Nu ştiu cum e la alţii, la noi este aşa, de 10 luni, în curând 11: curăţenia făcută sâmbăta ține doar până duminică, mâncarea gătită și frigiderul plin rezistă de sâmbătă până luni, hainele spălate şi nepuse în dulap stau răsfirate de la uşa balconului până la dulap 7 zile din 7, jucăriile Lolitei peste tot, inclusiv în frigider!?
Eu nu sunt maniacă cu curăţenia, nici în mizerie nu stau. Nici nu am să fiu văzută vreodată cu cârpa în mână sau prin buzunarul capotului de casă (nici nu am) pregătită să iau pe sus orice scamă, de zici că e casă nelocuită, nimic mişcat sau boțit. Îmi place ordinea, nu îmi iese întotdeauna, şi când nu pot nici gândurile să mi le adun încep să strâng de prin casa ca, în final, să mă pot ordona şi pe interior.
Și încep să deretic, pe ici pe colo, le mai așez să nu stea vraf. De când o avem pe Loli ordinea, în gânduri și în casă, durează vreo 5 minute. Atât rezistă moața. Arunc, de tot, gândurile neordonate, rufele le azvârl cu boltă pe rafturi și fug la ea. Să ne giugiulim, jucăm. Și e așa biiinee. Dacă știți vreo familie cu casa lună, să nu mi-o prezentați. Nu îmi place din start. Din cauza invidiei. Cum reușesc oare?
Cum făceam eu casa sclipitoare înainte de Loli. Hai, să nu exagerez, făceam curat, stivuiam mai bine rufele, nu la dungă, asta nu am reușit ever. Am admirat astfel de dulapuri și sincer, cred că, e și un pic de patologie acolo. Așa că mai bine cum le pun eu bine, de nu găsește Iulian niciodată nimic. 🙂 Să-mi dați dreptate aici: Unii bărbați nu văd lucruri nici dacă sunt la nivelul nasului lor.
Da, ca să mă salvez, vă asigur, casa noastră este curată, un pic dezordonată, primitoare, și asta ne aduce un plus de farmec.
Cum eu am fost mamă nepregătită, cu o lună mai devreme decât era așteptat, nici casa nu era pregătită. Deci, big dillema. Și da, ca prin minune soțul meu a reușit, în zilele cât am stat în spital, să o facă suitable pentru bebelina mică, sonoră ca o broscuță. Și tot el a fost fată în casă încă vreo lună. După aceea ne-a lovit oboseala, și deși am zis, am ținut cu dinții și susținut sus și tare că noi ne descurcăm, am ajuns să cerem ajutor. De la cine? De la bunici.
Anul acesta este primul nostru Paște în trei. Cine se va ocupa de curățenie? Să vedem cine e disponibil. Mama sau tata?
Mama mea, îmi amintește mereu să o învăț pe Loli de cele sfinte, începe curățenia cu gândurile invidioase. Da, da, să le albim un pic de tăciunele invidiei și să fie imaculate (plus pioase) precum faianța din baie dată cu Nufăr. FFFoarte bun de altfel produsul. Încrâncenează aspiratorul, mai pupă fetița drăgălașa lu’ bunica, mai asudă prin bucătărie, apoi vine cu farfuria de clătite pentru mama tânără și slăbuță ( 64 kg după naștere, 68 cu tot cu Loli în burtică, prin urmare faceți voi calculul) și cu biscuiți bebelușești.
La tata tehnica e diferită: începe cu bucătăria, după ce admiră puzzle-ul făcut de Loli cu mâncarea pe măsuța ei, pe jos, pe faianță. Și vesel, că are o nepoată așa creativă, începe șmotrul. Pe noi ne amenință cu joaca: Voi, ori afară la soare, ori în dormitor pe covorul de joacă. Știe ascunzătoarea aspiratorului și este familiarizat și cu dulapul cu cratițe. Tata abia așteaptă să vină la prințesele lui. Acum are trei prințese: sora-mea, eu și Loli. Este un bunic fericit, cu nepot și nepoată. Stefi este băiatul pe care și l-a dorit întotdeauna, uneori îi cam iese pe nas și regretă momentul în care a fost un pic nefericit că are două fete. Nepotul nostru este un simpatic, isteț foc și plin de energie. Energia asta îi cam doboară pe bunici, uneori. Urmează Loli, doar ea nu o fi mai prejos. Păzea, bunici!
Bun, să revenim, abia aștept să vină Paștele. Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei sunt legate de această sărbătoare. Și da, eu prefer Paștele, nu Crăciunul. Fiecare cu sărbătorile lui. Paștele pică tot timpul primăvara, first of all. Îmi plac toate tradițiile legate de Paște, spălatul pe față cu apa în care ai pus oul roșu și bănuț în prima zi, înroșitul ouălelor și decoratul lor cu frunze pentru a le face cu model (cu ciorap, cunoscătorii știu!), îmi aduc aminte de bunicii mei, de la țară, și mă poartă pe vremea când eram moață și eu, visătoare și fără nici cea mai mică grijă. Am mai uitat una alta de când am plecat de acasă, însă treaba cu casa măturată de sărbătoare nu s-a pierdut. Poate anul ăsta facem și o pască mică, baby friendly, să guste și prințesa prima ei sărbătoare de Paște.
So, alegem de la Farmec ceva produse de curățenie, ca să ne molipsim de șarm și prospețime, să ștergem, cu simț de răspundere, păcatele mici, mari, un pic grase, unsuroase (de mâncare servită la ore târzii, care îngrașă, dar care a fost bună, s-a depus vizibil, și nu era de post!) adunate pe pereți, faianță, aragaz. Triumf va fi, plus triumful curățeniei asupra mizeriei. Sună ca la compunerile din generală, știu, dar așa este, petele vechi de grăsime sunt nesuferite, ca să nu mai zic că mie, gospodina bubulina, cică nu îmi fac cinste. Iar Triumful dizolvă tot și curăță excelent. Și, prin urmare, nu că aș avea o problemă cu a fi sau a nu fi gospodină, asta decide soțul meu, dar măcar o dată în an să lucească bucătăria. Și de data asta împreună facem, noi, casa lună! Pe bunici îi trimitem la plimbare cu Loli.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015
Ehe ce blog frumos si luminos am gasit! 😀
Multumesc!