Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic – Nantes – ep 4

Deși Rennes este capitala Bretaniei (chef-lieu département), Nantes este considerat cel mai mare oraș breton, aparținând de Basse-Bretagne. Este miză a luptelor între Nominoe și Franci, ales capitală de ducat cunoscut pentru comerțul maritim dar care capătă un rang aparte în sec.al XV-lea în timpul lui Francisc II.

În Nantes ne propusesem câteva obiective și o vizită la redactia revistei Nouvelles de Roumanie al cărei cititor fidel este bunicul, grație prietenilor din Bains sur Oust.

Un punct de atracție este la Galerie des Machines de l’ Ile care impresionează prin ingeniozitatea celor ce au realizat Le Grand Elephant – 12 m înălțime, 8 m lățime, 21 m lungime, 48 tone de oțel și lemn de Virginia, un motor de 450 cai și o viteză de deplasare de 3km/oră, o adevărată arhitectură în mișcare, cum i se spune, și a cărei funcționare cu 50 de turiști în spate este posibilă și datorită celor 62 de cricuri (46 hidraulice, 6 pneumatice și 10 cu gaz). De asemenea, o furnică uriașă este pusă în mișcare de 5 persoane care acționează picioarele, capul și mandibulele). În afară de prezența unui bâtlan de 8m, mai trebuie amintit și Caruselul Lumii Marine, un acvariu mecanic de 25 m înălțime/22 m diametru cu un crab urias, calamar cu propulsie, peștele pirat, pești zburători, meduze, valuri mecanice, dar și un batiscaf.

Apoi…chemarea științelor naturii

“Speranța ne face să dorim ca această frumoasă colecție să nu fie doar un obiect de lux și de un amuzament fără rost ci un izvor fecund de instrucție și de descoperiri folositoare pentru tinerii nostri concetățeni”‘ – Sunt cuvintele exprimate de François – René Dubuisson, director și fondator al Muzeului, în timpul discursului pronunțat la data de 15 august 1810 (astăzi se împlinesc …205 ani !!!) la deschiderea publică a Muzeului de Istorie Naturală a Orașului Nantes.

Am constatat  că muzeul are colecții ce acoperă toate domeniile istoriei naturale. La parter galeria Stiințelor Pământului prezintă domeniile: mineralogie, geologie, paleontologie și preistorie. Etajul I cuprinde clasificarea filogenetică a vertebratelor și, printre exemplare deosebite, un schelet de balenă de 18 m, a unui mascul tânăr de 35 tone care fusese lovit de o navă. Menționez de asemenea, o moluscă uriașă, tridacne, o scoică care ajunge la 1,40m. și 250 kg. Un exemplar de Latimeria pescuit la o adâncime de150 m, de 1,32 m și 33,8 kg. Colecția de botanică are 200.000 planșe de ierbar. A fost o vizită interesantă, cu toată atenția și solicitudinea față de noi, auzind că venim din România, și lucrând chiar în domeniu, la Muzeul Antipa, care firesc, le era cunoscut. :))))

DSC_0407
DSC_0408
DSC_0409
Castelul  Ducilor de Bretania, aflat în cartierul medieval din Nantes, este reședința ducilor de Bretania, sec. XIII-XV, modificat și întărit din 1466 de către ducele François II care dorea să aibă garanția independenței față de Louis XI. Ana de Bretania, fiica lui François II, de două ori regină a Franței, înfrumusețează castelul resedință, palat guvernamental, unde aveau loc festivități și turniruri.

Este una din bijuteriile patrimoniului nantez care a fost rând pe rând reședință a ducilor, fortăreață dar și închisoare regală, cazarmă, chiar. Arhitectural, castelul cu cele 7 turnuri (dintre care turnul Coroanei de aur cu lucarne monumentale) este o joncțiune între goticul flamboaiant și renașterea italiană. Cele 32 de încăperi ale castelului găzduiesc Muzeul de Istorie din Nantes.

DSC_0433
Catedrala Saint-Pierre-et-Saint-Paul este, de asemenea, un obiectiv turistic important al orașului Nantes. Intrând în catedrală prin..criptele sale, te întâmpină o capodoperă de sculptură: mormântul lui François II, sec.al XVI-lea, lucrare din marmoră de Carara, comandată de Ana de Bretania, pentru a primi osemintele părinților săi, François II si Marguerite de Foix,a doua soție a ultimului duce de Bretania. Sunt de admirat statuile celor 4 virtuti cardinale: Dreptatea, Forța morală, Prudența și Cumpătarea.
DSC_0435
DSC_0420
Este de menționat că la data de 13 aprilie 1598, în această catedrală a fost semnat Edictul de Nantes de către Henri IV prin care se acorda egalitate catolicilor și protestanților; se recunoșteau protestanților privilegii, inclusiv o organizare politică.(Edictul, în 92 articole, pe linia celor aparținând Catherinei de Medici, erau primele din Europa, despre toleranță dar, după 87 de ani este revocat de Louis XIV (execuția inutilă și exodul către Anglia, Olanda și Germania a valorilor umane și stiințifice)

Nu puteam “să plecăm” din Nantes și Bretania, fără să ne amintim….

– de Palatul Dobrée pe care Thomas Dobrée  l-a construit pentru a găzdui colecția sa de 10.000 obiecte de artă. (Pe un turn, sub un dragon de bronz care se cațără spre o inimă rosie, este înscrisă deviza sa: nesigurața mă devorează. Palatul Dobrée, în stil neo-gotic, sec.XIX- prezintă o colectie de artă, țesături, mobilier și manuscrise.

 – șiiii de Cartierul Greslin cu superbe case în stil neoclasic, galerii comerciale în stil belle époque si cafenele art nouveau.

Image
0

Vacanţa cu bebe și bunic ep 3

Poilley, o cazare ca acasa, vorba vine, cu iz mixt de francais şi british. Casă pe dinafară mare, interior frumos, country style, doar 3 camere cazare, restul aparţine familiei, cu baie mare, curată, la comun (nu ne-am simţit deranjaţi de acest lucru, eram singurii cazaţi, a fost doar a noastră) cu grădină superbă, terasă, un colţ verde, cu flori, dale, copaci pitici, british cumva. Eram aşa obosiţi, ne- am refresh un pic şi am ieşit să mâncăm în restaurantul recomandat de Nick, gazda noastră. Nick, un fost pompier englez, la pensie a cumpărat împreună cu soţia lui Casa Albastră, The Blue House. Mă gândeam, în timp ce povestea Nick despre căsuţă, oare eu la pensie îmi voi permite o proprietate pe undeva? Hmmm… Am mâncat un peşte bun, bun cu Loli şi fuguţa la nani. Am dormit lemn, inclusiv Loli. Cu mare atenție la detalii, micul dejun pregătit de gazdă a fost yammy, mult, cu gemuri de casă, produse proaspete bio. Iată link pe booking, au un scor bun, vă recomand cu drag. Şi imagini :)))

DSC_0060

Mont Saint Michel nu a fost pe gustul Lolitei, mai ales ploaia măruntă, drept urmare a făcut nani tot timpul petrecut acolo. După ce ne-am murat bine la abatie, a iesit soarele şi restul zilelor noastre a fost frumos, cu caniculă spre final. Şi cum bunicul le are cu descrierile şi istoria, îi dau cuvântul….

De aici povestește bunicul ….

La sfârsitul primei zile am fost găzduiti la Poilley, urmând ca dimineața să pornim spre Mont Saint-Michel, ultima destinație din Normandia. O locație în care Nick, un englez, cu toată solicitudinea, a făcut să ne simțim bine, să ne despărțim prieteni, chiar.

DSC_0062

Mont Saint-Michel, la Merveille de l’Occident (Minunea Occidentului), o tentație a turismului francez dar și internațional ne-a primit cu vânt și o ploiță mocănească. Datorită restricțiilor de bagaj în aeroport dar mai ales imprudenței pe care mi-o asum…(deși mai fusesem în zonă) nu am fost echipati corespunzător riscând o răceală serioasă. Loli era singura asigurată cu haine de vreme rea. Am avut noroc de navete, acele autobuze turistice care ne-au dus de la parcare la obiectiv. Gigantica bijuterie de granit, delicată ca o dantelă, așa cum o numeste Maupassant, cu istoria sa zbuciumată, a fost și rămâne o tentație, o chemare continuă care oferă o călătorie în timp. (Ar fi o impietate să se încerce o prezentare în câteva rânduri a acestei adevărate minuni, de la viziunea în care, Arhanghelul Mihail i-ar fi apărut unui episcop, la construirea abatiei benedictine din sec.X, gazdă a unui rendez-vous celebru între regii Franței și Angliei, construcție uimitoare pe trei niveluri, stâncă celebră, unicul punct al Franței de vest și nord care a rezistat la asediile invadatorilor.

DSC_0071

DSC_0072
Saint-Malo – Numită o coroana de piatră deasupra valurilor de către Flaubert, fosta cetate inexpugnabilă a corsarilor, care făceau legea în Canalul Mânecii, orașul Saint-Malo este un port fortificat cu metereze. Catedrala St-Vincent, muzeul, aflat într-un castel, sec. al XV lea, construit pentru Ducesa Ana, a cărei vilă somptuoasă se poate vizita, sunt invitații turistice. Masivitate, clădiri aliniate cu zidurile de apărare, care amintesc de celebrul pirat Surcouf, istoria curgând de la călugărul galez Malo la Jacques Cartier, important în colonizarea Canadei, la romanticul Chateaubriand. Dacă pietrele ar vorbi… 🙂

DSC_0096

DSC_0101

DSC_0106
În sfârsit, BRETANIA– La belle BRETAGNE, și întâlnirea de suflet cu prietenii din BAINS-sur OUST, o prietenie care a început în România, în 1990, cu sentimente de solidaritate și recunostință. Ajunși în Bains, la prieteni, ne simtim mai in siguranță, protejati, tout comme chez nous. In câteva zile, înconjurati de prieteni, cu tandrete și grijă, tinerii cu prințesa lor, Loli, o adevărată Alice aux pays des merveilles și un bunic, au parte de momente unice: reuniuni de familie, excursii, vizite în spectaculoasa Bretanie cu specificul ei, urmare a influentei Celților dar și a traditiilor artistice în muzică și dans, a obiceiurilor, mestesugurilor, specialități culinare care s-au păstrat mai mult ca oriunde în Franța. Astfel, o seară cu prietenii en plein air pe malul Vilenei, o vizită în cunoscuta Gacilly, la Festivalul international al Fotografiei, a localitătii Rochfort en Terre, sărbătoarea muzicii din Redon, vizitarea orasului Rennes, capitala Bretaniei, cu a sa superbă Jardin de Thabor, celebra statiune la Baule care rivalizează cu Coasta de Azur…

Bretania anului 2015, văzută de un bunic, numit recent (ce onoare !) fin connaisseur et amoureux de notre belle Bretagne et de la France va face obiectul și al unei prezentări în presa franceză. Deocamdată, câteva fotografii din Bretania (mai puțin orasul Nantes).

DSC_0138

Rochfort en terre-castelul, fostă reședință a pictorilor americani (în vizită cu Michel)

DSC_0195

Excursie la Gacilly/Festivalul international de fotografie

DSC_0347

Loli, bucuroasă și voioasă, iubită și protejată

DSC_0240

Cu familia Cheval în Parcul Thabor din Rennes

DSC_0380

Redon, într-o sărbătoare a muzicii

DSC_0287

Decoratiuni făcute de Rose Anne Gavaud în biserica din Bains cu ocazia sărbătoririi a 13 cupluri, persoane longevive

DSC_0209

Cu prietenii, sub cort, pe malul Vilenei

DSC_0359

Plăcerea de a fi împreună (familia Gavaud)

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic ep 2

Vacanţa noastră a început dis de dimineaţă. Pe la 3 când am chemat taxiul. Şi specific familiei nostre am uitat fructele pe masă. Ce-am găsit după 17 zile nu pot descrie. Asta am povestit ca amuzament. În fine, Loli nu e la prima experienţă cu avionul. Am luat căruţ, Bumbo, eram dotaţi. În avion all ok până la afurisita de centură pentru bebei. Loli voia să sugă, să adoarmă, cum nu are gura la spate până să decolăm şi să plece la locul ei nu am vorbit aceeaşi limbă cu stewardeza. Musai centură. Recunosc că am trişat şi am alinat copilul. Da. Ştiu. Aşa e procedura. Nu am respectat-o totally. La bebeluşi cred că trebuie regândită. A dormit, a zâmbit la toţi.

Asa, treaba asta cu paşaportul valabil 3 ani e funny. Şi acum îmi amintesc cum Loli nu se uita în obiectiv. Şi era abia trezită, poza nici nu seamănă a Loli. Ajungem la punctul de control. Loli se îțește din Bumbo, se uita şi ea la nenea de la geam. Şi stăm, stăm, butonează nenea. Aud pasager neidentificat. Iaca poznă, a cui o fi copilul? A dat refresh, nu ştiu ce a făcut, rescanat paşaportul şi ne- a zâmbit că putem pleca. Deja mă vedeam dând explicaţii, de fapt era deajuns să mi-o ia din braţe şi le spunea Loli cine e mama şi tata. :)))

Da, am ajuns la Beauvais. La fel ca acum 4 ani era înghesuit şi mirositor…a grajd. Cum aşteptam acolo în coadă să trecem de control rezist eu ce rezist şi spun printre alte comentarii. Miroase a grajd! Glumă mai bună nu am zis, se pare, în toată viaţa mea. Am făcut să râdă tot puhoiul de oameni, foşti colegi de cursă Wizzair.
Bon. Tres bon. Ieşit, direcţie maşină. Un ins care vorbea doar limba lui ne-a dat maşina, cu alte condiții ca cele din contractul semnat în România ( o să spun povestea la un moment dat), la km şi culoare. În fine, am ambalat negricioasa, cu AC ce e drept, şi am plecat la drum.

Traseul din pima zi – Rouen, Caen, Bayeux, cazare Poilley – superbă, în episodul 3.

Prima oprire Rouen. Oraş splendid, citare de la bicu, am poposit în centrul oraşului, vizitat catedrala. Mare, frumoasă, răcoroasă, cu o istorie interesantă. Povestește mai joc bunicul :)))

Ne-am dezmorţit un pic, plimbat în jurul catedralei, piața centrală. Trebuia să ne revenim, după avion și mers cu o mașina nouă, nărăvașă. Mergea iute tare. :))))) Am mâncat un pic şi la drum. Loli a făcut nani, a escaladat tot pe bancheta din spate, a amuşinat şi lins tot. Singurul loc neinteresant din maşină era (este și acasă) scaunul ei. Nu ştiu dacă să spun noroc sau sansă, am traversat Franţa şi Elveţia fără amendă. Loli refuză să stea în scaun. Any suggestion? Sunt aluat în spate, mi se urcă în cap, ar face orice numai să nu o pun în scaun, cu toate că umplu mașina de jucării și diverse lucruri cu care să alungăm plictisul.

De aici povestește bunicul

Începutul…..Normandia, ținut cu un peisaj variat, intrat în istoria marilor conflagarații mondiale fiind gazdă a debarcării aliaților în 1944, al tapiseriilor celebre de la Bayeux,al unei înfloriri arhitecturale din epocile romană și gotică, care se manifestă în celebre abații (ex. Mont Saint-Michel), în admirabile catedrale (cea din Rouen), dar și al cidrului, calvadosului, al brânzeturilor sale prestigioase. Prima localitate din traseul stabilit era orasul Rouen, oraș muzeu, în același timp centru industrial și port. Eram bine informați, priorităti în obiectivele turistice,dar…timpul presa, ne propusesem să ajungem la…cazare, cotidian, pe la orele 19-20, iar media zilnică era de 200 km. Și decidenții erau în ordine-  Loli, care hotăra, părinții și..bicu, care, în anul debarcării din Normandia, avea exact vârsta nepoțelei, de acum: 1 an.

Am început cu…….

Catedrala Notre-Dame din Rouen se numără printre cele mai frumoase realizări ale goticului francez. Reconstruită în mai multe rânduri din cauza unor incendii, în anul 1200 și 1514, a războiului de 100 de ani, a unui uragan, a Revolutiei, dar și urmare a unor obuze ce au lovit-o în 1944. Constructia romană datează din anul 1030, iar goticul se desăvârsețște abia în 1145. Are dimensiuni de 144/136m, săgeata (flèche) la 151 m înălțime și are în interiorul său mormintele ducilor de Normandia, al lui Rollon, fondatorul ducatului, găzduind și inima lui Richard Inimă de Leu. Vitraliul este din sec. al XIII-lea. Am admirat și Rue du Grand Horloge, en passant,se poate vedea și piața în care, în 1431, a fost arsă pe rug Ioana d’Arc, fecioara (la Pucelle) din Orleans. Astăzi este un mic muzeu, s-a ridicat în onoarea ei, o bisericuță, modernă. Se poate admira Palais de Justice și Jardin des Plantes. Scriitorii Pierre Corneille si Gustave Flaubert aparțin orașului Rouen.

DSC_0006

DSC_0018

DSC_0026

CAEN 20 siècles d’histoire, Abbaye aux Dames și Abbaye aux Hommes, bijuterii de artă romanică, Le Chateau Ducal. In sec. al XIlea Guillaume le Conquérant, duc de Normandie, a făcut din Caen cea mai puternică cetate din epocă. Le Memorial-Musée de la Paix este una din atractiile Caen-ului. (Istoria zilei Z – o arhivă de filme)

DSC_0029

 BAYEUX- a fost primul oraș eliberat din Franța, în 7 iunie 1944. Operațiunea Overlord, cea mai mare bătălie din lumea occidentală (cum o numesc istoricii). Debarcarea din Normandia, 6 iunie 1944, 135.000 oameni și 20.000 vehicule este prezentată în cadrul unui muzeu, Musée Mémorial de la Bataille de Normandie, debarcarea aliaților pe cele 5 plaje, numite codificat Utah,Omaha, Gold, Juno și Sword reusind, dar.. cu ce pierderi. Mărturie sunt cimitirile cu eroi americani, britanici, canadieni, polonezi – 9385 morminte. Cimitirul La Cambe numără 21.160 morminte de nemți…(unii aveau doar 16 ani!!!)

DSC_0051

Tapiseriile de Bayeux, broderii pe pânză, povestesc într-o executie uimitoare, cucerirea Angliei de către normanzi (1064-1066) și reusesc, în 58 de lucrări pe o lungime de 70 m, să prezinte 636 personaje, 202 cai și catâri, 505 animale diferite, 37 edificii și…49 copaci, oferind informații din sec.al XI-lea (de la1 iulie, ziua relicvelor, până la 14 iulie, ziua Dedicației. (trebuia să se termine cu încoronarea lui Wilhelm Cuceritorul, tema fiind triumful Binelui, Wilhelm, asupra Răului, regele Harold). Este un document de istorie cu referire la nave, arme, costume și moravurile din sec. al XI-lea. De reținut că Napoleon adusese această operă inestimabilă, la Luvru .Interesant este că Wilhelm (Guillaume) este încoronat rege în abația  de Westminster ca rege al Angliei dar…duce de Normandia, având acest titlu, vasal al regelui Frantei. Dantela de Bayeux se produce și astăzi fiind foarte solicitată.

DSC_0035

Loli foarte încântată de mocheta de la Muzeu, moale la tălpi, nu avea papucei

La Cathédrale de Bayeux a fost inaugurată în 1077. Cripta este din sec.al XI-lea, corpul central este din sec.al XIII-lea, frescele superbe fiind din sec. al XV-lea când s-a adăugat și turnul central.

DSC_0030

 

Va continua. Următoarea voastră călătorie va trece din Normandia în Bretania, după aceste 2 episoade….

0

Vocea ta: Ce-ar fi fost dacă…? la Totul despre mame

 

“Ce-ar fi fost dacă?”, întrebarea din sufletul fiecărei mame

Zilele trecute am primit un mail. Nu povestesc despre conţinut. Din una în alta, pornind de la likurile din mail, ajung la imagini, foto documentare ale unor nașteri, avorturi, bebeluşi operaţi, miracole medicale, diverse întâmplări medicale din sala de operație etc. Ştiu, vă întrebaţi ce m-a apucat. Nu am răspuns la această întrebare. Lucrul care m-a frapat la imaginile cu bebeluși este că toți seamănă. La naştere suntem parcă identici. Boţul de om este unul şi acelaşi la toţi. Şi privind fotografiile mi se părea că Loli e în toate. Şi parcă m-a lovit. Ce-ar fi fost dacă Loli… nu ar fi fost?

Era cât pe ce, cam pe la 8 săptămâni de sarcină. Mi-aduc aminte și acum cum am simţit că mi se prăbuşeşte lumea la văzul sângelui şi nu puteam gândi de panică. Apoi abia când am văzut punctul pulsând pe monitor m-am liniştit. Haosul din noi, în drum spre spital, a fost de nedescris.

Cine a trecut prin astfel de tragedii sau mai rău probabil râde de mine și poate mă judecă. Nu am cum să mă apăr aici, nici să mă justific pentru ei. Acesta a fost primul meu gând la ceea ce am văzut. Mămicia mea mă apasă uneori (cred că nu sunt singura care are momente de acest fel) și propriile-mi judecăți, despre ce am făcut și nu am făcut, ce urmează, mă fac nesigură câteodată. Poate trebuia să fac asta, poate și asta, poate nu am consultat medicii care trebuie, nu am încercat toate jocurile sau nu am avut timp de ele, toate fac parte din mine. O parte mică, restul este ocupat de alte gânduri. 🙂 Apoi vine Loli și se cațără pe mine și mă simt asigurată. Am făcut cum am crezut că e mai bine pentru ea, pentru noi ,iar ea, prin dragostea ei, mă aprobă.

“Sigur mi-ar fi lipsit ceva…”

În zilele, mai ales acelea, în care îţi doreşti un minut doar pentru tine, nu mă gândesc la ce ar fi fost dacă nu era Loli, mă gândesc că, în loc să stau tacticoasă rotindu-mi capul prin casa, cu toate la locul lor, adică nimic aruncat sau îndesat, mototolit în dulap sau la serviciu, pe scaun, extrem de agitată lucrând, mi-ar fi lipsit sigur ceva. Un gând în plus, o dragoste în plus, o imagine a unui zâmbet cu câteva dinţi pe care să o accesez, ca talisman, atunci când nimicurile lumii mă apasă.

După ce am terminat cu imaginile, soțul meu m-a alungat de la calculator mi-am pus întrebarea invers: “Câte au fost de când s-a născut Loli?” Lista e până la infinit. Sunt milioane de lucruri, sentimente ce nu pot fi trăite decât cu un copil. Nu spune nimeni că e floare la ureche totul, tocmai de aceea este frumos.

Vă invit să facem o listă a lucrurilor pe care le-am aprofundat, învățat, descoperit de când suntem mame. Fără “ce-ar fi fost dacă”, ci ce a fost, este în continuare, de când s-a născut copilul.

 

Image
0

Atinge copacul fermecat

Cartea Lolitei, primită în dar ( mulțumim Cătălina), de care m-am bucurat mai mult eu. Este o carte magică, dacă o primeam la 4, 6, 12, 13 ani tot aşa de magică mi se părea.

Este o poveste neîncărcată, fără personaje. Rolul cel mai mare îl are cititorul. Ce este de fapt? Este o invitaţie să faci ceva, să o scrii …poate. Nu, de fapt te invită să te joci cu ea. Cu fiecare pagină descoperi ceva şi foarte interesant este că fiecare pagină, cu ajutorul tău, magiei tale, face altceva. Ca să înțelegem, da? Puterile magice sunt ale celui care mânuieşte cartea, cartea e doar asistenta magicianului. Nu e pentru vârsta Lolitei, cu toate astea o are la îndemână. Ne jucăm cu ea. Loli iubeşte (linge) cărţile, filă cu filă. Mai nou, și vechi totodată, mănâncă și vreun colţ dacă scapă de priviri. Şi o aud cum molfăie şi zic: dă-mi şi mie, după care întinde limba, ca pe o tavă. Goală!!! După care…râde!!! De puține ori mi-a ieșit schema. Aşa, să revenim.

Pe lângă surpriza fiecărei pagini, rezultat al acţiunii de pipăire ( dezvoltarea simțului tactil), zguduire (cauză-efect, ring a bell) se învaţă şi succesiunea anotimpurilor. Vârsta recomandată 4-6 ani. Credința în ceva magic se pierde în jurul acestor vârste, numai că ideea de te juca cu magia face din această carte un bestseller. Eu am…mai mulți ani și tot pot să trec peste faptul că nu am nicio putere, și ador această carte. Mă face să mă simt de poveste.

Aici e un video delicios( nu e cu Loli) despre cum să mânuiești cartea.

Iată și magiciana Loli  :)))

20150803_180153 (1)

dau pagină cu pagină, povestea o las pe mai târziu :))))

Image
0

De ziua mea

Am fost la munte cu cadourile mele. Şi de ziua mea am fost liniştită şi a fost deajuns. Dacă în ceilalţi ani am făcut ceva, anul ăsta (nu mi se trage de la faptul că am mai îmbătrânit un pic, noooo ;))), I feel younger chiar! ) mi-am dorit să sărbătoresc potolit. Pe dinafară, deoarece pe dinăuntru sunt foc continuu. Când am fost eu molcomă? Never! Niciodată nu am ştiut ce vreau de ziua mea. Adică voiam ceva, erau prea multe 🙂 şiiii am primit în plus, de fiecare dată.

De ziua mea mi-am ţinut cadourile în braţe şi a fost minunat. Pentru că mă iubesc, mă fac numărul unu, merge şi pe treapta 2, când parcă nu am vlagă, dar nu mă las, atunci cât stau lipite de mine sau se învârt în jurul meu de parcă aş deţine adevărul universal. Că mă ţin pe podium nu doar la nevoie, ci în mod natural, cu toată dragostea.

Ziua mea. Zi de început de lună, 1 August!  E a mea, specială, că am făcut broac pentru prima dată şi ce ar fi fost lumea fără mine? Who knows, ar fi fost cu un om în minus, probabil, dar nu la fel. Prin urmare, La mulţi ani, mie! La mulţi ani lume, mă ai de ceva vreme!

Asta era în timpul zilei….

20150801_164952

Hai, Dolly la joacă. Loli spaima cățeilor! :))) după ce a călcat-o un pic pe blană

20150802_082147

Am simțit un pic de frig și nu m-am săturat, după cele 40 grade de acasă.

20150802_082639

Plecăm? De ce plecăm? :))

 

Şi bine că anul ăsta am petrecut și acasă (cu o seară înainte).  Muntele nu are pic de farmec dacă nu se iscă o febră de 40 şi un deranjament la stomac. But all ok, tot ziua mea a fost chiar dacă ceva liniştit se pare că nu mi se potriveşte. :)))