Image
0

Adi

Draga Adi,

Ştii cum visam să avem casele alăturate, cu curte mare şi cu copii care se joacă cu mingea. Acolo la noi acasă, la Roman. Şi noi, în imaginea asta, stăm la poveşti şi cafele. Da, ar fi fost frumos. Ştiu şi unde spuneam că vor fi. Mai ţii minte? Cum stăteam noi la poveşti. Şi cum venea tu din tabără cu atâtea de zis. De nici nu apucam să îţi spun eu una alta. Vorbeam mult, ştiu. Şi nu se mai terminaaa. Nu aveam telefoane mobile, înroșeam cablul de la cel fix cu vorbăria noastră. Tare mi-e dor de noi, de copilele din noi!

20150424_220931

dacă n-am rotit poza asta de o mie de ori și tot așa într-o rână am postat-o :))))

 

Din punctul ăsta de vedere, doar ăsta, îmi doresc ca Loli să crească încet, deoarece tare frumoasă este copilăria şi adolescență.

Ce-am crescut! Suntem mari (pufff, îmi vine să râd), uneori nu cred că sunt mamă, iar Loli e aevea. Câtă minte am? Da, sunt încă copil cu copil (eu cu Loli, iar tu ai o droaie pe cap). Cine ştie? Poate tot vom avea casele alăturate.

Până atunci, Adi, te aşteptăm la noi, să îţi faci drum către noi. Că Loli nu rezistă la 300 de km însă ar vrea să te cunoasca mai bine. Deci, pe când? Şi mai lasă-ne cu școala? E doar o scuză, da. Mie mi-este dor de tine şi am nevoie de prietena mea. Să audă şi Loli vorba multă şi să îmi dreg şi eu înapoi accentul. Prin urmare, lasă vorba de școală acasă,vrem grai moldovenesc.

Te provocăm la drum! Eu pun de cafea, Loli pregăteşte pupicii şi fă antrenament la brațe. Îi place cocoțată!!!

Image
2

Sora mea

Tata, acum 30 şi ceva de ani, către mine: Ai o singură sora! Să o iubeşti, nu să vă certați! Veți crește şi nu vă veţi vedea cu anii şi atunci când se va întâmpla vă veți veţi pupa şi în… ( altundeva, în afară de obraji).

Eu: ba nu, am să plec departe şi nici nu o sa-mi pese. Ce nevoie am eu de ea!!!

Cam aşa se terminau discuţiile când eram mici ca urmare a vreunui schimb de opinii (diferite, evident) şi palme cu soră-mea. Ce să zic – tot ce scrie în capitolul gelozia dintre frați, neînțelegeri etc, tot am făcut. Ăștia mai mici, născuți ultimii sunt ca la un concurs. Să fie primii alintați, cocoloșiți, să fie mai cu moț, orice, oricând să fie pe placul lor fără să conteze că mai este unul, mai mare. Vorbesc despre mine, realizați, nu? Eu am fost cea de pe urmă și nu sufeream nici un termen de comparație cu soră-mea, și de orice boacăna (a mea) tot ea era vinovată. Și cât să rabde? Am avut parte de bătălii, normal. Până ne-am mărit, am crescut și eu un pic la minte :))) și am început să apreciez că am o soră. Iar când mi-a spus pentru prima dată că i-a fost dor de mine, cam pe la 14 ani, m-am înmuiat definitiv și am privit cu alți ochi treaba asta de sisterhood.

Şi a avut dreptate tata, am crescut, opiniile nu sunt identice (nici acum) însă dorul de ea este aşa cum l-a prezis tata. Am stat la distanţă mult timp, ne-am văzut rar şi aşa ne-am fi dorit să nu fim departe. Ce ştim noi când suntem mici?  Habar n-aveam că am să vin fuguța după ea, prin zonă, ce-i drept!

La mulți ani, Lăcră! La mulți ani nașa, nana! ( cu un delay de 2 zile, de vină e fina mică)

Loli te așteaptă în vizită!

m&l

Image
3

Poveste de Botez

Cine a nășit o dată înţelege emoţiile primului botez. Sunt la fel de mari ca cele de la botezul propriului copil. Când botezi ai parte de un mare dar şi primeşti totodată şi o mare responsabilitatea. Nicidecum o povară. Devenind părinţii spirituali ai unui copil te îmbogățești sufletește. Noi am primit cu bucurie voia părinților de a fi legați, pe viață, prin botezul copilului lor, în prietenie și credință.

Am avut parte de tot ce înseamnă tradiţie (slujbă, alai, joc și voie bună) şi ne-am simţit binecuvântați. Chiar dacă nu ne-am dat seama, de toate, atunci. :))) Eu (nana) abia după ce a trecut ceasul evenimentului savurez botezul. Din amintiri, acum sedimentate și în tihnă, fără emoții. Rememorez toate momentele cheie şi îmi dau seama că aşa a fost să fie. Să nu ne abatem de la nimic. Adică: Finuțul să îşi ceară, cu foarte mare ambiţie, darul botezului şi să treacă testul încreștinării ca la carte. Plângând din tot sufletul. :))) Și este de bine, până la urmă. Înseamnă că restul de lacrimi din viața lui vor fi puține, și numai de bucurie. Doar e un mic bărbat în devenire. Şi bărbații stăpânesc emoţiile bine. Prin urmare, atunci în ziua botezului când a fost copleşit de moment, le-a spus frumos şi tare ca să fie sigur că nu îl vor deranja, așa multe, sub ochi, de-acum încolo. Felicitări, Alexandru! Eşti şi ai fost un mare curajos. Chiar dacă nana a tremurat un pic şi a simţit că o lasă braţele, ne-am dat curaj unul altuia și ne-am descurcat. Băița de a doua zi a fost un fleac, cu multe zâmbete și descântece.

Înainte de creștinare, când nu știa ce-l așteaptă :)))) și trăgea un pui mic de somn

Dragă Alexandru, esti primul finuț (primul fiu al familiei noastre) și asta ne aduce noroc şi împlinire. Mulțumim, Simona și Mircea, pentru încredere și pentru dar. Un dar prețios, un finuț drag.

Image
2

Vocea mea la…. Totul despre mame

Iată cu ce veni iepurașul la mine! Cu o colaborare la Totul despre mame. Da, da, doar nu credeați că aud voci în plus. Până se va auzi vocea Lolitei în casă, glăsuiesc eu poveștile noastre.

 

Marina BliderisanuCu ce am început?

Cu povești despre mâncarea noastră (nemâncată) cea de toate zilele și cum fiecare masă este cu zâmbetul (rânjetul meu pe buze). Aștept cu nerăbdare clipa când apetitul prințesei va fi diferit de cel de acum. Până atunci trag aer în piept și o iubesc tare, tare și mai tare.

Așa că enjoy:

http://www.totuldespremame.ro/vocea_ta/vocea-ta-diversificarea-si-inventarul-bucatariei

2

Ca de… înainte de Paște

După un weekend frumos, liniștit, ieșit din tiparele familiei B, a început Săptămâna Patimilor. Da, da, este adevărata săptămâna Patimilor.

Cu liniuta:

– s-a stricat cada de la dus şi s-a chinuit Iulian 3 ore să o desfacă. Să repare, evident, după ce s-a documentat cum, cu ce etc. Vă întrebaţi cum am pătimit noi? Păi toţi suferim când ni se reduce timpul petrecut împreună. Şi eu cu Loli nu aveam cu ce să ajutăm. Moral, da eram de ajutor şi atât, în rest încurcă treburi, nu aveam ce cauta în baie. Nu tu poopoo, peepee, că nu aveam loc. Loli are scutecele, mami a strâns din dinți. Aşa că din lipsa de spaţiu am stat prin restul casei. Fără tati 🙁

– tot cu cada. Am stat nespălate până joi. Bine, nu chiar deloc, ci așa ca pe vremuri, la sfântul lighean. Noroc că este în dotare. Şi din cauza casei răvăşite cu scule peste tot, unsori de lipit, câlți, nici Loli nu a beneficiat de bălăcelile ei de seară. Tot pe bucăţi a fost şi ea tratată cu apă. Offf, prințesa!.

– nu am terminat liniutele cu topicul de mai sus: după ce s-a terminat cu reparaţia căzii, etapa următoare era lipitul. Tare otetit mai pute (nu pot spune miroase, îmi pare rău) siliconul ăla. Cu toate geamurile crăcănate larg tot simt că am prin toţi porii oţet. Atât!

– a plouat de ne-a disperat în prima parte a săptămânii. Loli ar fi vrut la leagăne, în parc. Nu a fost chip. Ne-am dus până la piaţa și ne-am întors murate. Cu spanac. Încercăm să mai dregem gusturi, poate facem 6 kg.

– am fost la control oftalmologic cu Loli şi am ajuns în loc de control să fac reclamaţii. Nu spun unde, aşa medic mai rar. Eu am sora medic şi atunci când medicii sunt blamaţi sar prima în apărare. Acum nu a fost cazul.

– tata, după ce eram pornită şi nervoasă ieri, avea chef de glume şi nu a avut parte de nici o apreciere. Eu n-am gustat gluma, prin urmare am stat supăraţi un pic. Între timp ne-am revenit.

– casa după toată treaba cu baia, aspirat și dat cu mopul tot nu arată bine. Aici oricum m-am resemnat, este semn că ne trebuie casă nouă și cât mai curând.

– și fraților superblogări și alți blogări prieteni…. a leșinat telefonul cu atâtea notificări. Ce tot postați atâta, despre una, despre alta, când? Că eu nu știu când trec zilele și parcă mâ învârt și nu fac nimic. Iar seara sunt moartă de oboseală. Da, cu atâta fapte bune și gânduri peste gânduri simt parcă am pierdut trenul. Glumesc, și nu prea. Este de bine oricum.

– în sfârșit, azi vineri, dacă tot ne-a mers nașpa toată săptâmâna mergem la biserică. Auzi, mama? Sigur îi crește inima. Da, să treacă pe sub Aer, nu știu altă denumire la masa cu icoane și cu flori. Așa știu de când eram mică, așa îî spun și Lolitei. Explicația o va primi de la bunica.

A apărut și soarele între timp, prin urmare se luminează și săptâmâna noastră.

Așa că (tot cu liniuță):

– să aveți parte de un weekend pascal frumos, însorit

– să vă bucurați de familie și de timpul petrecut împreună

– să aveți masa plină de bunătățuri și lăsați dietele pe mai încolo (eu așa am de gând, ne trimite mama soacră pachet, so…)

– să fiți fericiți și să vă aducă iepurașul EXACT ce ați cerut!

GATA! Pupici!

 

 

 

 

 

Image
9

SuperBlog, o experienţă minunată

O luna de competiţie, o lună efervescentă. Foarte bună, in the end! Am ieşit din amorţeala iernii. M-a agitat, m-a pus pe gânduri, m-a ajutat să îmi resuscitez neuronii leşinați de câteva luni și cine e muza mea super, mega? Da, da, Loli este muza mea. Suntem SuperBlogărițe!

noi

foto credit: Sanda Brezniceanu

 

Aşa stă mândria pe mine că nu poate fi răzuită cu nimic. 🙂

mb

foto credit: Sanda Brezniceanu

 

Şi the most important: am cunoscut oameni. Mi-nu-na-ţi! Abia aştept să vă revăd.

all

foto credit: Echipa Superblog

 

Şi încă ceva. Noi plecăm stresaţi la drum. De fiecare dată! 🙂 Direct din casă. Ba uităm rucsacul fetei, ba nu vrea îmbrăcată (hainele sunt nişte afurisite, cine le-o fi inventat?). Eu mă rățoiesc la Iulian că nu pot să ţin minte tot şi de ce ai uitat aia, ailaltă şi pornim motorul îmbufnați. Şi cu iarta-ma Loli, iertările dintre părinti, după 100 m suntem cu zâmbetul pe buze. Gata, trecu furtuna! Sâmbătă, pe la vreo 11, ne-am pornit, nu am uitat nimic, Loli era fresh, nu a protestat la căciulă, am luat toată casă şi duşi am fost. Pe drum, Iulian, îmi zice: îţi dai seama că am plecat mai linistiti ca niciodată şi mai avem un pic şi ajungem. Păi, să tot plecăm la gale Superblog, zic.

Cazarea a fost super. Vă recomand 3 Stejari. Este o locaţie excelentă pentru minivacanțe, petreceri, toată lumea very baby friendly. Loli a bifat cel mai bun nani! E ceva, trust me.LOli

 

Scriam eu mai multe doar că tastatul cu o singură mână se face cu viteza melcului și trebuie să țin moața. Care nu se dezminte acasa: cel mai bun pat…sunt Eu! :)))))

20150406_174634

Image
0

Mummy sau mami?

Nu, nu vă temeţi. Nu am păţit nimic. Sunt mummy mami. Dacă tot, cică, facem curăţenie de Paşte să începem cu păcatele de la vedere, de pe față. :))))

Da, da. Iată-mă-s îmbălsămată, decojită de puncte negre. Mi-a dat voie Loli :)))))

20150331_194148

Am bifat ceva din lista de mami time. Yeyyy! Are rost să sporovăiesc despre cât e de bine, cum am slăbit, cu ceva grame, de la luat un start de piele de pe față (glumesc). Nu, clar, les connoisseurs ştiu. Am evadat o oră, bună și asta, din ritmul mămicesc. Și self-esteemul meu e ridicat. Ridică-mă la cer?! Nu se potrivește melodia! Merge un Alunelu, poate facem și un nani mic.

Dansează, Loli! Sau nani, Loli!

20150401_08492220150401_084943