După un weekend frumos, liniștit, ieșit din tiparele familiei B, a început Săptămâna Patimilor. Da, da, este adevărata săptămâna Patimilor.

Cu liniuta:

– s-a stricat cada de la dus şi s-a chinuit Iulian 3 ore să o desfacă. Să repare, evident, după ce s-a documentat cum, cu ce etc. Vă întrebaţi cum am pătimit noi? Păi toţi suferim când ni se reduce timpul petrecut împreună. Şi eu cu Loli nu aveam cu ce să ajutăm. Moral, da eram de ajutor şi atât, în rest încurcă treburi, nu aveam ce cauta în baie. Nu tu poopoo, peepee, că nu aveam loc. Loli are scutecele, mami a strâns din dinți. Aşa că din lipsa de spaţiu am stat prin restul casei. Fără tati 🙁

– tot cu cada. Am stat nespălate până joi. Bine, nu chiar deloc, ci așa ca pe vremuri, la sfântul lighean. Noroc că este în dotare. Şi din cauza casei răvăşite cu scule peste tot, unsori de lipit, câlți, nici Loli nu a beneficiat de bălăcelile ei de seară. Tot pe bucăţi a fost şi ea tratată cu apă. Offf, prințesa!.

– nu am terminat liniutele cu topicul de mai sus: după ce s-a terminat cu reparaţia căzii, etapa următoare era lipitul. Tare oțetit mai pute (nu pot spune miroase, îmi pare rău) siliconul ăla. Cu toate geamurile crăcănate larg, tot simt că am prin toţi porii oţet. Atât!

– a plouat de ne-a disperat în prima parte a săptămânii. Loli ar fi vrut la leagăne, în parc. Nu a fost chip. Ne-am dus până la piaţa și ne-am întors murate. Cu spanac. Încercăm să mai dregem gusturi, poate facem 6 kg.

– am fost la control oftalmologic cu Loli şi am ajuns în loc de control să fac reclamaţii. Nu spun unde, aşa medic mai rar. Eu am sora medic şi atunci când medicii sunt blamaţi sar prima în apărare. Acum nu a fost cazul.

– tata, după ce eram pornită şi nervoasă ieri, avea chef de glume şi nu a avut parte de nici o apreciere. Eu n-am gustat gluma, prin urmare am stat supăraţi un pic. Între timp ne-am revenit.

– casa, după toată treaba cu baia, aspirat și dat cu mopul, tot nu arată bine. Aici oricum m-am resemnat, este semn că ne trebuie casă nouă și cât mai curând.

– și fraților superblogări și alți blogări prieteni…. a leșinat telefonul cu atâtea notificări. Ce tot postați atâta, despre una, despre alta, când? Că eu nu știu când trec zilele și parcă mă învârt și nu fac nimic. Iar seara sunt moartă de oboseală. Da, cu atâta fapte bune și gânduri peste gânduri, simt parcă am pierdut trenul. Glumesc, și nu prea. Este de bine oricum.

– în sfârșit, azi, vineri, dacă tot ne-a mers nașpa toată săptâmâna, mergem la biserică. Auzi, mama? Sigur îi crește inima. Da, să treacă pe sub Aer, nu știu altă denumire la masa cu icoane și cu flori. Așa știu de când eram mică, așa îi spun și Lolitei. Explicația o va primi de la bunica.

A apărut și soarele între timp, prin urmare se luminează și săptămâna noastră.

Așa că (tot cu liniuță):

– să aveți parte de un weekend pascal frumos, însorit

– să vă bucurați de familie și de timpul petrecut împreună

– să aveți masa plină de bunătățuri și lăsați dietele pe mai încolo (eu așa am de gând, ne trimite mama soacră pachet, so…)

– să fiți fericiți și să vă aducă iepurașul EXACT ce ați cerut!

GATA! Pupici!