Image
1

#smforparents2016 the most adaptable me

The most adaptabile mom blogger. Pfff, bine au zis cei de la Nuk. La Social media for parents am primit diploma de the most adaptabile blogger. Zici că mi-au citit tot blogul și viața. 

me

Am fost mult mai relaxata și pregătită acum. Anul trecut am fost cu mândra, era de 1 an și un pic, s-a jucat în spate cu David, anul asta mi-a dat voie sa plec, numai că după jumătate zilei mi-a anulat biletul de voie și m-a chemat acasă. Am putut participa la partea de parenting, branding, fără debate. Bun și atât, ce atâta dezbatere brand/bloggeri. Mă învață ea asta…în somn, cât o țin in brațe. Cum am ajuns acasă, după pupici de revedere, povestit ce a făcut cu mamaia și tataia, tiți și nani. Abia aștepta partea asta și ca să se asigure ca nu plec, nu s-a coborât din brațele mele.

loli

A fost interesant, fun, plictisitor pe alocuri, mult mai mulți participanți ca anul trecut. Mi-a plăcut mult Oana Moraru. Școala da, înseamnă furie, agitație, lucruri care nu ne plac. Avem ferestre de oportunitate (asta mi-a plăcut) de care trebuie sa ținem cont în învățare. Ne exprimam emoțiile, ținem la ele, dar nu uităm să exersam cogniția chiar dacă pare greu.

Mirela Retegan este efervescenta. Joc, joc și iar joc/ joaca. Să nu ne lăsam prinși de cotidian și să uitam de joaca. True și la obiect. S-a jucat cu noi la final, am cântat din suflet. Bine a mai fost. Am pus mândrei melodia cu căsuța  mică și a fost extaziata de ritm.

Pe Prințesa urbană a simpatizez și citesc de mult timp. Fă bani ca sa poți scrie și nu scrie ca sa faci bani. Bun sfat! Mă așteptam la prezentarea fără cusur, onestă, am mai auzit-o vorbind și îmi place povestea cap coadă.

Pe tine cine te-a purtat în suflet?  Întrebare ușoară și grea într-o prezentare plină de substantă și care te pune mult pe gânduri, a lui Gaspar Gyorgy.

Cam astea au fost principalele momente pentru mine.

0

Din seria …sunt zile din astea

Am ajuns la concluzia că nu are rost să-mi stric inima pentru nimeni. Când spun o vorbă, mă implic, aleg cuvintele potrivite. Însă m-am lecuit. Îmi iau copilul în brațe și părăsesc locul. Ți-ai dat seama, este vorba de peripețiile de prin parc, din metrou, de la magazin etc. Până la urmă nu trebuie să port de grijă nimănui, niciunui copil, niciunui adult, nu trebuie să fac curat după nimeni, sau să îl atenționez să facă asta, deși mă doare sufletul, mă supără nepăsarea când văd lucuri, aud expresii. Am să o învăț pe Loli să se descurce, să aleagă bine, să trăiască printre oameni ăștia fără să fie afectată grav. Sper să reușesc!
Nu știu dacă procedez bine, însă așa simt acum. Nu e musai să fiu pe placul lumii.
Nu m-am născut eu cu toate ” figurile astea”, m-am educat între timp și încă o mai fac. Așa mi-aș dori să facă și ei. Să încerce măcar.

– Cât de  greu poate să fie să spui mă scuzați, pardon, să nu țipi la copilul tău lângă urechea copilului meu, să îl sperii, să nu sari cu palma la fundului lui că i-a luat jucăria din mâna altuia, ci să îi explici, să nu te faci că nu vezi când i-a dat cu palma în cap sau să spui că așa fac copiii. Așa l-ai învățat tu, că doar așa se face, cu violență obții ce vrei.
– Să taci din gură și să nu te simți așa deranjat când copilul stă la sân și tu ai un exces de pudoare. Atunci când te scărpinai la fermoar și în dos în văzul tuturor, erau și copii pe acolo, unde îți era indignarea? Dacă nu ați semnat această petiție, vă invit să o faceți.
– Să nu pleci cu mingea fetei mele, DE TOT, atunci când nu sunt atentă. Ți-am împrumutat-o, când a cerut-o copilul tău, de fapt Loli a vrut, apoi a rămas fără ea. E furt, în toată regula. De aceea nici nu încerc să o fac să împartă. Nu vrea să o dea, e decizia ei, așa că nu îmi spune că nu am învățat-o bine.
– Este greu pentru unii să înțeleagă spațiul personal, băgatul în sufletul omului, cu alte cuvinte. Loli oferă  pupici oamenilor pe care îi cunoaște, nu copilului tău sau ție, văzuți pentru prima oară acum 3 minute. Așa că să nu te mire reacția mea și a fetei mele.

Da, nu țin prelegeri, nu te sfătuiesc, nu îți cer părerea. Împărțim oxigenul și atât. Restul e treaba mea.

 

Image
1

Fără telefon smart – se poate!

Nu am avut de pe la începutul săptămânii telefon inteligent. Am pus cartela mai întâi într-un telefon de-al meu mai vechi, smart dar slow, pe la jumatea zilei a suferit un accident, a căzut de pe masă și praf s- a făcut. Apoi a scos Iulian, de la naftalină, un alt telefon vechi de-al lui și aveam telefon, dar nesincronizat, nici un număr cunoscut. Știu pe de rost 2 numere: al lui Iulian, al sora-mii, apoi așa fragmente din al mamei și cam atât. Prin urmare, nu am avut cu cine conversa, în timpul zilei, că nu aveam numărul. Am primit niște telefoane, dar nu am apucat să răspund, ori dormea Loli, ori nu eram lângă, ori era uitat pe silent. Deja eram în relax zone…

 Aventura mobile( mobail)? Păi, telefonul meu a făcut baie (nicidecum în cadă, a plonjat de pe chiuvetă direct în budă). Ce spune asta despre mine? Că am telefonul după mine oriunde aș fi și că atunci când am 10 secunde la dispoziție sunt cu ochii pe vreo notificare. Not good, of course. Well, era curată apa din budă, apa trasă, vasul de wc spălat cu detartrant de dimineață. L-a salvat Iulian, bibilit, sterilizat, nu știu ce i-a făcut, că mergea. O singură problemă – ecranul era în ape albastre, albe, gri pictat parcă de Monet. Cică în orez rezolvi telefoanele spălate/îmbăiate, so în orez stă de ceva zile.

Bun, joanghina veche, funcțională, la viteza melcului, aşa bine mi-a făcut. Nu Fb, verificat pagina blogului, câți – cum, notificări, nu mail, nu lecturi pe diverse site-uri. Şi uite cât de mult îmi ocupa telefonul ziua, printre celelalte activități – dus -întors din parc, hrănit și culcat mândra, jucat mândra, dus – întors terapie, alte mișcări casnice de strâns, pus, stivuit, spălat, atârnat rufe, ieșit în balcon la nisip cu Loli and so on, n-are rost să inventariez aici …cine cunoaște, știe :))))):
– Am recitit capitolele dintr-o carte dragă mie – Limbajul florilor. O poveste frumoasă despre curaj, speranță, dragoste, șanse de fericire. Sinţeam nevoia, că iar am ajuns acolo, în stadiul în care vreau să fac avioane din cărțile de parenting. Exemplele de acolo nu sunt scrise pentru mine și Loli, pe cuvânt. No worries, ne descurcăm,  e perioada de achiziții, stările sunt aşa schimbătoare, prin urmare da e nu, nu e da şi alte din seria, iar eu nu dau de pagina cu modul de gestionare salvator, fix pentru toate care vin astfel încât să am fix vorba și emoția de care am nevoie. But, hei, ne iubim la nebunie, tragem aer cu sonor, ne pupăm și îmbrățișăm strâns şi gata, suntem bine.
– Am gătit ceva care durează ca pregătire, e din familia tartelor, nu e specialitatea mea şi m-am strofocat să fie gluten, lapte free. Provocare, nu glumă. Iată finalul. A ieșit aproape foarte bună, data viitoare sper să iasă exact cum trebuie și revin cu rețeta. Am descoperit un maglavais bun pentru înlocuit brânza, așa că mai fac și dau detalii atunci.

20140528_182152

așa doarme și acum…toată lumea e a ei

– Mi-am dat seama că avem atâtea nimicuri de spus într-o zi, că după câteva zile fără telefon cu agenda completă (nici numărul maică-mii nu îl aveam) spui exact lucrurile care conteaza, concentrat, dai esenta. Aveam nevoie de liniste, să ne simţim sufletele, uneori chiar fără cuvinte.

 Nu voi îmbăia telefonul mai des, dar sigur voi lua pauze mai des de la anumite gadgeturi din viața mea. Chiar merită…

Image
1

Fenomene, fenomene, hai să ne jucăm cu ele – a nouă experienţă

După prima experiența cu A fost odată…un ou a Lolitei, ne-am gândit să încercăm încă un spectacol senzorial, verbal, de data asta pentru 2-5 ani.
Am fost la Fenomene, fenomene hai să ne jucăm cu ele, susținut în cadrul centrului Creanga 21, de Tăpușele. Pe lângă faptul că ardeam de curiozitate să ajungem acolo, citisem multe review-uri bune, eram curioși cum va reacțioa Loli.

Tăpusele

sursa foto: facebook Tăpușele

Ne-am pregătit de acasă: Loli, mergem cu mașina vrum-vrum, în scaunul cu mor-mor ( perna ursuleț a fost salvarea noastră deoarece Loli nu s-a lăsat convinsă să stea inițial în scoică, drept urmare am cumpărat scaun de mașină după multe probe, cu ea în magazin, apoi în mașină), mergem la copii, la spectacol cu aplauze-aplauze. Și tot așa. I-am amintit de cealaltă ieșire la spectacol, cum a suflat, s-a jucat cu ouăle din hârtie, la final.

WP_20160415_15_33_56_Pro

Prima probă cu scaunul de mașină, se vede cât i-a plăcut..

Am ajuns acolo un pic mai devreme, ne-am familiarizat cu jucăriile din curte, a stat cu ceilalți copii. A început spectacolul. Fiind un public numeros, scăunele multe, gălăgie, atenția ei era un pic distrasă de la început, de la actor. Loli a rezistat puțin acum. Nu din lipsă de interactivitate, ci din cauza freamătului, agitației din locul respectiv.
Spectacolul, în sine, este bine gândit, frumos structurat în vederea introducerii de noțiuni abstracte, colorat, cu rimă, cu interacțiune actor-public. Durează cam 40-45 de minute. Nouă ne-a plăcut de tipa de la Tăpușele, energia ei și felul în care a cuplat momentele de spectacol cu momentele în care a cerut publicului să intervină. Pentru Loli, 2 ani și o lună a fost încărcat. La ea va merge cam în apropiere de 3 ani și după. Spațiul de spectacol și lumina sunt ok, însă modul de joc al fetelor de la Hopa-Trop a fost mult mai vizibil, accesibil pentru Loli. Nu aveam scena și semicerc pentru public, spațiul de joc era în mijlocul rândurilor de scaune, ca un drum.
Acest tip de eveniment a fost o experiență de învățare, ne-am dat seama de nivelul de toleranță și înțelegere al unui spectacol, la care Loli poate participa acum. Suntem entuziaști de fiecare dată când recunoaște lucruri, stări și la fel de entuziaști ca atunci când spune, clar, gata! Nu e de ea, plecăm sau ne retragem mai devreme, ne oprim din acel joc, reluăm altul. Fiecare etapă de dezvoltare este atinsă diferit, de fiecare copil, și respectând nevoile copilului îl ajutăm să învețe mai ușor. Loli va putea urmări un astfel de spectacol după vreo câteva luni bune. Până atunci rămânem pe spectacole nonverbale, cu multă muzică și mișcare.
Vom reveni la Creanga 21, am trecut în revistă sălile de acolo, tipul atelierelor pentru copii. Intrați aici și vedeți ce au în program pentru vara asta.

0

Vacanţele mele – Vocea ta, TDM

Vacanța – așa o mai așteptam, precum însetatul în deșert apa din oază. Când începea școala în septembrie, după primele săptămâni de la revederea cu colegii, prietenii de la școală, istorisit peripețiile vacanței, mă apucă subit dorul de ea. Începeau temele, deja treaba era serioasă, nu mai era vreme de stat la joacă. Și numărăm zilele până la Crăciun. Era o vacanță scurtă atunci, de cum trecea anul, parcă se micșora timpul până la cea mare.

Îmi dau seama, după iureșul din părculețul din fața blocului, cât de așteptată a fost vacanța de acum.

Planurile mele de vacanță sunt făcute. Iată aici, la Totul despre mame, ce mi-am propus. Vorba aia cu să nu îți faci planuri …, nu este adevărată, în totalitate. Aș putea spune expirată, din momentul când devii părinte. 🙂

Voi ce planuri aveți?

 

Image
0

Poveste cu/la o cafea

Dacă mă întrebi ce îmi doresc să fac, în sensul că nu s-a întâmplat de când nu-mi aduc aminte, atunci am să zic (fiți atenți, nu veți fi uimiți): să stau degeaba, să nu am nicio grijă, să stau la povești în tihnă și să savurez chestii plăcute la o ceașcă de cafea. Nu sunt genul care își bea cafeaua o zi întreagă, după considerentul o gură/oră mă ține în priză. Nuuuuu, eu sunt cu datul repede pe gât, caldă, cu lapte (vegetal, lately). Așa funcționează papilele mele, la foc rapid. Nu sunt adepta a orice cafea.

Bun. Dar să uitam cafeaua pentru moment. Am zis să stau la povești. Da, să fiu tolănită pe un divan, bine hai – pe un pat moale, cu multe perne și să ascult. O povestitoare cu tâlc, să miroasă a prăjiturele și a cafea sau să fie un film bun/desen animat la tv. Să fie ca în O mie și una de nopți, vreun Aladin, covoare zburătoare, comori, daaaa. Să creez pentru Loli colțul cu povești, al povestitorului pentru când va avea mai mult glas și să fie cu temă, cu decor făcut de noi. Cam așa: Ascult o Șeherezadă cu Loli, ea cu prajiturile ei fără gluten, eu sorbind o cafea. Nu ar dura prea mult povestea, însă e foarte bun momentul pentru testat ceva nou. Orice poveste pe lângă impresia plăcută de relaxare, tihnă, mai ales dacă e cu happy end, e musai să fie însoțita și de ceva gâdilici la papilele gustative. Și uite așa îl vrăjesc pe soțul meu cu povesți, cum o să depănăm eu și Loli aventurile vestite dacă mami are uneltele necesare și combustibil pentru citit și transpus într-o manieră personală, pe înțelesul prințesei, cum vine treaba cu lampa fermecată. Plusez și cu faptul că nu am avut experiențe cu iz oriental în ultima vreme și e musai să facem ceva. Să ne orientăm spre arome, să fim, cu gândul, către următoarea noastră aventură. Vorba lungă, sărăcia omului, să spun de fapt ce voiam să  spun:

Mama mea nu le are cu ustensile moderne, este genul clasic, cea mai recentă întâlnire cu ceva care are butoane de pornit, timpi de programat s-a soldat cu rezistența arsă. Nu le are cu butoanele, în special pe acelea pe care nu le folosește de obicei și nu sunt ale ei. Drept urmare, a  vrut să ne surprindă cu cafea caldă într-o dimineată, pe când era la noi…și a pus cafetiera să funcționeze așa: apa în cană, în rezervor nimic. Cum cafeaua nu a vrut neam să treacă în sens invers, a pornit aparatul de vreo 2 ori, a văzut ca nu merge, a butonat tot și a lăsat-o în plata Domnului. Să se descurce, să facă cafea, că doar e modernă și descurcăreață, cu atâtea butoane (era plină de năduf când a zis asta).
De aici povestea cu povestitoarea și tot bla bla-ul cu hai să ne umplem de arome.  Bon, aveam nevoie de ustensilă noua și ca să dregem pățania, să treacă stresul că a stricat aparatul nărăvaș, am tratat treaba cu, stai să vezi, sunt reduceri la Cora și oricum nu se potrivea în bucătărie cafetiera veche.
Aș fi băut fără probleme cafea la ibric, numai ca nu are cine o face, să o găsesc aburită cu caimac pe aragaz. Dimineața trece repede cu mândra și nu e vreme de bibilit arome. Trebuie să fie gata, ready to go pe gât și savurat gustul în drum spre parc.

coffe
Uite așa înnoiești casa. De nevoie, de salvat timp de joacă…

Cam așa stau lucrurile la noi. La voi, după ce pățanii cumpărați ustensile noi?