2

Carduri rutina zilnică

Nu ştiu cum e la tine, la noi acu vreo două săptămâni Loli a avut perioada lui Gică Contra, Drama Queen şi nu mai ştiu care se înscriu în categoria asta, de am crezut că am să albesc definitiv. Toate ideile Lolitei de nu mănânc, nu oliță, nu aia, nici aialaltă, mă supăr din orice mi-au zdruncinat nervii. De atâta tâfnă abia i-am ținut în frâu.😊

Ca să îmi liniştesc firea am zis să facem rutina more fun. Aşa că am scormonit Pinterest-ul după niște carduri cu rutina zilnică. Erau multe modele, free şi pe bani, dar nu le-am am găsit pe plac (atunci, acum vreo două zile după ce m-am muncit cu desenatul și am muncit și pe alții, parcă am găsit ceva), pe nevoile moaței. M-am apucat de desenat, apoi căutat aplicație să le fac oacheşe din telefon, că la desktop am interdicție. Nu mă suportă mândra la calculator.

M-am chinuit eu într-o seară, dar nu îmi ieșea mare lucru, aşa că m-am rugat de prietena mea de la etajul 5 care m-a ajutat cu prelucrarea, colorarea desenelor.

Le poți descărca şi tu (dacă le găsești utile).

Modul de aranjat, undeva la vedere, se face în funcție de spațiu, de ideea de moment. Arăt într-un viitor post cum am lucrat noi afișajul şi cum a primit Loli cardurile.

Descarca carduri rutina zilnica partea 1

Descarca carduri rutina zilnica partea 2

Descarca carduri rutina zilnica partea 3

1

Un eveniment dedicat taţilor – Modern Dad’s Challenges

Iulian s-a temut de ideea de a deveni tată. Nici eu nu am fost vreo curajoasă, mă treceau fiorii când aveam în cap imaginea cu mine în postura de mamă. Ne-am dorit copii, doar că nu ne împăcam cu toate preconcepțiile legate de ce înseamnă să fii părinte, de tot ce ne-a vârât direct pe creier societatea, de-a lungul timpului, în materie de parenting, prietenii fără copii și cu copii până să ajungem acolo, în postura de părinte. Realitatea este aceea trăită, iar până devii părinte, toate cele auzite și vorbite în materie sau pe lângă sunt de cele mai multe ori exagerări, fabulații, aprecieri prea moderate.

Nu m-am așteptat să îi vină soțului meu aşa natural să fie tatăl fiicei lui. Mulți nu pot accepta prezența copilului, nu că nu l-ar iubi, îl iubesc şi se tem de el, de schimbările care vin odată cu el. Iulian a iubit-o din prima, fără teamă, fără să se simtă amenințat de prezența ei, cu ea în brațe s-a simțit complet. Nu doar eu cred asta, o spune chiar el.

Mie când mi-au dat-o în brațe, la spital, am avut momentul acela copleșitor de neîncredere că nu voi putea crește un omuleț, dependența ei m-a năucit groaznic, dragostea pentru ea m-a bulversat. Viața mea avea altă perspectivă. Despre depresia de după naștere nu pomenesc, și eu eram completă, doar că, la început, nu vedeam asta încă. Despre mine și ea vorbesc tot timpul.  Acum îți spun despre tatăl copilului meu şi un eveniment dedicat taților.

Tatăl Lolitei este tati iam adică tati ia-mă, tati pa, tati da, tati pot, tati nutati oricând vrea ea, cum vrea ea, şi cu cât vrea ea să se joace, danseze, cânte, plângă, râdă. Au jocul lor, vorba lor, înțelegerile lor, gestica lor, au lumea lor când vor şi cu acces după o singură voce. A ei. Dacă nu e loc pentru altcineva, apoi nu este. Eu rămân privitor, admirator. 😊

Jocul lor este diferit de jocul meu. Îi apropie şi conectează frumos, în felul lor special. Dacă de la mine ştie lucruri într-un anume fel, de la el ştie în alt fel.

Pot spune că au un stil anume tată – fiică de a face treburi gospodărești, au tabieturi, ritualuri. Încerc să nu mă amestec, să nu corectez sau adaug, deși îmi vine, pentru că așa învață copilul că există variații pe temă, că lucrurile se pot face diferit cu aceeași finalitate și nu este totul doar cum vede mama sau…tata.

Familia clasică mergea pe modelul mama are grijă de copii şi tatăl este cel care susține material familia, implicat mai puțin în creșterea urmașilor şi în treburi ce țineau de organizarea educațională, nevoile emoționale ale membrilor mici ai familiei. Bine că lucrurile nu mai stau aşa, de ceva vreme, sau sunt din ce în ce mai puține cazuri, astfel că în majoritatea familiilor, ambii părinți asigură stabilitatea financiară şi îndeplinesc (cum se pricep) siguranța educațională, emoțională, socială a copiilor.

Tații de azi sunt mult mai implicați atunci când vine vorba de copiii lor, se documentează, aplică rodul documentarii lor, sunt conștienți de imaginea şi importanță lor în dezvoltarea copiilor lor. Aici se încadrează și soțul meu și mă simt norocoasă.  

Dacă e să o luăm științific, pentru cei care se îndoiesc de rolul tatălui, atunci iată: Studiile realizate până acum scot în evidență faptul că modelul transmis de tați copiilor prin joacă și activitățile pe care le fac împreună, este esențial în dezvoltarea celor mici. Copiii adoră să petreacă timpul cu tații lor și se implică în jocuri diferite de cele alese, de obicei, de mama: cum sunt bătăliile în joacă dintre tată și fiu, hârjoanele, activitățile zgomotoase, momentele în care tatăl îl aruncă în sus pe cel mic etc. Însă prin activitați și joculețe precum acestea, copiii învață despre masculinitate, despre agresivitate și cum își pot controla emoțiile, despre un alt tip de comportament. Ei își dezvoltă abilități și calități diferite pentru că fiecare părinte îi transmite prin joacă tipuri variate de experiențe și cunoștințe.

Am avut ocazia să merg cu soțul meu la evenimente despre parenting şi mi-a plăcut, chiar am fost surprinsă să văd săli pline cu tați. Nu veniți să stea cu copilul cât mama ascultă “nişte chestii”, ci veniți să se informeze astfel încât relația lor cu copilul să se îmbunătățească sau să fie în continuare exact la fel de conectată şi frumoasă.

Dragile mele mame, anunțați-vă partenerii că pe 7 iunie, de la 18.30la Centrul Seeds for Happiness va fi un eveniment dedicat taților, aflat la a doua ediție, Modern Dad’s Challenges. Subiectul acestei ediții este unul extrem de interesant Psihologia jocului tata-copil”. 

Speakerii prezenți la eveniment vor vorbi despre psihologia jocului și beneficiile sale pentru copii, cum influențează jocurile inteligența emoțională a copilului, siguranța copilului în timpul jocului, tipuri de activități pentru cei mici în aer liber și jocuri potrivite pentru tătici și copiii lor. Pentru participarea la eveniment, este necesara înscrierea în prealabil pe blogul Frunzaresc.eu, prin completarea următorului formular: http://bit.ly/2qqosO1. Evenimentul este gratuit, iar locurile sunt limitate (80 de participanti). Hurry up!

 

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Sofia Frunză, o găsiți pe Frunzaresc.eu, și este realizat și implementat cu agentia de publicitate Creative Energy Corner

Programul evenimentului va fi:

8.30-19.00: Inregistrarea participantilor & Socializare

19.00- 19.05: Introducere Moderator Andrei Cismaru, Blogger& tatic

19.05-19.20: Psihologia jocului tata-copil: Ce abilitati dezvolta jocurile? Cristina Haica, Psiholog

19.20-19.25: Intrebari

19.25-19.40: Cum influenteaza jocurile inteligenta emotionala a copilului, Adriana Mitu, Parenting Trainer

19.40-19.45:  Intrebari

19.45 – 19.50: Pauza de socializare

19.50- 20.05: Activitati tip Montessori si jocurile in natura, Ioana Saidel, Asistent educator Montessori grupa de varsta 0-3 ani, Managing Partner Kindi Center

20.05-20.10: Intrebari

20.10-20.25: Siguranta copilului in timpul jocului, Ana Maita, Consilier Asociatia SAMAS

20.25-20.30: Intrebari

20.30-20.45: Tipuri de jocuri pentru tatici si pitici, Leon Magdan, Profesorul de Joaca Itsy Bitsy

20.45-20.50: Intrebari

20.50- 21.00: Surprize & Socializare

Va fi și o tombola pentru participanți și alte câteva surprize la eveniment. Nu uita de înscriere!

 

9

Tihnă 

Toată lumea vrea liniște, liniştire, somn, zen, stele căzătoare şi momente lente. Eu vreau tihnă, de fapt să-mi tihneasc. Asta se poate şi fără apatie şi lâncezeală. Să îmi pice bine şi fără regrete. Orice!

Dau exemplu ultima sărbătoare, sărbătoarea de Paşti. A venit, s-a dus, nu a fost ceva special. Am scris mesaje de sărbători. Cam fără patosul din alți ani, însă din suflet, de altfel. Am avut şi momentul acela de blocaj când nu ştii să răspunzi la poezii, video-uri, posturi foarte elaborate, unele chiar drăguțe. Este un sentiment pe care nu aş putea să-l explic. Știu că nu am sunat pe mulți, contează că m-am gândit la ei? Serios, m-am gândit la toți şi, cu toate că pare ciudat, nu am simțit nevoia de a lua telefonul şi vorbi neîntrerupt. După momentele de blocaj inspirațional am răspuns la toate mesajele şi la toți care m-au sunat. Am avut conversații telefonice, chiar, în care am râs cu lacrimi.

Dar nu mi-a tihnit totul. Am fost pe aceeași grabă, să fac totul, pe care nu l-am făcut, evident, şi nu am simțit nicio evlavie. 

Mă gândesc poate din cauza vârstei, poate din cauză că sunt un părinte neliniştit, mama cu normă întreagă de 3 ani şi poate lipsa de interacțiune cu oameni mulți, din diverse categorii de muncă şi parentală m-a făcut să uit de efervescența unei sărbători. Nu ştiu cauza exactă, îmi doream să intru în vria cardurilor, vederilor hand-made, decorațiunilor, convorbirilor pe temă etc. Mi-am dorit să vină timpul sărbătorii, acela când stăm cu toții şi cu toate că a fost frumos, a fost grăbit, să facem multe cu noi şi nu a fost tihnit.

Când va fi tihnă? Ţin minte că înainte de căsătorie, nașterea mândrei, înainte de a îmi face vreun plan de viață nu a fost om pe lumea asta care să îmi spună – este frumos totul, școală, prietenii, căutarea iubitului, nunta, când ai copii, când îmbătrânești, e frumos cu totul. Întotdeauna se termina fraza asta cu e greu, este frumos dar greu. Adevărat, nu am nimic de schimbat, însă de ce naiba am imprimat parcă în ADN treaba asta. Nu se putea doar e frumos. Să mă mintă cineva? Porneam în viața, poate, altfel? NU știu. E nevoie de conflict, să fim în contradicție cu una alta ca să devenim versiunea finală (o fi, aia upgradata maxim?). Mă lipseam, sincer. Uneori aş fi preferatul ca totul să fi  fost plat, nimic care să mă zgândăre şi să mă facă să bolborosesc cu năduf.

Partea cu e greu o ignor de cele mai multe ori. Partea cu e greu pentru că nu am timp, mă seacă. De timp am eu nevoie. Să stea. Mă uit cu Loli la Curiosul George. Episodul care ne place mult este cel în care George umbla la ceas ca să își facă rost de timp pentru joacă. Tare aş face şi eu asta ca să găsesc tihnă. 

Mă duc să opresc ceasul? Nuuuu, mă duc în vacanță. O vreau cu tihnă, cu o moață veselă. Noi pe lângă ea, să ne refacem echilibrul sufletesc, să fim 3 ființe care trăiesc clipa, fără griji. 

Cross fingers! 

0

Copiii digitali. Unde trasez linia dintre educaţie și siguranţă? 

Fetița mea de 3 ani este un copil digital. Experimentează conștient, să spunem, sau apreciază gadgeturile și conținutul digital de aproximativ un an şi câteva luni.

Înainte de operația de strabism a avut ocazia să privească câteva minute pe zi pe canalul de desene animate dedicat bebelușilor. Pentru că nu puteam aprecia cât vede, traduceam fiecare imagine şi sunet. Era un fel de fundal sonor atunci când împătuream hainele în dulap, ea nefiind dispusă să participe la activitate sau când nu era atrasă de vreo jucărie sau carte.

După operația de strabism de la 1 an şi 6 luni, am făcut pauză de la orice dispozitiv digital care ar fi putut să îi irite ochii, am ales activități care respectau indicatiile medicului curant, a fost o perioadă de recuperare strictă.

La o lună și ceva de la operație a cerut televizorul, îmi indica telecomanda. Și am revenit la canalului de bebeluși, cu program, câteva minute pe zi. Cam în aceeași perioadă a început terapia ocupațională cu un psiholog, într-un centru specializat.

Virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Pentru diversificarea activităților acasă, pe lângă biblioteca vastă, jocuri educative, i-am făcut o selecție, atât pe televizor cât și pe tabletă, de cântece şi imagini intuitive pentru exersarea culorilor, pentru a întări spiritul de observație, abilitatea de a asocia elemente, pentru exersarea/repetarea de sunete etc. Am ținut cont de nevoile ei în alegerile digitale, virtualizarea ei a fost asumata şi ghidata, iar atunci când a dat semne de iritare, am schimbat activitatea.

Nu spun că tot timpul a decurs conform planului, am făcut şi excepții privind durata, tipul de activitate ce presupunea privitul într-un dispozitiv. Mă ghidez după nevoile ei de moment și conținut. Aleg ce i se potrivește şi nu o uit în față ecranului. Regula este valabilă şi pentru bunici, deoarece avem casa plină de jocuri, jucării, cărți, televizorul, tableta sunt cu program prestabilit şi nu staționează pe fundal cu muzică sau ştiri. Știți ce spun. Aud des plângeri de acest gen – am lăsat copilul la bunici şi i-am găsit uitându-se la ştiri.

NU recomand, nu sfătuiesc pe nimeni să facă la fel ca mine. Loli a avut nevoie de stimuli vizuali şi stimulare ghidată pentru atingerea unor obiective. Eu am hotărât ca pe lângă terapie să mă folosesc de tehnologie, atunci când am simțit nevoia, pentru a o ajuta.

Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual-reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă.

Acum la 3 ani, apetitul pentru gadgeturi i-a crescut. Moderez pofta pentru conținut în mediul virtual – reclame, desene de orice fel, prin activități afară și în casă. Loli savurează toate fimulețele cu ea, ne uităm și pe cele de la kinetoterapie și TO – facem recapitularea unei acțiuni, discutăm pe marginea a ceea ce face ea acolo. La tv se uită la Mickey, Curiosul George, şi, ocazional, la câte vreun episod din alte două seriale pentru copii. Dacă sunt episoade pe care deja le-a văzut, intuiește replici sau acțiuni. Mă bucur. Înseamnă că a reținut și înțeles povestea. Prin urmare, nu sunt pentru interzicerea totală a dispozitivelor digitale în viața noastră și a copilului meu, cât înseamnă timp petrecut cu el. Pentru că Loli este un caz particular le văd utilitatea pentru activități specifice, le folosim cu moderație.

Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Conţinutul din mediul virtual poate fi educativ și mai puțin educativ, iar eu, ca părinte, nu îl pot controla, însă pot controla modul de precepţie al acestuia și expunerea la el. Prezența mea alături de copil – prin alegera programului, explicarea conținutului, explicarea limitelor de navigare în mediul digital, comunicarea deschisă și conectarea la nevoile copilui, pot asigura, sper, un comportament sigur, responsabil în spațiul digital.

Control parental, pe lângă instalarea de softuri de siguranță, înseamnă, pentru mine, să stabilesc limita dintre oportunitate de învățare și distracție, și să mă asigur că nu sunt eu cel care o încalcă. Copilul învață de la mine că poate folosi în siguranță un dispozitiv, prin comunicare deschisă și limite bine definite, astfel încât, pe viitor să aleagă responsabil și atunci când întâmpină probleme să le rezolvăm împreună.

Iată un studiu recent, extrem de util, Părinții copiilor digitali, realizat de Open-I Research – în aprilie 2017, prin 564 interviuri în Bucureşti, 117 interviuri în provincie – la cererea Itsy Bitsy împreună cu Orange România.

Statisticile rezultate în urma studiului spun așa:
  1. Jumătate dintre copiii de peste 7 ani, din Bucureşti, petrec peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digital, în special cu jocuri şi filmuleţe, în timp ce părinţii ar vrea să îi ştie în faţa calculatorului pentru a învăţa ceva, pentru educaţie. Interesant este că 37% dintre copiii până în 2 ani au acces la device-uri cel puţin jumătate de oră pe zi, iar ceilalţi 63% petrec până în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive.
  2.  74 % dintre copii folosesc internetul în primul rând pentru conţinut video: desene animate sau filmuleţe amuzante şi 59% pentru jocuri. Majoritatea părinţilor acestor copiii ar vrea să-i înscrie la un curs de informatică sau robotică, domenii pe care le estimează ca o premiză pentru un viitor de succes.
  3.  Copiii cu vârste între 7-10 au cont pe platforme de jocuri, procentul fiind de 43% ,pentru cei peste 10 ani procentul este 58%. De asemenea majoritatea  copiilor peste 10 ani au cont de e-mail și pe retele de socializare (54% retele de socializare)
  4. Gradul de folosire a sofurilor de control parental nu a crescut in comparație cu anul trecut. 

Din studiu reiese și că principala preocupare pentru părinţi rămâne însă siguranţa copiilor pe internet (72%). Deşi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ în ultimul an, în prezent 39% dintre aceştia folosesc un asemenea program. Părinţii mai sunt interesaţi în număr mare (50%) şi de informaţii despre cyberbullying.

În acelaşi timp, studiul a relevat faptul că nu există o comunicare reală între copii şi părinţi cu privire la utilizarea tehnologiei, copiii venind la părinţi să ceară ajutorul mai mult când se lovesc pe internet de erori/mesaje pe care nu le înţeleg, şi mult mai rar pentru conţinut agresiv, pornografic sau solicitări de la persoane necunoscute, hărţuire de orice fel.

În luna mai, Itsy Bitsy şi Orange susţin părinţii care vor să fie alături de copiii lor în aventura digitală, printr-o serie de emisiuni zilnice cu specialişti, care îi vor ajuta pe părinti să îşi îndrume copiii în lumea digitală, de la ora 17:00 și 22:00.

Adina Dumitrescu, cea pe care Loli o întâlnește de două ori pe săptămînă, cu plăcere, într-un interviu dat pentru Itsy Bitsy vorbește despre accesul copilului la tehnologie, cu sfaturi pentru fiecare vârsta în parte. Vă las link aici. Sper să vă fie de folos și să vă ajute în a lua decizia corectă pentru copil și nevoile lui.

Mai multe detalii despre studiul Părinții copiilor digitali găsiți pe www.itsybitsy.ro.

 

 

 

0

După…ziua ei

Nu m-am gândit să scriu ceva special de ziua ei. Tot timpul este despre ea, despre ce cred eu că vede ea în mine, despre cum cred eu că vede lumea în general. Îmi doresc să îmi refacă ea toate textele, la un moment dat, să spună aici da, aici nu ai tras bine concluzia. 

Adevărul este că nu aș putea să compar, să pun pe coloane separate ce era înainte şi ce e acum, după 3 ani. 

Fetița mea are 3 ani. Ce pot adăuga? Să vină alți 3 şi tot aşa. Să rămân tânără (la minte şi suflet, iar corpul să mă țină) pentru ea, să fiu mai bună, să o înțeleg îndeajuns, să o iubesc oricând şi să ştie asta. 

Fetiță mea are vârsta la care, sper că, realizează că stadiul de bebe e demult dus şi are lucruri de făcut singură, cu noi, fără noi în preajmă. A crescut, în felul ei fără grabă, şi îmi doresc să nu bată pasul pe loc, lumea să nu se învârtească pe lângă ea şi să nu bage de seamă, să fie conștientă de tot, chiar şi de cel mai mic fir de de praf.

Fetița mea, cea pe care o voiam băiat, este mână dreaptă a timpului. Îl ocupă tot, nimic nu e important dacă nu e şi ea prezentă. Şi e foarte tare lucrul ăsta. Face de toate, gospodărie cu mizerie şi curățenie, baie în cadă şi pe jos, se joacă şi se supăra în acelaşi timp, este peste tot pe unde ai avea nevoie de absența ei. E acolo unde nu dorești neapărat – pe geam, făcând gimnastică pe uscătorul de rufe. Este nervoasă şi veselă, de la o secundă la alta. Aşa e ea. Full hand, full house. O iubim aşa cum e.

Fetița mea, Loli, trăiește cu noi de 3 ani. Era cât pe ce să nu-i sărbătorim, dacă nu ieșea cu grabă, la lumină pe 8 mai, la 12.30!

Este aici, cu tot (tort) şi se bucură de el. Asta contează.

La mulți ani, mândra mea! Şi….îți mulțumesc!

0

Prima dată la film – Aventurile lui Dino

Am fost cu Loli la film. Ne-am pregătit cu câteva zile înainte – Loli mergem la film, într-o sală mare, cu un televizor maare. Uite, avem invitație (și ce invitație frumoasă!), va fi și petrecere cu pirați!

Am fost la lansarea seriei de desene animate „Aventurile lui Dino” by Danonino şi la petrecerea piraţilor. Partea asta i s-a părut fun de pe margine, Loli nefiind pregătită pentru jocuri și concunsuri în cadrul unei petreceri. S-a distrat dansând și alergându-se cu taică-su pe acolo.

Serialul despre care spuneam este disponibil pe canalul YouTube dedicat Aventurile lui Dino, din data de 6 mai.

Animația „Aventurile lui Dino” se adresează copiilor cu vârsta între 3 şi 9 ani şi prezintă aventurile lui Dino şi ale prietenilor lui, Kika, Lip şi Cacau, care au loc pe vasul lor zburător – Atlas. Protagoniștii au abilități diferite și le folosesc în aventurile lor, găsind astfel soluţii la încercările prin care trec. Prietenia, loialitatea, spiritul de aventură şi de echipă îi ajută să descopere și să învețe lucruri noi. Fiecare episod aduce o lecţie socială, emoțională pe care copiii o înțeleg singuri sau ghidați de părinți.

În cadrul evenimentului, am urmărit primele 4 episoade ale seriei, Loli a stat în picioare tot timpul. Vedea mai bine așa. A rezistat la primele două, la celelalte s-a jucat printre scaune, trăgea și câte un ochi pe ecran. Cât timp a stat cu tati în zona petrecerii am ascultat-o pe Monica Reu. De mult îmi doream să o ascult, însă nicioadată nu am apucat să ajung la vreun eveniment susținut de ea. Acum a fost prima oară și a fost excelent.

Monica Reu este Preşedintele Asociaţiei pentru Comunicare Nonviolentă şi trainer certificat al Center for Nonviolent Communication, a adus în discuție subiectul valori, valorile pe care ne dorim să le regăsim în copiii noştri şi apoi în adulţii care vor deveni, despre sursele în care copiii găsesc exemple şi inspiraţie. Totodată ne-a invitat și (am decis să fac, cu mine) la acest exercițiu de explorare a valorilor nostre, cele pe care vrem să le transmitem copiilor nostri.

Prin urmare, te poți gândi și tu la întrebările Monicăi:

Care sunt acele valori pe care aţi vrea să le vedeţi în copiii voştri când aceştia vor avea 25 ani? 

Care sunt modurile în care le putem transmite copiilor noştri aceste valori şi cum îi putem ajută să aibă relaţii de calitate în viaţă?

Cum vedem relația noastră cu copilul peste 25 de ani?

Este realitate, pentru mulți, că abia atunci când devenim părinți înțelegem adevărul despre valori.

Părinții care își doresc anumite calități pentru copilul lor, ajung să aibă un copil cu calitățile respective. Cum face asta? Trăindu-le! Nu prin predică, ci prin exemplu personal. Cred că după primii ani de părinteală nu mai trebuie să îți sublinieze nimeni asta, și oricât de greu ar fi, pentru că nimic nu e ușor și lin, există soluții.

Emoțiile negative nu trebuie evitate, conflictele sunt dificile, dar utile, ne arată că avem ceva de protejat, sunt oportunități de conștientizare că avem nevoie de soluții, să găsim soluții. Generația mea, a părinților mei (nu e valabil pentru toți) învăță acest lucru azi, pentru că parentingul de acum 30-40 de ani nu ținea cont de ideea de invățare prin gestionarea corectă a unui conflict.

Valorile pe care dorim să le transmitem, multe dintre ele, sunt acolo deja, trebuie doar să le vedem și să nu le corectăm. Valorile transmise corect duc la încrederea în sine şi în cei din jur, la încrederea de a explora şi de a încerca lucruri noi, la încrederea de a construi prietenii, adică „autonomie”. Cam asta îmi doresc pentru Loli. Să ajungă acolo unde ea își dorește, încrezătoare și motivată.

O relație solidă cu copilul se construiește, nu vine la pachet din neant, pe parcurs învățăm și noi lecții. Oh, da, Loli m-a invățat lucruri pentru care aș fi invârtit lumea ca să îmi dovedesc dreptatea, ea mi-a arătat că este și altfel, nu doar cum vedeam eu.

Revenind la desenele animate. Un desen bine construit ca acțiune, personaje poate fi folosit de părinţi ca o sursă de conectare cu cei mici. „Aventurile lui Dino”, este colorat, cu personaje vesele, episoadele scurte, bun de savurat cu copilul și purtat discuții pe baza acțiunii, după vizionare.

Evenimentul a fost moderat de Marian Ralea, cunoscutul magician Abracadabra. Petrecerea Piraților a fost pe gustul copiilor mai mari ca Loli, le-a dat ocazia  de a intra în lumea plină de aventură a lui Dino și a prietenilor săi: Kika, Lip și Cacau. Nu au lipsit pirații, s-au folosit săbii (de jucărie :))), s-au făcut întreceri. Petrecerea a fost organizată împreună cu Pam Pam, Căsuța Veselă și Funny Land.

Aventurile lui Dino” cuprinde 20 de episoade, câte 2 episoade difuzate în fiecare săptămână, sâmbătă dimineața, pe canalul de Youtube și LIVE pe pagina de Facebook Danonino.

Iată și câteva imagini, înainte de începerea filmului și din timpul vizionării:

Credit foto: Parenting Ads

Stai că fac poza! Ți-ai găsit…

Marinera :)))

2

M-ai ales să îţi fiu mamă 

Poate că suna duios la un moment dat. Acum, după ce am tot auzit-o, a ajuns să nu îmi placă expresia asta. E ca şi cum aş arunca mănușa. M-ai ales, asta e. Eu asta sunt, mă schimb, nu mă schimb, TU m-ai ales să îți fiu mamă.

Crede-mă, îmi vine rău când aud vorba. Mi se pare ceva dulceag fără dulceața aferentă şi tot ce era până la punctul m-ai ales să îți fiu mamă, pentru mine își pierde savoarea.

Copiii nu ne aleg dinainte. Dacă poți spune asta argumentat, îmi retrag toate cuvintele. Noi, copiii crescuți, cică adulți şi cu capacitatea de a discerne, alegem înainte. Să facem sau nu copilul. Povestea care spune că am trăit în eter, apoi ne-am ales, din motiv de aliniere de planete, este fantezie şi atât.

Ştii de ce fac alergie la expresie? Pentru că mă gândesc (la mine, evident) copilul a ales bine? Nu o fi fost alta disponibilă şi am rămas precum roata de rezervă. E bună, e rea, alta nu era. 

Da, în zilele noastre “bune”, alea în care îmi vine să plec şi să rămân plecată, țac-pac – crezi că mă redresez când gândesc: uite, m-a ales să îi fiu mumă? NU, nu e aşa, deloc. Mă gândesc şi la faptul că putea să mai aştepte. Să fie cineva, nu eu neapărat, exact pe dimensiuni, nervi şi frumusețe.

Cum aş putea să împovărez copilul cu decizia asta, chiar dacă pun înainte îți mulțumesc. Când suntem bine, a fost alegerea bună, când nu, apoi mama, dacă m-ai ales, spală-te pe cap cu mine (vorba bunică-mii). Și da, spală-te pe cap, fără nazuri!

Aş schimba vorba asta. În loc de îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mamă, aş spune îți mulțumesc că mă iubeşti cum sunt ca mamă.

Acuma despre noi:

Eu ştiu că nu excelez, învaț cum apuc, sar un capitol, nu se leagă cu restul, o iau de la capăt, parcă aş mai avea nevoie de timp, renunț la conectare cu tine când simt nevoia să ies din relația noastră, pentru că nu ştiu să mă adun altfel. De cele mai multe ori. Avem şi momente de conectare minunate.

Chiar dacă mă apucă dorul de ducă, fie doar în gând, mă întorc la tine oricând, să ştii asta, şi aş seca şi piere precum o baltă în soare, dacă nu aş mai fi mama ta.

Iți mulțumesc pentru încredere, deşi te îndoiești, cu siguranță, de ce aş putea face uneori. Tu vezi teama în mine, oricât încerc să o ascund. Asta înseamnă că ai curaj să sari în hăul meu, să știi că eu am să te prind, deşi eu nu cred asta.

Iți mulțumesc că râzi de parcă am zis o glumă bună când clocotesc de mânie şi nu stai supărată că am trosnit şi aruncat ca disperata oale şi linguri. Fix pe alea din care ai refuzat să mănânci. Pentru tine era amuzant şi după ce mi-a trecut năduful mi-am dat seama că eram, într-adevăr. Doamne, ce leu amuzant eram!

Iți mulțumesc că mă iubeşti, în felul tău, şi că atunci când mă vei urî pentru că nu ți-am dat voie cu rochia aia, tot mama ta voi fi. Şi oricât ai fugi, eu tot a ta voi fi. Şi chiar dacă îți vei aminti numai ce am făcut rău, îți mulțumesc că îți vei aminti. Înseamnă că tot am făcut ceva.

Iți mulțumesc. La atât aş reduce, în final. Nu aş spune nici că m-a ales, cules sau altceva. Aş mai spune doar – orice ai alege în viața asta, să nu alegi pentru mine. Sper să îți iasă partea asta şi să fiu împăcată că ceea ce alegi este convingerea ta. Nu a mea. Iar eu te-am ajutat să fii aşa.