Image
1

#smforparents2016 the most adaptable me

The most adaptabile mom blogger. Pfff, bine au zis cei de la Nuk. La Social media for parents am primit diploma de the most adaptabile blogger. Zici că mi-au citit tot blogul și viața. 

me

Am fost mult mai relaxata și pregătită acum. Anul trecut am fost cu mândra, era de 1 an și un pic, s-a jucat în spate cu David, anul asta mi-a dat voie sa plec, numai că după jumătate zilei mi-a anulat biletul de voie și m-a chemat acasă. Am putut participa la partea de parenting, branding, fără debate. Bun și atât, ce atâta dezbatere brand/bloggeri. Mă învață ea asta…în somn, cât o țin in brațe. Cum am ajuns acasă, după pupici de revedere, povestit ce a făcut cu mamaia și tataia, tiți și nani. Abia aștepta partea asta și ca să se asigure ca nu plec, nu s-a coborât din brațele mele.

loli

A fost interesant, fun, plictisitor pe alocuri, mult mai mulți participanți ca anul trecut. Mi-a plăcut mult Oana Moraru. Școala da, înseamnă furie, agitație, lucruri care nu ne plac. Avem ferestre de oportunitate (asta mi-a plăcut) de care trebuie sa ținem cont în învățare. Ne exprimam emoțiile, ținem la ele, dar nu uităm să exersam cogniția chiar dacă pare greu.

Mirela Retegan este efervescenta. Joc, joc și iar joc/ joaca. Să nu ne lăsam prinși de cotidian și să uitam de joaca. True și la obiect. S-a jucat cu noi la final, am cântat din suflet. Bine a mai fost. Am pus mândrei melodia cu căsuța  mică și a fost extaziata de ritm.

Pe Prințesa urbană a simpatizez și citesc de mult timp. Fă bani ca sa poți scrie și nu scrie ca sa faci bani. Bun sfat! Mă așteptam la prezentarea fără cusur, onestă, am mai auzit-o vorbind și îmi place povestea cap coadă.

Pe tine cine te-a purtat în suflet?  Întrebare ușoară și grea într-o prezentare plină de substantă și care te pune mult pe gânduri, a lui Gaspar Gyorgy.

Cam astea au fost principalele momente pentru mine.

Image
1

Fără telefon smart – se poate!

Nu am avut de pe la începutul săptămânii telefon inteligent. Am pus cartela mai întâi într-un telefon de-al meu mai vechi, smart dar slow, pe la jumatea zilei a suferit un accident, a căzut de pe masă și praf s- a făcut. Apoi a scos Iulian, de la naftalină, un alt telefon vechi de-al lui și aveam telefon, dar nesincronizat, nici un număr cunoscut. Știu pe de rost 2 numere: al lui Iulian, al sora-mii, apoi așa fragmente din al mamei și cam atât. Prin urmare, nu am avut cu cine conversa, în timpul zilei, că nu aveam numărul. Am primit niște telefoane, dar nu am apucat să răspund, ori dormea Loli, ori nu eram lângă, ori era uitat pe silent. Deja eram în relax zone…

 Aventura mobile( mobail)? Păi, telefonul meu a făcut baie (nicidecum în cadă, a plonjat de pe chiuvetă direct în budă). Ce spune asta despre mine? Că am telefonul după mine oriunde aș fi și că atunci când am 10 secunde la dispoziție sunt cu ochii pe vreo notificare. Not good, of course. Well, era curată apa din budă, apa trasă, vasul de wc spălat cu detartrant de dimineață. L-a salvat Iulian, bibilit, sterilizat, nu știu ce i-a făcut, că mergea. O singură problemă – ecranul era în ape albastre, albe, gri pictat parcă de Monet. Cică în orez rezolvi telefoanele spălate/îmbăiate, so în orez stă de ceva zile.

Bun, joanghina veche, funcțională, la viteza melcului, aşa bine mi-a făcut. Nu Fb, verificat pagina blogului, câți – cum, notificări, nu mail, nu lecturi pe diverse site-uri. Şi uite cât de mult îmi ocupa telefonul ziua, printre celelalte activități – dus -întors din parc, hrănit și culcat mândra, jucat mândra, dus – întors terapie, alte mișcări casnice de strâns, pus, stivuit, spălat, atârnat rufe, ieșit în balcon la nisip cu Loli and so on, n-are rost să inventariez aici …cine cunoaște, știe :))))):
– Am recitit capitolele dintr-o carte dragă mie – Limbajul florilor. O poveste frumoasă despre curaj, speranță, dragoste, șanse de fericire. Sinţeam nevoia, că iar am ajuns acolo, în stadiul în care vreau să fac avioane din cărțile de parenting. Exemplele de acolo nu sunt scrise pentru mine și Loli, pe cuvânt. No worries, ne descurcăm,  e perioada de achiziții, stările sunt aşa schimbătoare, prin urmare da e nu, nu e da şi alte din seria, iar eu nu dau de pagina cu modul de gestionare salvator, fix pentru toate care vin astfel încât să am fix vorba și emoția de care am nevoie. But, hei, ne iubim la nebunie, tragem aer cu sonor, ne pupăm și îmbrățișăm strâns şi gata, suntem bine.
– Am gătit ceva care durează ca pregătire, e din familia tartelor, nu e specialitatea mea şi m-am strofocat să fie gluten, lapte free. Provocare, nu glumă. Iată finalul. A ieșit aproape foarte bună, data viitoare sper să iasă exact cum trebuie și revin cu rețeta. Am descoperit un maglavais bun pentru înlocuit brânza, așa că mai fac și dau detalii atunci.

20140528_182152

așa doarme și acum…toată lumea e a ei

– Mi-am dat seama că avem atâtea nimicuri de spus într-o zi, că după câteva zile fără telefon cu agenda completă (nici numărul maică-mii nu îl aveam) spui exact lucrurile care conteaza, concentrat, dai esenta. Aveam nevoie de liniste, să ne simţim sufletele, uneori chiar fără cuvinte.

 Nu voi îmbăia telefonul mai des, dar sigur voi lua pauze mai des de la anumite gadgeturi din viața mea. Chiar merită…

Image
1

Fenomene, fenomene, hai să ne jucăm cu ele – a nouă experienţă

După prima experiența cu A fost odată…un ou a Lolitei, ne-am gândit să încercăm încă un spectacol senzorial, verbal, de data asta pentru 2-5 ani.
Am fost la Fenomene, fenomene hai să ne jucăm cu ele, susținut în cadrul centrului Creanga 21, de Tăpușele. Pe lângă faptul că ardeam de curiozitate să ajungem acolo, citisem multe review-uri bune, eram curioși cum va reacțioa Loli.

Tăpusele

sursa foto: facebook Tăpușele

Ne-am pregătit de acasă: Loli, mergem cu mașina vrum-vrum, în scaunul cu mor-mor ( perna ursuleț a fost salvarea noastră deoarece Loli nu s-a lăsat convinsă să stea inițial în scoică, drept urmare am cumpărat scaun de mașină după multe probe, cu ea în magazin, apoi în mașină), mergem la copii, la spectacol cu aplauze-aplauze. Și tot așa. I-am amintit de cealaltă ieșire la spectacol, cum a suflat, s-a jucat cu ouăle din hârtie, la final.

WP_20160415_15_33_56_Pro

Prima probă cu scaunul de mașină, se vede cât i-a plăcut..

Am ajuns acolo un pic mai devreme, ne-am familiarizat cu jucăriile din curte, a stat cu ceilalți copii. A început spectacolul. Fiind un public numeros, scăunele multe, gălăgie, atenția ei era un pic distrasă de la început, de la actor. Loli a rezistat puțin acum. Nu din lipsă de interactivitate, ci din cauza freamătului, agitației din locul respectiv.
Spectacolul, în sine, este bine gândit, frumos structurat în vederea introducerii de noțiuni abstracte, colorat, cu rimă, cu interacțiune actor-public. Durează cam 40-45 de minute. Nouă ne-a plăcut de tipa de la Tăpușele, energia ei și felul în care a cuplat momentele de spectacol cu momentele în care a cerut publicului să intervină. Pentru Loli, 2 ani și o lună a fost încărcat. La ea va merge cam în apropiere de 3 ani și după. Spațiul de spectacol și lumina sunt ok, însă modul de joc al fetelor de la Hopa-Trop a fost mult mai vizibil, accesibil pentru Loli. Nu aveam scena și semicerc pentru public, spațiul de joc era în mijlocul rândurilor de scaune, ca un drum.
Acest tip de eveniment a fost o experiență de învățare, ne-am dat seama de nivelul de toleranță și înțelegere al unui spectacol, la care Loli poate participa acum. Suntem entuziaști de fiecare dată când recunoaște lucruri, stări și la fel de entuziaști ca atunci când spune, clar, gata! Nu e de ea, plecăm sau ne retragem mai devreme, ne oprim din acel joc, reluăm altul. Fiecare etapă de dezvoltare este atinsă diferit, de fiecare copil, și respectând nevoile copilului îl ajutăm să învețe mai ușor. Loli va putea urmări un astfel de spectacol după vreo câteva luni bune. Până atunci rămânem pe spectacole nonverbale, cu multă muzică și mișcare.
Vom reveni la Creanga 21, am trecut în revistă sălile de acolo, tipul atelierelor pentru copii. Intrați aici și vedeți ce au în program pentru vara asta.

Image
0

Poveste cu/la o cafea

Dacă mă întrebi ce îmi doresc să fac, în sensul că nu s-a întâmplat de când nu-mi aduc aminte, atunci am să zic (fiți atenți, nu veți fi uimiți): să stau degeaba, să nu am nicio grijă, să stau la povești în tihnă și să savurez chestii plăcute la o ceașcă de cafea. Nu sunt genul care își bea cafeaua o zi întreagă, după considerentul o gură/oră mă ține în priză. Nuuuuu, eu sunt cu datul repede pe gât, caldă, cu lapte (vegetal, lately). Așa funcționează papilele mele, la foc rapid. Nu sunt adepta a orice cafea.

Bun. Dar să uitam cafeaua pentru moment. Am zis să stau la povești. Da, să fiu tolănită pe un divan, bine hai – pe un pat moale, cu multe perne și să ascult. O povestitoare cu tâlc, să miroasă a prăjiturele și a cafea sau să fie un film bun/desen animat la tv. Să fie ca în O mie și una de nopți, vreun Aladin, covoare zburătoare, comori, daaaa. Să creez pentru Loli colțul cu povești, al povestitorului pentru când va avea mai mult glas și să fie cu temă, cu decor făcut de noi. Cam așa: Ascult o Șeherezadă cu Loli, ea cu prajiturile ei fără gluten, eu sorbind o cafea. Nu ar dura prea mult povestea, însă e foarte bun momentul pentru testat ceva nou. Orice poveste pe lângă impresia plăcută de relaxare, tihnă, mai ales dacă e cu happy end, e musai să fie însoțita și de ceva gâdilici la papilele gustative. Și uite așa îl vrăjesc pe soțul meu cu povesți, cum o să depănăm eu și Loli aventurile vestite dacă mami are uneltele necesare și combustibil pentru citit și transpus într-o manieră personală, pe înțelesul prințesei, cum vine treaba cu lampa fermecată. Plusez și cu faptul că nu am avut experiențe cu iz oriental în ultima vreme și e musai să facem ceva. Să ne orientăm spre arome, să fim, cu gândul, către următoarea noastră aventură. Vorba lungă, sărăcia omului, să spun de fapt ce voiam să  spun:

Mama mea nu le are cu ustensile moderne, este genul clasic, cea mai recentă întâlnire cu ceva care are butoane de pornit, timpi de programat s-a soldat cu rezistența arsă. Nu le are cu butoanele, în special pe acelea pe care nu le folosește de obicei și nu sunt ale ei. Drept urmare, a  vrut să ne surprindă cu cafea caldă într-o dimineată, pe când era la noi…și a pus cafetiera să funcționeze așa: apa în cană, în rezervor nimic. Cum cafeaua nu a vrut neam să treacă în sens invers, a pornit aparatul de vreo 2 ori, a văzut ca nu merge, a butonat tot și a lăsat-o în plata Domnului. Să se descurce, să facă cafea, că doar e modernă și descurcăreață, cu atâtea butoane (era plină de năduf când a zis asta).
De aici povestea cu povestitoarea și tot bla bla-ul cu hai să ne umplem de arome.  Bon, aveam nevoie de ustensilă noua și ca să dregem pățania, să treacă stresul că a stricat aparatul nărăvaș, am tratat treaba cu, stai să vezi, sunt reduceri la Cora și oricum nu se potrivea în bucătărie cafetiera veche.
Aș fi băut fără probleme cafea la ibric, numai ca nu are cine o face, să o găsesc aburită cu caimac pe aragaz. Dimineața trece repede cu mândra și nu e vreme de bibilit arome. Trebuie să fie gata, ready to go pe gât și savurat gustul în drum spre parc.

coffe
Uite așa înnoiești casa. De nevoie, de salvat timp de joacă…

Cam așa stau lucrurile la noi. La voi, după ce pățanii cumpărați ustensile noi?

Image
0

O noapte la Muzeu

Stiți cu siguranță filmul și cred că mulți dintre noi ne-am fi dorit să petrecem o noapte aventuroasă printre exponatele unui Muzeu. Acum filmul e film, în viața reală nu prind viață dioramele, însă copilul tău se poate bucura de o seară specială, printre oameni care lucrează la un Muzeu și pot face un tur al expoziției alături de aceștia. Apoi, după povestea de seară, să dormi visând propriul film O noapte printre giganți …din/în Muzeu.

G1

sursa foto https://www.facebook.com/muzeulantipa/photos

Noi, adulții, stăm acasă și așteptăm prichindeii să vină cu capul plin de povești după o astfel de noapte. Da, nu e pentru adulți, este pentru copii.:) 🙁

Unde o astfel de aventură? La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
Înainte să intru în detalii, haideți să vă zic cum a fost prima mea noapte la Muzeu. Prima ediție se numea Legănați de Deinotherium. Acolo unde stă Deinotherium gigantisimum, cel mai valoros exponat al Muzeului Antipa, situat la parterul Muzeului, avea să fie tabăra de noapte a primilor curajoși, care voiau să vadă cum este munca unui specialist în muzeu, cum vine seara în muzeu, cum se închid ușile, se verifică dioramele, se încuie tot (să nu cumva să prindă viață animalele, glumesc!), cum povestea de seară la muzeu devine povestea unei specii (evoluție, curiozități, la care se poate participa interactiv) și cum Moș Ene îi găsește…și la Muzeul Antipa.

D1

sursa foto https://www.facebook.com/muzeulantipa/photos

Aveam emoții, era vorba despre un eveniment nou pentru muzeu, despre primul muzeu devenit peste noapte loc de tabăra pentru copii, și, pentru noi, slujitori ai muzeului rămași la serviciu. Au venit și ei cu emoții la pachet, au lăsat patul de acasa liber și pe părinți, să se descurce, fără ei, o noapte.
Cum a decurs? Ne-am cunoscut, explicat regulile muzeului, am făcut garda în expoziție (tur, explicații, curiozități pe ici colo, stins luminile pe rând), a fost ascultată povestea de seară și apoi nani. Pentru unii somnul a venit ușor, pentru alții mai greu. După ce s-au pus în sacii de dormit, pe unii i-am învelit, pe alții i-am lăsat cu rutina de somn ( citit dintr-o carte la lanternă :), m-am așezat și eu în sacul de dormit. Așteptând somnul priveam de jos scheletul Deinotheriumului și nu era nimic neobisnuit. Era așa natural să îl văd în semiumbră, m-a lovit: parcă am făcut asta de când lumea. Pffff, serviciul îți intră în piele. Am adormit greu, am dat ture printre sacii de dormit, învelit pe unul altul, șușotit cu colegii (nu aveau somn nici ei).

d2

sursa foto https://www.facebook.com/muzeulantipa/photos

sursa foto: Muzeul Antipa, modificata pentru a ascunde chipul copiilor

A fost o experiență interesantă. A fost și copilul din noi acolo, părtaș la aventură. Am repetat-o de mai multe ori. A fost frumos de fiecare dată plus/minus peripeții de ținut minte. Am întâlnit copii pasionați de muzeu, de natură, iscoditori, cu dorința de a cerceta lumea, descoperi mistere. Au fost tot felul de întâmplări, unele amuzante și altele mai puțin plăcute. Ideea unei nopți la Muzeul Antipa a venit din dorința de a oferi copiilor o experiența frumoasă, educativă și distractivă, în același timp.
Bun, gata cu amintirile. Noaptea la muzeu este dedicată copiilor, v-ați dat seama. Știu, și adulții vor tabără la muzeu, probabil va fi, la un moment dat, un eveniment dedicat lor. Rămâne de cercetat…
Muzeul Antipa a reluat și vara aceasta serile la Muzeu, prin urmare, dacă aveți mândri și mândruțe pasionați de natură, cercetare, uitat cu lupa la insecte, în baltă, musai să le rezervați un loc la O noapte printre giganți. Detalii găsiți pe site-ul Muzeului Antipa aici.
Ce se pregătește pentru vară, la Antipa, în materie de ateliere, evenimente puteți afla, printre primii, dacă vă înscrieți la newsleterul Muzeului.

Loli nu are vârsta necesară să savureze o noapte la Muzeu. Sper să îi placă ideea asta. Până atunci mergem să vedem fluturii...

13522428_10208721744952775_1662759677_n

Image
4

7…4…3…2

Nu sunt numerele la Loto, nu mă pricep să fac previziuni din astea. Sunt anii care au trecut și au trecut frumos. Ieri, de ziua noastră, am recapitulat anii nostri împreună și am rememorat cu ochii deschiși momente frumoase, ce ne-au rămas întipărite în inimă.

Cam așa:

În urmă cu 7 ani … pe când a început. Când lumea parcă merge în același sens cu tine, când prinzi aripi și nu ai așa ceva, cum ți se pare că atingi cerul și miezul Pământului. Începutul este una din amintirile la care te întorci toată viața. Pentru că așa începe…mai știi când și te reconectează imediat.

Picture 562

Acum 4 ani pe Podul Carol din Praga. Eiii, cum era Iulian să o pățească cu niște chinezoaice care, văzându-mă cu lacrimi, au crezut ce era mai rău. Se pregăteau să îl ia la palme. Cum au văzut inelul s-au calmat. Cei de la Praguematique au cântat special pentru noi o melodie….

IMG_0267

blury de la emotii

IMG_0268

15 iunie 2013 – ziua nunții noastre acum 3 ani. Ziua când am dansat, râs, am avut prieteni mulți lângă noi și totul s-a întâmplat ca în poveștile cu prinți și prințese.
Mă uit cu Loli pe album și ne arată cu degetul: Mama și tata. Râde toată de mulțumire. Suntem ai ei.❤

23

2 ani – 8 mai 2014 – prima zi a fetiței noastre, prima noastră zi de părinți. Boțul nostru mic și iubit de 2 ani și o lună ne umple viața și ne upgradeaza maxim. Ne îmbunătățește ca oameni, părinți, soț și soție.

NAZ_1897

Sofia Lorena -86

Loli și Iulian, vă iubesc mult!

Image
0

Festivalul Amintiri din Copilărie – o experienţă plăcută

Am fost la Festivalul Amintiri din Copilărie weekendul trecut.
Mie (subliniez mie) mi-a plăcut mult. Și mândrei Loli i-a plăcut, s-a bucurat de muzică, atmosfera plină de freamăt de copii, părinți, jocuri. A fost colorat, vesel. Nu am participat la tot ce era în program. Loli a fost extaziată de girafe(la fel și eu), de culorile curcubeului de pânză, de sticlă și de cuburi și de tot ce era de cățărat.
De fapt, când am aflat de festival și am văzut pe FB imagini cu teatrul Pavana, totul a pornit de la girafe. Am vrut să le vedem, să le vadă Loli și….de aici a pornit sâmbătă noastră plină de culoare, peripeții frumoase.

78e70f51-ff73-43b5-aa1d-d63aadddb158_full
Momentele principale în imagini:)

A dansat pe scena colorată, de nu o puteai da jos de acolo.

106d66eb-6643-4c23-9080-66e61b094d2c_full

A trebuit să stăm la coadă la hamacele colorate. Apoi nu era chip să o îndupleci să plece, să lase locul și altor copii.

82896b00-0cf6-450e-a4bc-955f9ef247ae_full

Fanfara italienilor era tare amuzantă și i-a plăcut mult. Numai că o ajunsese oboseala și nu era hotărâtă dacă să asculte sau să țocăie un pic. Le-a făcut pe ambele, simultan.

Curcubeul de pânză a fost hitul festivalului. Acolo a obosit/ s-a distrat Iulian cu ea în cârcă, au marcat toate culorile cu repetir de 3-4 ori, dimineata și seara în aceeași zi. A fost tare bună ideea asta! Acasă, în zilele următoare, s-a jucat numai cu jucăriile cu culori, forme colorate.

72f891e0-4d77-4899-97cc-09f264df7b69_full a397c68f-419f-4926-978a-2a1da511fc01_full

Atelierele pentru copii erau faine, însă Loli nu era pregătită pentru ele. Poate la anul!

Fără să înșirui prea multe cuvinte pe aici, trag linie – M-am gândit la mine, după ziua asta. Tare bine este să fii copil. Să te simți încă și să fii părinte, în același timp.

Image
1

Îngheţată de casă (chef Iulian)

Eu și ai mei nu suntem fani înghețată. Mâncăm vara de 2-3 ori și cam atât. Zilele trecute după o vizită la IKEA, ca să cumpăram doar ceva ce aveam nevoie, ne-am făcut cu ditai coșul de cumpărături plin cu nimicuri la care nu am putut renunța, evident, printre care și forme de înghețată pe băț. Roz! Pe alea le-a vrut Loli și nu e atașată de această culoare. După alte câteva zile de jucat cu bețele de la forme, cu formele roz, aruncat după pat, pierdut prin cutia de plușuri, am zis: Gata, facem înghețată! Între timp am tras un ochi și pe rețeta Cristinei și vineri seara am declarat ca sâmbăta să fie – ziua de făcut înghețată pe băț! Nu a fost să fie! Prea aglomerată ziua cu diverse.😊
Duminică – spectacol copii (foarte bun pentru 2 ani, povestesc  aici despre asta), apoi plimbări Mogoșoaia. Era cât pe ce să nu fie ziua de bucătarit. Daar… soțul meu cât am adormit mândra a și turnat maclavaisul în forme.

Iată rețeta lui:
– 250 g fructe- zmeură
– 100 g  brânză capră (Preoțescu)
– 10 linguri iaurt (făcut în casă, din lapte de capră tot de la Preoțescu)
– 5 linguri miere de albine (cantitatea o poți alege după gust, preferințe)

20160605_204557
A  blenduit totul, apoi pus în recipiente. Se pot lăsa și fructe întregi. Nu a pus, a uitat. Nu a fost bai!

20160605_205209

Bun amestecul, merge mâncat fără să fie înghețat, ca desert. Am să fac mândrei și așa.

20160605_210158 20160605_210709

Spor la bucătărit!

Ps. A ieșit foarte bună. Loli a pus limba de câteva ori, a plimbat-o și cu mașinuța, a mușcat din ea cu grimasă de tiii..e rece și gata! Mi-a îndesat-o mie. Nu m-am supărat😊

20160606_194222 20160606_194119 20160606_194359

Image
3

A fost odată…un ou – spectacol nonverbal pentru copii 2-5 ani

A fost odată…un ou – Spectacol nonverbal pentru copii de vârsta Lolitei și încă vreo 3 ani plus, la clubul Muzeului Tăranului Român.
A fost extrem de interesant, o experiență plăcută pentru mândra noastră și pentru noi. Loli, care nu stă bine la capitolul răbdare, a rezistat cele 30 de minute și s-a bucurat de poveste.
Pe alocuri am sușotit explicații, am aplaudat, suflat, mirat, întrebat între noi ”unde-i ?”exact cum făceau fetele de trupa Hopa Trop.
Este un specatacol plin de joc, sunete, mișcări, este senzorial, interactiv, care invită la explorare. Ideea spectacolului pornește de la modul cum iau naștere ființele, cum lumea începe de la ceva mic/mare, o sămânță sau ou și se dezvoltă, devine surprinzătoare și distractivă.

afis spectacol

sursa foto hopatrop.files.wordpress.com

Spectacolul a fost conceput exact pe ceea ce Loli și copiii de vârsta mică pot corela, relaționa fără să fie nevoie de cuvinte multe. Loli face ergoterapie, jucăm și acasă jocuri pe partea senzorială, dezvoltarea de abilități ce includ menținera atenției pentru o perioadă de timp, asociere de noțiuni și multe din elementele de joc folosite îi sunt extrem de familiare: Suflatul penelor, apa din folie de plastic, asocierea culorilor, joc de umbre etc.
Povestea este însoțită de acompaniament muzical live, se îmbină perfect cu jocul Anei -Maria Cucută (pe Ana Cucută o cunosc mai bine :), am lucrat împreună la proiectul Dodi și Roni) și a lui Beatrice Iordan (autoarea întregului concept).
Era o atmosfera plăcută, relaxantă, Loli se legăna (dansa) în ritmul muzicii.

Despre spectacol, cei de la Hopa Trop, explică pe larg aici, sunt și imagini din timpul spectacolului.

La final copiii se pot juca cu recuzita, interacționa cu actorii. Loli era foarte atrasă de scenă și de ce era în spatele ecranului de spectacol (de acolo venea lumina, umbrele, avea de lămurit treaba asta – să vadă lampa! :))

loli duminica

Spectacolele, în mod normal, adică atunci când nu este vacanță, se țin în ultima duminică din lună, de la 10.30 și de la ora 12.00.

Abia așteptăm să vedem ce pregătesc pentru la toamnă.

Image
0

De prin parc

Nu știu cum de au curaj unii să țină predici despre cum să vorbești când nu acordă bine subiectul cu predicatul. Ele este, ei face și vine oameni, plus multe altele din seria, mă irită pe timpan.
Zilele astea în parc: Vreo trei școlari se joacă un joc. Și zice unul dintre ei ceva. Aud, a fost destul de tare spus, mă uit în jur. Nu se sesizează nimeni instant. Dădeam moața jos din căruț, nu aveam nici dispoziția necesară să intervin, atât a fost, niciun alt cuvânt asemănător n-a urmat. Numai că a intervenit o bunică, bonă sau ce era ea. Mai bine tăcea! Copiii s-au acuzat, aruncat vina cum cine sau de ce e jocul cu cuvinte așa deranjante. Oricum tanti cu morala nu a fost coerentă, corectă, acord subiect predicat nema. La început a ridicat tonul, apoi l-a lăsat mai jos cu ceva decibeli. Nu zic că a dat volumul mai mic din cauză că mă uitam urât și cu grimasă scârbită.  Posibil!

Te apuca instant migrena de la nu știe să vorbește. Mai bine lăsa așa. A fost ceva de genul căcatul căcaților sau doar căcaților. În fine, nu era chiar așa grav. Putea fi despre un excrement imens, poate că nu se potrivea în joc, însă scena moralei putea fi alta.  Ceea ce mi se pare extrem de grav – mulți (dintre noi) își lasă copilul cu cineva ca ea și fie le pasă dar nu fac nimic sau nu le pasă. M-am pus și pe mine în propoziție ca sa nu par scutită de astfel de scăpări sau că arăt cu degetul. Tind să cred că mai bine lași copilul cu un străin (bona, aleasă, asumată decizia) un pic mai instruit și cu care copilul poate conversa corect. Daaa, știm, nimic nu înlocuiește dragostea unui om din familie dar dacă în propoziție eu iubește la tine este ceva uzual atunci măcar trimite și bunica/ruda la școală. Sau să citească cu nepotul/ nepoata din când în când. Unele lucruri se îndreaptă și la bătrânețe, vorba  aceea omul învăță cât trăiește este adevărată.

WP_20160407_14_31_14_Pro