0

La final. Spre un nou început

Curaj – în orice, nicidecum nesăbuință
Bucurii – din bunătate, prietenie, din mărunțișuri
Fericire – de dat, de semănat, de prețuit
Sănătate – din grijă, din dragoste pentru viața
Iertare – de cerut, de dat, de simțit
Iubire – din plin, fără limite și fără motiv

Cam asta îmi doresc pentru ce urmează să vină. Asta îți doresc și ție.

Un 2017 plin, cu plusuri enorme, cu minusuri insesizabile și cu oameni dragi alături!

Tort marca L’Amande dessert sans gluten :))))

0

Cadou de Crăciun

Ce să fie? De Crăciun, pentru anul viitor nu știu ce să îmi doresc. Așa mi-aș dori să am o listă clară. Adică chestiile esențiale le știu, plus variațiunile pe tema. Dar ceva-ul pe care să mi-l doresc cu ardoare de Crăciun, pentru noul an, ca și când ar fi singurul lucru, gând, fapt care mi-ar lipsi, nu am. Dacă aș avea o întâlnire acum cu Moș Crăciun m-aș uita la el complice și i-aș spune: Știi tu. Eu doar aștept cadoul. Să nu uiți de mine. Arunc responsabilitatea dorinței magice în casa lui.

Îmi plac sărbătorile de iarnă, deși când mă gândesc că trece anul mă apucă panica. Să stea timpul, prea gonește. Îmi doresc să crească mândra, pentru ea să treacă timpul în favorea ei, pentru mine să stea, ca să pot ține pasul cu ea. 

Este al treilea Crăciun, an împreună cu Loli. Trei ani plini, frumoși, grei și ușori, lini și agitați, cu plâns mult și cu tot atâta râs. Timpul nostru este un dar și dacă ar fi totuși să cer ceva, asta aș vrea. Timp – să ne bucurăm de noi, de ea, de viață.
Nu avem vreo tradiție de sărbători, se va configura în timp, nu-mi propun nimic acum, va fi exact cum ne va lua valul an de an.

Anul acesta Loli a împodobit singură bradul. Eu am privit cum pune concentrată globurile și am făcut poze și filmulețe. Nu pot descrie starea pe care o avem făcând asta. M-am abținut să nu explodez de fericire, să nu o întrerup.

A fost anul în care am bucătărit cârnați și brioșe. Restul este de-a gata de la bunici. 😊
Am făcut cârnăciori de casă, fără condimente în exces. Foarte buuni au ieșit, în procesul de facere eram să capitulez de vreo două ori, îmi venea să arunc carnea și mațele. Mațele nu se rulau, se rupeau, geezăs, dar pentru că erau pentru moață, am continuat. M-am săturat să cumpăr cârnați fără gluten cu sare din belșug, drept urmare acum a venit momentul să inaugurăm mașina de tocat.

Bun, ce aș mai dori din tolba moșului?
Aș cere înțelepciune, de fapt, putere să o cultiv pentru că nu mă simt tot timpul cu înțelepciunea în buzunar, să cresc mândra frumos, cum simte ea. Să fie o binecuvantare fiecare etapă, fără grabă.

Anul trecut spuneam așa, merge și pentru anul care vine.

Să vină un an nou care să treacă greu, să fie zilele pline și nopțile cu visele cele mai frumoase. Și când va fi aproape de final să nu fie cu regrete, ci cu multă bucurie pentru următorul.

Un gând pentru toți…

Să vă bucurați de timpul liber de sărbători, de familie și să vă faceți timp și pentru copilul/adultul din voi.

0

De-ale parentingului iţe

Sunt situații când reacționezi fix după primul impuls. Primul impuls atunci când ești părinte (și nu numai), în anumite situații, nu este de dorit. Latura agresivă a impulsului (limbaj, acțiune) este în noi, iese la suprafață, îți trebuie antrenament ca să o controlezi și să o transformi în ceva constructiv. Plus amnezie în ceea ce privește modul în care ai fost crescut, în special, exact momentele clasice ale parentingului de acum 30-37 de ani- pedeapsă, recompensă, stima de sine inexistentă, concurența acerbă între ce ai fost și celălalt tu etc.

Bun, și mai ai și situația în care tu devii vocea aia, pe care nu o sufereai, a părintelui tău. Cea pe care ți-ai promis, că nu o vei face auzită niciodată, indiferent de câte ghidușii a făcut copilul tău. Și în loc să vezi latura creativă, nevoia de atenție, frustrarea lui în legătură cu ceva, cineva, cu tine, vezi doar nevoia ta și dorința ta de a corecta, fără a te conecta și descoperi motivul.
Mie îmi vine foarte greu câteodată, de multe ori, de fapt, să gestionez situații. Motive sunt cu duiumul, chiar dacă le știu, parcă nu sunt de-ajuns pentru reacțiile aiurea.

Mai jos am pus 3 situații: Cu una m-am confruntat, restul sunt auzite și/sau am fost întrebată dacă fac la fel sau dacă am ceva de zis.

1. Când dai voie copilului verbal/fizic să facă ceva. Să vorbească cu cineva, să se joace cu cineva, să dea jucăria. M-am lovit de curând de expresia: Îți dă mama voie, poți să te joci cu, să dai mâna cu… Exceptând cazurile cu potențial periculos, expresia, din punctul meu de vedere, este exagerată, nu ajută nicidecum la percepția corectă a pericolului și va deveni o limită în calea curiozității copilului, va crea imaginea unei lumi nesigure dincolo de mama/ tata și în care nu se va  descurca pentru că mama/ tata nu se descurcă la rândul lor. Un copil temător, excesiv de prudent se va încadra greu în colectivitate.

Pot înțelege nevoia de protecție, și eu sunt mama cloșcă, mai puțin exagerarea. La Loli încerc să nu limitez abilitățile naturale de socializare. De exemplu: Dacă ne vom întâlnim cu cunoscuți, discuția o avem de acasă. Mergem acolo, ne întâlnim cu cutărică, are jucării, dacă dorești și dorește și respectivul, vă jucați împreună; dacă nu, avem păpușa sau broasca în rucsac, vedem ce putem face, vrei să te plimbi pe acolo, putem face și asta. Vom sta și la masă, gustăm ceva miam-miam, sau rozi la expandatele tale etc. Lucrurile nu se întâmplă cum le plănuiești de acasă, clar, însă copilul are (ne)voie să își exprime dorințele, nevoile, preferințele chiar dacă nu e fix cum vrem noi.

2. Când copilului i se smulge jucăria din mâna de către altul – iată o situație greu de gestionat, destul de frecventă. Intre urletele a doi copii musai să gândești clar, la subiect și să îți oprești primul impuls de a îi smulge celuilat jucăria și de a o returna odorului, plus celălalt impuls de a-i cârpi una părintelui lui (asta pentru că a agravat situația zbierând la propriul copil să dea jucăria înapoi, înspăimântându-i pe ambii).

Conversația (doar un model) în situația dată, greu de aplicat, dacă nu ai exercițiu. Nici mie nu-mi iese tot timpul:

Mama, îmi pare rău că s-a întâmplat asta. Sigur voia să o ceară, cred că i-a plăcut atât de mult, așa cum îți place și ție, că a uitat.

Sau

Mama, știu că ești supărată că s-a întâmplat așa. S-a bucurat așa de mult când a văzut-o, încât a luat-o direct din mâna ta.

Apoi – Hai, să vorbim cu el, să vedem ce putem face.

Către celălalt copil:
Buna, ea este Loli. Nu-i așa că e frumoasă jucăria ei( să zicem păpușa)? Presupunem că va spune da. Continui: Acum Loli se juca cu ea, când se va plictisi, va fi rândul tău, să te joci tu cu păpușa. In clipa asta Loli este tristă, ai luat păpușa fără să o rogi frumos să ți-o împrumute. Nu terminase jocul, o vrea înapoi.

Dacă nu se întâmplă returul, atunci:

Păpușa este chiar a ei, acum o vrea înapoi și când va dori, o puteți împărți. Până atunci, te rog, să îi dai păpușa.

Blând, ferm, la nivelul lor, nu din picioare. Eu lucrez la ton. Mama mea a folosit tot timpul o octavă în plus, deci big struggle.

Ideea este că eu pot să am aceste cuvinte, să le spun și totuși să nu funcționeze. Am avut deseori impresia că vorbesc mult și singură. Uneori celălalt părinte a fost de ajutor. A avut el cuvintele potrivite și eu doar am asistat cu mândra, în brațe, la retur.

Au fost și momente când am reacționat ca leul cu puiul după picior. Roar, roar… nu are rost să spun cum, știți și voi.

3. Nu e jucăria ta, nu pui mâna! Această interdicție poate să funcționeze pe termen scurt. Nu este de preferat, curiozitatea va învinge, plus dorința de a decide singur dacă să pună sau nu.. Nu poți merge la locul de joacă și să fii fericit cum copilul tău se joacă singur, de fiecare dată. Socializarea se învață de la vârste fragede, nu este de preferat să îți oprești copilul în a își exersa abilitățile de socializare neparticipând la un joc dacă știe doar că nu are voie să dea/să împartă. Știm, cât sunt mici, plânsetele și râsetele se succed la secundă, la joacă, pentru că împart sau nu obiectul de jucat. Nici nu se recomandă fortarea/ obligarea de a renunța la joc, jucărie. Atenția ta nu trebuie să fie direcționată numai spre a nu pierde jucăriile, ci către nevoile lui.  În datul și luatul jucăriilor copiii învață emoțiile. De aceea stăm în preajma lor (nu pe bancă!), acum, când sunt mici, ca să îi învățăm că se pot juca în siguranță, că jucăriile se pot da la schimb, împrumuta, returna, că se poate fără să le ia/ împartă fix când cer, că pot să nu primească ceva la schimb și să nu fie tragedie.

Da, este de muncă în parenting. Uneori parcă aș alege calea ușoară, să fie cu mai puțină bătaie de cap, dar mă gândesc la viitor. Ce nu am știut eu va ști copilul meu, ce temeri am avut eu, le va avea și el, însă le va gestiona mai bine, sper. Lucrurile bune le va trăi și aprecia mai mult și se va întoarce la ele (amintiri) mai des decât la ceea ce i-a produs suferință. La fel, sper. Nu am cum să prezic viitorul, doar ce pot face acum. Când va fi părinte, vreau să cred, va avea mai puține răni de vindecat, astfel încât relația cu copilul lui să fie frumoasă, cu imperfecțiunile de rigoare, sănătoasă per total.

0

Idei de achiziţii (cadouri) pentru activităţi cu copii de 2-3 ani

Am făcut ceva achiziții în ultimul timp la capitolul jocuri, cărți, mai puțin jucării.

Am decis mai demult, însă nu ne-am ținut de cuvânt, să facem doar achiziții care să o stimuleze pe Loli în procesul de învățare, pe care să le folosim pentru exersare vocabular, pentru atenție, logică, gândirea asociativă, imaginație, spirit de observație, răbdare. Loli are din toate – plușuri, mașinuțe de pedalat, de jucat, parcat (are și parcare!), banc de scule, electocasnice de jucărie, păpuși mici și mari, cumpărate de noi, primite, alese de ea atunci când și-a manifestat dorința aceasta. Toate sunt pentru joc de stimulare, evident, însă vrem să trecem la o nouă etapă de joc.

Nu am să fac inventarul la toate câte am luat (mi s-au legat multe de mână), ci doar la cele pe care le consider alegeri bune (scop, calitate, preț – am cumpărat când le-am găsit ocazional, unele la reduceri, sau le-am ochit de ceva timp și am așteptat reducerile)

Carduri:
1. Joaca-te de-a mimul – Editura Tehno-Art
Sunt 32 de carduri la număr cu poziții de mimat. Bune pentru motricitate dar și pentru vocabular. Discutăm acțiunea, verbalizăm pașii de făcut. Uneori facem “schema“, apoi începem să schimbăm poziții și ne distrăm. Devenim creative și așa haz facem. În ultima vreme Loli e sătulă de “lecții“, chiar dacă  facem joc din asta. Un pic de distracție face tare bine, și maimuțăreala este eliberatoare de tensiuni, frici, furii.

să țină ea…

2. Numere/ culori/ forme – Bright Child – Anticariat ExLibris Universitate
Cardurile astea sunt tare faine pentru acum, și pentru mai târziu, când va crește moața. Poți face multe jocuri. Ți se sugerează jocuri, ai un card cu explicații, poți veni și tu cu idei.

Cele cu numere au pentru fiecare număr 2 carduri cu imagini diferite și pot fi folosite față – verso. Copilul vizualizează obiectul de numărat și numărul. Partea în engleză, momentan, nu ne interesează, însă partea cu vizualizatul cifrelor este de ajutor.

Cele cu forme și culori ajută la fixarea acestor noțiuni, formele pot fi puse pe culori, și invers (să zicem). Dacă copilul știe culorile, va pune pe masă toate formele de culoare neagră, de exemplu. Le recunoaște pe cele uzuale, le învață pe cele necunoscute, dacă nu le știe. Poți imagina multe jocuri pornind de la ceea ce știi că nu stăpânește bine copilul.

Jocuri:

Creionul magic – le-am vânat la Black Friday. Am luat creioanele magice pe care nu le folosește la terapie. Motiv: să fie diversitate😊
Creionul magic te ajută să găsești răspunsul corect. Place pentru că face zgomot. Dacă copilul este reticent, temător la activități care îi solicită atenția, asta îi va face plăcere și îl va ajuta să capete încredere.

Cărți de activități: 

1. Editura Gama
Nu cred că mai au nevoie de prezentare seturile Gama. Aici aveți exact reviewul lor, click pe fiecare carte din set. Eu le-am cumpărat pe cele recomandate vârstei de 2- 3 ani.

2. Editura TEORA- foarte utilă pentru bunici, când sunt în impas și nu știu cum să se joace cu mândra, are fișe de lucru cu model de conversație, indicii care ajută la realizarea activității. Așa cum scrie pe copertă este bună pentru dezvoltarea vocabularului.

3. Toate cunoștințele necesare 2-3 ani Editura Larousse – are multe activități cu stickere, este printre preferatele fetei mele, acoperă partea de limbaj, logică, forme, numere, culori, mediu.

 

4. Cartea de șnuruit – Lace and learn de Natalie Marshall (Anticariat ExLibris universitate) – este pentru răbdarea mândrei, atenție (detalii, loc de poziționat piesele) și pentru coordonare. Ai piesele de cusut și imaginea. Sunt mici tablouri, în final.

  

Activitatea preferată a ei ( well…) este să scoată piesele pentru imagine și să învârtească șireturile de colo-colo. Coase cum vrea, se enervează, iar se apucă, îmi cere ajutorul și după ce ne punem pe cusut, își găsește altă treabă. Ideea este că poți oricând desface ce ai cusut și să refaci la nesfârșit. Până la urmă (sper!) va căpăta încredere și va avea răbdare să facă singură cap coadă o imagine.
Dacă nu are chef de șnuruit discutăm pe marginea imaginii, caută ea piesele și le denumim (denumesc😊).

Cărți de povești: Cu pop-up, interactive și terapeutice
1. Cărțile cu pop-upEditura Rao, le cere des, pe cele din imagine le iubeste mult.


2. Cartea cu contrariile îi place că are scara cu contrariile, cu cele două animaluțe (anticariatul ExLibris Universitate).

3. Cărțile Adrianei Mitu le-am comandat pe nerăsuflate. Loli le-a studiat și le-a pus în zona de cărți foarte des folosite, la nivelul ei. Deocamdată spun povestea pe scurt și ne uităm mult la poze. Detalii găsiți pe site-ul Adrianei.

4. Setul – Lumea în care trăim. L-am cumpărat pentru că Loli preferă ritualurile. Deschide cutia, scoate cărțile, alege ea ce să citim. Învață ordinea lucrurilor, fenomenelor, activitatea se desfășoară cum dorește, capătă încredere în alegerile ei.

5. Nu vreau să fiu broască – Editura Nemi – mi s-a părut funny și ușor de citit. Dialogul poate fi interpretat (de mine, părinte) cu intonații, cu miauneli, fandoseli care o amuză. Fix pe placul ei. Și ea se gândește dacă e ok sau nu să fie broască😍.

Cam astea ar fi, dacă ai tu alte recomdandări, le primesc și distribui cu drag.

Este adevărat că am ajuns să cumpărăm obsesiv chestii de făcut, lucrat, prelucrat, la care, evident, Loli să participe, să învețe ascuns/ sau nu, în joc, vreo nevoie de-a ei.
Probabil că nu am fi făcut atâtea dacă nu era necesar. Pe lângă jocuri, jucării și joacă, știm, este nevoie și de pauză, de plictiseală (chiar), răbdare, încredere plus multă dragoste. 

0

Therme – bălăceala și relaxare ( în zilele când nu e plin)

Am fost la Therme cu alai mare: mamaia, tataia și noi cu Loli în frunte.

Cum suntem matinali, la nici un sfert de oră de la deschidere, eram acolo. Adevărul este ca prefer dimineață, nu e așa aglomerat, este chiar aerisit în primele două ore. A fost o zi cu mulți oameni, iar când am plecat încă erau cozi imense la case. Nu mai este fun la îngrămădeală, sincer.

Bun, am fost și în zona nou deschisă. Adevărul este că aveau nevoie ăștia mici, gen Loli, de o piscină mică și un loc de joacă cu jet de apă, cu chestii colorate. Prima dată când am fost cu Loli, tot dimineața, în timpul săptămânii am stat la Palm, apoi la Galaxi, în  piscina cu valuri care atunci nu avea valuri. Așa de mult i-a plăcut, muzica era ritmată (la Palm era holy-zen) și dansa în apa care îi venea până la gât. Acum era plin de copii, părinți, cu valuri, nu i-a plăcut. A vrut dincolo, înapoi la Palm. Cel mai mult îi place să mearga pe marginea căzilor de jacuzzi, partea pe care stai în șezut, când fac bulbuci. Îi ajunge apa până sub bărbie și se poate ține singură.

Zona nouă am testat-o înspre final, s-a amuzat la locul cu stropitorile colorate, în piscina mică a fost în legea ei. Nu s-a supărat când un băiețel i-a turnat apă pe păr, pe moațe. În mod normal se supăra, făcea tragedie din asta, cu plâns, jale multă cu mama-mami, arunca cu jucăriile de supărare. Acum nu. A luat jucăriile și și-a continuat jocul. De două ori a spălat-o pe moațe, l-a ignorat. Menționez că nu erau jucăriile ei și de aici tasta de ignor, probabil. Dacă până acum câteva luni nu protesta când un copil îi lua jucăria din mâna, acum o face.

Am mâncat acolo, noi foarte bine, ea trei cartofi, o gură de orez. Nu era ziua ei cu carne, prin urmare au mâncat bine mama și tata (slăbuții de noi) și bunicii. Bun, îmi place că ai ce alege de băgat la gușă, după bălăceala. Scaun pt todleri au, este curat, sters.

Îmi place la Therme, este frumos, nou, destul de accesibil ca preț. Ce nu mi-a plăcut acum, am fost când era liber și acum la îngrămădeală:
– nu am înțeles cum vine treaba cu șlapii. Ii lași la raft sau lângă piscină? Dacă ai mai fost știi, sunt niște rafturi de lemn pe acolo, unde pot fi depozitați. De obicei cineva de la ei elucida misterul, acum nu era nimeni. Lângă piscină  bazar de târlici. Nimeni care să spună ceva, orice…
– trec peste dilema cu târlicii, ce m-a deranjat tare – nu toți erau de plajă, baie ci de vara, cu care s-a mers peste tot pe străzile “curate” ale metropolei noastre. Eu am avut slapi, spălați de acasă, deoarece în vara am fost cu ei la piscina în oraș, în aer liber și în plus nu au fost folosiți doar pentru asta. Am avut grijă să fie curați.
– se vine deja costumat de acasa și țup în piscină – nu tu dus, nimic. Eu i-am trainuit pe ai mei, erau foarte intimidați la început, să fie siguri că nu le face nimeni observație, au fost ascultători ca apoi când au văzut cum stă treaba au ajuns la concluzia: Românii nu se respectă, nici de ziua lor, nicicând.
– fiind zile libere multe la un loc (Sf. Andrei, 1 Decembrie) se puteau aloca persoane, cu alte cuvinte nu poți spune că nu se așteptau la avalanșă de oameni, prin urmare s-a lucrat cu personal puțin. Poate mi s-a părut, să zicem.
– am fost foarte de acord cu regula inițiala de interzicere a fotografiatului și filmatului. Acum se filma și fotografia la greu lângă piscină și apropape de intrarea în piscină. Sigur apar în fotografia cuiva.
– părul doamnelor și domnișoarelor nu era moțat frumos sau acoperit, ci lăsat liber. Sigur scrie altceva prin regulament.

Atât! Nu continui lista. Clar se lucrează la servicii etc. Și totodată, sper, că va crește și nivelul de bun simț al oamenilor.

Therme este un foarte bun loc de relaxare, și distracție în zilele săptămânii, când nu e vacanță pentru toată lumea. Mie îmi place la Therme, sigur voi reveni, așa matinali, cum ne place nouă, cu Loli și poate tura doi cu bunicii. Cu toate chestiile enumerate mai sus am avut parte de o dimineață relaxantă, copilul a fost mulțumit de ieșire, bunicii nu visau așa loc.