5

8 după 30

Când am schimbat prefixul la 30 de ani a fost petrecere mare. Am simțit cum viața devine mai frumoasă şi cum tot ce nu am putut să fac în 20 și 9 de ani devenea realizabil doar dacă mă gândeam la asta.

18 ani, majoratul, nu au fost anii mei preferați. Eram în perioada de căutare (nici acum nu sunt la finalul căutărilor, dar nu e ca la început): cine, ce, cum, vreau, nu vreau, visez, nu visez. Şi viitorul era o aşa o nebuloasă.

Soră-mea era studentă şi asteptam cu nerăbdarea anii de studenție. Acolo am crezut că vor fi majoritatea răspunsurilor la gândurile mele despre viață adevărată. Păi, au fost cu da şi nu. În schimb am amintiri o mulțime, cu momente frumoase, neplăcute, ridicole, hazlii de râd şi acum, naive, pline de emoție, cu năduf, cu idignare, cu peripeții ca la 20 de ani.

La 22 de ani am terminat şcoala şi parcă mi s-a terminat gazul. Responsabilitatea adultului cu diploma în mână m-a trăznit şi fulgerată am rămas de cât de nepregătită pentru viața de slujbaș şi om al societății eram. M-am regăsit cu greu în ceea ce am făcut la început, am învățat pe lângă, am mai făcut școală, am reînodat prietenii, am stricat altele, am avut parte de o bucătică din viața pe care nu o vedeam la 18 ani.

De pe la 14 ani am avut aşa o chestie să nu îmi fac ziua, să nu celebrez nimic şi m-a ținut până la un 21 de ani. Teama că trec anii şi sărbătorirea lor agravează situația nu ştiu de unde a pornit, dar stiu că m-am lecuit singură. M-a pocnit într-o zi că fiecare an al meu contează şi fac din anul respectiv o sărbătoare. Cu prieteni sau doar cu ai mei, cu tort şi la multi ani scris pe tort şi cântec şi veselie. Şi aşa o ţin şi acum.

8 ani după 30 sunt motiv de bucurie. În aceşti 8 ani am trăit cât nu am trăit în restul anilor. E adevărat că anii 30 sunt cei mai tari, dar trec repede-repede. Când mi-a zis cineva după 30 nici n-ai habar când te trezești la 40, nu am crezut. Mai este un pic :)))

Am făcut lucruri foarte bune, şi doar bune, unele mediocre, am la activ şi lucruri pe care nu le pot îndrepta defel, pentru moment. Am mulțumirile şi nemultumirile mele, am gânduri de umplut romane, am de toate şi nimic cu adevărat valoros material.

Am ceva … o viață plină de dragoste şi nu o pot valoriza decât prin a oferi la fel de mult.

Şi 38 este al meu şi va fi bestial!

photo credit unsplash.com

Image
0

De ziua mea

Am fost la munte cu cadourile mele. Şi de ziua mea am fost liniştită şi a fost deajuns. Dacă în ceilalţi ani am făcut ceva, anul ăsta (nu mi se trage de la faptul că am mai îmbătrânit un pic, noooo ;))), I feel younger chiar! ) mi-am dorit să sărbătoresc potolit. Pe dinafară, deoarece pe dinăuntru sunt foc continuu. Când am fost eu molcomă? Never! Niciodată nu am ştiut ce vreau de ziua mea. Adică voiam ceva, erau prea multe 🙂 şiiii am primit în plus, de fiecare dată.

De ziua mea mi-am ţinut cadourile în braţe şi a fost minunat. Pentru că mă iubesc, mă fac numărul unu, merge şi pe treapta 2, când parcă nu am vlagă, dar nu mă las, atunci cât stau lipite de mine sau se învârt în jurul meu de parcă aş deţine adevărul universal. Că mă ţin pe podium nu doar la nevoie, ci în mod natural, cu toată dragostea.

Ziua mea. Zi de început de lună, 1 August!  E a mea, specială, că am făcut broac pentru prima dată şi ce ar fi fost lumea fără mine? Who knows, ar fi fost cu un om în minus, probabil, dar nu la fel. Prin urmare, La mulţi ani, mie! La mulţi ani lume, mă ai de ceva vreme!

Asta era în timpul zilei….

20150801_164952

Hai, Dolly la joacă. Loli spaima cățeilor! :))) după ce a călcat-o un pic pe blană

20150802_082147

Am simțit un pic de frig și nu m-am săturat, după cele 40 grade de acasă.

20150802_082639

Plecăm? De ce plecăm? :))

 

Şi bine că anul ăsta am petrecut și acasă (cu o seară înainte).  Muntele nu are pic de farmec dacă nu se iscă o febră de 40 şi un deranjament la stomac. But all ok, tot ziua mea a fost chiar dacă ceva liniştit se pare că nu mi se potriveşte. :)))