Image
0

Adi

Draga Adi,

Ştii cum visam să avem casele alăturate, cu curte mare şi cu copii care se joacă cu mingea. Acolo la noi acasă, la Roman. Şi noi, în imaginea asta, stăm la poveşti şi cafele. Da, ar fi fost frumos. Ştiu şi unde spuneam că vor fi. Mai ţii minte? Cum stăteam noi la poveşti. Şi cum venea tu din tabără cu atâtea de zis. De nici nu apucam să îţi spun eu una alta. Vorbeam mult, ştiu. Şi nu se mai terminaaa. Nu aveam telefoane mobile, înroșeam cablul de la cel fix cu vorbăria noastră. Tare mi-e dor de noi, de copilele din noi!

20150424_220931

dacă n-am rotit poza asta de o mie de ori și tot așa într-o rână am postat-o :))))

 

Din punctul ăsta de vedere, doar ăsta, îmi doresc ca Loli să crească încet, deoarece tare frumoasă este copilăria şi adolescență.

Ce-am crescut! Suntem mari (pufff, îmi vine să râd), uneori nu cred că sunt mamă, iar Loli e aevea. Câtă minte am? Da, sunt încă copil cu copil (eu cu Loli, iar tu ai o droaie pe cap). Cine ştie? Poate tot vom avea casele alăturate.

Până atunci, Adi, te aşteptăm la noi, să îţi faci drum către noi. Că Loli nu rezistă la 300 de km însă ar vrea să te cunoasca mai bine. Deci, pe când? Şi mai lasă-ne cu școala? E doar o scuză, da. Mie mi-este dor de tine şi am nevoie de prietena mea. Să audă şi Loli vorba multă şi să îmi dreg şi eu înapoi accentul. Prin urmare, lasă vorba de școală acasă,vrem grai moldovenesc.

Te provocăm la drum! Eu pun de cafea, Loli pregăteşte pupicii şi fă antrenament la brațe. Îi place cocoțată!!!

Image
3

Poveste de Botez

Cine a nășit o dată înţelege emoţiile primului botez. Sunt la fel de mari ca cele de la botezul propriului copil. Când botezi ai parte de un mare dar şi primeşti totodată şi o mare responsabilitatea. Nicidecum o povară. Devenind părinţii spirituali ai unui copil te îmbogățești sufletește. Noi am primit cu bucurie voia părinților de a fi legați, pe viață, prin botezul copilului lor, în prietenie și credință.

Am avut parte de tot ce înseamnă tradiţie (slujbă, alai, joc și voie bună) şi ne-am simţit binecuvântați. Chiar dacă nu ne-am dat seama, de toate, atunci. :))) Eu (nana) abia după ce a trecut ceasul evenimentului savurez botezul. Din amintiri, acum sedimentate și în tihnă, fără emoții. Rememorez toate momentele cheie şi îmi dau seama că aşa a fost să fie. Să nu ne abatem de la nimic. Adică: Finuțul să îşi ceară, cu foarte mare ambiţie, darul botezului şi să treacă testul încreștinării ca la carte. Plângând din tot sufletul. :))) Și este de bine, până la urmă. Înseamnă că restul de lacrimi din viața lui vor fi puține, și numai de bucurie. Doar e un mic bărbat în devenire. Şi bărbații stăpânesc emoţiile bine. Prin urmare, atunci în ziua botezului când a fost copleşit de moment, le-a spus frumos şi tare ca să fie sigur că nu îl vor deranja, așa multe, sub ochi, de-acum încolo. Felicitări, Alexandru! Eşti şi ai fost un mare curajos. Chiar dacă nana a tremurat un pic şi a simţit că o lasă braţele, ne-am dat curaj unul altuia și ne-am descurcat. Băița de a doua zi a fost un fleac, cu multe zâmbete și descântece.

Înainte de creștinare, când nu știa ce-l așteaptă :)))) și trăgea un pui mic de somn

Dragă Alexandru, esti primul finuț (primul fiu al familiei noastre) și asta ne aduce noroc şi împlinire. Mulțumim, Simona și Mircea, pentru încredere și pentru dar. Un dar prețios, un finuț drag.

0

Adio, 2014!

Da. Ultima zi din an. Primul an cu fiica mea. Bine, doar 7 luni şi ceva. A fost un an de nedescris! În toate sensurile. 🙂
Şi ca de sfârşit de an, dragi prieteni luaţi, neluaţi, părinţi deja sau în devenire sau accidental, să aveţi parte de un 2015 plin şi de care să vă bucuraţi din plin!
Vă pupăm cu drag.

0

Pupici de la Loli, Cristina!

Cristina. Mami de David. O găsiți aici. E plină de idei și vorbe care îmi plac și sunt ca de la mine de acasă. Astă vară,  pe când eram cu Loli, la plimbare, în parc, trece o subțirică, cu ceva în brațe, pe lângă noi. Eu, fuguța cu Loli, după ea. Ce ai acolo? Până să mă cunosc cu tot parcul, nu aveam cu cine vorbi. Plimbam cărutul în lung și-n lat și întâlneam mame. În fine, întâlneam niște mame.(No offence, așa era sau eram eu neieșită din casă). Cu sprâncenele unite!!!! De unde atâta supărare? Eram și eu la fel, oare? Cine stie? Cristina nu s-a speriat.

La multi ani! Un 2015 plin cu toate bunătățurile! Pupici de peste drum, de la Loli!