1

Siguranţa copilului în mașină – la noi și cum ar trebui să fie – ediţia a treia a Modern Dad’s Challenges, pe tema “Siguranţa copilului în mașină și călătoriile”.

Siguranța copilului nostru în mașină este …nu este sigură 100%. Știm asta, de fiecare dată când plecăm la drum, indiferent de distanță, şi, încercăm să îmbunătățim situația spre 100% safe.

Loli nu a cooperat niciodată la statul în căruț, balansoar din ăla frumos colorat și liniștitor pentru câteva minute (pentru ea şi nervii obosiți ai mamei), scoică, scaun de mașină. Pentru că au centuri! Da, o apuca isteria de fiecare dată când îi petreceam centurile peste umeri şi încercam să fac click-ul final. Cu joc, cântece, mami, nu pornește maşina, poveşti şi alte sfaturi culese de la părinți cu copii înscăunați fără probleme nu am ajuns acolo… să prindem centurile ca în cartea tehnică a dispozitivului.

Am avut noroc până acum. Asta nu mă încălzește deloc, soțul meu conduce impecabil, despre ceilalți șoferi nu pot să spun nimic, nici garanta.

Ce cred, și mă tem de fiecare dată pentru că nu aplic?

Cred că oricând se poate întâmpla o nenorocire cu sau fără centuri şi scaun perfect adaptat şi asigurat. Însă paza bună poate trece primejdia rea, face diferența între rănit recuperabil la rănit grav și moarte. Musai centuri, scaun adaptat vârstei copilului. Piază rea vine pe neașteptate – neatenția ta, a altuia, circumstanțe ciudate în care niciunul dintre cei implicați în accident nu pățește nimic, dar au victime colaterale pentru că le-au pus în dificultate şi care nu erau asigurate cu centuri. Se întâmplă şi e bine să nu ți se întâmple ție, nimănui, de fapt.

La centrul unde merge Loli la terapie m-am întâlnit acum câteva săptămâni cu un părinte şi fetița lui. Făceau recuperare motorie deoarece avuseseră un accident de mașină. Nu mai țin minte exact circumstanțele, ideea este că doar copilul a suferit cel mai mult. Comă, apoi pareza pe partea stângă. Nici nu vreau să mă gândesc la durerea părinților atunci şi acum când știi că, copilul tău zace, suferă şi are nevoie de luni bune de recuperare pentru o clipă de neatenție, pentru că ai luat lucrurile for granted şi te-ai lăsat în voia sorții.

NU faceți ca mine, noi nu călătorim safe, ne dorim şi voi continua să explic fetei mele cum ea va fi în siguranță doar cu centurile legate şi nu doar pe jumătate puse şi cu mine de mână. Pentru că eu nu am reuşit cu Loli să ajung la punctul la care centura să fie rutină şi plăcere, mă gândesc că, deşi ştim textul şi jocurile pentru purtatul centurii,  poate ceva din ce se va discuta la următorul eveniment al taților ne va fi de ajutor. Mândra mea poartă centurile doar la picioare, nu le are petrecute şi pe umeri. Îmi dau termen scurt de asigurat copilul cum trebuie, adică următoarea călătorie. Chiar la supermarket, la distanță de 4 minute.

Scaunul ei este unul bine cotat ca siguranță, utilizat corect, evident. L-am probat în magazin, am discutat ce şi cum la fața locului, l-am testat acasă înainte de îl monta în mașină, am verbalizat şi practicat toți paşii care îi vom avea de făcut atunci când va fi în mașină. Nu ne-a ieşit!

Scaunul auto al Lolitei merge până la 18 kg, se poate folosi cu față către sensul de mers, şi invers. Are protecție cu nişte pernuțe în formă de lăbuțe de urs. Când plecăm aceeași poveste, mergem pa-pa, în scaunul cu mor- mor. Merge până la centură. Rezista puțin cu ele pe umeri, de obicei stau în lateral, pe sub umeri, prinse la mijloc, asigurându-i doar picioarele.

a adormit desenând

Adevărul (care nu ne scuză) este următorul: am acceptat situația de acum ştiind cum a fost începutul. Scoica nu am folosit-o des, era mare, ea copil mic – mic, nu stătea comod, mai mult chircita şi cu nasul în piept, total unsafe, nu stătea nicicum, ce să povestesc de centuri. Numai când o vedea începea să plângă și vorbeam singură, fără ca ea să audă. Renunțam la călătorie, sau acceptam să stea în brațe.

Scaunul pe care îl are acum l-am cumpărat la 2 ani, după multă documentare şi probe. Cu greu a rezistat la probat. A fost greu, nu exista scaun potrivit cu greutatea ei. La 2 ani avea 7 kg, prin urmare dacă ții cont de acest aspect scoica era potrivită pentru ea. Însă nu se potrivea anatomic vorbind. Nu poți ține un copil de 2 ani într-o scoică de bebeluşi, chiar dacă greutatea ei era de 6 luni. Ea voia să vadă, să se miște, cât îi permitea locul, nu să stea relaxată pe spate şi să privească tavanul sau cerul prin lunetă. Ți-ai găsit. Eu aş fi dormit, aşa frumos leagan e maşina, numai bun de moțăială. Nu la ea!

Am ales un scaun care poate fi folosit de la câteva luni până la vârsta de 2-3 ani sau limita maximă de kg. Deci o sa îl avem încă vreo câțiva ani. Acum are aproape 9 kg. Cele care începeau de la 9 kg, atunci când eram în căutări, nu puteau fi luate în calcul.

Scaunul ei are adaptor pentru toddleri (acest lucru îl înalță). Este înalt, după cum spuneam, a contat mult acest detaliu, Loli fiind scundă. Şi aşa puteam povesti ce vedem pe geam. Well, când se uită. Are atâtea stickere lipite că nu vezi mare lucru. Nu cumva sa te atingi de ele că iese cu alt scandal.

Bun, cred că ești în șoc, daar îți reamintesc că au mai rămas 2 zile până la întâlnirea taților –  ediția a treia a Modern Dad’s Challenges, cu tema “Siguranța copilului în mașină și călătoriile”. Nu vă sfiiți să mergeți, Iulian – soțul meu va fi prezent, chiar dacă povestea voastră cu siguranța, cu pusul centurilor merge ca unsă, nu ca la noi. Întotdeauna când vine vorba de siguranță şi viață copilului tău orice informație este prețioasă şi niciodată nu e de prisos.

Iată programul evenimentului. Nu uitați de înscriere, participarea este gratuită, aşa că dați de ştire tuturor. Este un eveniment cu sponsori faini şi surprize. Nimic de pierdut, doar de câștigat informații de la specialiști şi timp de calitate cu alți părinți tați.

Pe 5 iulie, de la 18.30,  la Cafeneaua Happy Cinema (în incinta Liberty Center)

18.30 – 18.45: Înregistrarea participanților & Socializare

18.45 – 19.15: Siguranța auto pentru copii: reguli, obiceiuri ți mituri, Alice Dona, Managing Partner ErFi Kids Romania, Brand Manager Graco USA

19.15-19.20: Sesiune de întrebîri & răspunsuri

19.20 – 19.50: Călătorii cu copii – tehnici de “supraviețuire” pentru părințiRoxana Farca, Travel Writer LumeaMare.ro

19.50 – 19.55: Sesiune de întrebări & răspunsuri

19.55-20.10: Pauza de socializare

20.10 – 20.40: Măsuri de prevenție a accidentelor în mașina în timpul călătoriilorAna Maita, Consilier pentru Drepturile Mamelor Asociatia SAMAS

20.40 – 20.45:Sesiune de întrebîri & răspunsuri

20.45 – 21.00: Tombolă & Socializare

Ediția a treia a Modern Dad’s Challenges este posibilă datorită implicării și susținerii brandurilor: ErFi Romania, Graco Romania, PampersNestle Incepe Sanatos Creste Sanatos, Goodyear, STR8, Wash&Go, Web Designer Bucuresti, Happy Cinema.

Surprize, pe lângă informație:

  1. Un scaun auto Graco Milestone si un inaltator auto Kandi Graco, oferite de partenerul nostru ErFi;
  2. Un set de anvelope iarna UltraGrip Performance, oferit de Goodyear;
  3. Un pachet de Pampers Pants, oferit de partenerul nostru Pampers;
  4. 3 premii oferite de Nestle;
  5. un curs complet SAMASteratul Parintilor, oferit de Asociatia SAMAS;
  6. 7 premii oferite de STR8 si Wash&Go;

Succes și spor la inscrieri! Toate detaliile despre program și participare se găsesc pe blogul Frunzaresc.eu, tații pot participa completând formularul: http://bit.ly/2sLxl8R.

7

Forme, culori, modele de desen 2D pentru 3-6 ani

Am vrut să fac tangram Lolitei. Pentru că nu am găsit nişte desene potrivite vârstei ei şi cum nu e chip să tai ceva prin casă fără să își bage nasul, am renunțat la idee. De fapt am convertit ideea în desene cu forme și culori pentru construcții 2D, care să se potrivească cu formele de spumă din dotare.

A durat vreo oră, după ce am culcat moața, până mi-am găsit inspirația. Ziua nu ai loc de inspirația mândrei de a face lucruri și răsturna casa cu susul în jos. Aseară pe la 11 m-am apucat și m-a prins ziua următoare. Dintre modelele pe care le tot vizualizam pe Pinterest nu se potrivea nimic cu ce aveam eu în gând și ca material de lucru. Erau complicate, nu aveam romb, trapez, triunghiuri mici.

Drept urmare, am încropit desene simple şi câteva mai elaborate.

Ce voiam să urmăresc prin jocul ăsta, pe lângă testarea răbdării mândrei și disponibilitatea (accesibilitatea exercițiului cognitiv) pentru astfel de joc:

recunoaştere de forme

– recunoaștere culori

– recunoaștere desen/model – casă, tren, fluture, barcă 

– să exersăm motricitatea fină şi grosieră

– coordonare mână-ochi

– logica 

– imaginația

– memoria

– răbdarea (de care am amintit) şi …mai zi tu ce a rămas.

Ce a ieșit în final (desenele le-am făcut într-un caiet de activități ca să le avem la un loc/nevoie, să nu le rătăcim, să îl putem lua cu noi în deplasare):

i-a placut ideea, le-a studiat pe rând de am zis că acu zboară paginile, s-a abținut de la rupt😆

– a construit vreo 2 desene – tasele (casele) şi început alte 3, dar avea aşa o lene în a căuta formele

– cel mai mult i-a plăcut să facă baie printre culori, apoi a început să scormonescă în dulap și să facă mare de culori și vorbit la telefonul de jucărie.

 

 

Este un joc de logică şi dezvoltare abilități de geometrie (spațialitate, relația dintre forme simple și compuse, percepția modelului) potrivit pentru 3-6 ani.

Pentru Loli am adaptat desenele la formele cunoscute de ea, la ce aveam în casă. Puteam să fac niște modele mai simple, însă mă cuprinsese focul desenatului, mă gândesc poate că avea mai mult chef. Loli era deja obosită când i l-am prezentat. Fusesem în parc, şi, când veneam spre casă, i-am zis că va fi cald tare azi, vom sta mai mult în casă după-amiază şi că vom facem un joc cu culori şi forme. Credeam că a uitat, dar înainte de nani de prânz tot îmi repeta fome, fome.

Nu a durat mult, îl vom relua, completa cu alte desene pe măsură ce crește și rezistă la prezentat desene complicate, noțiuni abstracte despre forme.

Spor la joc! Să treacă canicula!

6

Hai la film cu bebelușul!

Happy Cinema București împreună cu Asociatia SAMAS organizează primul Baby Cinema din Romania, în București. Un eveniment ce va avea loc o dată pe lună, pentru început, de vizionări dedicate mămicilor cu bebeluși în burtica sau în brate și tăticilor, evident, tot cu bebeluși în brațe sau toddleri de mână. Conceptul e în creștere în străinătate, poate prinde și la noi. Eu abia aștept să merg de film, am 3 ani de stat în casă, fără cinema. Nu se pune când merg cu Loli la filme de desene de 10 min. :)))

Ideea?

Totul a pornit de la dorința mamelor de a ieși din casă, ideal și cu bebe sau toddlerii şi preșcolarii din dotare. Şi unde să te duci vara să te relaxezi? Parcul îl ştii pe de rost, iar la cinema, ar fi un vis, nu?

Aşa cum viață nu se termină când apare bebe (se transformă doar :))), nici filmelor nu le stă bine văzute cu plapuma-n cap și cu sonorul la minim. Ci la cinema! Să fie o experiență frumoasă!!

Bun! Happy Cinema (Liberty Center, etajul 2)  încercă să implementeze acest concept Baby Cinema.

Cum?

Dau sunetul mai mic, AC-ul la o valoare decentă, luminile rămân semi-aprinse, nu vor rula trailere și reclame. Se vor amenaja spații permanente de schimbat copilul și unul temporar pentru alăptat și discuții cu educatorii prenatali – moașe, asistente medicale, kinetoterapeuți.

Cafeneaua din cadrul cinema-ului are un mic spatiu de joaca ce poate fi folosit în cazul în care bebe nu se linisteşte nicicum în timpul filmului, sau dacă familia vine însoțită de un frate mai mare, pentru care proiectia nu ar fi potrivită.
Cinematograful va fi dotat cu mese și consumabile oferite gratuit (scutece, aleze, servetele) de Bella Baby Happy Romania.

Prima vizionare va avea loc pe 17 iunie, ora 12:00, cu filmul Rough Night, o comedie pe cinste cu Scarlett Johansson.
Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=5jRNDOZnGKU

Biletul: 22 lei/persoana+bebe
REZERVĂRI BILETE https://www.happycinema.ro/rough-night/

Detalii în plus aici 

Acum, dacă vrei o invitație de familie (2 adulți și 2copii sau 2 adulți și un copil), lasă în secțiunea de comentarii, după articol, o amintire despre prima ta experiență la cinema.

Hai cu amintirea, hai la film cu bebelușul!

 

LATER EDIT: Felicitări Mihaela Encica și Georgiana Ioana Nițu, ați câstigat câte o invitație de familie.
Ne vedem mâine la film!

36

Cum funcţionează rutina la noi (și o invitaţie la concurs)

Rutina bate-o vina. Adulții spun – off, rutina, să evadăm, să ieșim din ea. E salvatoare de cele mai multe ori. Apreciem, totodată, mai mult vacanțele şi întâmplările frumoase. Pe de altă parte prioritizăm, planificăm, atingem obiective urmând o anume rutină, nişte paşi prestabiliți. All true!

Să începem cu începutul. Când lumea e mare şi plină de necunoscute, devine copleșitoare şi de speriat? Daaa, mai ales când suntem mici, abia ieșiți la lumină. Rutina pe Loli, pe noi, părinții ei, ne-a ajutat. Ne ajută şi acum, la 3 ani. Nu există dată de expirare pentru rutină, pentru planificare. Nu înseamnă plictis, creativitate zero. Revin la ideea asta.

În primele luni cu mândra ne-am organizat să delimităm ziua de noapte cu activități de dimineață, de zi şi de seară. Nu te gândi la chestii complicate, pentru început – bună dimineața, scos pijamaua, pa-pa tati la uşa, tragerea draperiilor pentru a pătrunde lumina, apoi seara, baie, cântat Alunelu etc. Aşa am putut să ne linistim somnul cât de cât. Nu menționez trezitul pentru alăptat, ideea era ca totul să se desfășoare cu o oarecare predictibilitate care să îi confere siguranță, linişte, să eliminăm agitația (mamei, în special :))

După câteva luni cu copilul ştii lucruri despre el, l-ai descifrat un pic, ai învățat cum reacționează la stimuli noi, la tine, la starea ta, la atmosfera din jurul lui. Ținând cont de nevoile copilului poți adapta ritmul unei zile. Când Loli a început să fie tot mai conștientă de mediul înconjurător, am tot adăugat activități de joc, de gospodărie care să o stimuleze, să o ajute să înțeleagă cum funcționează locul unde trăiește, să se ghideze folosind repere simple.

Toate făceau parte din rutina zilnică. Nu făceam şi nu facem zilele identice, ci rezolvăm nevoi, încercăm să nu ne agităm (ne şi agităm) făcând sute de lucruri, pe grabă, uitând scopul şi ideea de la care am pornit. Produce haos pe plan interior şi exterior. De cele mai multe ori ne iese, avem şi zile când domnește haosul şi plânsul și râsul în hohote, toate în același timp, sau separat. Toate zilele, cele organizate şi neorganizate sunt ok, ajută la dezvoltare, sunt oportunități de învățare. Rutina oferă siguranță, disciplinează modul de gestionare și relaționare a unei activități. Lucrurile noi, în afara celor planificate, oferă perspective, adaugă experiență în realizarea de activități conexe, asemănătoare cu cele știute, însă diferite.

Rutina nu trebuie să fie ca și cum ne-am înrola copiii în armată, riguroasă, deloc creativă, no fun pentru că devine obositoare, cui i-ar (mai) plăcea? Ar mai coopera vreunul? NU!

În  fiecare zi facem cam aceleași lucruri, şi, nimic nu ne opreşte să le facem distractive sau diferite. Un cântecel, un joc, o prinsa prin casă între atârnatul rufelor şi terapie. 

Pentru Loli am făcut acum ceva zile niște carduri de rutină. M-am gândit că vizualizând acțiuni (una, în particular) o ajut să le încorporeze mai bine mental şi să i se pară distractivă goana după….ce urmează, din clipa în care a făcut ochi.

Well, este work în progress. Totul a pornit de la oală. Era prietenă cu ea, apoi s-au certat, apoi refuz total. Te anunță când face ceva, însă pe ultima sută, când pusul la oală este inutil. Cu prinsul părului, moțat-ul în codițe stăm bine, îi place când nu o deranjează părul, e acolo pe lista cardurilor. Nu am făcut carduri doar pentru nevoia ei de moment, ci ca să schimbăm dădăceala/ lucrurile care le face din plăcere în altceva diferit.

I-am organizat cardurile pe un panou, le-am pus la vedere, le-am identificat, studiat, a şi mâzgălit pe ici-colo. Nu i-a displăcut ideea.

Iată ce distractiv i s-a părut într-o dimineață statul pe tron. Cu tot cu carte, fix la pagina cu tema în cauză😂

Au urmat vreo 3 zile cu NU şi la oală şi la card şi la explicații.

Depinde de copil, de dezvoltarea lui cognitivă, de modul în care ne conectăm, gestionăm lucrurile la rândul nostru (puterea exempului), să își formeze anumite deprinderi. Ajutându-l, susținandu-l ajunge şi acolo. Musai răbdare! Așa îmi repet eu într-una. Probabil aşa e şi la tine. Dacă nu, nu-mi spune.Te invidiez, deja.

Bun, dacă ești pe aceeași barcă ca mine, hai să îți spun ceva. Am 2 seturi de carduri, pentru fetițe și băieți de la Dezordonici.ro.

Sunt simpatice, sunt grupate pe activități uzuale şi de divertisment, sunt sub formă de magneți de frigider. Puteți să vă jucați cu ele, să le folosiți după nevoi.

Prin urmare, vă invit la Concurs, premiile vor fi 2 seturi de carduri – unul pentru un băiețel norocos și unul pentru o fetiță norocoasă.

Părinți, iată ce trebuie să faceți pentru a vă înscrie în concurs:

 răspundeți printr-un comentariu, pe blog, la întrebarea: Ce activitate zilnică a copilului vă dă cele mai mari bătăi de cap? A noastră știți deja care e 🙂

like paginii de Facebook Dezordonici.ro

distribuie public acest articol cu concurs, poate îl vede cineva cunoscut şi puteți folosi cu rândul cardurile

dacă vrei să ştii ce mai pregătesc cei de la Dezordonici.ro, opțional, te poți înscrie la newsletter-ul lor (se lucrează încă la site, în câteva zile se va lansa și poți fi printre primii care află vești de la ei)

Puteți să vă înscrieți la concurs până pe data de 22 iunie 2017, ora 23:00. Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți folosind site-ul www.random.org și vor fi anunțați pe pagina de Facebook a blogului, la finalul acestui articol și prin e-mail.

Mult succes! Și zile frumoase alături de prichindei.

Later edit: Câstigătorii concursului sunt Irina Condrat – setul pentru fetiță și Catalina Costin -setul pentru băiat.

Vă mulțumesc pentru participare!

4

Vacanţă fără stres? Da, cu tot cu copil!

Vacanță în 3, la Barcelona, fără stres? Aşa mă temeam înainte de plecare că nu se poate. A fost minunată! Iubim Barcelona. O vom revedea, cu siguranță. Are climatul care îmi place mie, cald cu briza mării, am prins perioada când este vizitabilă ca temperatură, nici prea cald, nici ca acasă (încă nu venise căldura în București). Oamenii vorbesc mult, sunt gălăgioși, iubesc copiii, însă sunt şi liniștiți cu tot cu vorba lor grăbită. A căzut Loli cu nasul în nisip la un loc de joacă și au sărit copii să întrebe de ce plânge, să o îmbuneze – que pasa?

Prima noastră zi în Barcelona a fost neașteptat de frumoasă. Loli după un zbor agitat, după ce am jurat că nu mai plec de acasă cu ea până face 10 ani, at least, ca să gestionam mai bine agitația legată de presiune, zbor, am avut o primă zi de vis. Ce cărți, jucării, nimic nu îi trebuia…

a deschis și închis de mii de ori hubloul, a tras cu ochiul la vecinii de pe scaune, a stat în capul lui Iulian tot zborul, se vede fața lui mulțumită, nu? :)))

Am ales un traseu uşor, ca pentru prima zi. Plimbare prin Port Vell, vizită la Oceanarium, admirat clădiri, scufundat tălpile prin nisipul de pe Barceloneta, dus mândra la locul de joacă din zona unde stăteam.

La Oceanarium a fost încântată, a alergat de colo-colo, s-a jucat în spațiul destinat copiilor cu chestii senzoriale şi a hrănit peștișorii bebeluşi. Nu ne-am grăbit la Oceanarium, după hrănit peștii, zburdat de la un acvariu la altul, a obosit şi s-a culcat. Noi între timp am văzut cum se hrănesc rechinii, am reluat traseul pe unde ne-a alergat mândra şi nu prea am văzut mare lucru prima dată. Când s-a trezit am stat la cafeteria de acolo şi a mâncat. Aveau mâncare gătită şi tip fast-food. I-am luat paste cu sos. Am zis sa începem cu mâncarea preferată. Nu le-a poftit, aşa că am scos borcanelul cu mâncare adus din România.

Eu nu sunt fan borcănele cu mâncare, Loli este. Când ne-a lovit disperarea la 2 ani şi şi-a ales singură borcanul de pe raftul magazinului cu gând de miam-miam, am cumpărat şi aia a fost. Mănâncă mâncare gătită, ocazional cumpărăm mâncare bio la borcan. La restaurant Loli nu mănâncă, te duce, te trage de mână că vrea miam – miam şi când vine mâncarea nu mai vrea. Ajungem să comandăm multă mâncare pe care o mâncăm noi. Ea scândură, noi bușteni.

Am ales varianta mâncare la borcan bio pt copii, pe perioada vacanței, cât eram prin oraș. Nu am cărat de acasă, am avut unul pentru avion, pe care l-am folosit în prima zi, apoi am cumpărat de acolo. Am gătit şi unde am stat noi. A mâncat cu poftă (never at home) supă de pui cu usturoi făcută de gazda (prietena) noastră Raluca. Nici acum nu mi-am revenit după pofta de mâncare din vacanță! Am cumpărat fructe şi ronțăieli fără lapte și gluten de care mânca şi acasă gen Organix, covrigei Schar, biscuiți, pâine și nachios fără gluten și sare.

Ca întotdeauna, când plecăm pe undeva, cea mai mare frică a noastră este mâncatul. Loli nu iubește mâncarea, înainte de plecare a avut perioada cu nazuri maxime şi mă gândeam că o să îmi crească tensiunea printre străini la treaba asta şi o să am o vacanță plină de tristețe şi stres. Dar nu a fost! Fata mea a fost relaxată, a savurat vacanță şi nu cred că am menționat clasicul Loli, e ora de masă, acum stăm să mâncăm.Tot a mâncat, ras cu lingurița, de a curs cu rugăciuni în gând. Nici nu credeam că mai ştiu.

După masă am poposit pe celebra Barceloneta. Așa mult i-a plăcut nisipul, marea, că nu voia să plece de lângă Mediterana. Și era un soare, de te topeai. Barceloneta are plaja cu nisip fin, nu neapărat de la natura, am văzut cum suplimentează cu nisip, malurile sunt un pic abrupte. Pui piciorul în apă şi cazi până la genunchi. Nu era apa mega caldă, dar nu conta pentru Loli, nu voia în ruptul capului să plece. Să stea acolo la mal, să i se spargă valul de picioare.

Prin urmare, a mâncat fără nazuri, a stat în căruț la fel. Iar ea nu adoră statul în căruț ci hopa sus la mama sau tata. Ne călărește pe rând, să nu suferim de nebăgare în seamă. Acum a preferat să vadă, să fie dusă ca o printesita.

A doua zi am fost în Parc Guell, Parc Tibidabo. Pentru toate obiectivele bifate pentru vizită am cumpărat bilete online din Romania. Este un pic mai ieftin şi nu astepți la cozi interminabile, mai ales cu copii mici. De data asta a fost ceva mai obositor traseul. A mâncat, dormit, nu a impresionat-o prea mult reptila celebră din Parc Guell, voia să pună mâna peste tot pe unde curgea apa, pe toate chestiile colorate pe unde ni s-a atras atenția să nu atingem. S-a supărat tare că nu a putut să escaladeze chestii pe acolo. Câteva lacrimi, câțiva pupici, și-a revenit!

Cât a mâncat mândra ne-am delectat cu o o bere bună, tapas, apoi ne-am plimbat cu funicularul până la Tibidabo. Acolo ne-am urcat într-un iuj, carusel, ciocan – nu ştiu să-l numesc- înalt, din care am făcut poze. A alergat Loli peste tot, a urcat treptele catedralei de acolo, a ronțăit fructe şi biscuiți. A fost mulțumită de traseu, de cum a decurs ziua, pentru că seara ne-a lăsat (pentru prima data a dormit neîntrerupt până pe la 1 noaptea) să stăm la poveşti cu prietenii noștri la care am stat. Copilul a dormit singur, fără ca noi să privim disperați în camera de supraveghere. Da! Acasă e întotdeauna pe un device, după ce adoarme.

    

A treia zi am început-o cu Sagrada Familia – când am ieșit de la metrou mi-a intrat în ochi. Mi-am ridicat privirea de la căruț, urcasem cu liftul la suprafață, şi a fost momentul wow. Biletele pentru Sagrada le-am cumpărat online, de asemenea. Cât am așteptat să se facă ora de intrare, am fugărit cu Loli porumbeii din parcul de lângă Sagrada. Ea era foarte fericită cu pietrișul şi cu florile din parc, nu o interesa catedrala cea frumoasă Sagrada, cu toate formele şi reprezentațiile elaborate.

După Sagrada cea fără interes, fata mea a vrut înainte de Rambla să mănânce şi ne-am oprit la o terasa. A mâncat, s-a plimbat un pic pe lângă Casa Milà – La Pedrera sau Cariera de piatră şi Casa Batlló şi aproape de Piața Catalunya a vrut nani, să așezăm căruțul, să se acopere cu aleza cu girafe şi a adormit imediat. Cât timp a dormit ne-am plimbat prin La Rambla, am intrat în La Boqueria. Acolo e paradisul cu mâncare, leșini de poftă dacă nu cumperi ceva.

   

Înainte de Rambla, imediat ce a dat stingerea în căruț, i-am cumpărat o roată de plimbat (oata) – cea mai ieftină, am lăsat-o în Barcelona, deoarece acasa are 3. Loli s-a trezit după vreo oră, roata a fost surpriză şi era aşa fericita. Peste tot a plimbat-o. Chiar şi în  Palau Guell. Prin urmare, am vizitat împreună cu oata Palau Guell. O minunăție palatul doar că roata ne încurca groaznic, știți cum făcea acolo în palat, nu auzeai nimic în audioghid. Am vizitat pe fugă din cauza asta. A fost frumos oricum, neinteresant pentru ea că avea o roată de plimbat.

După Palau Guell, culmea, a vrut copilul să mănânce, again, şi să se uite la Curiosul George. Da, am luat și tableta cu noi, cu o selecție de episoade din serialul ei preferat. Am oprit la un restaurant indian, ieftin chiar, am mâncat și noi de simțeam că pocnesc. Picant tare, dar bun. Mândra a mâncat mâncarea ei, a ciugulit și din mâncarea nepicantă.

Ziua trei a fost o zi plină, foarte călduroasă, ne-am întors acasă la prietenii nostri cam fără vlagă, să facem baia şi nani conform doleantelor mândrei. Loli ne-a culcat pe toți, eram rupți de picioare. :)))

A patra zi am fost la Zoo şi Parcul Ciutadella cu cascada frumoasă, am trecut pe sub Arcul de triumf din Barcelona. 

Am stat jumătate de zi în zoo, acolo am mâncat de prânz și a făcut și somn de beauty.

În parcul La Ciutadella am stat pe bancă la umbră, am admirat cascada, s-a jucat în nisip, ar fi încercat și apa, but mama vigilenta nu a fost de acord. Din acest motiv nu a vrut să stea la poze. Să nu cumva sa îi iei luciul.☺

Arcul de triumf este tare frumos, din cărămidă roșie, cu esplanadă plină de turiști, baloane – le-a fugărit Loli, diverse nimicuri expuse de vânzători ambulanți.

Seara, după masă, a cerut să facă baie – baie în cadă (noi avem cabină de duș acasă, a fost mega mulțumită cu fiecare bălăceală de seară), a adormit imediat ce i-am pus pijamaua.

Loli, după 4 zile de vacanță, a ajuns să iubească căruțul, plecatul în excursie în fiecare zi. Cum termina micul dejun, musai să plecăm pa-pa.

Așteptând răbdătoare plecarea – răbdarea nu e punctul forte la Loli!

Ziua 5  – Plimbare relaxată prin Piața Espanol, Poble Espanol, urcat cu funicularul pe Dealul Montjuïc, văzut fântănile magice ce se scaldă în lumină noaptea …pe zi. Well, next time!

Seara am ieșit în oraș. Acasă nu ieșim cu Loli la terasă, ora 8, 8.30 fiind ora ei de nani, pe care am ținut-o (încercat, reușit majoritatea zilelor, era obosită!) şi în vacanță. Dacă ziua nu era ca acasă, seara am respectat rutina de cină, spălat dinți, baie, pijama, nani. Daar… în acea seara am ieșit în oraș, am pregătit mândra cu explicația că mergem la restaurant, dacă vrea să mănânce îi luam ceva, dacă vrea joc, ne jucăm, dacă vrea nani, pregătim căruțul şi păturica și face nani. Pe drum a adormit în brațe, apoi am mutat-o în căruț. A dormit bine mersi, iar noi am servit tapas și bere în tihnă.

Ziua 6 – Am fost la Montserrat (Muntele Sfânt). Se poate ajunge cu trenul, noi am mers cu maşina. Drumul durează cam o oră, cu ambele. Am stat aproape toată ziua pe acolo. Mănăstirea este foarte frumoasă, peisajul minunat, poți urca cu funicularul și alege un traseu la înălțime care să îți umple sufletul și ochii de natură, munte. Toate traseele erau de 40 – 45, chiar 60 minute. Ne-am plimbat un pic pe acolo, nu am făcut vreun traseu, poate data viitoare când va fi Loli mai mare.

Seara am fost cu Loli la locul de joacă, apoi pe plaja El Prat de lângă aeroport. Briza era destul de puternică în acea seară, noroc că am întotdeauna haine în plus, pentru că am îmbrăcat mândra cu vreo 3 straturi. S-a jucat în nisip. Era în lumea ei, nu aveam îndeajuns jucărele pentru nisip, ne-am descurcat cu ce aveam şi scoici. Nu o mai dezlipeam de pe plajă. Ar fi vrut şi în apă. Cu greu a convins-o Iulian să renunțe la idee.

Cu Raluca şi Bogdan. Vă pupăm!

Ziua 7, ultima zi, ne-am întors la plaja Barceloneta. Am mâncat la Wok Barcelona fructe de mare proaspete. Nu au tentat-o și pe Loli, a mâncat paste la prietenii nostri după care ne-am dus la locul de joacă. Avionul a fost seara. Loli s-a obosit pe mașină, la locul de joacă, în avion nu voia să doarmă, s-a cățărat peste tot. Când în sfârșit a adormit eram şi noi leșinați, ajunși la București.

Prima zi acasă, cu greu ne-am mișcat, eu cu Iulian am fost tare somnoroși. Ea era fresh după jumătate de noapte dormită în avion, jumătate pe patul de acasă. Ne-am dus şi la terapie în prima zi, s-a descurcat excelent, la kineto nu a protestat. Să tot mergem în vacanță, zic!

Ne-am resimtit după fusul orar schimbat şi vremea de acolo. În zilele fără terapie, nu ne-am dat jos din pat înainte de ora 10!!! Da, în trei ani de zile nu ne-am trezit mai târziu de 7.

A fost o vacanță reuşită în trei, în tihnă, exact cum mi-am dorit înainte să plec.

Tips – Înainte de a pleca am făcut un search pe net, ne-am inspirat în organizarea traseului de pe blogurile de travel, ne-am pus vreo 2 aplicații pe telefon cu obiective, trasee Barcelona, ne-am scos dinainte pe hârtie cum să ajungem la obiective – stație metrou sau tren, am printat informații de citit pe drum și la fața locului. Nu am achiziționat Cardul Barcelona cu călătorii și vizite gratuite la vreo câteva obiective ci T10 transport card. Cred ca am folosit vreo 2 în total, mult mai avantajos, poți călători pe toate mijloacelede transport în comun cu el, plus funicularul. Nu am avut bagaj de cală, ne-am organizat în 2 rucsaci și un troller de dimenisuni medii și a fost ok. Am stat lângă un Carrefour (este bine de bifat, de acasă, pe unde sunt supermarketurile, ca să mergi la sigur), am cumpărat de acolo ce nu am luat  îndeajuns – gen scutece, șervețele; prețurile sunt la fel ca la noi, chiar nu avea rost să îngrămădim bagajele inutil.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva!

2

Carduri rutina zilnică

Nu ştiu cum e la tine, la noi acu vreo două săptămâni Loli a avut perioada lui Gică Contra, Drama Queen şi nu mai ştiu care se înscriu în categoria asta, de am crezut că am să albesc definitiv. Toate ideile Lolitei de nu mănânc, nu oliță, nu aia, nici aialaltă, mă supăr din orice mi-au zdruncinat nervii. De atâta tâfnă abia i-am ținut în frâu.😊

Ca să îmi liniştesc firea am zis să facem rutina more fun. Aşa că am scormonit Pinterest-ul după niște carduri cu rutina zilnică. Erau multe modele, free şi pe bani, dar nu le-am am găsit pe plac (atunci, acum vreo două zile după ce m-am muncit cu desenatul și am muncit și pe alții, parcă am găsit ceva), pe nevoile moaței. M-am apucat de desenat, apoi căutat aplicație să le fac oacheşe din telefon, că la desktop am interdicție. Nu mă suportă mândra la calculator.

M-am chinuit eu într-o seară, dar nu îmi ieșea mare lucru, aşa că m-am rugat de prietena mea de la etajul 5 care m-a ajutat cu prelucrarea, colorarea desenelor.

Le poți descărca şi tu (dacă le găsești utile).

Modul de aranjat, undeva la vedere, se face în funcție de spațiu, de ideea de moment. Arăt într-un viitor post cum am lucrat noi afișajul şi cum a primit Loli cardurile.

Descarca carduri rutina zilnica partea 1

Descarca carduri rutina zilnica partea 2

Descarca carduri rutina zilnica partea 3

1

Un eveniment dedicat taţilor – Modern Dad’s Challenges

Iulian s-a temut de ideea de a deveni tată. Nici eu nu am fost vreo curajoasă, mă treceau fiorii când aveam în cap imaginea cu mine în postura de mamă. Ne-am dorit copii, doar că nu ne împăcam cu toate preconcepțiile legate de ce înseamnă să fii părinte, de tot ce ne-a vârât direct pe creier societatea, de-a lungul timpului, în materie de parenting, prietenii fără copii și cu copii până să ajungem acolo, în postura de părinte. Realitatea este aceea trăită, iar până devii părinte, toate cele auzite și vorbite în materie sau pe lângă sunt de cele mai multe ori exagerări, fabulații, aprecieri prea moderate.

Nu m-am așteptat să îi vină soțului meu aşa natural să fie tatăl fiicei lui. Mulți nu pot accepta prezența copilului, nu că nu l-ar iubi, îl iubesc şi se tem de el, de schimbările care vin odată cu el. Iulian a iubit-o din prima, fără teamă, fără să se simtă amenințat de prezența ei, cu ea în brațe s-a simțit complet. Nu doar eu cred asta, o spune chiar el.

Mie când mi-au dat-o în brațe, la spital, am avut momentul acela copleșitor de neîncredere că nu voi putea crește un omuleț, dependența ei m-a năucit groaznic, dragostea pentru ea m-a bulversat. Viața mea avea altă perspectivă. Despre depresia de după naștere nu pomenesc, și eu eram completă, doar că, la început, nu vedeam asta încă. Despre mine și ea vorbesc tot timpul.  Acum îți spun despre tatăl copilului meu şi un eveniment dedicat taților.

Tatăl Lolitei este tati iam adică tati ia-mă, tati pa, tati da, tati pot, tati nutati oricând vrea ea, cum vrea ea, şi cu cât vrea ea să se joace, danseze, cânte, plângă, râdă. Au jocul lor, vorba lor, înțelegerile lor, gestica lor, au lumea lor când vor şi cu acces după o singură voce. A ei. Dacă nu e loc pentru altcineva, apoi nu este. Eu rămân privitor, admirator. 😊

Jocul lor este diferit de jocul meu. Îi apropie şi conectează frumos, în felul lor special. Dacă de la mine ştie lucruri într-un anume fel, de la el ştie în alt fel.

Pot spune că au un stil anume tată – fiică de a face treburi gospodărești, au tabieturi, ritualuri. Încerc să nu mă amestec, să nu corectez sau adaug, deși îmi vine, pentru că așa învață copilul că există variații pe temă, că lucrurile se pot face diferit cu aceeași finalitate și nu este totul doar cum vede mama sau…tata.

Familia clasică mergea pe modelul mama are grijă de copii şi tatăl este cel care susține material familia, implicat mai puțin în creșterea urmașilor şi în treburi ce țineau de organizarea educațională, nevoile emoționale ale membrilor mici ai familiei. Bine că lucrurile nu mai stau aşa, de ceva vreme, sau sunt din ce în ce mai puține cazuri, astfel că în majoritatea familiilor, ambii părinți asigură stabilitatea financiară şi îndeplinesc (cum se pricep) siguranța educațională, emoțională, socială a copiilor.

Tații de azi sunt mult mai implicați atunci când vine vorba de copiii lor, se documentează, aplică rodul documentarii lor, sunt conștienți de imaginea şi importanță lor în dezvoltarea copiilor lor. Aici se încadrează și soțul meu și mă simt norocoasă.  

Dacă e să o luăm științific, pentru cei care se îndoiesc de rolul tatălui, atunci iată: Studiile realizate până acum scot în evidență faptul că modelul transmis de tați copiilor prin joacă și activitățile pe care le fac împreună, este esențial în dezvoltarea celor mici. Copiii adoră să petreacă timpul cu tații lor și se implică în jocuri diferite de cele alese, de obicei, de mama: cum sunt bătăliile în joacă dintre tată și fiu, hârjoanele, activitățile zgomotoase, momentele în care tatăl îl aruncă în sus pe cel mic etc. Însă prin activitați și joculețe precum acestea, copiii învață despre masculinitate, despre agresivitate și cum își pot controla emoțiile, despre un alt tip de comportament. Ei își dezvoltă abilități și calități diferite pentru că fiecare părinte îi transmite prin joacă tipuri variate de experiențe și cunoștințe.

Am avut ocazia să merg cu soțul meu la evenimente despre parenting şi mi-a plăcut, chiar am fost surprinsă să văd săli pline cu tați. Nu veniți să stea cu copilul cât mama ascultă “nişte chestii”, ci veniți să se informeze astfel încât relația lor cu copilul să se îmbunătățească sau să fie în continuare exact la fel de conectată şi frumoasă.

Dragile mele mame, anunțați-vă partenerii că pe 7 iunie, de la 18.30la Centrul Seeds for Happiness va fi un eveniment dedicat taților, aflat la a doua ediție, Modern Dad’s Challenges. Subiectul acestei ediții este unul extrem de interesant Psihologia jocului tata-copil”. 

Speakerii prezenți la eveniment vor vorbi despre psihologia jocului și beneficiile sale pentru copii, cum influențează jocurile inteligența emoțională a copilului, siguranța copilului în timpul jocului, tipuri de activități pentru cei mici în aer liber și jocuri potrivite pentru tătici și copiii lor. Pentru participarea la eveniment, este necesara înscrierea în prealabil pe blogul Frunzaresc.eu, prin completarea următorului formular: http://bit.ly/2qqosO1. Evenimentul este gratuit, iar locurile sunt limitate (80 de participanti). Hurry up!

 

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Sofia Frunză, o găsiți pe Frunzaresc.eu, și este realizat și implementat cu agentia de publicitate Creative Energy Corner

Programul evenimentului va fi:

8.30-19.00: Inregistrarea participantilor & Socializare

19.00- 19.05: Introducere Moderator Andrei Cismaru, Blogger& tatic

19.05-19.20: Psihologia jocului tata-copil: Ce abilitati dezvolta jocurile? Cristina Haica, Psiholog

19.20-19.25: Intrebari

19.25-19.40: Cum influenteaza jocurile inteligenta emotionala a copilului, Adriana Mitu, Parenting Trainer

19.40-19.45:  Intrebari

19.45 – 19.50: Pauza de socializare

19.50- 20.05: Activitati tip Montessori si jocurile in natura, Ioana Saidel, Asistent educator Montessori grupa de varsta 0-3 ani, Managing Partner Kindi Center

20.05-20.10: Intrebari

20.10-20.25: Siguranta copilului in timpul jocului, Ana Maita, Consilier Asociatia SAMAS

20.25-20.30: Intrebari

20.30-20.45: Tipuri de jocuri pentru tatici si pitici, Leon Magdan, Profesorul de Joaca Itsy Bitsy

20.45-20.50: Intrebari

20.50- 21.00: Surprize & Socializare

Va fi și o tombola pentru participanți și alte câteva surprize la eveniment. Nu uita de înscriere!

 

9

Tihnă 

Toată lumea vrea liniște, liniştire, somn, zen, stele căzătoare şi momente lente. Eu vreau tihnă, de fapt să-mi tihneasc. Asta se poate şi fără apatie şi lâncezeală. Să îmi pice bine şi fără regrete. Orice!

Dau exemplu ultima sărbătoare, sărbătoarea de Paşti. A venit, s-a dus, nu a fost ceva special. Am scris mesaje de sărbători. Cam fără patosul din alți ani, însă din suflet, de altfel. Am avut şi momentul acela de blocaj când nu ştii să răspunzi la poezii, video-uri, posturi foarte elaborate, unele chiar drăguțe. Este un sentiment pe care nu aş putea să-l explic. Știu că nu am sunat pe mulți, contează că m-am gândit la ei? Serios, m-am gândit la toți şi, cu toate că pare ciudat, nu am simțit nevoia de a lua telefonul şi vorbi neîntrerupt. După momentele de blocaj inspirațional am răspuns la toate mesajele şi la toți care m-au sunat. Am avut conversații telefonice, chiar, în care am râs cu lacrimi.

Dar nu mi-a tihnit totul. Am fost pe aceeași grabă, să fac totul, pe care nu l-am făcut, evident, şi nu am simțit nicio evlavie. 

Mă gândesc poate din cauza vârstei, poate din cauză că sunt un părinte neliniştit, mama cu normă întreagă de 3 ani şi poate lipsa de interacțiune cu oameni mulți, din diverse categorii de muncă şi parentală m-a făcut să uit de efervescența unei sărbători. Nu ştiu cauza exactă, îmi doream să intru în vria cardurilor, vederilor hand-made, decorațiunilor, convorbirilor pe temă etc. Mi-am dorit să vină timpul sărbătorii, acela când stăm cu toții şi cu toate că a fost frumos, a fost grăbit, să facem multe cu noi şi nu a fost tihnit.

Când va fi tihnă? Ţin minte că înainte de căsătorie, nașterea mândrei, înainte de a îmi face vreun plan de viață nu a fost om pe lumea asta care să îmi spună – este frumos totul, școală, prietenii, căutarea iubitului, nunta, când ai copii, când îmbătrânești, e frumos cu totul. Întotdeauna se termina fraza asta cu e greu, este frumos dar greu. Adevărat, nu am nimic de schimbat, însă de ce naiba am imprimat parcă în ADN treaba asta. Nu se putea doar e frumos. Să mă mintă cineva? Porneam în viața, poate, altfel? NU știu. E nevoie de conflict, să fim în contradicție cu una alta ca să devenim versiunea finală (o fi, aia upgradata maxim?). Mă lipseam, sincer. Uneori aş fi preferatul ca totul să fi  fost plat, nimic care să mă zgândăre şi să mă facă să bolborosesc cu năduf.

Partea cu e greu o ignor de cele mai multe ori. Partea cu e greu pentru că nu am timp, mă seacă. De timp am eu nevoie. Să stea. Mă uit cu Loli la Curiosul George. Episodul care ne place mult este cel în care George umbla la ceas ca să își facă rost de timp pentru joacă. Tare aş face şi eu asta ca să găsesc tihnă. 

Mă duc să opresc ceasul? Nuuuu, mă duc în vacanță. O vreau cu tihnă, cu o moață veselă. Noi pe lângă ea, să ne refacem echilibrul sufletesc, să fim 3 ființe care trăiesc clipa, fără griji. 

Cross fingers! 

0

Copiii digitali. Unde trasez linia dintre educaţie și siguranţă? 

Fetița mea de 3 ani este un copil digital. Experimentează conștient, să spunem, sau apreciază gadgeturile și conținutul digital de aproximativ un an şi câteva luni.

Înainte de operația de strabism a avut ocazia să privească câteva minute pe zi pe canalul de desene animate dedicat bebelușilor. Pentru că nu puteam aprecia cât vede, traduceam fiecare imagine şi sunet. Era un fel de fundal sonor atunci când împătuream hainele în dulap, ea nefiind dispusă să participe la activitate sau când nu era atrasă de vreo jucărie sau carte.

După operația de strabism de la 1 an şi 6 luni, am făcut pauză de la orice dispozitiv digital care ar fi putut să îi irite ochii, am ales activități care respectau indicatiile medicului curant, a fost o perioadă de recuperare strictă.

La o lună și ceva de la operație a cerut televizorul, îmi indica telecomanda. Și am revenit la canalului de bebeluși, cu program, câteva minute pe zi. Cam în aceeași perioadă a început terapia ocupațională cu un psiholog, într-un centru specializat.

Virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Pentru diversificarea activităților acasă, pe lângă biblioteca vastă, jocuri educative, i-am făcut o selecție, atât pe televizor cât și pe tabletă, de cântece şi imagini intuitive pentru exersarea culorilor, pentru a întări spiritul de observație, abilitatea de a asocia elemente, pentru exersarea/repetarea de sunete etc. Am ținut cont de nevoile ei în alegerile digitale, virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Nu spun că tot timpul a decurs conform planului, am făcut şi excepții privind durata, tipul de activitate ce presupunea privitul într-un dispozitiv. Mă ghidez după nevoile ei de moment și conținut. Aleg ce i se potrivește şi nu o uit în față ecranului. Regula este valabilă şi pentru bunici, deoarece avem casa plină de jocuri, jucării, cărți, televizorul, tableta sunt cu program prestabilit şi nu staționează pe fundal cu muzică sau ştiri. Știți ce spun. Aud des plângeri de acest gen – am lăsat copilul la bunici şi i-am găsit uitându-se la ştiri.

NU recomand, nu sfătuiesc pe nimeni să facă la fel ca mine. Loli a avut nevoie de stimuli vizuali şi stimulare ghidată pentru atingerea unor obiective. Eu am hotărât ca pe lângă terapie să mă folosesc de tehnologie, atunci când am simțit nevoia, pentru a o ajuta.

Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual-reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă.

Acum la 3 ani, apetitul pentru gadgeturi i-a crescut. Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual – reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă. Loli savurează toate fimulețele cu ea, ne uităm și pe cele de la kinetoterapie și TO – facem recapitularea unei acțiuni, discutăm pe marginea a ceea ce face ea acolo. La tv se uită la Mickey, Curiosul George, şi, ocazional, la câte vreun episod din alte două seriale pentru copii. Dacă sunt episoade pe care deja le-a văzut, intuiește replici sau acțiuni. Mă bucur. Înseamnă că a reținut și înțeles povestea. Prin urmare, nu sunt pentru interzicerea totală a dispozitivelor digitale în viața noastră și a copilului meu, cât înseamnă timp petrecut cu el. Pentru că Loli este un caz particular le văd utilitatea pentru activități specifice, le folosim cu moderație.

Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Conţinutul din mediul virtual poate fi educativ și mai puțin educativ, iar eu, ca părinte, nu îl pot controla, însă pot controla modul de precepţie al acestuia și expunerea la el. Prezența mea alături de copil – prin alegera programului, explicarea conținutului, explicarea limitelor de navigare în mediul digital, comunicarea deschisă și conectarea la nevoile copilui, pot asigura, sper, un comportament sigur, responsabil în spațiul digital.

Control parental, pe lângă instalarea de softuri de siguranță, înseamnă, pentru mine, să stabilesc limita dintre oportunitate de învățare și distracție, și să mă asigur că nu sunt eu cel care o încalcă. Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Iată un studiu recent, extrem de util, Părinții copiilor digitali, realizat de Open-I Research – în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie – la cererea Itsy Bitsy împreună cu Orange România.

Statisticile rezultate în urma studiului spun așa:
  1. Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive.
  2.  74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri. Majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.
  3.  Copiii cu vârste între 7-10 au cont pe platforme de jocuri, procentul fiind de 43% ,pentru cei peste 10 ani procentul este 58%. De asemenea majoritatea  copiilor peste 10 ani au cont de e-mail și pe retele de socializare (54% retele de socializare)
  4. Gradul de folosire a sofurilor de control parental nu a crescut in comparație cu anul trecut. 

Din studiu reiese și că principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

În luna mai, Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, printr-o serie de emisiuni zilnice cu specialişti, care îi vor ajuta pe părinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală, de la ora 17:00 și 22:00.

Adina Dumitrescu, cea pe care Loli o întâlnește de două ori pe săptămînă, cu plăcere, într-un interviu dat pentru Itsy Bitsy vorbește despre accesul copilului la tehnologie, cu sfaturi pentru fiecare vârsta în parte. Vă las link aici. Sper să vă fie de folos și să vă ajute în a lua decizia corectă pentru copil și nevoile lui.

Mai multe detalii despre studiul Părinții copiilor digitali găsiți pe www.itsybitsy.ro.

 

 

 

0

După…ziua ei

Nu m-am gândit să scriu ceva special de ziua ei. Tot timpul este despre ea, despre ce cred eu că vede ea în mine, despre cum cred eu că vede lumea în general. Îmi doresc să îmi refacă ea toate textele, la un moment dat, să spună aici da, aici nu ai tras bine concluzia. 

Adevărul este că nu aș putea să compar, să pun pe coloane separate ce era înainte şi ce e acum, după 3 ani. 

Fetița mea are 3 ani. Ce pot adăuga? Să vină alți 3 şi tot aşa. Să rămân tânără (la minte şi suflet, iar corpul să mă țină) pentru ea, să fiu mai bună, să o înțeleg îndeajuns, să o iubesc oricând şi să ştie asta. 

Fetiță mea are vârsta la care, sper că, realizează că stadiul de bebe e demult dus şi are lucruri de făcut singură, cu noi, fără noi în preajmă. A crescut, în felul ei fără grabă, şi îmi doresc să nu bată pasul pe loc, lumea să nu se învârtească pe lângă ea şi să nu bage de seamă, să fie conștientă de tot, chiar şi de cel mai mic fir de de praf.

Fetița mea, cea pe care o voiam băiat, este mână dreaptă a timpului. Îl ocupă tot, nimic nu e important dacă nu e şi ea prezentă. Şi e foarte tare lucrul ăsta. Face de toate, gospodărie cu mizerie şi curățenie, baie în cadă şi pe jos, se joacă şi se supăra în acelaşi timp, este peste tot pe unde ai avea nevoie de absența ei. E acolo unde nu dorești neapărat – pe geam, făcând gimnastică pe uscătorul de rufe. Este nervoasă şi veselă, de la o secundă la alta. Aşa e ea. Full hand, full house. O iubim aşa cum e.

Fetița mea, Loli, trăiește cu noi de 3 ani. Era cât pe ce să nu-i sărbătorim, dacă nu ieșea cu grabă, la lumină pe 8 mai, la 12.30!

Este aici, cu tot (tort) şi se bucură de el. Asta contează.

La mulți ani, mândra mea! Şi….îți mulțumesc!