0

Lecţie învăţată

Când simți că meriți orice din plin și nu te roade îndoiala că de fapt se câștigă, lucrează ca lucrurile să fie așa, realitatea va fi dură. Ca un par în moalele capului. Lovește la un moment dat! Tare aș vrea să pot trăi și eu așa liniștită, să iau lucrurile for granted și nici prin cap să îmi treacă că pot evolua diferit. Și să am impresia că totul este în balans echilibrat, deși stau fix în puncte care mă țin doar pe loc, nu în echilibru.

Am avut așa o stare de nervozitate și ciudă. M-am gândit la ea, am lucrat-o ca să termin cu ea rapid și să nu o car după mine. A trecut.

Iată lecții, fără detalii, dar cu o primă idee de bază – nu te băga să schimbi idei și gânduri sau popular – unde nu îți fierbe oala, deși nu a fost cu rea intenție, ba chiar una empatică.

Îmi dau seama ce am greșit. Că am lucrat la mine și știu să recunosc și să nu înghit doar pastila dreptății personale. Nu știu ce m-a apucat să fiu de ajutor. Am simțit nevoia să adaug ceea ce am experimentat, în ideea de fi util. Poate că am greșit tonul, poate situația, nu știu ce m-a determinat să ofer ajutor, nesolicitat, evident și să mă  blochez în argumente. M-am izbit de un zid, cu ajutorul meu.

E bine să fii bunul samaritean, e bine să și nu faci nimic. Pentru că atunci când nu există decât ceea ce cred și văd (e bine, în esență, depinde și de context) ori te implici serios ori o lași baltă din momentul în care situația devine frustrantă.

Lecția numărul 2, de fapt, concluzia – am decis să nu mai lărgesc cercul prieteniei.

credit photo: unsplash.com

Până la urmă fiecare își asuma lucuri, și ca să nu repet situația, păstrez linia actuală, astfel încât eu și cei drag mie să nu sufere. Pentru că eu acolo îmi canalizez energia, pe prietenii deja existenți, apoi primesc doar pe cei care pot fi prezenți în cercul prieteniei cu deschidere și drag. Drept urmare nu mai am loc pentru noutăți care să îmi consume buna dispoziție și nervii.

Lesson learned! Orice ai învăța, din conflict, sau din ceva firesc, face bine, te aduce acolo unde ai de lucrat la tine.

0

Despre el…de ziua mea

Când descoperi un vin bun îl bei până la capăt, nu? Așa și eu. Când găsesc un om bun stau cu el până la capăt. Capătul nu știu unde e, important este să ajungem acolo de mână. Asta îmi doresc.

Îmi dau seama că timpul, munca, copilul ne schimbă, ne îndepărtează și adună și scoate din noi tot. De la nemulțumiri, neîmpliniri până la tot frumosul și dragostea și mulțumirea aia care ne face să credem că raiul este pe pământ.

Adevărul este că am tot citit despre cum unii – alții se iubesc, povestesc despre asta, mă regăsesc la capitolul recunoștință că providența a adus oameni împreună, ne-a adus împreună. Și niciodată nu am apucat să fac exercițiul asta de recunoștință și dragoste, în scris, pentru omul de lângă mine. Am început să scriu de ziua lui două cuvinte, am lăsat documentul deschis să revin. Nu se poate scrie pe grabă și nu e musai să aleg cuvintele potrivite, doar să le las să curgă. Aș putea scrie doar atât – TE IUBESC și gata! Dar nu e doar atât, e drum lung către starea de adevăr. Care nu e ca la orice altceva am scris – joc, gătit, întâmplări de prin parc. Este vorba despre dragostea mea, despre emoții și lucruri și aerul dintre noi.

N-am stat niciodată bine la maturitatea emoțională, am învățat pe parcurs și încă învăț cum se definește omul, cum mă definesc eu. Am crescut în relația noastră amândoi, ne-am îmbunătățit acolo unde era necesar și redefinit nevoi.

Eu nu sunt iubibilă tot timpul, nici mie nu-mi place de mine tot timpul. Apreciez calitatea lui de a vedea dincolo de moment și de a mă iubi în continuare, de a fi afectuos, îmbrățișa strâns chiar dacă eu pentru mine nu aș face asta. Nu renunță și nu mă lasă să renunț la mine.

Când sunt jos de tot și bolborosesc tot, cum viața noastră nu e așa cum credeam, face ce face și mă repune la loc. Și îi mulțumesc pentru răbdare și încrederea în pontențialul meu de vindecare a frustrărilor și sentimentelor de nesiguranță.

Și când obosesc pentru Loli (sunt om și nu ating nicio perfecțiune) și e vremea să mă suplinească mai mult, ca să îmi recapăt forța, este prezent și nu e nevoie de rugăminți și recompense. Știe!

Este omul care trăiește intens orice suferința a mea, iar când vine vorba de fiica lui – mucii care nu se mai opresc, frustrarea când nu e înțeleasă, când se teme și nu știe cum să spună, ar fi în stare să mute munți, și apreciez cum își acceptă sentimentul de neputință și se documentează, citește, aplică. Se pregătește și învăță pentru boțul lui. Nu caută vinovați, caută soluții.

Construiește jucării, mă ajută când îmi vine o ideea sau vreau să pun în practica vreuna găsită. Îmi place când se oferă ca suport pentru chestiile tehnice care mă depășesc, vine cu idei aplicabile și simple. (eu scorțoasă, recunoscătoare în același timp, mă întreb: Cum de nu m-am gândit la asta? Hmmm)

Gătește oricând pentru fetele lui. Nu i se pare ieșit din comun și este imun la aluziile unora. Doar cei mai buni bucătari sunt bărbați, nu?

Când nu sunt hotărâtă din două vorbe îmi înșurubă în creier puterea de a decide. Și nu îmi indică, nici judecă gândurile. Știe că am să le obsesez eu îndeajuns.

Nu este adeptul lui “ți-am spus eu”. (Eu îl mai folosesc). Nu ceartă niciodată deciziile pripite (ale mele) și nici nu mi le amintește subtil, ca să îmi șubrezească încrederea. Știe că am învățat lecția, că next time nu voi face la fel, din neatenție.

Mă face fericită și nici un greu nu e greu de dus când te uiți în ochii lui. Are un fel de a te elibera de gândurile rele, griji și îmi dă curaj.

Mă simt valoroasă, îmi apreciază fiecare încercare de a face ceva, de a răzbate într-un lucru și nimic din ceea ce fac nu este fără rost pentru el.

Eu pot fi bună și ațoasă în același timp, am așteptări atunci când ofer bunătate și nu apreciez lipsă de recunoștință. El este doar bun, nu arde pară și foc când cineva îl deranjează. Se supăra, da’ nu ia foc ca mine. Iubesc și mă enervează asta la el.

Sunt un om agitat, nu am răbdare. M-am antrenat cu el și Loli la capitolul asta. Nu credeam că există leac pentru fac totul acum și nu în timp. Soțul meu este calm, răbdător și deși tragem același drug, căruța nu se hurducă prea tare. Nu știu cum face dar nerăbdarea mea e pe on hold atunci când suntem împreună.

Mergem molcom, savurăm ce e de savurat, suntem tristi când ne apasă lucruri, râdem cu poftă când e de râs. Este bine.

0

La final. Spre un nou început

Curaj – în orice, nicidecum nesăbuință
Bucurii – din bunătate, prietenie, din mărunțișuri
Fericire – de dat, de semănat, de prețuit
Sănătate – din grijă, din dragoste pentru viața
Iertare – de cerut, de dat, de simțit
Iubire – din plin, fără limite și fără motiv

Cam asta îmi doresc pentru ce urmează să vină. Asta îți doresc și ție.

Un 2017 plin, cu plusuri enorme, cu minusuri insesizabile și cu oameni dragi alături!

Tort marca L’Amande dessert sans gluten :))))

0

Cadou de Crăciun

Ce să fie? De Crăciun, pentru anul viitor nu știu ce să îmi doresc. Așa mi-aș dori să am o listă clară. Adică chestiile esențiale le știu, plus variațiunile pe tema. Dar ceva-ul pe care să mi-l doresc cu ardoare de Crăciun, pentru noul an, ca și când ar fi singurul lucru, gând, fapt care mi-ar lipsi, nu am. Dacă aș avea o întâlnire acum cu Moș Crăciun m-aș uita la el complice și i-aș spune: Știi tu. Eu doar aștept cadoul. Să nu uiți de mine. Arunc responsabilitatea dorinței magice în casa lui.

Îmi plac sărbătorile de iarnă, deși când mă gândesc că trece anul mă apucă panica. Să stea timpul, prea gonește. Îmi doresc să crească mândra, pentru ea să treacă timpul în favorea ei, pentru mine să stea, ca să pot ține pasul cu ea. 

Este al treilea Crăciun, an împreună cu Loli. Trei ani plini, frumoși, grei și ușori, lini și agitați, cu plâns mult și cu tot atâta râs. Timpul nostru este un dar și dacă ar fi totuși să cer ceva, asta aș vrea. Timp – să ne bucurăm de noi, de ea, de viață.
Nu avem vreo tradiție de sărbători, se va configura în timp, nu-mi propun nimic acum, va fi exact cum ne va lua valul an de an.

Anul acesta Loli a împodobit singură bradul. Eu am privit cum pune concentrată globurile și am făcut poze și filmulețe. Nu pot descrie starea pe care o avem făcând asta. M-am abținut să nu explodez de fericire, să nu o întrerup.

A fost anul în care am bucătărit cârnați și brioșe. Restul este de-a gata de la bunici. 😊
Am făcut cârnăciori de casă, fără condimente în exces. Foarte buuni au ieșit, în procesul de facere eram să capitulez de vreo două ori, îmi venea să arunc carnea și mațele. Mațele nu se rulau, se rupeau, geezăs, dar pentru că erau pentru moață, am continuat. M-am săturat să cumpăr cârnați fără gluten cu sare din belșug, drept urmare acum a venit momentul să inaugurăm mașina de tocat.

Bun, ce aș mai dori din tolba moșului?
Aș cere înțelepciune, de fapt, putere să o cultiv pentru că nu mă simt tot timpul cu înțelepciunea în buzunar, să cresc mândra frumos, cum simte ea. Să fie o binecuvantare fiecare etapă, fără grabă.

Anul trecut spuneam așa, merge și pentru anul care vine.

Să vină un an nou care să treacă greu, să fie zilele pline și nopțile cu visele cele mai frumoase. Și când va fi aproape de final să nu fie cu regrete, ci cu multă bucurie pentru următorul.

Un gând pentru toți…

Să vă bucurați de timpul liber de sărbători, de familie și să vă faceți timp și pentru copilul/adultul din voi.

3

La piscina – Younivers Summer Club

Am fost la piscină. Loli iubește bălăceala. Se scandalizează maxim când nu îi fac baie în cădiță. Am fost la mare și nu i-a inspirat încredere. Erau valuri, nu putea ține pasul. A preferat piscina mică umplută cu apa de mare de tati sau tataie. A pus nisip, s-a bălăcit în apa cu nisip. 😊
Acum 2 zile am fost cu prietenii nostri la Younivers Summer Club. Ei ne-au recomandat locația. Este un club modern, cu piscina pentru adulți și pentru copii. Pe site-ul lor pentru piscina copiilor există următoarele specificații: apa încălzită, suprafața 72 cm patrați, adâncime 75 cm, dezinfecție cu electroliza de sare și sterilizator UV, ph controlat electronic. Recunosc că nu m-am documentat foarte bine referitor la aceste specificații. Revin după ce mă informez mai bine. La o primă căutare am găsit info aici și aici.
Zona family este separată de zona adulților fără copii. Noi ne-am dus luni după-amiază, de Sf. Maria, era destul de aglomerat.
Ce mi-a plăcut:
– locul este inaugurat recent, are multe plante înalte cu flori colorate, vegetația îți redirecționează privirea de la betonul din jurul locației, îți dă senzația de out of town, are dotări moderne, nu este un club de vară înghesuit, șezlongurile au distribuție aerisită.
– dacă îți uiți prosoapele acasă, nu este o problemă, le primești fără să fie serviciu cu taxă suplimentară.
– au discount pentru zilele de luni-vineri. E ok și din punct de vedere al aglomerației. Zile de concediu să fie. În ziua noastra de piscină era destul de plin locul și Loli nu voia să depășească treptele piscinei. După ce s-a golit piscina, aproape de plecare, a dus-o tati peste tot și i-a plăcut mult.

WP_20160815_16_46_25_Pro  WP_20160815_19_09_11_Pro
– mâncarea este bună. Noi am cerut pentru Loli câteva informații legate de modul de preparare. Au fost drăguți, ne-au ascultat doleanțele: Fără unt, lapte, și altele din lista noastră de alergeni. Puiul a fost bun, l-am mâncat eu😊, Loli a mâncat doar garnitura- cartoful copt.

WP_20160815_18_07_48_Pro
Ce nu mi-a plăcut:
– pe site la zona family scrie:”Fie că vrei să înoți sau să îți limpezești mintea pe un șezlong, stai fără griji: pe copii îi așteaptă o piscină specială pentru ei, unde sunt supravegheați. Acum, sincer, nu cred că vine cineva cu copilul la piscină, și îl lasă în voia sorții, chiar dacă apa e mică. Nu am văzut nicio persoană care să supravegheze piscina( poate nu am observat eu). Cu toții știm că o persoană calificată în a acorda primul ajutor în caz de înec sau care poate ajuta în situații neprevăzute la piscină, este necesară. Sunt total de acord cu – fiecare își păzește odrasla, și sunt de părere că este nevoie de un salvamar sau de oricine priceput în a interveni la locul de joaca, în acest caz piscina, chiar dacă părintele stă pe margine cu ochii pe copil sau îl are în vizor, de pe sezlong.
– lipsa slipului de baie la copiii de vârsta fetei mele sau un pic mai mari. Nici nu comentez aici. E o chestie de bun simț. Copilul nu are nicio vină. Iată ce scriu cei de la Younivers în regulament: “Copii sub 3 ani, trebuie sa poarte scutece-slip speciale impermeabile. Sunt interzise scutecele  obisnuite si baia in pielea goala, atat pentru sanatatea copilului cat si pentru evitarea …” Well, în ziua în care am fost noi probabil s-a făcut excepție.😊

Ziua la piscina a fost frumoasă. Loli era zbârcită la piele pe mâini și picioare și ar fi stat tot timpul în apă, but me (mama-cloșcă) a mai adus-o la șezlong pentru o gură de mâncare, prea mult soare, pentru refuzul pălăriei. 3 ciupilici am avut la mine, prima a scufundat-o Loli, a doua era ciumată, nu a vrut-o deloc, baticul l-am negociat și deși nu voia să îl poarte, l-a acceptat în final. Noroc că l–am avut rătăcit prin rucsac.
Per total a fost relaxant, m-am bucurat de bucuria copilului, ne-am jucat, am stat de vorbă și cu finuțul nostru drag, Alexandru. Am fost cu rândul la jacuzzi și înotat în piscina din zona cealaltă.

WP_20160815_17_50_39_Pro  bar
Dacă mergeți și voi mi-ar plăcea să schimbăm păreri. Noi vrem să mergem cu Loli la Therme. Practic asta a fost încălzirea, pregătirea pentru piscina cea mare. Ce experiențe aveți voi? Pe unde ați mai fost cu copiii și v-a plăcut mult?