Image
3

Lapte și brânză de capră -testate, mâncate, aprobate de Loli :)

Pe noi ne întrebă des lumea ce mâncăm. Se uită la Loli care e ca o vrabie și la mama dodoloață și îi apucă mirarea, probabil. 🙂 Ne întreabă la plural, așa e moda lately. Câți dinți aveți, câți și câte, faceți asta, asta? La început era ciudat, acum nu mi se pare. Suntem, într-adevăr persoane diferite, dar suntem totul una pentru alta. Deci, e ok. Pot să trăiesc cu întrebarea: mâncați  singure cu lingurița, fără să mă simt lezată că eu stiu treaba asta de demult și Loli încă dă de mâncare la toată fața. Să pape și urechea și nasul etc.
Bun. Am plecat de la mâncare, mâncăm fără gluten, fără produse din lapte de vacă, fără nuci, alune și altele din categoria asta, fără produse cu soia și din soia. Recent am testat cartofii și nu a avut mândra vreo reacție. Se pare că îi vom adăuga în mâncare, de acum încolo.
Loli nu a putut fi convinsă să accepte un lapte special pentru cei cu alergie la proteina laptelui. O înțeleg, are gust de pelin. Este caloric, de altfel nu i-ar strica vreo 2 calorii în plus/ zi, dar nu curge pe gât. Așa că îl ascund prin mâncare, i-am dat noaptea în loc de apă. A mers de două ori, apoi a aruncat cana. S-a terminat și cu soluția asta.

Cu laptele vegetal povestea decurge cam la fel. Bem lapte vegetal, mai mult eu. Ea îl întinde pe masă, îmbăiază peștisorul, hainele și ata(gata!). Atât a fost.

Acum am încercat, din nou, laptele de capră. Am mai avut încercări însă fără succes. Nici nu voia să guste. Cine trage un ochi pe aici știe că Loli e mare gurmandă. 🙂 O fi ceva de la faptul că laptele băut acum e de la capre alpine franceze. Nu știu.

Cum a ajuns la noi? Păi așa: suntem matinali, Loli are setat ceasul pe ora 6, hai uneori 6.30 dimineata, și cum deschid telefonul cu ochi cârpiți poate că nu e 6, este măcar 7, iaca repede intră FB-ul cu notificări. Dau repede scroll, invite pagină, postat nu știu cine pe nu știu ce grup. Neinteresant. Mă întorc la pagina la care să dau like. Și citesc acolo, dau like. După câteva ore, să se facă lumină afară, (da?) trimit mesaj și fac comandă. Așa fără să stau pe gânduri. E cu mâncare, nițică răbdare. Sun pe Iulian: pregătește banii, vine pachetul în câteva ore la tine la serviciu.
Ce să fie?
Lapte de capră, brânză de capră de la Preoțescu, crescători de capre. Da, am zis să mai dăm o șansă lactatelor de capră, de fapt lactatelor artizanale din lapte de capră, 100% alpină franceză. Poate nu face vreo reacție alergică moața, prin urmare mai schimbăm și noi una alta prin meniu.

Știind gusturile mândrei în materie de lapte, care nu vine de la sisi, iată surpriză, a gustat din lapte o gură azi, mâine un păhărel mic, apoi jumătate de cana, cana ei (să ne înțelegem, cu puțini ml). Eu în schimb am dat singură pe gât primul litru cumpărat. De când am descoperit alergia Lolitei, urmez aceeași dietă și mi-a lipsit laptele, cu toate că nu am fost niciodată vreun fan, dar de aproape un an lipsă în meniu, îi cam duceam dorul. Cum răceala ne-a lovit săptămâna trecută și butonelul de nas înfundat o enerva la supt, mama (adică eu) a făcut în așa fel încât Loli s-a împrietenit și mai bine cu laptele de capră. Sper să țină și după ce trece răceala: Mama a pus laptele la sticlă, în frigider, ca atunci când ai nasul înfundat să îl încălzim un pic și să bei cu cana ta, asta roz. Pam-pam! Altă idee, mai bună, n-am avut,  pe principiul că înghite ceva, asta a fost. Cele câteva grame care făceau 7 kg, s-au dus și iar suntem la regim de recuperat grame. So, ne punem pe mâncat..

Brânza e bună tare, frumos denumită Zori de zi, prima degustare a fost pe clătitele fără gluten (tocmai ce trecuse bunica pe la noi și ne făcuse un vraf), a ronțăit fără nazurile aferente. Pentru copii (nu numai) o fac fină, ușor de întins, e minunată așa neamestecata cu verdețuri sau cu unt etc șiii no reaction.  Fata mea mănâncă. Nu mult că ține la silueta!
Povestea crescătoriei, pe scurt, o spun proprietarii pe pagina de Fb. Dacă vreți detalii mai multe, puteți să îi întrebați direct, familia Preoțescu este foarte deschisă și vă vor răspunde, cu drag, la întrebări.
Se poate comanda simplu folosind formularul de comandă de aici. La noi primele comenzi au fost doar pentru brânză și lapte, apoi noi ăștia mari am vrut și brânzeturile cu mucegai – Nor creț. Sună bine, nu?  Ne-am pus pe listă, fiindcă necesită un pic de maturare și cererea este mare. Credeți-mă, specialitățile au fost pe măsura așteptărilor.
Deocamdată nu m-am putut organiza să bucătăresc ceva cu lapte sau cu brânză și să inventez vreo rețetă magică pentru Loli, but soon nu se știe poate că voi încerca și asta. Acum mâncăm fără dichis și mă bucur că îi face plăcere, și nu se lasă cu proteste.

IMG-20160322-WA0002

Așa că poftă bună, comandați de curiozitate, apoi vedeți voi …

ps. Noi așteptăm ziua porților deschise. Să vadă Loli căprițele. Va fi în curând, stați geană pe pagina lor.

Image
0

Pizza fără gluten

Am făcut pizza de casă fără gluten, cu cașcaval vegetal, prosciutto și cu ce mai aveam prin casă: roșii chery, porumb dulce, ierburi, suvițe de ceapă. Să fie cu de toate ca să îmi treacă pofta. Și într-o zi urâtă, în care am stat grămadă în casă, mi-am suflecat mânecile și cu susținere multă (Loli și Iulian, mai mult încurcat) am pregătit pizza. Nu era și pentru mândra, din start am zis că fac pentru slăbuța de mine, ca să-mi eliberez mintea de ideea asta și gata. Să nu mai salivez după ce arunc pliantele cu reclamă la pizzeriile din cartier. Era mentally.
Bun. Rețetă pentru blat nu e greu de găsit. Sunt multe bloguri de food pentru fără gluten. Făina fără gluten, cine știe, e parșivă rău. Trebuie să fie cea potrivită, la fel și rețeta. Nu iese treaba altfel. Înainte de pizza asta fabuloasă (deoarece asta s-a copt, nu a fost neapărat gustoasă) am mai avut o încercare, nu s-a copt blatul neam. Arăta bine dar crudă sub legume și carne, așa că în final am pigulit ingredientele și mi-am pus pofta-n cui cu niscai nervi. Nici acum nu eram pregătită suficient, but as I said it was mentally.

Așa: Când m-am apucat de blat nu știam că nu am îndeajuns de multă făină, de un fel (singur fel:))). Să vă spun: la fără gluten este făină pentru paste, pentru prăjituri, pentru blat pizza. Fiecare blid cu făină lui. Deci, aveam faină fără gluten pentru pâine neagră și pentru paste/tăiței. Na, atât aveam, am zis fie ce-o fi, le amestec și vedem după. Am făcut blat după capul meu, găsisem o retetă, dar neavând făina potrivită am improvizat. Am pus 3 oua prepeliță, lapte vegetal, sare, un vârf de drojdie uscată, am turnat și apă la un moment dat, și of course făina fără gluten amestecată. Am întins foia cu Loli în brațe și pus deasupra ingredientele. Cuptorul l-am încălzit înainte, am încrucișat degetele ca să fie cu noroc, după ce-am băgat tava. Am lăsat-o mult, până s-au copt bine, ars, pe alocuri, un pic marginile blatului și aia a fost.
Am folosit cascaval vegetal de la Violife. Aveam cumpărat din toate sortimentele. E sărat tare, se întinde bine în pizza și pe tartine, însă nu m-a dat pe spate. Nu conține gluten, soia, lactoză și alți alergeni, dar e cam săpun, honestly. L-am probat, nu-mi mai trebuie. Aștept ziua în care am să mănânc cașcaval adevărat, nu niște uleiuri.
Bon, iată pizza. Bunișoară, mâncabilă, n-am mai făcut de atunci. M-am lecuit de poftă.
IMG-20160130-WA0007
So, ceva reţete extra mega gustoase, pentru data viitoare când mă apucă poftele. Maybe baby friendly, ca să guste și mândra?

0

Primăvara se numără prietenele din parc – Vocea TDM

A venit vremea bună și cum trebuie să stau cu Loli mai mult pe afară, fac inventarul prietenelor din parc.

Să știe Loli cu cine ne întâlnim, să asocieze nume cu figuri.  Dar înainte de asta să vă mărturisesc ce spune una dintre ele despre mine, cu cuvintele mele, pe ale ei nu mi le amintesc exact, dar mesajul este acelasi: ”Așa ești tu, faci cum faci, că vorbești și în stânga și în dreapta de zici că te cunoști de-o viată cu toți părinții din parc, de pe la adunări cu părinți, bunici etc.”

Acum, ce să zic? Eu nu plec de acasă cu gândul că am să mă conversez cu tot parcul și cu toate vecinele. Ba din contră, vreau să tac, să mă uit aiurea, să rod un măr, să raspund doar la solicitările Lolitei și să mă bucur că, în sfârșit, apreciază căruțul și nu sunt copac ornat cu mândră, broscuță, rucsac, servețele în buzunar, covrigei, sirenă, servețelul pe care l-a luat din casă și mi l-a dat la păstrare și nu care cumva să îl rătăcesc că îl vrea înapoi.

Le numesc prietene, nu amice și nici cunoștințe

Bun. Revenind la fete. Toate mi-s dragi și sunt supersimpatice.

Se (re)cunosc ele, restul este pe TDM, la Vocea ta.

Image
0

Vacanţă cu bebe și bunic, episodul 8

Frumoasa noastra călătorie cu ”bebe si bunic” continuă în sud-estul Franței cu orașul Avignon cunoscut mai ales datorită legendarului pod dar și renumitului Palat al Papilor. Cu cele 25 de săli, Palais des Papes este cel mai mare palat gotic. Este terminat în 1352 datorită papilor Benoit XII si Clement VI, fiind un adevărat simbol al puterii creștinătății în epocă. În acest palat somptuos, în același timp si fortăreață, s-au succedat nouă papi. Am văzut săli impunătoare ce au fost gazdă ceremoniilor, meselor, capele cu decoruri pictate, terase ce oferă o panoramă asupra orașului si Rhonului. Frescele sunt de o valoare inestimabilă. Mai jos câteva cadre exterioare, dar și imagini din interiorul palatului.

DSC_0645    

Podul Avignon-le Pont St.Benezet, construit din sec.XIII și apoi afectat de războaie și de inundațiile Rhonului a fost restaurat pînă în sec.XVII. Din 22 de piloni au mai rămas doar 4, dar cântecul legendar ce însoțește dansul a rămas :”Sur le pont d’Avignon,on y danse,on y danse…”cântecel pe care îl fredonează copiii de pretutindeni și care a răsunat toată ziua în mașină, Lolita noastră fiind încântată și cu clap-clap din palme cum  facem noi aplauzele noastre. Dar Avignon înseamnă de asemenea Petit Palais, Musée Angladon, Musée Calvet, Musée d’Histoire Naturelle însă  le-am lăsat pentru următoarea călătorie 🙂        
Plecată de la Palat, prințesa noastră ia o gustărică în drum spre Lyon.   
                                                                 
Dintre toate tentațiile orașului Lyon-al doilea oraș după Paris-și anume, Muzeul Galo-Roman, parcul La Tete d’Or, Sărbătoarea Luminilor, Nopțile sonore,…ne-a atras irezistibil bazilica Notre-Dame de Fourvière, închinată Sfintei Fecioare. 
Bazilica este ridicată pe ruinele galo-romane și cu cei 48 de metri are o poziție dominantă, viața lyonezilor fiind marcată de evenimente legate de istoria catedralei. An de construcție 1168 iar în 1643 epidemia de ciumă a fost oprită datorită rugăciunilor adresate Fecioarei. Are un turn de observație, amestecul de stiluri maur, neo-bizantin, neo-gotic și neo-roman conferindu-i varietate și unicitate.
DSC_0695          
Dezvoltarea comerțului a permis coloane din cea mai scumpă marmură, mozaicuri cu foiță de aur, vitralii superbe, bazoreliefuri, sculpturi alegorice. Sf.Maria este prezentată în diverse ipoztaze: regină a Profeților, a Apostolilor, a Patriarhilor, a Martirilor și a Îngerilor. În curtea interioară a superbului monument de arhitectură se poate admira statuia Papei Ioan Paul al II-lea însoțită de un salut si urările adresate de episcopul de la Roma pe care Eminența Sa le-a transmis cu ocazia unei vizite la Lyon, în 1986.
 
Vizitarea orașului Lyon i-a oferit bunicului bucuria revederii cu o prietenă de familie, Maricica Hodocenco, care după ani în care nu i se aproba viza ca să-si viziteze fratele din Franța,reușeste să se stabilească la Lyon și să obțină și cetățenia franceză.
 
În episodul 9 urmează traseul Annecy, Elveția, apoi revenirea în Franța cu Alsacia, Lorena…. pe curând:)