o uit în față ecranului. Regula este valabilă şi pentru bunici, deoarece avem casa plină de jocuri, jucării, cărți, televizorul, tableta sunt cu program prestabilit şi nu staționează pe fundal cu muzică sau ştiri. Știți ce spun. Aud des plângeri de acest gen – am lăsat copilul la bunici şi i-am găsit uitându-se la ştiri.

NU recomand, nu sfătuiesc pe nimeni să facă la fel ca mine. Loli a avut nevoie de stimuli vizuali şi stimulare ghidată pentru atingerea unor obiective. Eu am hotărât ca pe lângă terapie să mă folosesc de tehnologie, atunci când am simțit nevoia, pentru a o ajuta.

Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual-reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă.

Acum la 3 ani, apetitul pentru gadgeturi i-a crescut. Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual – reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă. Loli savurează toate fimulețele cu ea, ne uităm și pe cele de la kinetoterapie și TO – facem recapitularea unei acțiuni, discutăm pe marginea a ceea ce face ea acolo. La tv se uită la Mickey, Curiosul George, şi, ocazional, la câte vreun episod din alte două seriale pentru copii. Dacă sunt episoade pe care deja le-a văzut, intuiește replici sau acțiuni. Mă bucur. Înseamnă că a reținut și înțeles povestea. Prin urmare, nu sunt pentru interzicerea totală a dispozitivelor digitale în viața noastră și a copilului meu, cât înseamnă timp petrecut cu el. Pentru că Loli este un caz particular le văd utilitatea pentru activități specifice, le folosim cu moderație.

Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Conţinutul din mediul virtual poate fi educativ și mai puțin educativ, iar eu, ca părinte, nu îl pot controla, însă pot controla modul de precepţie al acestuia și expunerea la el. Prezența mea alături de copil – prin alegera programului, explicarea conținutului, explicarea limitelor de navigare în mediul digital, comunicarea deschisă și conectarea la nevoile copilui, pot asigura, sper, un comportament sigur, responsabil în spațiul digital.

Control parental, pe lângă instalarea de softuri de siguranță, înseamnă, pentru mine, să stabilesc limita dintre oportunitate de învățare și distracție, și să mă asigur că nu sunt eu cel care o încalcă. Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Iată un studiu recent, extrem de util, Părinții copiilor digitali, realizat de Open-I Research – în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie – la cererea Itsy Bitsy împreună cu Orange România.

Statisticile rezultate în urma studiului spun așa:
  1. Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive.
  2.  74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri. Majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.
  3.  Copiii cu vârste între 7-10 au cont pe platforme de jocuri, procentul fiind de 43% ,pentru cei peste 10 ani procentul este 58%. De asemenea majoritatea  copiilor peste 10 ani au cont de e-mail și pe retele de socializare (54% retele de socializare)
  4. Gradul de folosire a sofurilor de control parental nu a crescut in comparație cu anul trecut. 

Din studiu reiese și că principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

În luna mai, Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, printr-o serie de emisiuni zilnice cu specialişti, care îi vor ajuta pe părinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală, de la ora 17:00 și 22:00.

Adina Dumitrescu, cea pe care Loli o întâlnește de două ori pe săptămînă, cu plăcere, într-un interviu dat pentru Itsy Bitsy vorbește despre accesul copilului la tehnologie, cu sfaturi pentru fiecare vârsta în parte. Vă las link aici. Sper să vă fie de folos și să vă ajute în a lua decizia corectă pentru copil și nevoile lui.

Mai multe detalii despre studiul Părinții copiilor digitali găsiți pe www.itsybitsy.ro.

 

 

 

0

Prima dată la film – Aventurile lui Dino

Am fost cu Loli la film. Ne-am pregătit cu câteva zile înainte – Loli mergem la film, într-o sală mare, cu un televizor maare. Uite, avem invitație (și ce invitație frumoasă!), va fi și petrecere cu pirați!

Am fost la lansarea seriei de desene animate „Aventurile lui Dino” by Danonino şi la petrecerea piraţilor. Partea asta i s-a părut fun de pe margine, Loli nefiind pregătită pentru jocuri și concunsuri în cadrul unei petreceri. S-a distrat dansând și alergându-se cu taică-su pe acolo.

Serialul despre care spuneam este disponibil pe canalul YouTube dedicat Aventurile lui Dino, din data de 6 mai.

Animația „Aventurile lui Dino” se adresează copiilor cu vârsta între 3 şi 9 ani şi prezintă aventurile lui Dino şi ale prietenilor lui, Kika, Lip şi Cacau, care au loc pe vasul lor zburător – Atlas. Protagoniștii au abilități diferite și le folosesc în aventurile lor, găsind astfel soluţii la încercările prin care trec. Prietenia, loialitatea, spiritul de aventură şi de echipă îi ajută să descopere și să învețe lucruri noi. Fiecare episod aduce o lecţie socială, emoțională pe care copiii o înțeleg singuri sau ghidați de părinți.

În cadrul evenimentului, am urmărit primele 4 episoade ale seriei, Loli a stat în picioare tot timpul. Vedea mai bine așa. A rezistat la primele două, la celelalte s-a jucat printre scaune, trăgea și câte un ochi pe ecran. Cât timp a stat cu tati în zona petrecerii am ascultat-o pe Monica Reu. De mult îmi doream să o ascult, însă nicioadată nu am apucat să ajung la vreun eveniment susținut de ea. Acum a fost prima oară și a fost excelent.

Monica Reu este Preşedintele Asociaţiei pentru Comunicare Nonviolentă şi trainer certificat al Center for Nonviolent Communication, a adus în discuție subiectul valori, valorile pe care ne dorim să le regăsim în copiii noştri şi apoi în adulţii care vor deveni, despre sursele în care copiii găsesc exemple şi inspiraţie. Totodată ne-a invitat și (am decis să fac, cu mine) la acest exercițiu de explorare a valorilor nostre, cele pe care vrem să le transmitem copiilor nostri.

Prin urmare, te poți gândi și tu la întrebările Monicăi:

Care sunt acele valori pe care aţi vrea să le vedeţi în copiii voştri când aceştia vor avea 25 ani? 

Care sunt modurile în care le putem transmite copiilor noştri aceste valori şi cum îi putem ajută să aibă relaţii de calitate în viaţă?

Cum vedem relația noastră cu copilul peste 25 de ani?

Este realitate, pentru mulți, că abia atunci când devenim părinți înțelegem adevărul despre valori.

Părinții care își doresc anumite calități pentru copilul lor, ajung să aibă un copil cu calitățile respective. Cum face asta? Trăindu-le! Nu prin predică, ci prin exemplu personal. Cred că după primii ani de părinteală nu mai trebuie să îți sublinieze nimeni asta, și oricât de greu ar fi, pentru că nimic nu e ușor și lin, există soluții.

Emoțiile negative nu trebuie evitate, conflictele sunt dificile, dar utile, ne arată că avem ceva de protejat, sunt oportunități de conștientizare că avem nevoie de soluții, să găsim soluții. Generația mea, a părinților mei (nu e valabil pentru toți) învăță acest lucru azi, pentru că parentingul de acum 30-40 de ani nu ținea cont de ideea de invățare prin gestionarea corectă a unui conflict.

Valorile pe care dorim să le transmitem, multe dintre ele, sunt acolo deja, trebuie doar să le vedem și să nu le corectăm. Valorile transmise corect duc la încrederea în sine şi în cei din jur, la încrederea de a explora şi de a încerca lucruri noi, la încrederea de a construi prietenii, adică „autonomie”. Cam asta îmi doresc pentru Loli. Să ajungă acolo unde ea își dorește, încrezătoare și motivată.

O relație solidă cu copilul se construiește, nu vine la pachet din neant, pe parcurs învățăm și noi lecții. Oh, da, Loli m-a invățat lucruri pentru care aș fi invârtit lumea ca să îmi dovedesc dreptatea, ea mi-a arătat că este și altfel, nu doar cum vedeam eu.

Revenind la desenele animate. Un desen bine construit ca acțiune, personaje poate fi folosit de părinţi ca o sursă de conectare cu cei mici. „Aventurile lui Dino”, este colorat, cu personaje vesele, episoadele scurte, bun de savurat cu copilul și purtat discuții pe baza acțiunii, după vizionare.

Evenimentul a fost moderat de Marian Ralea, cunoscutul magician Abracadabra. Petrecerea Piraților a fost pe gustul copiilor mai mari ca Loli, le-a dat ocazia  de a intra în lumea plină de aventură a lui Dino și a prietenilor săi: Kika, Lip și Cacau. Nu au lipsit pirații, s-au folosit săbii (de jucărie :))), s-au făcut întreceri. Petrecerea a fost organizată împreună cu Pam Pam, Căsuța Veselă și Funny Land.

Aventurile lui Dino” cuprinde 20 de episoade, câte 2 episoade difuzate în fiecare săptămână, sâmbătă dimineața, pe canalul de Youtube și LIVE pe pagina de Facebook Danonino.

Iată și câteva imagini, înainte de începerea filmului și din timpul vizionării:

Credit foto: Parenting Ads

Stai că fac poza! Ți-ai găsit…

Marinera :)))

3

Google Analytics și o scrisoare

 Am văzut un serial în care se trimiteau scrisori multe, la timp, cu planuri, cu uneltiri, secrete, caligrafie impecabilă. Nu spun care, va părea ciudat sau fără legătură. Acuma pe mine m-a inspirat şi m-a lovit nevoia de a scrie…cam așa:

Dragă prietene,

DPT- ul de data asta, adică Digital Parents Talk, adunarea lunară mult așteptată de instruire a oamenilor cu blog şi bloggerilor – un concept Parenting PR (pentru care trimit vorbă acum – Mii de mulțumiri, Ana şi Lavinia) a adus o mică lumină asupra cunoştințelor mele despre Google Analytics. A întunecat şi mai rău pe alocuri.

Dar nu asta e marea problemă. Ceva tot am reținut, iar dacă e musai să performez la capitolul ăsta atunci mă înscriu la cursuri de aprofundare. Există OK Institute care are cursuri pe temă şi dacă nu mă dă bărbatul afara din casă cu tot cu blog, atunci chiar am să mă perfecționez. La ediția de sâmbăta, care tocmai a trecut, lecția a fost predată de Bogdan Zaharia fondatorul institutului de mai sus, consultant Analytics, SEO şi mobile.

Mi s-a părut o ediție mult mai friendly față de ultima la care am fost. Poate pe motiv că eram mai puțini şi am reuşit să vorbim unii cu alții mai mult. Deși a fost multă vorbărie tehnică, aplicată, a fost fun.

Am avut parte de chestii delicioase şi calorice. But, bune rău cake pop-surile. Disney Junior ne-a îndulcit şi surprins plăcut cu cadouri. Many thanks!

Prin urmare, când ai blog și vrei să știi cum te descurci, totul este în termeni de statistici din Google Analytics. Nu poți scrie un rând fără să verifici dacă Google indexează sau nu. Realitatea este că nu ştii tu cât ştie Google despre ce ai scris. Google evoluează, iar tu musai să nu rămâi în urmă. Dacă până acum vreo câțiva ani algoritmii erau mai simpli, acum trebuie să te țină laptopul (în cazul în care dai cu el de pământ) şi nervii ca să te poți folosi corect de ceea ce faci şi ce vrei să faci.

Sunt oameni care nu țin cont de Analytics, se lasă purtați de cuvinte şi cuvintele lor se pare că își găsesc drumul către cititori fără să fie nevoie de optimizare şi fac ca bounce-ratingul să fie bun.

Putem trăi și fără GA, numai că o singură dată e suficient să verifici ceva, că te scurma apoi non-stop să vezi pe unde te situezi de la o zi la alta. Câți  au revenit, câți sunt noi, cât şi cum în funcție de ora din zi, de la o zi la alta, lună, an, ce tehnologie folosesc cititorii tăi şi cât de optimizat ești pentru mobil şi desktop, ce trafic ai pe o pagină anume, unde te situezi tu față de alții din industrie.

Iar dacă vrei, aspiri sau deja faci din blogging meseria ta atunci GA pe pâine, every day.

În încheiere, dragă prietene, lucrurile nu sunt aşa complicate cum par. Cu un pic de răbdare, poate nişte cursuri în plus, tainele GA pot fi deslușite. Vorba aia – omul cât trăiește învață.
Îți doresc, dacă te arde condeiul, cititori înrăiți. De restul se ocupă GA, îți va spune el de unde este – pe Glob, pe ce device a citit, cât a stat pe pagină, ce a căutat de a ajuns la tine pentru prima dată şi a revenit mereu.
Închei aici.
Cu prietenie, mulțumiri cât pot cuprinde pentru organizatori, sponsori, şi ţie că m-ai răbdat până la ultimul cuvânt.
Marina
0

Pe locuri, fiţi gata…de aventură cu Mickey şi Piloţii de curse 

Când mă uit cu Loli la desene animate mă apucă nostalgia. Mă bucur în acelaşi timp. Porția de desene din copilărie nu era niciodată îndeajuns cât să fie timp petrecut cu amuzament, lecție sau poveste simplă cu mesaj evident. Cărțile erau baza, erau sorbite cu nesaț la lumină lanternei. N-a fost rea partea asta cu cititul. Frustrant era să privești doar câteva minute dintr-un generic frumos desenat, muzical, cu personaje despre care citeam, apoi după câteva minute din desen să se întrerupă povestea, fix atunci când părea mai interesant.

După ce televizorul nu a mai fost cenzurat şi ne-am săturat de privit, nu în totalitate, la aventuri cu personaje ştiute din copilărie şi cu cele noi, a intrat lumea părinților în vrie: cât, cum, de când (sau niciodată), ce privim şi lăsăm copilul să vadă. Eu merg pe ideea că orice lucru din viața noastră are utilitatea lui atâta timp cât ştim unde sunt limitele şi suntem conştienți de beneficiile lui.

Noi ne uităm cu Loli la seriale dedicate vârstei, dublate în limba română, pentru care avem program şi foarte puține abateri de la regulă.

Fetei mele îi plac filmele de animație cu episoade interactive, discutăm despre ce se întâmplă, încercăm să memoram rime. Dacă la început prefera animațiile cu acțiune puțină, muzică lentă, acum preferă mai mult dialog, dans, cântece, mașinuțe.

Cum fiecare etapă de desene animate este dedicată unui anumit tip de acțiune, cu interactivitate, iată că a venit, şi la noi, vremea poveștilor care oferă lecții educative, amuzament, aventură, joc fără să ceară expres participarea privitorului. Copilul este lăsat să intre în acțiune şi să participe pe cont propriu (în funcție de atenție şi răbdare) la subiect.

Noua animație de la Disney, Mickey și Piloții de curse, difuzată recent pe canalul Disney Junior, diferă de cea pe care Loli o ştie. Şi pentru că este vorba tot despre Mickey Mouse, a stat să vadă până la final. Firul narativ al serialului este mai alert, te prinde în cursă prin rimă, cântec şi replici amuzante, prin tonul dinamic al poveştii.

 

Gașca lui Mickey Mouse este angajată în povestea centrală, dar şi în istorii proprii. Au afaceri de care se ocupă cu plăcere, au parte şi de întamplari distractive în legătură cu munca lor dar şi separat de ea.

Pete este acelaşi poznaș, cu tendința de a ieşi înaintea lui Mickey la orice, dar creativ şi blând, dulce când recunoaște că nimeni nu e în cursă cu el.

Goofy este la fel de împiedicat, simpatic însă isteț şi descurcăreț în felul lui.

Donald este şi rămâne preferatul meu, mai puțin al Lolitei. Ea îl adoră pe Mickey. La Donald nu înțeleg niciodată tot ce spune, este ca un suc spumos, fresh. Face lucrurile pe dos, apoi se supăra şi se descurcă în final. Mickey se bazează pe el.

Minnie este adorabilă ca întotdeauna, gătită cu piese vestimentare consacrate (fundiță, buline, pantofi), plus costume dedicate unei anume acțiuni. Este la fel de binevoitoare, gata oricând să încurajeze şi să ajute când e nevoie. De altfel, ea acum face echipă cu Daisy (Ajutoarele Abile) şi se descurcă cu succes. Abilitățile lor sunt multe şi foarte la îndemână indiferent de situație.

Dacă la Clubul lui Mickey, Toodles era cheia pentru rezolvarea sarcinilor, acum toți se descurcă fără el, uneltele lor fiind idei năstrușnice de moment şi munca în echipă cu prietenii.

Atenția, dacă ai pierdut-o, revine cu ajutorul logo-ului, pe parcursul episodului.

Personajele sunt clasice, însă ancorate la lumea de azi. Au canale de comunicare moderne, telefoane mobile, maşini performante şi pasiuni conforme cu realitatea ultimilor ani.

Fiecare ajutor oferit vine cu încurcături şi faze haioase, cu mici supărări şi soluții salvatoare. Pentru părinți şi copii acest lucru este normalul de zi cu zi. Oricând lucrurile pot să se transforme din haos în amuzament și invers, dar cu răbdare, conectare la ceea ce contează, cooperare, lucru în echipă, totul se schimbă.

Cine nu visează la mașinuțe super colorate, curse pe piste întortocheate, aventură. Loli sigur se crede pe pistă cu Mickey atunci când mergem în parc la mașinuțe.

Imaginația nu are limite când ești copil, fiecare poveste pe care o aude, vede îl ajută să crească, să înțeleagă prin joc comportamente, acțiuni, consecințe.

Primele doua episoade au fost doar începutul a ceea ce cred eu că va fi un serial de succes pentru cei mici şi părinți. Şi părinții au fost copii, nu?

În primul episod Mickey și echipa au fugărit un cauciuc buclucaș, în cel de-al doilea Ajutoarele Abile au avut de furcă cu o pisicuță.

Sincer, aștept să văd ce urmează, care va fi povestea. Data viitoare o las pe Loli să scrie (deseneze) impresii.

0

Banalităţi de marketing în blogging

Banalități de marketing în blogging sună funny tare, a fost tema lunii martie la școala de bloggeri. Deși blog-ul meu are mai bine de doi ani, încă nu am trecut toate informațiile legate de blogging la banalități. Pentru mine sunt realități pe care le descoper, le învăț, încerc să le aplic.

Nevoia blogului meu este de răspândire, eliberare de gânduri, de captare de energie pentru mine, în primul rând. Mi-am propus, după ce am născut, să fac un exercițiu de scriere, de transmitere de emoții și idei, de aici și numele de Un Soi de Blog. Semăn și dezvolt ceea ce cred, ce fac, ce mă impresionează, emoționează, ce știu din experiență. Prima lecție de la Robert Katai, de fapt, prima lecție de când merg la școala de bloggeri – Digital Parents Talks – este despre ce ești: un blogger sau un om cu blog? Cum traiul meu nu e din blogging, sunt un om cu blog. Sună bine, nu? Mie îmi place.

fix sub balonul roz, tastând de zor

Omul cu blog sau blogger, indiferent de ordine și aspirații, trebuie să țină cont de cei 4c ai bloggingului: continut, comunitate, constanta, comunicare. Pentru orice înșiruire de cuvinte și orice exercițiu de scriere ești responsabil. În momentul în care l-ai pus acolo, pentru toată lumea, verifică informația, redă autentic emoția, ține cont de audiența ta, atenție cum te implici și cum răspunzi.

Robert ne-a invitat să ne facem o analiză a scrierii nostre: dacă updatez articole mai vechi, invit oameni să scrie ceva pentru cititorii mei – guest-posturi, cum evaluez relația cu brandurile și părerea cititorilor în legătură cu asta și cu orice postez, ce canale de comunicare folosesc, scriu pentru google (optimizare) sau doar pentru social media, investesc în blog – pe ideea că dacă vrei să faci bani din blog, mai întâi investești – ca un antreprenor deștept?  Imagine my face!

Bun. Analiză serioasă!

După ce ne-am analizat și discutat instrumente de marketing despre cum se fac lucrurile de mai sus, am făcut practică cu www.snacktools.com  și www.notifysnack.com.

Mi-a plăcut de Robert, cu graiul lui simpatic, poți vedea ce pune la cale pe robertkatai.com

A fost o zi de invățare intensivă, mi-a făcut bine, deși mi-a luat o lună să mă apuc de rezumat ziua asta.

 Parenting PR (Ana și Lavinia) au ales o locație aparte, barul Apollo 111 Barul. Cine a mai făcut scoală și a stat în bar, at the same time? Este distractiv! Mulțumesc!

Am învățat cum să ne ocupăm de îngrijirea scrisului pe blog, dar și a corpului. Unul dintre sponsorii ultimelor ediții la care am participat a fost Skin Novels. Săpunurile lor sunt naturale, au un miros și o textură de îți vine să muști din ele înainte să te speli. Fata mea știe. Le-a probat, cu tot cu supraveghere. Într-un viitor post vă spun mai multe despre experiențele noastre gustative și de baie cu ele.

Credit foto: Mihai Răitaru

2

Mickey și Piloţii de Curse – o nouă serie plină de acţiune la Disney Junior

Mimii, Mimi, nuu-i? Da, aşa îl numește Loli pe celebrul personaj Mickey; la fel şi pe Minnie. Treaba cu nu-i începe din momentul în care se anunță genericul de la Clubul lui Mickey Mouse. Nu se uită la niciun episod fără să îl aibă pe Mickey de pluș lângă ea, în brațe, sau pe picioare. Și ca un făcut e de negăsit când se aude – Hei, salutare tuturor, sunt eu Mickey Mouse! Răscolim rapid și după ce dăm de pluș, ne așezăm fuguța pe canapea.

Loli are doua seriale preferate, unul din păcate nu s-a mai difuzat de ceva vreme. Prin urmare, ne uităm cu plăcere, amândouă şi amântrei cu tati, în weekend, la Mickey. Numărăm, facem prezența, spunem cuvintele magice, ne întrebăm şi noi care mick-unealta e potrivită. Suntem fani înrăiți, ce mai! Apreciez calitatea educativă a serialului, este interactiv şi amuzant, potrivit pentru vârstele mici. Un episod durează cât răbdarea Lolitei şi asta e perfect.

Fata mea, deși a văzut reclama cu noul serial, ăla cu tit-tit (maşini) şi o intrigă mult, pentru că nu începe imediat (ACUM!) acest atu (altul), se luptă să aprecieze ca timp că, în curând, adică pe 22 aprilie, ora 10.30, începe un sezon nou, plin de acțiune. Lucrăm la asta!

Serialul va fi o surpriză, cu singuranță, pentru toți prichindeii, cu personajele ei motorizate şi gata de acțiune. Am început deja discuția – ştii mami, de mâine într-o săptămână (spunem zilele săptămânii, pe degete le numărăm) începe Mickey cu tit- tit. Ea e nerăbdătoare, eu şi mai şi. Cine o cunoaște pe Loli ştie că nu păpușile sunt jucăriile ei favorite ci mașinuțele.

Noua animație Mickey și Piloții de Curse își va face debutul la Disney Junior pe 22 aprilie, la ora 10:30. Serialul dedicat preșcolarilor este plin cu aventuri îndrăznețe, avându-i ca protagonisti pe Mickey Mouse, cel mai îndrăgit personaj Disney, și prietenii lui, Minnie, Pluto, Goofy, Daisy și Donald.

Mickey și gașca lui la volanul mașinilor lor unice, vor avea parte de curse amuzante și curajoase în jurul lumii, dar și făcând năzdrăvănii în orașul lor natal Hot Dog Hills. Minnie și Daisy au propria afacere de succes ca Ajutoarele Abile, astfel că de la dădace pentru animale de companie la ghizi turistici, de la agricultură la modă, Minnie și Daisy se bucură de mult succes în Hot Dog Hills.

Am acceptat ca Loli să privească astfel de seriale deoarece sunt create pentru copiii cu vârsta între 2 – 7 ani, iar poveștile sunt concepute astfel încât să împărtășească lecții sociale și emoționale despre prietenie, munca în echipă, optimism și fairplay.

Serialul Mickey și Piloții de Curse are la bază o programă educațională menită să cultive diferite arii de dezvoltare ale copilului: fizică, emoțională, socială și cognitivă, precum și stimularea abilităților de gândire, etice și creative. Poveștile prezentate pun accentul pe modalități multiple de a rezolva diverse probleme și sprijină copiii să dezvolte abilități de gândire critică, dar și perseverență și flexibilitate.

Ca părinte limitez accesul la televizor, aleg seriale potrivite pentru vârsta copilui, nevoile cognitive și niciodată nu îl las singur cu ochii în ecran. Sunt alături, discutăm pe marginea acțiunii, subliniem comportamente, le discutăm, amintim replici și rolul lor. Apreciez calitatea programelor Disney Junior și apreciez invitația adresată părinţilor de a se alătura copiilor lor pentru a trăi experienţa Disney cu poveşti şi personaje magice, muzicale şi naturale, încorporând în acelaşi timp teme specifice de învăţare şi dezvoltare create pentru copiii cu vârste între 2 şi 7 ani.

Și, ca să antrenăm răbdarea până sâmbătă, să treacă timpul ușor, iată câteva fapte reale legate de noua serie:

  • Producătorul seriei Mickey și Piloții de Curse, Mark Seidenberg, a lucrat la un restaurant care servea hot dog din San Francisco, numit The Noble Frankfurter.
  • Garajul lui Mickey din Mickey și Piloții de Curse ascunde mai mulți Mickey decât ați crede.
  • Invitații speciali din Mickey și Piloții de Curse includ personaje îndrăgite Disney precum Chip și Dale, Clarabelle, Mortimer Mouse și Horace Horsecollar.
  • Toate mașinile de curse din Mickey și Piloții de Curse sunt inspirate din personalitățile personajelor.
  • Mașina lui Minnie, Pink Thunder, este inspirată dintr-un automobil din anii 1930 francez – arată ca o fundă și a avut ca sursă de inspirație automobilul Delahaye.
  • Goofy conduce o mașină creată dintr-o cadă numită Turbo Tubster.
  • Mickey, fiind un personaj clasic, conduce o mașină tipic americană clasică – Hot Dog Hot Rod.
  • Pentru că Daisy adoră florile, mașina ei este un dragster Snap Dragon.
  • Mickey are numărul 28 pe mașina lui, simbolizând anul debutului său în Steamboat Willie.
  • Numărul 89 a fost ales pentru mașina lui Minnie și reprezintă cei 89 de ani de când ea a fost creată.Mașina lui Pete are numărul 9, fiind o trimitere la cele nouă vieți pe care le trăiește o pisică.
  • Daisy și-a ales numărul 4 în cinstea celor patru prieteni ai săi – Minnie, Mickey, Donald și Goofy.
  • Mașina sport a lui Donald are numărul 3 – referindu-se la animația Three Caballeros (cei trei caballeros) din care Donald este mândru să facă parte.

Abia așteptăm. Voi? Ați salvat data de 22 aprilie, ora 10.30?

1

Evadare

Ți-ai dorit vreodată să evadezi din filmul tău, din viața ta? Eu da. Îmi doresc să pot să fac asta. Viața mea e bună, am din toate câte un pic. Trăiesc cu emoție, cu bucurii şi cu tristeți. Asta nu ma împiedică să vreau o vacanță de la viață mea. Să plec undeva, pentru o vreme, în alt timp, într-o poveste, poate. Vreau dacă se poate un vis, dar să mă trezesc cu el clar, viu şi să îmi fie rezervor de stare de bine.

Prin liceu am visat o glumă. Serios! Am visat un fel de scenetă ca în Stan şi Bran. Şi toată acțiunea era aşa amuzantă, de m-am trezit hohotind. Râdeam cu lacrimi. Nu ştiu nici acum să povestesc gluma visată, nici atunci nu am putut reproduce. Mi-a dat o stare de bine, de liniște, dar nu liniște din aia aşa ca de comemorare ci una chill, cu zâmbetul pe buze.

Tare mi-ar plăcea un vis din ăsta zilele astea.

Dacă ar fi să fie o poveste atunci să fie răscolitoare, cu emoție de simți că te rupi în bucățele şi cu un final bun, vesel, moralizator, nu clișeu, ci genul care te face grateful şi împăcat cu tot ce e în viața ta.

Dacă ar fi să se petreacă într-un alt timp, atunci să fie în genul “Pride and prejudice”. Cu bal, cu domni şi doamne, cu bârfă, cu snobism, cu măritişuri pe alese şi iubiri furate. Sau un timp care nu există, despre care nimeni nu a povestit, în care se regăsesc probleme actuale şi vechi, ironii şi aprecieri, răutăți, binevoitori şi clevetitori, la un loc.

Și nu aș dori să fiu vreun personaj. Vreau să fiu doar cel care contemplă, se minunează, filtrează emoții, cel care așteaptă secvențele să se deruleze cu sufletul la gură. Să mă regăsesc pe bucăți în personaje, să empatizez, să huidui, să dau din picioare că nu pot interveni în acțiune. 

Dacă ar fi să trăiesc în filmul altuia, aş vrea să nu am nicio putere de a hotărî emoții, acțiuni. Totuşi să pot face ceva, niște mici ghidușii care să mă facă să mă simt precum un spiriduș. Un fir de iarbă să pot mișcă fără  mâini, să spulber un fir de praf de stele.

Ar fi frumos. Şi filmul meu e frumos, mă întorc la el oricând. Mă trage de mână, chiar în clipa asta: Mami, mami…

0

Banana bread fără gluten

Când ai multe banane coapte, iar ritmul de mâncat pus pe slow, faci banana bread sau pâine cu banane.

Noi nu suntem amatori de astfel de inginerii culinare, ne place pâinea adevărată. Desertul la noi nu e cu pâine în denumire:))

Cum nu mă lăsa inima să arunc bananele din frigider, am zis să încercăm rețeta. Am ales-o pe cea a Jamilei. Nu am avut toate ingredientele ca în rețetă (ceva obișnuit la noi, deoarece ne apucă subit gătitul de chestii dulci), am adaptat cu:

Unt clarificat – 60 g

Unt de cocos – 40g

Făina fără gluten Pauly pentru pâine – 260g ( nu am făcut neapărat pentru mândra, altă făina nu aveam în casă)

Restul cantitățitilor le-am pus cu +/- la gramaj:

Zahar-  60g, bananele erau mega dulci, plus ciocolata

Oua – 2 buc

Banane medii – 4 bucăți

Nuci Pecan – 2 mâini zdrobite cu podul palmei

Ciocolată -100g

Sare

Praf de copt

Fără vanilie

A crescut frumos, gustoasă, pufoasă cum spune şi Jamila. Nu am fost aşa încrezătoare în făina noastră, se pare că mixul fără gluten a fost bun.

Poftă bună!