Image
0

Fragmente

Scrieri vechi, de aproape un deceniu, fragmente. Loli a fost așa de impresionată că a rupt una din pagini. A se vedea mai jos. 🙂

Anii trec așa greu atunci când ai 13 ani, însă după alți doi trec de parcă ar fi zile. Așa de mult mi-am dorit să cresc, mi s-a îndeplinit dorința, evident. Singura dorință pe care o realizezi (mental, fizic) pe deplin.

Mi-am dorit așa de tare să fiu mare, să decid pentru mine, să nu depind de cineva, nimeni să nu-mi impună vreo părere că acum mă întreb: Oare de ce credeam eu atunci că va fi simplu și că am să dețin puterea supremă? Naivitate, nu glumă. Credeam că am să răstorn munții, că am să schimb lumea, m-am schimbat eu, de fapt. Cu fiecare situație, eveniment, întâmplare am ajuns alta. Am puterea de a decide exact ce am nevoie, nu mai sunt, întotdeauna, așa de sigură ca atunci când îmi doream să ajung mare. Credeam că totul va ieși perfect, fără să mă răzgândesc și să privesc lucrurile din atâtea unghiuri. Cu toții știm că dezbătutul continuu pe toate fețele  a unui lucru, a unei situații, poate conduce, în final, la decizia nepotrivită. Contează și primul impuls, uneori.

****

Cred că viața ar trebui să meargă invers, să ne naștem bătrâni și să întinerim. Suntem mult mai tranșanți când suntem tineri, necopți. Nu exista gri, doar negru și alb. Ori e una, ori e alta.

Iubeam din toată inima și țineam supărarea ca pe o rană ce nu o putea vindeca nimic, fără durere, sau profunzimi,  nici nu voiam. Mă ajuta să nu greșesc a doua oară.  Ce greșeli? Să fim serioși…

****

Și pe măsură ce creșteam… nu am mai fost așa categorică. Nu mergea ba albă, ba neagră. Se ițeau nuanțele.

Am suferit ca de boală atunci când prietena mea cea mai bună m-a uitat. Ceva nesemnificativ, și nu fusese cu intenție, cum bineînțeles am gândit eu. Și mi-am revenit cu greu, orgolioasă fiind, am stat cu inima julită, și abia după scrisorele, rugăminți, am cedat și m-am îmbunat. Am urcat înapoi pe piedestal, cu așa fericire și frică, totodată, că am să cad din nou. Acum îmi dau seama ce amuzantă, copilărească era situația, recunosc că și acum simt cu câtă putere m-am supărat, cât de îmbufnată am stat, că nu puteam nici măcar privi spre locul unde stătea, că lumea era goală, nimic nu îmi mai aparținea Exact cum fac bebelușii… orice au e al lor. Voiam să nu îmi pese, nu-mi ieșea deloc. Treaba cu meritatul nu o înțelegeam, cum lucrurile nu vin fără efort și pe nimic.

 

Caiet

 

Image
0

De moment

Am decis să nu mai citesc toate articolele cu scrisori, îndemnuri de încurajare şi să mă dezabonez (nu chiar la toate :))) de la chestii de părinţi care mă încarcă şi nu mă ajută, mă agită inutil, de parcă aș fi la maraton. Am mailul plin, telefonul e iritat de atâta search, facebook a rămas, again, cu error connecting. Gata cu atâta politică mămicească. Ştiu, m-am convinsă, eram de fapt, că va veni şi partea uşoară şi relaxată şi în care pun în aplicare tot, cu tot, cu mai mult, cu fata mea. Nu trebuie să îmi promită nimeni. Traiul vieţii ca la carte nu e fun. Nu zice nimeni să nu fii informat, învăţat, trecut prin experiențe, dar hai și cu un pic de încredere în instinct, respectiv în boțul din dotare. Timp să fie. Eu n-am nevoie de perfecţiune. Nu sunt,  first of all, nu mă cred, nici nu-mi doresc. N-am născut perfect, că de altfel n-am născut în adevăratul sens, a ieşit la lumină printr-o tăietură. Nu am copilul perfect, în ochii mei e doar al meu şi al lui Iulian, şi noi ştim că e exact cum trebuie. Clar, am să greşesc. Evident, am să fac şi ceva bine. Aşa am să mă definesc şi redefinesc şi aşa mă vă cunoaşte copilul meu cel mai bine. Şi aşa va face alegeri după plac şi va înţelege lumea. So, iau o pauză de la: ce să, cum, cât, de ce, nu aşa, doar aşa, este indicat, trebuie sau nu trebuie, există posibilitatea să, dacă nu, câțiva pași pentru etc.

Asta pentru că nu aveau la merceria din piață nasturi pe gustul meu, de moment: mari, colorați, texturați, şi adunat cu ieri şi azi şi somnul pe spongi, nu am putut construi jucărie copilului. Hmmmm..

20150224_113133

2

Lista pentru Mami time

Lista pentru o ora de ceva doar cu mine şi pentru mine, fără profunzimi sufletești (pretenții, da), minimalistă și care să mă aducă la ceea ce făceam înainte mai senină și cu mai mult spor.

1. Să stau la duș fără să mă asiste tati cu Loli. E frumos, recunosc, ne hilizim, numai că o dată pe săptămână vreau să fiu fără asistenţi şi să mă ţesăl în voie, să pun şi placa în funcțiune. Așa.. pentru o apariție chic, să mă aranjeze Loli la loc, apoi.

2. Să privesc tv-ul deschis nu doar închis, să urmăresc cap coadă un film, chiar prost, un documentar, să mai văd și eu pe ăia cu amanetul, cu nişte ceva de ronțăit nesănătos. Așa tolănită pe toată canapeaua şi fără vreo jucărie prin coastă.

3. Să citesc şi eu un ziar, o revistă de gagici, nu de mame. Da, să duhnească a tipar de soi, că de ofertele de la supermarket sunt sătulă.

4. Să mă uit pe geam la nimic, ca babele care țzzzztzzz văd tot şi știu tot. Dar pentru că stau la 2 aleg banca din parc. Sunt nişte coțofene acolo tinere și bătrâne, sigur e ceva jucy de auzit.

5. Să mă văd cu fetele mele şi să ascult. Orice! Poate să fie și despre serviciu, cu condiția să fie funny, cu prostii, bârfe. Nimic serios și de încărcat memoria. Şi să râd mult. Sunt sătulă de socializat pe FB și prin telefon.

6. Să casc gura prin magazine. Nu cumpăr nimic for the moment. Sunt grasă şi doar să îmi fac idee ce se mai poartă. Nu sunt fashionista, mi-ar fi plăcut, îmi lipseşte curajul. Da, dacă văd ceva ţoale vesel colorate e ok, îmi este de ajuns.

9. Da, se vede că număr bine. Ok. Să îmi pun în ordine portofelul. De când ies cu Loli, ba la medic, ba în parc sau mega, pun mărunţii în buzunar şi cardul. Şi mă vezi cum crăcănez buzunarul de la hanorac şi scot banii mototoliți. Am trei astfel de accesorii, goale, no matter, și cum portofel înseamnă poşetă, mâna disponibila pentru poşetă, nu am cum să ies cu ea atârnată de braț. Îmi cumpăr una nouă, clar. O pun precum desaga și tot o port, cu băț cu tot.

7. Să ajung la cosmetică mai des, după experiența de aseară trec pe hârtie zilele de mers la salon.

8. Să merg la librăria aia care îmi place mie, să stau să aleg ceva şi să îmi vină greu să mă hotărăsc.

9. A fost 🙂

10. Să dorm când doarme Loli. E un chin să vrei să ațipești şi să nu se lipească somul. Şi să stai locului, să nu mişti treburi că se trezeşte copilul. Nu am putut să dorm ever în timpul zilei, ar fi ceva.

11. Să mănânc cu picioarele încrucişate turceşte, de una singură, ceva picant, gustos, specialităţi străineze. BINE, hai, mâncarea noastră. Fără scurtă la gât spre scaunul Lolitei.

12. Nu pomenesc de curăţenie şi alte chestiuni ce necesită şmotru serios că aş minţi. Iulian face de toate, numai că la noi în casa este un fenomen greu de înţeles: curge cu scame şi câlţi imediat ce ai terminat de aspirat. Te umpli de ciudă, serios.

12′. Nu mai ştiu. Erau aşa multe, nu-i nimic, repetita celor de mai sus tot ar fi ceva. Şi dacă îmi doresc şi altceva mă organizez atunci, sper.

VOI ce vreţi să faceţi pentru voi?

0

Mami time

Aseară. Cum mi-a venit mie ideea sa-mi fac salon de cosmetică în bucătărie? Nu ştiu, da’ cam aşa: am găsit nişte ceară roll-on rătăcită prin dulap şi dacă de Valentinii ce trecură a mers fără treierat podoaba de pe picioare, de Dragobete m-am gândit că e musai să fie smulsă. Rea, rea idee. Să mă…
Continue reading »

0

Cadoul meu: încredere, dragoste, .ro

Mie nu-mi trebuie inimi de pluș, ciocolată, cine cu mâncare fancy, neapărat :), mie dacă îmi acorzi credit când fac ceva e cea mai bună declarație de dragoste. Și soțul meu așa mi-a declarat de ziua iubăreților:
– Cum ești prinsă la propriu și figurat de fiica noastră (dormea pe mine) și nici răbdare (da, este work in progres) să citești chestii tehnice nu ai, m-am uitat eu pentru tine pe forumuri gen softpedia și diverse bloguri și am citit review-uri de firme ce oferă găzduire pentru site-uri web. Drum rolls!
– Am dat search, comparat, citit comentarii astfel încât să îți găsesc un pachet de găzduire (hosting, da! Am învățat și eu ceva) și cumpărare de domeniu mai convenabil.
– L-am găsit, cumpărat și următorul lucru pe care l-am făcut a fost exportul site-ului de pe wordpress.com în format xml.
Mie deja îmi mijea un zâmbet, la cum vorbește el așa tehnic este fooooooarte sexi.
– Stai că nu e gata: am instalat pe server WordPress 4.1, am facut importul site-lui, apoi am configurat cu widget-uri, template-uri, plugins.
Deja era prea cald prin casă. Declară mai departe
– Vom lucra la el când avem timp, în funcție de ce-ți dorești și voila: unsoideblog.ro
Da, da, cel mai te iubesc ever.
Prin urmare de săptâmâna aceasta mă găsiți pe .ro. E drept că mi-a promis .ro-ul, nu credeam că se va întâmpla așa repede, având în vedere că eu singură mi-am dat termen de 4 luni. Acuma, vreau nu vreau, un an de zile încing călimara modernă cu taste.
Nu am putut să renunt la soiurile mele, m-am gândit la un moment dat să fie cu numele meu, cu variații de mami, mama, Loli, parenting, dar parcă nu mă fasonează. Sunt mami, mama fetei mele, soție, însă nu doar atât. Sunt și azi, cu noroc și mâine, și dacă inspirația mea de început a fost așa, apoi așa dau inainte. Ca să nu mai pun la socoteală că sunt și fixistă uneori, îmi plac ideile mele, doar ale mele. :)))))) Îmi trec repede fixismele, la fel ca supărările.

Să curgă cuvintele, că cerneală este.

Image
0

Cu soare și dragoste

Cum ne revigoreaza soarele ăsta. O plimbare prin parc, un nani bun şi uite aşa ne revine pofta de viaţă. Iar Loli care nu voia de niciunelea acu` e furtună în jucării. Zici că sunt noi toate şi le savurează pentru prima dată. Citeşte, chiar!

FotorCreated

 

Iubesc soarele şi vremea bună. Daiana mea îmi zicea: Honey, te-ai uitat pe geam. E ceaţă!!!! Bine, eu mă înveseleam pe moment, de bucuria ei, da’ clar nu era ziua mea. Daaaa, Daiana iubeşte ceaţa, ploaia, furtuna, fulgere, trăsnetele. 🙂 Eu nu sunt aşa. Mie şi vremea trebuie să îmi facă pe plac. Mă cert cu cerul: iar torni, mai lasa-mă cu atâta burnită, nori negri, viscol. Dă-i cu soare, cer albastru precum ochii pe care Loli nu i-a păstrat. Ee, asta nu-i băi, tot cei mai frumoşi din lume sunt. Ca să nu mai zic că pe la jumătatea unei zile mohorîte eram obosită, fără vlagă şi chef, azi parcă am băut licoare magică după atâta soare. Să fie aşa şi mâine şi poimâine şi tot aşa până se face primăvară de-a dreptul. Şi să fie cu dragoste. Să aveţi un weekend plin cu soare şi cu dragoste. De ziua de mâine nu ştiu nimic. 😉 Cu toate astea, să o petreceţi ca-n filme. 🙂

Image
0

Fără titlu

Cum Loli nu vrea să folosesc tastele, că doar sunt ale ei și eu nu am voie să clicăiesc fără stirea ei, citim, lecturăm ce fac alții de la distantă…să nu atingem tastatura. Poate la noapte prind ceva timp să mă desfăsor și eu în voie pe blog. Și cum tot lecturăm una alta, iată și cugetările 🙂

Maaaare lumea bloggerilor. De când am blog tot citesc ce scrie unul, altul, la ce nivel sunt în materie de cititori, posturi, stil, teme, comenturi. Şi casc ochii, mă minunez, mă roade invidia (e tot pozitivă treaba), îmi dau dreptate: da, scriu binişor. Ce mai, e o nouă lume. Şi cu Loli în brate, i-am explicat şi ei, când am citit din cutare, cutare. Mamăăă, zici că eşti într-o librărie virtuală, cu scriitori de toate categoriile şi pentru toate gusturile. Iar senzatia este exact aceeaşi cu cea reală. Librărie, da? Când apuci să ai o cultură blogăreasca, că deh simţi fiorul competiţiei? Vrei, aspiri la un locşor printre ei, nu pe lângă ei. Şi zic pentru Loli, bine mai mult pentru mine: Mami, ne găsim şi noi locul printre ei, cu siguranţă. Cum sunt un soi (ca în viața reală, citat din mama, de pe vremea copilăriei, când făceam mofturi la masă), am un soi de blog, încă în formare şi definitivare, şi furare de clipe pentru asternut 3 rânduri, și mă declar fan pentru orice încercare de a transmite ceva, pentru oricine şi nu cataloghez nimic la simplist, mediocru, elitist şi alte superlative. Mi se pare, nu aş zice curajos deoarece sună şcolăresc, îndrăzneţ să expui şi să te expui. Fiecare apreciere te măguleste şi te responsabilizează. Uneori improvizezi o categorie, o dezimprovizezi pentru că ai parcă ceva de spus, alteori deletezi de tot.. E o joacă plăcută de oameni mari  și azi noapte tam-nesam …ce visez..o blogărită fashionistă!!!! Eram bff. Say what?20150211_154842

2

Praf în ochi…praf de cacao

Pudra de cacao este ingredientul nelipsit din cozonacii făcuți la mine acasa, de mama (încă nu am ajuns așa gospodină), pe lângă nucă și stafide și alte ingredinete, evident. Nu-mi plac dulciurile, de la o vreme, de la nopțile nedormite, le cam mănânc! :(, și cu toate acestea îmi place gustul ciocolatei amărui cu multă cacao. Când eram mică credeam că e un nisip care se mănâncă și nu-mi imaginam că provine din semințele unui fruct. Și nu e vorba de un fruct mic, ci un fel de pepenaș cu până la 30 de boabe de cacao, la interior, dispuse ordonat, în loje.

Arborele de cacao își are originea în pădurile din America Centrală, în prezent cultivat în toate zonele tropicale. Mediul cald și umiditatea crescută, arborii înalți care le oferă umbră şi protecție permit dezvoltarea lăstarilor.

Cum se prezintă? Este un arbore curios ca apariție: nu foarte înalt, atinge în medie 15 metri, are flori ce cresc direct pe trunchi și pe ramuri şi după flori, evident, urmează fructele. 🙂 Nu sunt mici, măsoară până la 30 cm lungime şi pot avea 8-10 cm lăţime, sunt ovale, pare că sunt lipite pe arbore și nelalocul lor, ca nişte mingi aruncate de nişte puşti obraznici, au o culoare galben spre portocaliu, când sunt coapte, uneori mov sau chiar verde. Cântăresc cam 500 de grame şi conţin seminţele încorporate într-o pastă de culoare albă, comestibilă, cu gust dulceag. Animalele sunt atrase de această prăjiturica naturală şi consumând pasta, asigură răspândirea speciei. Frunzele sunt  mari, lungi, cu codiță de prindere îngustă şi vârf ascuțit. Florile sunt multe și mici, fine, lipsite de miros, dispuse pe trunchi  și pe ramuri. Polenizarea este asigurată de musculiţe (diptere) şi uneori de lilieci.

Vârsta la care apar primele flori este de 4 sau 5 ani. Într-un an poate înfori de mai multe ori, producând peste 6.000 de flori, din care doar 20-30 ajung să se matureze în fruct. Un pic de risipă, deoarece doar o parte din flori ajung să fie polenizate, însă ceea ce îi dă un look aparte este prezenţa pe arbore a florilor şi fructelor în acelaşi timp. Studii recente arată că numărul de flori la început de sezon este mai mic, spre finalul sezonului cald fiind mult mai mare. Fructul este, în limbajul biologilor, o bacă ce conţine boabele de cacao. Un kilogram de boabe de cacao se obţine de la aproximativ 40 de fructe. Boabele de cacao sunt prăjite, de altfel procesele la care sunt supuse (temperatură, uscare etc) sunt mult mai complicate în funcţie de produsul finit urmărit. Aroma specifică de cacao este în funcţie de climă, specie, condiţii de cultivare.

Boabele de cacao conţin: lipide, pectine, zaharuri, și lista e lungă şi grea, iar dacă ar fi să rezumăm, substanţele cu efecte medicinale benefice sunt teobromina şi cofeina. Acestea din urmă sunt cunoscute datorită acţiunii asupra sistemului nervos, accelerează activităţile intelectuale (mă duc să iau o pauză de ciocolată caldă!) şi fizice. Băuturile cu cacao stimulează sistemul cardiovascular, respirator şi digestiv. Atenţie la cantităţi! Efect laxativ nedorit atunci când suntem în vizită!

Cum se numeşte cacao ăsta? Cred că asa trebuia să încep, dar mie îmi place să fac uneori lucrurile diferit şi să intru în miezul problemei. Arborele de cacao aparţine genului Theobroma şi face parte din familia Malvaceae. În cercetările voastre despre arborele de cacao veţi întâlni denumirea de Theobroma cacao.

Un strop de istorie…să vă îmbie la degustat

Beneficiile arborelui de cacao nu sunt descoperiri recente. Maiaşii şi aztecii cunoşteau efectele boabelor de cacao, respectiv al licorilor obţinute din cacao. Pentru aceste civilizaţii arborele de cacao era simbolul abundenţei, boabele de cacao fiind folosite şi în ritualuri religioase dedicate zeilor. Practicile medicinale ale aztecilor includeau boabele de cacao, din care se făceau preparate cu virtuţi tonifiante, afrodiziace, poate uneori şi euforizante (le lăsau la fermentat!). În călătoriile lui, Columb a facut cunoştintă cu boabele de cacao, dar nu  le-a apreciat valoarea la momentul respectiv. Boabele de cacao au ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea.

Gustul amărui a fost tratat cu diverse mirodenii, băutura cu cacao preparată caldă sau rece, produsele solide cu cacao au devenit populare și cu o dependenţă serioasă. Vorbim de ciocolată? Da! Ciocolata are ca principale ingrediente pudra de cacao, untul de cacao. Restul este zahăr, scorţişoară, vanilie, plus altele… după preferințe! Este adevărat că fără ciocolată lumea ar fi fost tristă şi am putea spune fără gust. Dacă sunteţi trişti, este dovedit ştiinţific, o bucăţică de ciocolată vă aduce buna dispoziţie. Creşte nivelul unei substanţe din corp care ne binedispune. Untul de cacao, de care sigur aţi auzit, este la mare căutare în cosmetică, adevărat elixir al tinereţii.

Arborele de cacao este prin definiție un dar al zeilor şi al naturii de care trebuie să ne bucurăm. Speciile sălbatice au nevoie de protecţie şi apreciere. Cultivarea arborilor de cacao cu importanţă economică se face în condiţii mai speciale, durata de exploatare a unui arbore de cacao este din momentul maturităţii destul de scurtă, de aproximativ 15 ani, după care capacitatea lui scade şi necesită înlocuire.

Big Explorer, Arborele de cacao, decembrie, 2012

 

Și cum ne place raw vegan lately iată și opera proprie. Ciocolată rawvegan cu cereale. Loli a gustat-o pe când era în burtică. 🙂20140113_205824

 

 

 

 

 

0

La mulţi ani, Iulian! La mulţi ani, tati de Loli! La mulţi ani, soţul meu!

Tată de Loli, tatăl Sofiei -Lorena. Am căzut în damblaua scriitoarei Parinoush Saniee. Da, el este tatăl, soţul care ne aşteaptă să ne asamblam în boba, să ne punem căciulile, să ne treacă mofturile şi ifoselele (acum suntem două alintate, îi era de ajuns una, s-a ales cu una şi mai simpatică) şi tot aşa. Sunt încă sub influentă ultimei cărţi citite scrisă de autoarea de mai sus. Nu o mai recomand nimănui. Gata, m-am lecuit de atâta suferinţă, sacrificii, onoare dusă la extrem şi credinţă. Cine nu-şi poate exterioriza o tristeţe şi are nevoie de acel declic poate să o citească. Eu vreau vesel, funny, cu viaţă, cu capul în nisip precum vorba cu struţii şi cu fericire şi hohote de râs. Nu am motive de nefericire, ba dimpotrivă am tot ce mă face fericită. Am să scot de la praf nişte chic lit sau literatura de gagici simpluţă, fără răscoliri sufleteşti. De unde am plecat şi unde am ajuns. Nu ăsta era subiectul.

20150204_085643

Azi e ziua lui tati. Şi e o zi specială, prima sărbătorire, a zilei lui, cu Loli în braţe. Loli, e Loli alintată, numele este dat de tatăl ei. Şi în conversaţiile noastre (Loli şi moi) îi aduc aminte: Loli, tu eşti Sofia-Loreana, tati a vrut numele astea şi mie mi-au plăcut tare, nu am avut nimic de zis:)))). Şi pentru că ne plac amândouă, şi nu ne-am putut hotărî la unul, le-am prescurtat pe moment Loli.

La mulţi ani, Iulian! La mulţi ani, tati de Loli! La mulţi ani, soţul meu!