Aplauze-aplauze

Primul lucru, de fapt, prima acţiune pe care a învătat-o Loli a fost aplauze-aplauze. Am vrut să avem ceva al nostru pentru când e plictisită, pentru dispoziţii şi indispoziţii care urmau să implice şi urechile vecinilor. Nu am folosit ”bravo”. Nu că ar fi uzat şi nu poate fi interpretat printr-o acţiune propriu-zisă, ci pentru că ar ajunge un soi de recompensă şi crează dependenţă. Nu era cazul fetei mele. Aplauzele le-am început cam pe la 3 luni. Abia atunci Loli  a început să fie mai prezentă. Şi repetând câteva zile la rând a învăţat. Al doilea vaccin din viaţa ei a fost aplaudat. Şi nu a plâns mult. Şi, apoi, când a început să prindă jucării am asociat la aplauze o zornăitoare colorată. Ce-i plăcea! Până si-a dat-o de cap. 🙂 Ea nu s-a sesizat, eu am sărit ca arsă. Acum că e mai mărişoara, zornăitoarea respectivă, îi este indiferentă. Are altele mult mai bune..de lins. Aplauzele au rămas şi ne aplaudăm zilnic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *