Image
4

10 lucruri care ţin de joaca noastră

Nu sunt fun al trendului DYT. Din lipsă de timp, nu că nu mi-ar face plăcere. Urmează ceva despre mine. Scrie modestie pe ici pe colo, nu  glumă. Îmi place cum scriu (caligrafie), cum desenez, cum debitez fraze cu substanță la momentul potrivit, cum mă lovește inspirația culinară tam- nesam și fac ceva delicios din te miri ce, și îmi plac jucăriile și cărțile pentru copii. Mă opresc aici. Gata intro-ul.
Loli are jucării, i-am făcut câteva, multe sunt cumpărate. Cărțile cu care ne amuzăm sau le citește ea fără mine, de la cotor până la colțurile paginilor cu sonor de clefăit (oare ce?) hârtie, sunt de la magazin.
Marea găselniță a lunii a fost să îi fac eu cartea Lolitei, diferită de cea cu care mă tot laud (încă e în stadiu avansat de primul cuvânt după titlu, sunt în urmă rău). Și când să lucrez la ea? Nu e cu cuvinte, să tot șterg, să invoc muze, să scriu pe telefon ideea sau cuvântul cheie cât înghite din linguriță Loli. Nuuuu, aia e simplu (de asta sunt încă la început, nu?). Ei bine, asta e cu ac cu ață, cu lipici, cu sfoară, canafi, nasturi, fundițe și ce am prin casă și ce a avut prin cutii prietena mea.
Bun, m-am apucat. Am crezut că va merge greu, nu a fost așa. Primele trei pagini erau aproape gata din prima seară, sesiune de lucru, să zic așa. Nu mă asteptam să îmi placă așa tare și voiam să cos tot să termin. După ce am adormit prințesa, mă scurgeam de oboseală, voiam să trag pe dreapta. M-am apucat ca să încep, să îmi fac planul, eram letargică, ca mai apoi după prima cusătura să nu mă mai opresc. Iulian m-a trimis la culcare: Hai, mami, mâine e o nouă zi. Mda, thanks. Am visat toată noaptea, printre țocăielile mândrei cum coseam, inventam pattern-uri și giumbușlucuri educative.
Joaca asta tare bine face. Nu știu cum se simt cei care desenează, creează jucării, eu parcă am revenit la copilărie. Cred că dacă te pricepi un pic la jucării, ai și un pic de talent și idee de cum să construiești ceva în scop educativ, ai cea mai tare meserie.

carte Loli

mic preview

10 lucruri când te joci cu cu copilul, jucăriile copilului sau le faci (din experiența noastră M&L).
1. Devii copil și îi înțelegi nevoile cognitive.
2. Scopul jocului – deprinderile.
3. Orice poate fi jucărie, trebuie doar să intri în joc.
4. Jucăriile au instrucțiuni de folosire însă ele pot avea scopuri diferite. 🙂
5. Jocul poate fi în doi, trei sau doar unul. Bebelușii, copiii mici au nevoie și de spațiu în joaca lor.
6. Îmi plac toate jucăriile copilului meu. Punct pentru mami. Nu știu dacă e de bine sau rău, le-am cumpărat pentru că stimulează copilul și sunt safe.
7. Când nu prezintă interes o jucărie, jucăriile, ne jucăm… la sertare. Le închide, deschide, prinde degete, nu le mai prinde, umple casa de ciorăpei, pantaloni și ce altceva nimerește. Multe de învățat la dulapul ei.
8. Oricât aș încerca să schimb locul de joacă până nu se plicitește nu e chip să o îndupleci. Exemplul de la punctul 7. În unele zile stăm doar pe lângă sertare. Și mai adaugă și șoșonii mei de casă. După ce i-am căutat o zi întreagă, unde erau? Acolo unde le-a găsit ea loc. Între hainele ei frumos aranjate de mami.
9. Jocul este necesar, chiar și atunci când nu îți arde de asta. Dacă transformi o situație (care merge, evident) într-un joc atunci ai o abilitate, o emoție învățată.
10. Hai să ne jucăm, Loli! Revenim.

WP_20150923_12_48_31_Pro

sunt chestii multe aici…de jucat 🙂

WP_20150926_11_49_17_Pro

Îmi pun eu picături…în nas. Ups, am nimerit în gură. E bine și aici mami, nu-i așa?

WP_20151119_17_53_00_Pro

parcă tu ai mai mulți dinți..stai să număr:)

WP_20151119_002

buline și baloane

WP_20151120_14_19_34_Pro

cutia..e deja old school

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic ep 5-6

Să povestim în continuare …aventura turistică cu Loli și bunic plecați din Bretania (Bains-sur-Oust și Nantes) și ajunși în La Rochelle-Ile de Ré, Bordeaux,Toulouse.
După Bains-sur-Oust am fost în fiecare zi pe alte drumuri, în fiecare seară în alt loc, vizitând, minunându-ne de cât de frumos este prin lume, și cum nu ne ajunge viața toată să o străbatem. Și, totodată, făcând o promisiune Lolitei să o readucem, să nu rămână doar fotografii în album cu locurile acestea și să aibă amintiri și când va fi mare.

La Rochelle si Ile de Ré au fost noua destinație în drum spre patria vinului francez, Bordeaux.

Insulele Ré, Oléron și Aix sunt ca un scut pentru La Rochelle complex portuar ce datează de pe la 1200.

La Rochelle– este un frumos oraș port, din sec.XII, un centru important de iahting, gazdă și pentru Francofolies, festival de muzică pop. 
O istorie zbuciumată. Este fondat în sec.X, fiind centru protestant cu statut de oraș liber care, adoptând ideile Reformei, amenința politica de unificare a lui Richelieu. Sub Louis XIII, în 1625, protestanții ocupă insula (Regele Angliei îi susținea pe Hughenoți). Ducele de Buckingham reusește să debarce în insula Ré ajutat de 100 de vase și 6000 de oameni.Trupele regale franceze sunt avertizate de un înnotător. Blocada este forțată noaptea de către 1000 de oameni în 35 de bărci asigurându-se astfel aprovizionarea soldaților din Saint Martin. Cardinalul Richelieu conduce asediul care dispunea de o linie de fortificații de 12 km, și, după 15 luni, orașul se predă. Ducele pierde 5000 de oameni și îsi asumă înfrângerea. Louis XIV transformă insula într-o cetate inexpugnabilă. La Citadella -14 km de metereze este și închisoare găzduind prizonieri celebri în drum spre ocnă: Dreyfus si Henri Charrière, celebrul Papillon ce reușește să și evadeze. Informația era bogată dar, fiind constrânși de programul propus și orar, am revizuit obiectivele.
Un pod, considerat cel mai lung din Europa, aproape 3 km(din bolțari),15m lățime, cu o medie de 16.000 de vehicule/zi in sezon, construcția a fost realizată în 23 de luni, face legătura între continent și Insula Ré…cu căsuțe pitorești, mici si albe și un port de pescari, Saint Martin de Ré, protejat de ziduri de apărare. Pot fi admirate multe păsări. 
Pe noi ne interesa renumitul acvariu privat, început timid acum câtiva ani și extins extrem de frumos și cu foarte mare dăruire. Cum timpul nu ne-a fost prieten, de obicei nu este când pleci la drum și vrei să vezi tot, am renunțat la vizitarea Inslulei Ré. 
ACVARIUL din La Rochelle – o afacere de familie, unul dintre cele mai mari din Europa ne-a atras prin cele 78 acvarii din care se compune și un număr de 12.000 animale marine. Comentariul îl primești în căști, funcție de limba aleasă. După o intrare printr-un tunel cu meduze fosforescente, poți admira specii din Atlantic, Mediterana, regiunea Indo-Pacifică. In sala Caraibe pot fi văzute caracatițe, rechini, broaște țestoase uriașe, un spectacol frumos. Un pod suspendat te conduce la o seră cu vegetație luxuriantă.  Acvariul descrie o fărâmă din mirifica lume a adâncurilor. Dacă nu apuci să vezi oceanul, să cobori printre animalele marine, atunci un astfel de tur, printr-un acvariu bine construit și gândit, îți poate liniști, cumva, setea de a căuta printre valuri, prin masa apei sărate, minunatele vietăți. 
Loli, clar se va întoarce, cu noi sau singură, în La Rochelle, deoarece a dormit pe parcursul întregii vizite. Apa, sunetul de fundal au obosit-o după primele trei camere și hop la mama în brațe și aghioase….zzzzz 🙂
DSC_0449 DSC_0450 DSC_0453
Mai departe…. continuăm cu episodul 6

“Luați VERSAILLES, adăugați-i ANVERS si veți avea BORDEAUX” spunea Victor Hugo ținând cont de dezvoltarea constructiilor în sec. al XVIII-lea si importanța fluviului ”. (Garonne)

Am intrat în patria vinului francez cu dorința de a vedea celebrul monument ridicat în memoria Girondinilor, Catedrala Saint –André, a vizita Palatul Rohan, dar și a bea…în fapt de seară, o sticlă de vin Bordeaux ”de la mama lui ”.

Monument aux Girondins/A la memoire des Girondins 

DSC_0482

DSC_0473

 Monumentul omagiază pe cei 22 responsabili din Bordeaux care, de tendință federalistă, sunt acuzați de către Montagnarzi că ar fi conspirat împotriva unitătii și indivizibilității Republicii  și sunt executați de către Iacobinii din Paris. Este compus din 34 sculpturi ce trebuiau să fie topite de către nemți. Una din scene: cai-reptile sau pesti, personaje alegorice aruncă în prăpastie minciuna,viciul și ignoranța. Altă scenă,Triumful  Concordiei, muncitorul și burghezul, copii în două grupuri, Pacea și Fraternitatea încurajează comerțul, iar Prosperitatea, Artele.Tatăl, mama și copilul reprezentând familia, întregesc ansamblul sculptural. Coloana are 43m iar statuia de 11m ,femeia pasăre, bronz-Republica triumfătoare simbolizează geniul  libertătii rupându-și lanțurile. Cocoșul galic este încadrat de doua siluete feminine: Elocința și Istoria.

Piața Quinconces-se întinde pe o suprafață de 12 ha (380/400m) fiind cea mai mare piață din Europa. Statuile  în marmură ale lui Montaigne în robă si Montesquieu, magistrat, presedinte al Parlamentului, omagiază pe cei doi celebri gânditori, eseist și respectiv scriitor-filozof. În această piață imensă, opus monumentului Girondinilor se află două coloane impunătoare de 21m numite coloane rostrale având ca o mărturie a victoriilor navale, pintenii, ciocurile de la prova vaselor capturate.

Primăria orașului s-a instalat în fostul Palat Rohan (un palat Rohan se gaseste și la Strasbourg) ce datează din 1771. Initial, palat arhiepiscopal, devenit sediu al tribunalului revolutionar în 1791, ulterior hotel al prefecturii, dar și palat imperial al lui Napoleon în 1808 și castel regal al lui Louis XVIII în 1815. De180 de ani, din 1835, este primăria orașului Bordeaux, un edificiu în stil neoclasic monumental și echilibrat.

DSC_0519

Saloanele au lambriuri stil Louis XVI cu motive vegetale. Eugen Delacroix,viitorul pictor celebru,fiu oficial al prefectului,copil fiind si privind restaurările îsi descoperă vocația.Palatul este înconjurat de grădini în stil englezesc,două aripi ale clădirii adăpostind Muzeul de Arte Frumoase.

Catedrala Saint-André si turnul Pey-Berland formează un tot de mare atracție  și unicitate.

DSC_0514

DSC_0517

Datează din sec. XII dar lucrările se succed până in anii 1500.Turnul,separat de catedrală are faimosul clopot de 8t.iar în vârful acestuia se află din 1863 statuia aurită de 6m a Fecioarei cu pruncul accesul fiind posibil prin urcarea celor 233 trepte ale scării.

Cu Piața Bursei, numită și Piața regală care pune în valoare clădiri impunătoare, orașul Bordeaux se eliberează de cadrul medieval închis între ziduri. Orașul fortăreață este deschis din 1720. Statuia ecvestră a lui Louis XV este înlocuită cu cea a lui Napoleon, iar aceasta, ulterior cu Fântâna celor 3 Grații în 1869, care împodobeste faimoasa Oglindă de Apă. Suprafața de 130m/42m acoperită cu dale de granit. Pavajul este acoperit de 2 cm de apă instalatia având un ciclu de 15 min. coordonat de un calculator. Piața este transformată într-o oglindă uriașă în care se relectă clădiri monumentale. Apa este recuperată și tratată, fiind asigurate condițiile de igienă. Efectul vizual este uimitor, captivant atât în zilele frumoase cât și în feeria care se creează noaptea. Oglinda de apă este mărginită de Grădina luminilor unde bogăția floricolă se exprimă în diversitate. 33.000 de plante într-o grădină ecologică care invită la plimbări pe malul fluviului Garonne, la descoperirea porumbeilor de către…turista noastră de 1 an.

DSC_0511

DSC_0508

Urmează Toulouse, Carcassonne, Montpellier, Avignon, Lyon…stay tuned.

1

De brânză… de alergii

Doamne, cum nu am iubit eu lactatele când eram mică și cum toate deliciile copilăriei(pentru unii) pentru mine erau un chin. Și mama îi dădea cu teoria calciului și a dinților albi, frumoși care au nevoie de calciu. Se pare că s-au descurcat fără atâta lapte îndesat cu forța.

Lista cu mâncărurile nesuferite: brânză cu smântână (bleah), lapte cu mămăligă (horror de-a dreptul, în schimb verișorii mei luau și luciul la ceaun cât rădeau la crusta de mămăligă), ardei cu smântână (mâncăm în silă), urda (mi se părea groaznică), brânza în orice formă, nu conta proveniența, frecată cu unt, cu ceapă și patrunjel (nu aluneca pe gât, sincer).. să mai zic. Nu!  Dacă vedeam în viitor cred că mi-aș fi reconsiderat poziția/ pofta  față de orice produs derivat din lapte. Acum toate îmi plac, sunt în pauză de toate. 🙁

Fiica mea este alergică la proteina laptelui, drept urmare suntem la regim. Acum iubesc tot ce e cu lapte, nu are importantă. Orice aș îndesa până aș da pe dinafară, vorba unei colege de serviciu daca ar fi perfuzii cu brânză, cu smântână grasă, cu aperitive apetisante cu iaurt, chefir, cremă fină cu verdețuri (bălesc deja) le-aș face, fără nazuri. În asa hal am ajuns.
Să mă fi ajuns vorba bunicii mele, aia care nu o va auzi Loli niciodată: Să ai un copil mâncăcios exact ca tine! Sper că nu, deși când mândra mea nu are chef de papa tind să cred că m-a cam ajuns. Noroc că e simpatică foc și îmi trece năduful. O apostrofez câteodată: Loli, de ce, mami, nu vrei să papi? Întrebare întrebatoare pentru mami, răspunde tot mama (cu citare de la bunica): De brânză!Nu știe Loli ce e aia, dar așa o pufnește  râsul, după care pleacă la jucării. Mănâncă tu mami, să te faci mare😊 ha-ha
De când nu mănânc lapte, unt, brânză, alte din astea am slăbit. Daaaa, un pic. Nu consider un sacrificiu renunțarea. Sunt ok. But…. Câteodată visez – mă văd gătind feluri de mâncare în care pun niscaiva cașcaval, un strop de smântână. Mama mea, care nu a înțeles cum e cu alergia la început, mă tot iscodea: Să-ți trimit budincă cu brânză, rom și nuci. Jale la gura mea de poftă și de vorbe cu: Fată (se simte tânără când îi spun așa) ce nu ai înțeles din fără lapte, fără ouă și fără nuci, semințe?
Sper ca Loli să tolereze la un moment dat lactatele și să facă parte din meniul ei. Daca le va tolera însă nu le va prefera va fi ok. Doar să mănânce ceva, orice și să fim împăcate cu greutatea, înălțimea. Și sănătoasă să fie. Atât.
Soluții sunt, în lipsă. Fac o listă cu ce am încercat noi, soon, I promise. Până și McDonald’s are produse  fără lactoză, gluten etc. So, no worries.

2

De părinţeală – Vocea Ta, TDM

Cât de greșit am privit treaba asta de părințeală

Mi-am dat seama cât de greșit am privit treaba asta de părințeală înainte de a o avea pe Loli.

Cum credeam că este așa și așa, altfel sau pe aproape de cum nu au făcut-o ai mei, față de cea a părinții prietenilor sau cunoscuți. Adică în mare parte, să nu exagerez. Cum am aplicat nu știu ce metodă de condiționare a disciplinei cât am lucrat în învățământ, cu și fără rezultate. Daaaa, tz-tz-tz, fac acum precum babele. Nu am îmbătrânit degeaba.

Copilul meu îmi dă ocazia să mă surprind

La reacții, la idei, vorbe, atitudine, tot tacâmul. Să mă surprind plăcut și să zâmbesc că putem să facem lucruri fără nervi și țipete. Dar este și cealaltă parte a surprizei, adică nu sunt mândră de mine tot timpul. Îmi place când fiica mea parcă îmi dă dreptate la ceea ce propovăduiam eu pentru ai mei, demult, despre cum să nu mă cicălească cu una, cu alta, cum să nu personalizeze tot și să se simtă lezați de nu mai știu eu ce și să vadă dincolo de ei, să mă vadă pe mine, cum (exact așa) să așezi cuvintele în propoziție ca să nu iasă vorba ca la o judecată supremă mereu.

Copilul oricât de mult sau de puțin cunoaște semantica, te cunoaște după ochi, după gesturi, după cum nu te uiți la el când are nevoie. Nu e greșit să recunoști copilului că ai luat o decizie pripită, cum prostiile sunt de fapt demonstrații de minte creativă. Îmi place că îmi dă siguranță, mă asigură prin mângâierile ei, prin veselia ei că nu sunt în competiție cu nimeni, mame de prin parc, prietene, colegi de serviciu sau vecini, cu noi înșine, cu ea.

Îmi dau seama că uneori fac exact ca ai mei, încep să spumeg că nu am practicat propria-mi ideologie (mult spus, nu am acum alt cuvânt), m-am lăsat pradă momentului, în consecință am zis exact ce nu-mi plăcea mie să aud.

Nu știu, adică teoria o avem, cursuri urmăm, cum gestionează toate mamele momentele dificile din fiecare zi, eu uneori cu tot cu teorie, nu reușesc. Pur și simplu. Simt că mă transform, simt cum crește furia pe mine și cu tot aerul tras în piept mă supăr, zic tare sau în surdină lucruri care nu aș fi vrut să le spun, pe care atunci le gândesc, le simt.

Mă simt îndreptățită pentru 30 de secunde, cred că e corect, ca după acele secunde, plus moaca Lolitei care râde  (probabil crede că fac vreun joc de roluri, vreo scenetă maimuțărită de-a noastră, mamă cu triplă personalitate ce sunt😊), îmi dau seama ce aiurea a sunat, cât de simplu era să mai iau o gură de aer și să iau lucrurile jolly și fără emoții inutile. E al naibii de greu uneori.

Cine reușește tot timpul? Nimeni, probabil…

De fapt, arătați-mi-o/mi-l dacă există. Vreau ca Toma necredinciosul să cred. Bine, și la ce mi-ar folosi? Tot la mine este problema (să zicem generic așa). E greu să fii de gardă, să faci totul după cartea de parenting, să nu se lase cu supărări, să îți ții firea astfel încât să nu simți că o iei razna, să nu cazi pradă condiționării. Sunt pe baricade oricum.

Parentingul este ca un teren de joacă, nu câmp de bătalie cu copiii. Poate bătălii de sentimente cu tratate de iubire necondiționată.

Șiii… cum în meseria asta de părinte e loc întotdeauna de perfecționare, abia aștept  întâlnirea cu dr. Laura Markham, detalii Totul despre mame