Image
0

Cookies fără gluten

Sar peste intro (mă grăbesc, doarme Loli, dacă face ochi s-a terminat cu butonatul). Zic doar atât: Aveam faină de orez și idei zero, la fel și timp. După o plimbare până la Ploiești, a luat-o mama și mi-a adus-o înapoi deoarece nici ea nu a avut timp de gătit, mi-am suflecat eu mânecile și după ce a adormit acum două seri moața, m-am pus pe treabă. Rețeta originală e aici, eu am dublat și potrivit cantități, am folosit ce-am avut la îndemână. Voila:

– 500 g făină de orez fără gluten
– 160 g ulei
– 140 g zahăr ( cred că se poate folosi un înlocuitor, pentru bebeluși și toddleri sunt destule variante; nu aveam la îndemână, Loli mai mănâncă chestii cu zahăr, nu ne ferim de el, la ea se adună calorii)
– 4 ouă
– merișoare/ merge orice fruct uscat/ ciocolata și ce altceva preferați
Se amestecă toate, aluatul obținut se rulează într-un baton, în folie alimentară, după care se dă la frigider 30′.
Apoi se taie felii, cam de un deget, se pun la cuptor, în 15-20 minute au fost gata.
Am făcut cookies și biscuiți. Forma de cookies, turtită mi-a plăcut mie (don’t ask, așa sunt eu).
Simplu!

Image
1

Vacanţa cu bebe și bunic, Ep. 9

Depănând amintiri…Nu știu de unde am avut curaj pentru asemenea excursie. Nevoia de evada după câteva luni de griji,de noi părinți, cred că ne-a dat avânt. Acum vrem ceva domol, o vacanță fără atâtea drumuri și în care să stăăăăm. A fost o vacanță minuntă, bogată în informații, puțin stresantă.

Bunicul mai scrie o pagină plină de istorie, eu doar retrăiesc drumul, ascult, și intervin, consultându-ne ici, colo, cu vreo 2 cuvinte. Episodul 9 începe așa:

Cvartetul nostru temerar pleacă din Lyon spre Elveția în ultima treime din traseul de peste 3000 km cu bebe și bunic. Climatul general în regiune era de tensiune și  revoltă în urma crimei abominabile din Isère, din data de 26 iunie, când un salariat musulman îl decapitează pe directorul comercial al societătii iar câteva ore mai târziu, în Tunisia, la Sousse, un student terorist face un adevărat carnagiu: 38 de morti și 39 de răniți, turiști nemți, belgieni și englezi, aflați pe plaja unui hotel. Trist si revoltător! (Ne-am explicat într-un fel de ce patronul unei terase la care comandasem ceva pentru fetiță nu a acceptat să primească bani. El și fiul acestuia aveau un sentiment de vinovăție deoarece erau tunisieni. Ce vină aveau bietii oameni….)

Ne continuăm traseul care trecea prin Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel) pentru a intra din nou în Franța (Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Nancy, Metz, Reims și în sfârșit Beauvais)

Mândrei noastre de 13 luni, Loli (Alice în țara minunilor, varianta românească), i-au ieșit 4 dințișori în ultima săptămână, s-a lăsat cu un pic de febră, însă cu toate astea era veselă, cu chef de plimbare, fiind continuu un stimulent pentru noi, dar mai ales pentru bunic.

“En route vers la Suisse” am preferat orașului Annecy, cu nuanțe pastelate și castel din sec. al XII-lea. Lacul cu același nume ce oferea cadre de natură rafinate a fost pentru noi o adevărată binefacere: peluze cu o bogată vegetație unde Loli a “socializat” cu un copil roman pe jumătate …da!!!, peisaj marin cu multe ambarcatiuni “de plaisance” în care albastrul cerului se armoniza cu unda apei și munții din fundal, sub raze blânde de soare ce erau benefice pentru o întreagă lume de copii, tineri, sportivi dar și vârstnici laolaltă, care prin joc, lectură, plaje sau plimbare, se bucurau decent, discret chiar, de natura binefăcătoare.

DSC_0739

De la geamul camerei noastre din Gaillard, încă în Franța, priveam “peste drum” Elveția, țară ce ne propusesem să o tranzităm în drum spre Alsacia și Lorena. 

Le lac de Genève, lacul Leman, de origine tectonică și glaciară și traversat de fluviul Rhone era obiectivul nostru principal fiind cel mai important lac din cele 4 ale regiunii Savoia. In zonă, una din cele mai frumoase localități rurale ale Franței, “satul de fildeș” și castelul Chillon. Cadru feeric cu multe activităti specifice, evenimente sportive, o bucătărie tradițională renumită. Lacul are 581km2 (L=73km, l=14km și o adâncime de 100-300m). Frontiera cu Franța trece prin mijlocul lacului care, se spune, că ar avea forma unui “croissant”.

Țară cunoscută pentru nota sa de sobrietate și spiritul său de economie, deține, totuși, supremația în dimensiunile și forța spectaculoasă a jetului de apă, atracție turistică cunoscută. În realitate, uzina hidraulică functionează din anul 1886, iar “à l’ époque” un inginer a instalat o fântână pentru scurgerea excesului de apă, presiunea fiind enormă. Modelul actual datează din 1950, apa fiind ejectată cu 200km/h, în aer aflându-se permanent 7 tone de apă (o picătură de apă are nevoie de 16 secunde, în cei 140 m).

DSC_0789 DSC_0791 DSC_0799 DSC_0803 DSC_0804 DSC_0805 DSC_0814

Am fost tentați să vizităm castelul Ferney-Voltaire, cumpărat de statul francez, unde marele filozof și scriitor iluminist, timp de 20 de ani a fost vizitat de elita europeană.

De asemenea, am trecut pe lângă domeniul Versoix cu un gând de prețuire pentru familia regală a României dar fără intenția și posibilitatea de a le vizita. Următoarea vizită a fost Lausanne, oraș olimpic și al festivalurilor, cu permanente activități culturale și turistice de excepție.

Presați de timp am ales o capodoperă a arhitecturii bisericești din orașul vechi: Catedrala Notre-Dame, suprem omagiu adus Fecioarei Maria, a fost construită între anii 1170 și 1235. Celebra sa orgă este unică în lume: 7000 tuburi, 40 tone. Stilurile clasic și simfonic franceze se combină dar și armonizează cu cele baroc și romantic, germane. (Internaționalismul ei se datorează echipei care au realizat-o formată din elvețieni, americani, canadieni, italieni, englezi, nemți). O splendoare.

DSC_0816 DSC_0851 DSC_0852 DSC_0854 DSC_0855

 

DSC_0856 DSC_0853

“En passant par la Suisse”căutând în special cadre de natură(grădini, parcuri) bucuria fetei dar și a noastră, am intrat totuși și în unele muzee, văzând expozitii, unele cu caracter istoric dar și etnografic, specifice zonei Lausanne, Berna, Basel. Elveția merita cel putin 4-5 zile, probabil “une prochaine fois”.

DSC_0827 DSC_0821 DSC_0831 DSC_0833

Planul machetei orașului Lausanne din 1638 – 1500 kg, 850 clădiri cu 1700 hornuri, 23 turnuri si porți, 1500 copaci, 500 personaje si….4000 butuci de viță de vie.

DSC_0838

În episodul 10 vom reintra în Franța, Alsacia-Mulhouse (cea mai mare colecție de automobile din lume), La petite Venise(Colmar), Strasbourg, iar noi, în mașină, vom înlocui vechiul cântec “Sur le pont d’Avignon” cu “En passant par la Lorraine” trecând prin Lunéville, Nancy, avec nos sabots…roumaines. (à suivre)

0

Leia și David

Am citit-o de nenumărate ori. După ce terminam aveam sentimentul că nu am găsit ceva în carte și e nevoie să caut, din nou. Nu știu să explic sentimentul. Cred că erau toate răspunsurile acolo însă am tot căutat. Ce? Am căutat înțelegerea, empatia, acceptarea, împăcarea, schimbarea. Toate sunt acolo, necesită un pic de atenție. Așa cum noi toți avem nevoie exact de atenția potrivită.
Este o poveste de familie, pentru familie. Exact cum spune autoarea – o poveste pe care  tu o poți schimba.

Copiii vin pe lume cu ceva de ambii părinți. Și vin și cu ceva doar al lor. Poate fi un cromozom în plus (Leia) sau în minus sau doar cu ceva gene pe plus sau pe minus. Acest doar al lor nu se filtrează diferit pentru restul copiilor. Adulții fac asta. De ce? De teamă, cu siguranță. Teama de a nu ști ce să facă. Este ușor să respingi, să nu-ți pese, să faci abstracție. Aici trebuie lucrat. La adulții care se tem. Spaima asta și răutatea izvorâtă din neștiință trebuie schimbate.
E o carte despre dragoste și despre cum să te înveți, să inveți pe alții că a fi diferit nu este egal cu a fi bolnav, rău, urât.

Lși D

Citiți voi, recitiți, apoi povestiți copiilor sau citiți cu ei. Lăsa-ți-i să vadă realitatea. Nu o distorsionați. Explicați-o pe înțelesul lor cu responsabilitate.

Vă va surprinde curajul lor.

Image
0

Sunt mamă, sunt pe val – VoceaTDM

Când ești mamă, ești tot timpul pe val. Rămâne de văzut unde e valul…

Când lucrurile se așază, pe moment, nu știu cum se face că se destramă haotic, din nou.

Când crezi că nu vei (mai) răscoli universul iar o iei de la capăt.

Când crezi că primești doar înțelegere, că nu ai nevoie de mai mult, iar primești judecată.

Când crezi că nu mai ai nimic de adăugat, adaugă altcineva pentru tine.

Când nu mai știi de unde să apuci, te prinde cărarea din urmă.

Cum faci doi pași la stânga, dreapta se termină și mergi vrând-nevrând pe diagonală.

Când vrei să te oprești, ai turma după tine și iar mergi.

Când ai timp să stai, nu ai stare.

Când orice nimic te împiedică, atunci nu cazi. Și când stai bine, simți că te scurgi.

Când ești jos de tot, fărâme, două ici, două colo, simți, dintr-o dată, cum se adună, te adună, ca-ntru-un făraș puterea.

Când clocotești de mânie, te apucă din senin râsul.

Când nu mai știi, ai secat de idei, te ia inspirația.

La mine așa este! Life is a roller coster. Cine a zis asta a intuit bine. Puteam și eu spune exact așa și să rămână în istorie. Dar nu am fost pe fază de la început. 😊

 

Daaa. Cine este de di(vină)? Continui aici, la TDM

20150401_084943