1

Idei de activităţi 2-4 ani

Lately printre muci, alergătură multă după acte medicale, somn pe spongi și mâncare la fel, ne-am făcut timp să ne destresăm și să petrecem timp împreună. Am jucat jocurile preferate ale mândrei care implică mult ascuns cucu-bau, alergat prin casă, făcut curățenie după regulile ei, dansat la greu, am facut și niște actrivități noi. Iată-le mai jos:

1. Artă cu spumă colorată
Materialele folosite pot fi confecționate în casă sau cumpărate. Eu am găsit niște art seturi frumoase, cu care am exersat motricitatea grosieră, fină, culorile. Este o activitate drăguță, are ca produs final un mic tablou pe baza căruia poți recapitula activitatea, și în funcție de copil, disponibilitatea de a relua ceva care a făcut deja, poți să o repeți imediat sau în câteva zile. Acele zilele fără idei de cum să canalizăm energii.

   

Mai multe poze aici.

2. Forme cu plastilină
Pentru exersarea motricitații, pentru coordonare, logică, recunoaștere forme, activitatea nu necesită mare pregătire.
Printezi în avans niște desene, free of charge of course, pui la îndemână niște creioane, culori – finger paint sau plastilină. Loli este fan plastilină, așa că plastilină a lipit.

Necesită nițică răbdare activitatea, prin urmare momentul potrivit se alege în funcție de dispoziția boțului. Când i-am prezentat prima dată foile mândrei, acum vreo 2 saptămâni, și ce poate face cu ele, nu a interesat-o. A urmărit explicațiile dar nu voia să urmeze modelul. Am reluat activitatea zilele astea. A avut mult mai mult succes.
Dacă nu vrei să folosești modele printate, poți desena chiar tu.

după ce lipește refolosește – scoate tot 🙂

3.  Forme cu stickere colorate – le-am cumpărat. Extrem de utile când vrei să ocupi copilul cu ceva care îi place. Loli iubește să lipească, și dacă tot e plin prin casă de inimioare și floricele, am organizat plăcerea asta spre a exersa forme și culori. Fiind un pic mai migăloase a rezistat mai puțin la lipit. Se poate relua oricând. 😊

Poți face în casă astfel de seturi folosind hârtie colorată autocolantă și desene făcute de mână. Loli a făcut cu Adina o umbrelă și o minge. Mingea nu a rezistat pentru poză, a dezlipit pe drum hârtiuțele colorate.

4.  Light boxul – foarte bun când dispoziția este una miorlăitoare. Loli a fost mucoasă și miaunată. Jocurile pe cutia luminoasă au scos-o din starea de moleșeală și dispoziție de pisică. Cum să faci o light box am scris aici.

Spor la joacă!

12

Haine de dat, haine de împrumutat

Am primit un sac de haine. De la o prietenă, de fapt de la altă prietena de a ei, care are o fetiță un pic mai mare ca Loli. Le-a împăturit, spălat, călcat cu drag pentru Loli.
Când a ajuns la noi cu hainele, le-am despachetat, studiat, Loli a probat câteva (vociferând aia-aia și Loli), ne-am hilizit, pipăit materialele, fundițele, broderia, lăcrimat la culorile și bulinele pastelate. O mamă către altă mamă, parcă mi-a scris o scrisoare în tot sacul cu haine și mi-a transmis cu drag: Gânduri bune și veselie. Le-a ținut ca să le dea cuiva care să le poarte cu drag, asta mi-a transmis verbal și simțeam același lucru chiar dacă nu îmi trimitea vorba asta.

Loli când vede geamantanul spune: Loli- Loli adică ale ei.

Loli are un vagon de haine, noi părinții nu stăm așa bine la acest capitol. Cumpărăm compulsiv, deși are haine și de la nepot și de la băiatul nașei nepotului meu. Este asigurată, ce mai, cu haine pentru orice moment al creșterii ei. Dorința noastră cea mare este să crească, să trecem de etapa – vai ce mică e

Revenind la cumpărat fără măsură. Știm asta, de fiecare data, încercăm să nu ne lăsăm impresionați de vreun model în culori vesele sau imprimeu numai bun de ieșit în parc. Nu iese.

Am avut acum ceva vreme discuția asta despre haine de dat și împrumutat cu prietene, cunoscuți de-ai casei și am descoperit reacții diferite.

Sunt părinți care nu accepta sub nicio formă hainele altor copii pentru ai lor, indiferent de gradul de apropiere, prietenie; părinți care acceptă doar lucruri noi, ce nu au fost purtate, din motive de neconcordanță cu anotimpul sau pur și simplu mărimea nu s-a potrivit și părinți care apreciază întrebarea despre gestul prietenesc fără a se simți lezați, chiar dacă își permit sau nu să schimbe garderoba copilului oricând. Există și părinți care aruncă direct la gunoi fără a-și pune problema reciclării, posibilitatea de a le dona sau duce la cineva care le-ar găsi vreun folos.

Eu fac parte din categoria celor care apreciază trocul de haine. Nu judec nicio decizie de mai sus, expun doar fapte și ceea ce apreciez eu.  Apreciez faptul că cineva s-a gândit la mine ca mamă și la copilul meu. Apreciez că atunci când a pus deoparte lucruri frumoase, s-a gândit că bucuria copilului ei va fi și bucuria altuia, că împăturite frumos și călcate îmi va ușura anumite zile și va surprinde o mogâldeață (ia uite ce culori sunt pe rochia asta, parcă nu ai îmbrăcat-o niciodată😊. Mândra mea are zile când din tot dulapul nimic nu se asortează la soșetele ei și atunci mergem la stiva cealaltă).

Primind, o învăț pe fiica mea să fie darnică. I-am explicat că unele hăinuțe nu sunt cumpărate cu bani, de noi mami și tati, ci sunt primite în dar. Cineva s-a gândit că i-ar plăcea rochițele astea multicolore și i le-a trimis cu drag. Recent am făcut și noi pachete  pentru o altă fetiță. Am ales dintre hainele ei pe cele mai bune, fără pete și imperfecțiuni datorate purtatului și le-am dăruit. Am primit, am dăruit și noi. E ca un lanț al prieteniei.

Știu că treaba cu hainele, lucrurile moștenite în familie și purtate de trei generații are origine în perioada când nu erau de cumpărat și știu că paltonul meu ăla roșu a fost purtat de fetele verisoarei mele, landoul meu a purtat pe o parte dintre verișorii mei. Nu se găseau, erai pe lista pentru un landou la magazin, iar dacă aveai niște salopete mai bunișoare, apoi îmbrăcau câtiva ani buni copiii fraților, verilor.

Și acum sunt părinți care fac acest lucru, din motive financiare, din grijă pentru alți părinți sau din dorința de a ajuta, de a reutiliza resurse. Un fel de reciclare a lucrurilor, din motive ecologice, empatice, financiare.

Se face tam-tam pe ideea de responsabilizare, asumare, validare nevoi de la vârste fragede. Copiii învăță de mici responsabilitatea. Ii responsabilizăm alegând să îi învățăm valoarea unui lucru, calitatea și utilitatea. Așa și cu împrumutatul sau reciclatul hainelor. Poți face asta pornind de la ideea de utilitate, nu neapărat necesitate.

Am fost și în situația în care am dat lucruri în ideea de a ajuta, la cerere și am primit dispreț. Am făcut pachet pentru o mamă ce cerșea. A ales hainele dupa criterii de ea știute și ce a considerat că nu îi folosește a aruncat la gunoi. Putea să le dea altei mame, de pe stradă, la fel ca ea. Nu! A ales să arunce. De atunci nu ajut în acest mod. Nu spun că a primit ceva ce nu-i folosea, nu erau zdrențe, erau curate, împachetate cu grijă. Să le vezi azvârlite, nu pică bine, parcă te-ar fi aruncat pe tine la gunoi. Puteam să le fac cârpe sau să le dau la bunica la țară să îmbrace vițeii iarna sau să pună la pui pe jos. Aleg să împrumut, să dau, donez acolo unde știu că ajung la destinație și sunt de folos.

Noi ne-am bucurat de stocul de haine, Loli le admiră. Își cunoaște body-urile ei uzuale, iar când îi pun ceva ce nu a purtat până atunci, o văd cum privește cu interes modelul.

Tu cum privești acest lucru ? Imprumuți, donezi, arunci la gunoi?

1

Brioșe cu făină de migdale și vișine

Când mândra lui fată e bolnavă, tati ar face orice să o înveselească, să scape de mucii nesuferiți și starea de agitație. Brioșe! ( da, știu, lucky me)

Mixurile și făinurile fără gluten folosite până acum au reușit să ne strice cheful de gătit (am avut puține succese). Acum am zis, după un pic de pauză și dispoziția mucioasă a Lolitei, să încercăm făina de cocos și cea de migdale.

La brioșele astea Iulian a folosit făina de migdale. Ce am facut din făina de cocos vă spun într-un viitor post. Să găsesc pozele și rețeta.

Așadar, Loli s-a trezit cu muci în weekend, mioralu în sus, miorlau în jos, foarte demanding și nehotărâtă la cine să stea în brațe. Când l-a eliberat pe tati, a bucătărit.

Rețeta a găsit-o aici. A respectat-o în mare parte. Nu aveam pudră de vanilie, a adăugat vișine (dezghețate de la congelator).

Prin urmare:

  • o cană și jumătate făina de migdale (cana noastră a fost mai mult înspre o cească mare de cafea ca dimeniune, se pare că a fost ok)
  • 3 ouă – se bate albușul separat până devine spumă tare, încorporarea restului de îngrediente a făcut-o ca la un pandișpan
  • un sfert de cană ulei măsline
  • 3 linguri miere
  • scorțișoară după gust
  • jumătate linguriță praf de copt
  • vișine 
  • un praf de sare

Sunt bune, aromate, cresc frumos, 8 la număr, cantitate suficientă cum nu avem o mâncăcioasă în casă. Asta în sensul că cineva va trebui să le mănânce și suntem la perioada cu numărat caloriile.

Loli a fost încântată la vederea lor, i-a trecut repede. Doar a mâncat un colț dintr-una, a scormonit după visine în alta, a făcut un joc din părțile pe care le-a sfărmat fără să îngurgiteze.
Iată – le:

Rețeta merită încercată, succes!

2

DIY light box (cutie luminoasă)

Cum să ții copilul ocupat pe vreme rea sau pe vreme bună atunci când are o zi în care nicio jucărie sau niciun joc nu-l atrage. Iată idee preluată de la alți părinți: Cutia luminoasă sau light box.

Cutia luminoasă este varianta mesei luminoase – light table. Eu nu m-aș fi gândit acum la asta (dădeam eu de ea pe vreun grup la un moment dat), dar săptămână trecută o prietenă mi-a lăsat pe Fb linkul către un producător de mese luminoase din lemn. Și așa s-a născut ideea. Mai întâi de achiziție, but soțul meu a decis să facem noi una, adică el. Pentru mândra lui construiește orice dacă îl soliciți, varianta de cutie i-a surâs mai mult.

La ce folosește? Orice îți trece prin cap ca joc senzorial și nu numai. Idei aveți pe Pinterest o mulțime.

Ce am folosit noi + buget:

Cutie Bricostore –  basic box Plast team – 35 lei

Spray  inox pentru interiorul cutiei – 18 lei (trebuie uscat bine, are miros destul de neplăcut, se poate folosi spray din acela pentru decorațiuni de Crăciun – cu aspect geam aburit, înghețat). Operațiunea de dat cu spray să nu o faceți în casă, ci undeva unde aveți spațiu deschis și lăsat la uscat 24h sau până dispare mirosul. Se poate și fără. Poți opaciza cu altceva.

6 spoturi cu baterii 4×6 – 24 lei

Baterii15 lei

Total 92 lei. Se poate și mai ieftin de atât.

Capacul nu era chiar opac, am lipit hârtie de copt:)) pe interior.

  

Alte idei de cum să faci un light box găsiți aici și aici.

Idei de jocuri și materiale pentru light box aici și aici.

Spor la joacă!

Mândra a fost încântată de noua jucărie. O interesează și treaba cu spoturile tare. Scoate capacul și aprinde singură, prin apăsare, spoturile.

 

   

0

“Bună dimineaţa” – la teatru pe ninsoare

Pe când viscolea alaltă seară, ghici ghicitoare cine mărșăluia prin nămeți spre metrou? Eu și Loli. Cu tati ne întâlneam la Romană.
Mergem la teatru, Loli! Am fost de 3 ori până acum, îți amintești? A fost odată un ou, Hopa – trop pe podele și cel cu fenomene. Am repetat toată ziua asta, printre joc și hârjoneală cu mamaia, o clătită molfăită și somn întrerupt de vreo 2 ori. Dădea găuri vecinul, și cum somnul ei nu e musai în orele de liniște, ce să faci? Legeni mândra, cânți, și alte din astea până adoarme la loc.

Bun, facem bagajul, punem apa, chestii de ronțăit pe drum.

(Paranteză: Cred că și la 18 ani voi avea ceva de mâncare printr-un buzunar. Serios, în toate buzunarele, buzunărele am covrigei, expandate, banană, caserolă cu ceva. Uneori mă umflă râsul și plânsul cum îmi curg firmituri din haine. Da, na’ numai cine știe, înțelege.)

Rochia a fost la pachet, doar mergeam la teatru, drept urmare am moțat-o acolo.

Să revenim! Ninsoare, vânt, nu a contat, am fost la Teatrul Ion Creangă, sala mică, la Buna dimineața! Un loc cozy, cu perne colorate, lumini difuze. Pernele erau numai bune de țopăit, Loli a plecat ușor nemulțumită în legătură cu asta, după spectacol. A țopăit prea puțin, voia până dimineață dacă se putea, teatrul fiind la 6 seara. Ce nani, ce cină, cine a inventat vremea rea și pana de curent în București? Să sară pe culori era fun-fun.

Povestea spectacolului este concepută pentru 0-3 ani. Cu puține cuvinte, dar cu sunete din belșug, despre cum fiecare zi este o călătorie de cunoaștere și cum fiecare lucru, poate fi distractiv, chiar dacă ești prea somnoros sau prea grăbit (spălatul pe dinți, îmbrăcatul).

Pentru Loli (2 ani și 9 luni) astfel de spectacole sunt potrivite și deloc plictisitoare. Spectacolul, structurat ca un fel de  recapitulare a unei zile din viața unor copii de vârsta Lolitei, poate fi ușor de înțeles și amuzant de urmărit.

Practic ce a văzut ea facem tot timpul. Ne jucăm! Ne prefacem, ascundem, căutam, călătorim cu gândul sau citind cărți, privind imagini. Sunetele, muzica au fost wow. Impactul este diferit, toate sunt dintr-un alt unghi, jucat de altcineva, cu alte voci, culori, sunete de fundal. Cum spunea cineva, învață și de la alții, că de la mumă-sa, care repetă necontenit, este sătulă.

Instrumentele muzicale au fost atracția serii, buluc de toddleri acolo, la final. Pe Loli au atras-o mult dulapurile în formă de animale (pinguin și maimuță). Pinguinul a fost preferat deoarece ușa se deschidea cu ajutorul ciocului. S-a jucat cu recuzita și a inversat castroanele actorilor în dulapuri. Well, așa a vrut ea.

La un moment dat când actorii foloseau lingurița pe post de avion, Loli s-a ridicat în picioare să facă la fel cu mânuța în aer. A înțeles povestea 😊 E bine.

I-a plăcut, ne-a plăcut, mergem și la celălalt spectacol – Pernuța somnoroasă, tot acolo, la sala mică.

Am cumpărat și cărticica de prezentare a spectacolului care avea stickere, desenate în creion, ce reprezentau personaje din călătoria imaginară a actorilor. Am recapitulat spectacolul, apoi le-a lipit singură. Mare necaz că erau așa puține…

0

Proiectul Descendenţei

Sunt oameni care își dedică timpul, mare parte din viață, resursele personale și sufletești pentru ceva în care cred. Totul pornește de la o idee. Cu toții avem idei, suntem inspirați de câte un lucru. Ne blocăm din lipsă de resurse sau pornind de la lucrul acela construim cu pasiune și dorința de a transmite adevăruri și de a le face cunoscute.

Eduard Olaru, un tânăr specializat în grafica de sevalet, arte plastice, totodată, pasionat de evoluția omului, de știință, a pornit un proiect frumos pentru el, pentru noi.

Este vorba despre Proiectul Descendenței.

Când l-am rugat să povestească despre proiectului lui, Eduard, a spus: Marile povești nu se pot întâmpla niciodată singure. E nevoie de multe personaje pentru a le putea duce la bun sfârșit, oricâte calități ar avea eroul principal. Povestea acestui proiect implică foarte mulți oameni care au investit în noi încredere și ne-au oferit ajutorul lor.

Știu despre acest proiect de vreo 3 ani, am avut ocazia să îl cunosc pe Eduard. Este determinat și încrezător în proiectul său. Dorește să îl vadă complet, că își atinge scopul pentru care a fost creat. Orice proiect presupune investiție de muncă, ore de documentare și cercetare, timp și bani.

Am decis să vă prezint acest proiect, pentru că mi se pare extraordinar, curajos chiar, pentru contextul tulbure și superficial în care trăim, să răzbați cu o idee, să nu renunți și să ajungi să promovezi știință. Orice se propulsează azi, mai puțin cultura, cunoașterea științifică.

Despre cum a luat naștere acest proiect, cum a crescut, cine l-a susținut, Eduard vorbește cu pasiune și încredere:

În urmă cu 4 ani, când Proiectul Descendenței prindea încă formă pe hârtie, o bună amică ne-a recomandat să căutăm sprijin în cadrul facultății de biologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Astfel, prin intermediul unui prieten, am ajuns să  batem și la ușa biroului d-lui prof dr. Gheorghe Mustață, înarmați doar cu o mapă burdușită cu planuri și vise.

Dl Mustață, ințiator al unui curs de evoluție umană pe care l-a predat studenților timp de mai bine de un deceniu, s-a arătat entuziasmat de idee însă ne-a explicat că o expoziție permanentă, așa cum aveam noi în plan, e un scop mult prea îndrăzneț pentru stadiul în care ne aflam. Așa că ne-a adus cu picioarele pe pământ și a propus pentru început realizarea unor expoziții itinerante de mici dimensiuni.

Astfel, în vara anului 2012, după 3 luni de muncă asiduă, „Expoziția Descendența Speciei Umane – Studii și Schițe Paleontropologice” era prezentată studenților facultății de biologie de către prof dr. Gheorghe Mustață, lectorul Luminița Bejenaru și criticul de artă Gheorghe Bejan.

În aceeași vară, la recomandarea dlui prof. Mustață, și prin bunăvoința d-lui director Dumitru Murariu și a d-nei dr. Aurora Stănescu, șefă a secției Relații publice, marketing și programe educaționale, expoziția a ajuns și la Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București, iar toamna am fost prezenți la inaugurarea Complexului Muzeal de Științele Naturii ”Ion Borcea” din orașul Bacău.

În primvăvara anului 2014, cu ocazia Zilei internaționale lui Darwin, expoziția a fost prezentă în orașul Cluj-Napoca, invitați fiind de Asociația Secular Umanistă din România și găzduiți de Muzeul Zoologic al Universității Babeș Bolyai. Vernisajul a avut loc pe data de 12 martie, de Darwin Day, expoziția noastră fiind prezentată publicului clujean laolaltă cu numeroase exponate reprezentative pentru tema evenimentului printre care cărți, schelete și panouri informaționale bilingve. Au vorbit personalități importante ale mediului universitar clujean, luând cuvântul și Vlad Nistor – vicepreședinte al ASUR. Expoziția a fost vizitată de peste 7000 de clujeni, în special elevi.

Activitatea noastră a fost remarcată și de diverse publicații, însă primul care ne-a onorat cu atenția sa a fost Daniel Alexandrescu. Îi mulțumim enorm pe acesată cale. Deși fondurile ne erau, practic, spre 0, am reușit totuși să realizăm 3 clipuri promoționale în care am investit o sumă modică și un imens ajutor din partea prietenilor. Și credem că, date fiind condițiile, au ieșit excelent.

În primăvara anului 2015, în urma sponsorizării venite din partea Muzeului de Istorie Naturală din Galați, o nouă expoziție va fi lansată către public și, sperăm, și o carte prin care scopul nostru de a populariza domeniul paleoantropologiei va înregistra încă un succes.

Începând din iarna anului 2013, Proiectul Descendenței a încheiat o colaborare verbală cu Muzeul Național de Geologie din București care, plin de amabilitate ne-a pus la dispoziție o serie de replici după cranii fosile de hominide, ale căror chipuri le vom reconstrui după toate regulile anatomiei comparate și ale forensicii. Deja am realizat două astfel de reconstrucții pe care suntem mândri să vi le prezentăm.

Începând din această toamnă, în urma unor împrejurări fericite, Asociația pentru Dezvoltare Intelectuală și Personală a remarcat proiectul nostru și, încrezătoare în potențialul acestuia, ne-a oferit șansa unui parteneriat care, sperăm cu toții, ne va deschide tuturor o cale către marele public. 

Astfel, ne aflăm acum în fața unei mari provocări. Având în vedere că exponatele Muzeului Național de Geologie sunt limitate, ne găsim în fața imposibilității de a procura replici după cranii de hominide aparținând tuturor speciilor reprezentative descoperite până în prezent, deoarece nici un muzeu din România nu le are în colecție. Și de aceea avem nevoie de susținere pentru a putea intra în posesia unui număr necesar de exponate pe care să le prezentăm publicului în cadrul expozițiilor pe care le vom realiza în viitor. De asemenea, copii ale acestor exponate, alături de reconstrucții faciale ale lor, vor ajunge la diverse instituții muzeale din țară, cu care vom colabora în viitor.

Scopul nostru este acela de a oferi. Atât Proiectul Descendenței cât și Asociația pentru Dezvoltare Intelectuală și Personală au pornit tocmai de la ideea de a populariza cunoașterea, de a face accesibilă informația științifică pentru tineri, pentru cei care doresc să se informeze, de a întinde o mână de ajutor unor instituții muzeale al căror scop ultim este acela de a învinge întunericul ignoranței.

Proiectul Descendenței ca să poată continua are nevoie se susținere. Puteți contribui la realizarea acestui proiect, puteți să duceți vorba mai departe, puteți chiar să vă implicați folosindu-vă pasiunea pentru știința. 

Fondurile obținute cu ajutorul susținătorilor proiectului vor fi folosite pentru o serie de replici după cranii fosile care vor fi expuse în cadrul expozițiilor și la conferințele de prezentare din diverse orașe. Prin procurarea acestor exponate, un număr cât mai mare de oameni se poate bucura de cunoașterea pe care o aduc cu ele. Implicit prin acest proiect putem da șansa unor muzee din această țară de a-și îmbogăți patrimoniul expozițional.


Curiozitatea, uneori, nu este de ajuns pentru cunoaștere, informarea științifică corectă necesită îndrumare și, poate, un imbold. Printre oamenii de lângă noi, tineri, copii, adulți, se pot afla inițiatorii unor proiecte de cercetare valoroase, oamenii de știință și cercetătorii ce vor contribui la descoperiri cu impact social! Proiectul Descendenței se vrea un astfel de imbold.

Mai multe detalii cu privire la activitatea proiectului, pot fi accesate pagina oficială a ”Proiectului Descendenței” și portofoliul online al acestuia.

Așa cum spuneam și mai sus, este un proiect ambițios, merită studiat, sprijinit. Eduard vă poate ajuta cu informații și răspunde la întrebări legate despre planurile și stadiul lucrărilor acestui proiect și cum puteți să vă implicați.

 

 

1

Loli’s quiet book

Cartea senzorială a mândrei a debutat repede, cu spor, apoi s-a împotmolit vreme de un an.

Bine, după ce am făcut vreo 3 pagini și i le-am prezentat moaței, mi-am dat seama că nu e pregătită pentru “citit și lucrat cu ea”. Cum casa e mică și Loli umblătoare și cu nasul în orice, am urcat cutia cu materiale pe dulap, din motive de securitate – ace, agrafe și alte lucruri înțepăcioase pe care le găsea gustoase. Am așteptat să treacă etapa ling tot și molfăi orice colț de cârpă.

Am cusut apoi la distanțe variabile: azi un pic, luna viitoare tot așa, peste alte trei luni am lipit, legat ațe. Acum vreo 2 săptămâni am scoborât iar cutia magică și Loli curioasa a scormonit tot și umplut casa de nasturi. Așa tare i-a plăcut să scoată și să se uite pe îndelete prin materiale, a răvășit tot, inclusiv paginile cărții, de am zis că nu rămâne întreagă  și va sta neterminată pe vecie.

A supraviețuit, drept urmare am făcut clacă cu mama cât dormea Loli într-o zi și am cusut tot. După care le-am asamblat, cu un mic model – un ochi pe față, unul pe dos. Doar o pagină e câș, nu zâmbi prea mult, arată bine și așa 🙂

Filmul este făcut după o regie serioasă. 😊 Am pus camera aia șmecheră care filmează bine, trepied bibilit de Iulian cu indicații de poziție. Da’ ce să vezi- Acumulatori descărcați, ba masă mică, ba nu e destul de înalt trepiedul. L-am strâns, după jumătate de oră, nervozați.

Zic – lasă că următorul film va fi profi, ăsta e doar încălzirea. Filmăm cu telefonul și îl ajustezi tu (Iulian) după. Extrem de nemulțumit, Mr. Perfection!

Gata povestea, iata carte senzorială a Lolitei, făcută de mine, cu ac, ață, lipici și dragoste.