2

A doua poveste #CredeÎnTine – Nutriţie. Sport. Sănătate 

A doua poveste #CredeÎnTine este despre echilibrul Nutriție – Sport – Sănătate

photo credit: unsplash.com

Pe Andreea-Carmen am cunoscut-o la școala bloggerilor și a fost prima cu care am interacționat atunci. Este prietenoasă, caldă, sensibilă, hotărâtă ca stil de viață.

Dincolo de întâlnirea din vara ce tocmai a trecut, iată cine este Andreea, la “prima întâlnire” aici pe blog cu tine, cu voi:

De aproape 4 ani, primul cuvânt care mă definește este “mama”. Sunt mama lui Tudor, pasionată de nutriție și sport, blogger și proprietar de magazin online cu hăinuțe din bumbac organic pentru copii. Magazinul a apărut tot din dorința de a avea grijă de puiul meu, pentru că pielea sensibilă a copiilor este și foarte permeabilă și atunci este mai bine ca în contact cu ea să vină țesături și materiale care nu au fost tratate chimic.

Legat de nutriție, este un domeniu care mă pasionează de mai bine de 15 ani, am învățat și învăț în continuare și încerc să transmit mai departe din cunoștințele acumulate în timp și din experiențele personale. Dacă înainte de a-l avea pe Tudor, am fost orientată și prin natura jobului către nutriția adulților, de 4 ani recunosc că m-am focusat pe nutriția copiilor, pentru că am realizat cât este de important să-i învățăm să mănânce sănătos într-o lume plină de tentații nesănătoase.

Blogul Carmen Radu – nutriție.sport. sănatate a apărut astfel firesc, din dorința de a promova un stil de viață echilibrat.

Se spune că fiecare are un anume moment în viață în care se redescoperă, se reinventează, se produce un declick care poate înseamnă un alt stil de viață, un alt job, un vis care se conturează. Andreea crede că declick-ul a apărut după nașterea băiatului ei.

După nașterea lui Tudor am realizat cât de importantă este hrana pentru a crește copii sănătoși. Asta m-a determinat să devin și Ambasador al proiectului Food Revolution, proiect inițiat de către Jamie Oliver, proiect care promovează educația alimentară pentru copii.

Copiii sunt foarte deschiși, dacă îi lăsăm alături de noi în bucătărie, chiar dacă vom găsi făină prin toate colțurile și coji de legume pe sub mobilă, vă asigur că efortul merită.

În primul rând îi ajutăm să prindă încredere în ei, să-și dezvolte motricitatea fină și, în timp, să accepte alimente pe care poate uneori le refuză. Când faci o salată cu mâinile tale, parcă alt gust au legumele, când mama te lasă să utilizezi un cuțit (evident adaptat vârstei, nu cuțit de chef), altfel capeți încredere în tine. Văd asta frecvent, atunci când țin ateliere în grădinițe, văd evoluția celor mici chiar de la lună la lună.

 În orice meserie, muncă de moment, job, îndeletnicire de ani de zile se întâmplă să fie un dezechilibru între ce lucrez/îmi place să lucrez și ce livrez către beneficiarul muncii mele. La întrebarea despre când a simțit că se adeverește what you practice, is what you preach, în adevăratul sens al cuvântului, sunt sigură că Andreea a scris pe nerăsuflate:

Nu știu, cred că întotdeauna ☺ Nu aș putea să încurajez consumul alimentelor sănătoase și eu să mă îndop cu hamburger și cartofi prăjiți la unul dintre cele mai celebre fast food-uri. Nu aș putea să militez împotriva consumului de băuturi carbogazoase și eu să beau când nu mă vede nimeni orice produs din gama asta.

 Pe de altă parte, n-aș putea milita pentru excluderea 100% a dulciurilor din alimentație, pentru că știu că și ele, cu măsură, au făcut parte din viața noastră și vor face parte și din cea a copiilor noștri. Fie că vrem sau nu, și dacă nu vrem, riscăm să facă parte pe ascuns. La schimb cu colegii de la școală. Iar restricțiile dure se pot întoarce împotriva noastră mult mai rău. Cred că I practice what I preach în fiecare zi, așa sunt eu construită. Susțin și fac lucrurile în care cred eu.

Fiecare dintre noi, în viața profesională, are momente despre care ar povesti cu aceeași bucurie și entuziasm chiar dacă ar fi trezit brusc din somn la o oră nepotrivită, pentru că are ceva special. Proiectele de suflet nu sunt puține, pentru unii, și cred că este un mare noroc să te afli printre ei.

O, da, proiecte de suflet am multe, blogul este unul dintre ele. Îmi doresc ca cei care îl citesc să găsească informații utile care să-i ajute să ia decizii cât mai bune pentru ei și pentru copiii lor. Țin mult la Campania de conștientizare a ingredientelor (http://carmenradu.ro/nutritie-eu-si-copilul-meu/cat-de-curate-sunt-etichetele-curate/)  iar dacă privesc în urmă, mi-a fost tare drag Food Revolution Day de anul acesta, la care am lucrat alături de alți colegi Ambasadori. Mi-e drag să lucrez cu copiii din grădinițe și scoli, mi-e drag să țin workshopuri de nutriție, și am câteva proiecte pentru viitor la care lucrez acum, dar nu vreau să stric surpriza ☺

Alimentația este un subiect dezbătut și întors pe toate părțile. Alegerile alimentare sunt greu de gestionat în ziua de azi, din varii motive: alergii, program de muncă, oboseală, stres. Deși se cunosc beneficiile unei alimentații corecte și oamenii rezonează cu viața sănătoasă, cu principii simple, totuși ajung să nu le aplice. Continuă să ceară ajutor specializat, cu toate că nu-l respectă. Mă întreb cum se poate aduce schimbare, dacă nu există voință/dorință. Ce face un om care militează pentru asta, cum se motivează să aducă awareness și să miște lucrurile în direcția bună?

Aici trebuie să-ți spun că ințial nu înțelegeam cum oamenii nu acordă importanță alimentației și eram destul de vocală legat de subiect. Nici acum nu înțeleg 100% treaba asta, însă am realizat că rolul meu nu este să schimb lumea. Nu pot, oricât aș vrea. Dacă însă la nivelul celor apropiați mie și a comunității blogului – uite un exemplu legat de cititul etichetelor– câțiva decid când merg la cumpărături să întoarcă produsele, să citească etichetele, și să aleagă mai bine, eu sunt mulțumită.

Andreea-Carmen Radu – mămica, soție, antreprenor, acordă consultanță de nutriție online, focusul fiind în principal trecerea la un stil de viață sănătos în familie: ”dacă eu am reușit să găsesc calea spre un stil de viață sănătos, oricine poate, trebuie doar puțină voință!”

1

Prima poveste #CredeÎnTine – Emoţie și imaginaţie

Prima poveste #CredeÎnTine s-a țesut cu multă emoție și imaginație.

Pe Dana am cunoscut-o în 2011. Este creativă, blândă, sensibilă, are o fragilitate care nu te duce cu gândul la lipsă de putere. Când vorbește dispare fragilitatea, emană încredere și voință.

Nu știu dacă am vreun dar al citirii omului, pe ea am cam ghicit-o pentru că atunci când i-am cerut să se descrie în trei cuvinte, răspunsul a fost: Emotie, emotie, emotie.

Dana are o parte sensibilă, emotională, care se simte de la prima întâlnire. Cum a integrat latura asta a ei ca să-și contureze afacerea? Iată:

Emoția face parte din viața mea, mai mult decât orice altceva. Emoția a făcut punte peste toate detaliile vieții mele. Emoția mi-a dat compasiune pentru oameni, m-a făcut să fiu mai aproape de ei, să îmi doresc să le aduc bucurie. Și de aici a pornit totul. 

Mi-am dorit să-i ajut pe copii, să conștientizeze puterea lor de imaginație și creație, și am construit HolyMolly, ateliere de creație și imaginație pentru copii. Apoi, mi-am dorit să le arăt oamenilor mari că încă mai pot să se joace serios și am creat brandul HoMo, traininguri de imaginație.

Emoția creează, emoția își imaginează, emoția comunică și acționează. Așa am construit eu afacerea mea, cu emoție, de la prima scrisoare către copii, pe care am scris-o și am rescris-o de cel putin 5 ori, până când Elena, prietena și colega mea, cu care am început HolyMolly mi-a spus “SEND”. 

Nu cred că am auzit de ateliere de imaginație pentru adulți, doar dezvoltare personală, de public speaking. Ideea este foarte interesantă iar la finalul unui astfel de atelier tot ce s-a acumulat funcționează precum un balsam pentru suflet pentru viața celor implicați direct sau indirect.

HoMo este un sub-brand dedicat “shot-urilor de imaginație”, training-urilor scurte și la obiect, despre imaginație în vânzări, leadership, comunicare.  
Eu cred că imaginația însoțită de emoție poate dezveli noi drumuri în orice arie a vieții noastre, fie ea personală sau profesională. 

Un astfel de training, aparent despre vânzări, cu echipa de HR de la Orange, s-a transformat într-o experiență extrem de personală, atât pentru ei cât și pentru noi. Acești oameni au descoperit că devin cei mai buni oameni de vânzări, atunci când scopul este legat de o misiune nobilă. 50 de oameni au creat și au vândut 100 de tricouri în Râșnov, și au donat cei aproape 5000 de lei Asociației ”Ingerii de lângă noi” din localitate. Dimineața, în piața centrală, acești oameni au deschis uși acolo unde nici nu bănuiau că pot suna. Revelațiile au curs una dupa alta, iar vânzările au continuat chiar și după ce au ajuns la birou. Asta numesc eu transformare la nivel profund, să-ți depășești limitele pe care tu credeai că le ai.

M-am întrebat deseori cum funcționează lucrurile când pui la cale ateliere de imaginație, cum se adună ideile, dacă există un tipar anume de adunat idei. La Dana, în birou, știu că există o tablă mare pe un perete cu desene și însemnări neșterse de ani. Acolo la Holy MOlly se pare că nu sunt tipare, nici ritualuri, nu există o tehnică anume. Dana are OAMENI. Oameni cu care trăiește și lucrează într-o simbioza creativă. 

Nu suntem la crize de idei. Și asta nu pentru că suntem geniale (Dana și Elena), deși uneori mai credem și asta. Dacă vrei totuși să numesc o tehnică, aș numi-o “emobrainstorming” (mă duc să înregistrez termenul). Este mai mult decât un brainstorming, lucrăm cu emoțiile, care îți aduc idei geniale!

Și tabla despre care vorbesti, mă reprezintă, dar poartă amprenta prietenilor cu care lucrez.

 Întrebarea ce-ți place cel mai mult la munca ta este standard, dar pentru că răspunsurile oamenilor te surprind de fiecare dată, nu am putut să nu o inserez. Prin urmare, v-am zis că e cu surprize:

Îmi place că nu “muncesc“. Nu glumesc și nici nu îmi doresc să bravez. Eu am făcut totul din pasiune și am norocul să fiu plătită pentru asta. Să te lămuresc… îmi place că am posibilitatea să creez. Fiecare zi este altfel, fiecare client este un univers pe care uneori am norocul să-l descoper, fiecare creație rămâne undeva, bucură pe cineva. Îmi plac oamenii, cei cu care lucrez sunt prietenii mei, îmi place să deschid ușa biroului și să fiu întâmpinată de ei. Îmi place să-i aud râzând tare, vorbind serios sau la un super misto. Îmi place să-i știu în siguranță. 

Când vine vorba de proiecte de suflet, este greu să te oprești la unul, însă cel care a avut un impact emoțional puternic vine la pachet cu multă mulțumire și liniște. Despre cum se simte după ce ai tras linia de final și ai primit feedback, Dana a spus:

Nu ți-a ajuns atâta emoție? Uneori poate fi și prea mult! Uneori este greu să o controlezi.

Primul proiect HolyMolly a fost un eveniment de Crăciun organizat pentru copii în Muzeul de Geologie. Organizam evenimente de foarte mulți ani, dar nu pentru copii. Era prima noastră întâlnire cu ei. (Colegilor mei din publicitate, care se plâng de clienți, le fac invitația să organizeze un eveniment pentru copii. Acolo feedback, sincer, pe loc și fără indulgentă. Cu ei nu “merge și așa”. Nu mai poți reveni cu încă o propunere la ei. Este acum sau niciodată.)

 A fost un moment extraordinar, însă mă tem că nu pot transmite emoția pe care am simțit-o eu și colega mea Elena. Să-ți spun că a fost o minune de Crăciun, cu ninsoare, cu Moș Crăciun adevărat? Lucrurile s-au întâmplat așa cum trebuiau să se întâmple. Perfect. Dar știi de ce? Pentru că nu era despre și pentru noi, era pentru ei, pentru copiii. Am tras linia și am zis, asta vrem să facem de acum încolo și împreună.

După fiecare eveniment, când auzim copiii, ultimii rămași la eveniment, cum nu vor să plece acasă… ne încărcăm pentru următorul!

Dana HolingherHDH Brand Management and Holy Molly: Îmi doresc pentru oameni, copii și adulți, să își trăiască și să-și creeze viața cu imaginație. Este atât de frumoasă!

 
12

#CredeÎnTine. Un proiect cu povești despre vise, dorinţe, idei și oameni care trăiesc din toate astea la un loc

Poveștile vindecă și inspiră

În clasa a 3-a iubeam să pictez. Mergeam la clubul copiilor (pionierilor) și mă visam într-un viitor în care pictam tablori mari și aveam galeria mea. Dar a fi pictor nu era o opțiune de viitor, drept urmare ai mei m-au retras de la club pe motiv că româna, matematica și istoria sunt importante. Pictura, nu.

Înainte de pictură cântam mult. Cântam de zor la ștecherul de la fierul de călcat. Ăsta era microfonul meu cu fir. Scena era dormitorul și oglinda publicul (geamul de la bibliotecă). Acolo cu microfonul meu improvizat reproduceam tot ce auzeam la radio, mă imaginam cum totul se întâmplă pe o scenă adevărată, și cântam din tot sufletul, participam la spectacole, eram felicitată pentru vocea mea (câștigam Mamaia, evident). Dacă nu știam versurile exact, inventam. Nu a durat mult nici această plăcere pentru că în viață trebuie să muncești, iar cântatul nu era pentru mine și nicicum muncă adevăratăLa școală, la toate materiile să fiu de 10, nu numai la muzică. Fierul de călcat cu fir cu tot s-a mutat în dulap și era scos doar pentru netezit cămăși. Nu era pentru exersat vise muzicale.

Apoi am scris poezii și am început o nuvelă. Primele recenzii primite m-au făcut să plâng și să arunc caietul. Și acum îmi pare rău că nu mai am ce am scris și mă înfurii încă pentru neputința mea de atunci de a nu crede în mine.

Am avut multe plăceri, pasiuni, gânduri trecătoare pentru una sau alta, dar niciodată nu am urmat un vis până la capăt. Acum față de atunci, când pictam sau cântam, pot decide dacă un vis mi se potrivește sau nu, dacă dispun de resurse sufletești să îl duc la alt nivel.

Am vindecat o parte din copilul visător și încă lucrez la încrederea că oricând o poți lua de la un alt capăt, dacă drumul pe care îl ții acum nu te duce niciunde.

Nu regret că nu am galeria la care am visat, nici scena care să mă aplaude, nici cartea nescrisă, regret doar gândul că nu m-am făcut auzită în dorințele mele atunci și mi-a lipsit încrederea de a încerca din nou.

Cinci Povești
Capitolul ce urmează nu va fi despre mine. Va fi cu 5 povești despre oameni care au visat și își trăiesc visele lor.

photo credit: unsplash.com

Apreciez și mă simt vindecată într-o oarecare proporție pentru toate dorințele puse deoparte, când am în viața mea sau cunosc oameni care au găsit momentul, spațiul, să facă ceva, să transforme un gând, o idee, pasiune, un ceva de moment, la care nu s-au gândit sau era o nevoie ce nu avea altă rezolvare, într-o afacere, într-un mod de viață care acum să îi definească.

Am cules poveștile unor oameni care pe mine mă emoționează și mă inspiră.

M-am gândit mult la titlul acestui nou proiect pe blog și când nu mi-am mai zbătut gândurile despre cum sună, ce transmite, ce va fi, atunci a venit numele. Pentru că oricât de pasionat, muncitor, isteț, bogat ai fi, atunci când nu crezi în tine, nici visele nu devin realitate.

Prin urmare, de azi dau drumul primei povești din cele 5 culese. Nu mă voi opri doar la 5. După cele 5 povești voi culege altele noi, și, dacă te-a inspirat cineva, poți să îmi spui. Culeg povestea pentru tine sau te las să o spui chiar tu. Vedem cum facem.

Prima poveste #CredeÎnTine – este despre emoție și imaginație

 

0

Echilibrul copil-tehnologie – ultima provocare din seria Modern Dad’s Challenges din acest an

Trăim vremuri la care acum câteva decenii doar visam din punct de vedere al tehnologiei și evoluției. Ne-am descurcat cu un minin de tehnologie în anii de dinainte de ’89. Am gustat fericirea tehnologiei când am spălat pentru prima dată rufele la mașina automată și am privit filme prin cablu la televizorul color. Eram fascinați de ce vedeam în Dallas și țin minte că mă gândeam oare cum este să ai telefon cu antenă și cuptor cu microunde la care să faci cocoși (floricele de porumb) în pungă.

Acum avem impresia că tehnologia ne sufocă. Păzim pruncii de ea. Nu cumva să ni-i strice și să devină dependenți. Problema se pune, de fapt, unde tragem linia între educație și tehnologie.

Am povestit la un moment dat cum am introdus noi tehnologia fetei noastre. Ne-am ajutat de ea în procesul de învățare de noțiuni și acum pentru că apetitul a crescut, nu doar ca să învețe ci și pentru distracție, suntem la momentul în care o integrăm, în viața de zi cu zi, cu reguli de la care încercăm să nu ne abatem.

Ultimul eveniment din seria Modern Dad’s Challenges, din data de 15 noiembrie, de la 18.30, Hotel International din Bucuresti are ca temă “Echilibrul copil-tehnologie”.

Întrebări care își vor găsi răspuns la această ediție, și la care mai puteți adăuga voi, în funcție de nevoile copiilor vostri:

De la ce vârstă putem lăsa copiii în fața TV-ului sau a altui dispozitiv?

Cum îi împrietenim cu tehnologia?

Cât este recomandat ca cei mici să stea în fața unui dispozitiv?

Cum trebuie să arate programul digital al copilului?

Ce aplicații sau gadget-uri sunt ok pentru el?

Invitații provocați să răspundă sunt:

  • Georgiana Rosculeț, Psihoterapeut și Coordonator programe educationale Ora de Net: “Provocările părintilor în era digitală”;
  • Lucia Radu-Simota, Digital Learning Designer: “Programul digital al copilului: când, cât și cu ce efecte?”;
  • Daniel Rogoz, Fondator Kinderpedia: “Gadget-uri și aplicații utile pentru părinți și copii”.

Așadar, tații sunt pe fir? Înscrierea se face completând formularul de pe blogul Frunzaresc.eu – http://bit.ly/2xo19qL . Locurile sunt limitate (100 de participantți), iar participarea este gratuită.  Dați de veste și trimiteți tații la o seară de socializare și informații utile.

Brandurile care s-au alăturat la această ediție vin cu multe suprirze pentru participanți, iată care sunt: Orange Romania, Nestle Începe Sănătos Crește Sănătos, ErFi Romania,  Motorola Romania, DALB – Creator de frumos, Clubul Yves Rocher, Cărti cu zumzet.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este inițiat de Frunzaresc.eu și realizat și implementat cu agenția de publicitate Creative Energy Corner. Mai multe detalii despre proiect găsiti pe pagina de Facebook Modern Dad’s Challenges – https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges/.

0

O întâlnire specială cu Tosha Schore

Vineri am fost la o întâlnire specială Parenting Ads – Despre ascultare și bucuria de a fi. Loli mi-a dat liber, s-a dus în parc cu tati, și eu am avut ocazia să cunosc pe co-autorul cărții ”Listen: Five Simple Tools to Meet Your Everyday Parenting Challenges”, Tosha Schore. La invitația Otiliei Mantelers, Tosha a venit în România să vorbească despre această carte, un nou besteseller pe partea de parenting, care prezintă părinților 5 instrumentele practice, utile, testate pentru provocările de zi cu zi, cu pruncii mici și mari. În plus, o veste bună: cartea se află în curs de apariție la Editura Humanitas, în colectia H Parenting.

Recunosc că nu știam nimic despre Tosha înainte de întâlnire. Este o prezență foarte plăcută, degajată, like most americans, și deși cu emoții, care nu se vedeau deloc, Tosha s-a descris ca fiind un om care poartă încă 3 pălării, pe lângă cea de mamă a 3 băieți, adică: de scriitoare, Hand in Hand Parenting trainer și Parenting Boys Peacefully coach.

Mi-a plăcut cum a pus problema – De ce încă o carte de parenting?  Fac o paranteză: raftul meu e plin, unele citite pe jumate, altele pe capitole, că voiam doar ce mă interesează, altele nerăsfoite, altele subliniate mult. Numai că, uneori, tot ce e în cărțile astea nu mă ajută să fac față provocărilor Lolitei, și, în ultima vreme, ajung să strâmb din nas când îmi spune cineva uite, ce carte bună, o ai, ai citit-o? Deci, da, mi-a plăcut că ea și co- autorul Patty Wipfler (fondatoarea Hand in Hand Parenting) au gândit-o de la început pe ideea de cum ar ajuta părinții încă o carte de parenting?

În scrierea cărții autoarele au pornit de la dorința de a da speranță părinților, ideea a fost să nu livreze doar teorie, ci să fie ceva mai mult, părinții să se simtă conectați, înțeleși. Au pus pe hârtie cuvinte care să le ghideze în scrierea cărții și de la care să nu se abată.

Listen, încă o carte de parenting? Tosha a spus așa -pentru că ajută părinții cu:

  • 5 instrumente practice pe care orice părinte le poate folosi. Aceste instrumente ajută la o bună conectare cu copiii, ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale, la o mai bună cooperare, dezvoltă abilitatea de învățare pe măsură ce cresc. Cartea oferă informații detaliate însoțite de exemple de situații, povești de la părinții (un capitol întreg) care au implementat aceste instrumente pentru a gestiona, înțelege acele comportamente dificile ale copilului lor. Și au dat rezultatete. Iată ceva nou pentru o carte de parenting.

Bun, Tosha a subliniat – carte cu multe exemple practice și nu e nevoie să fie citită din copertă în copertă, te poți folosi doar de capitolele care îți servesc situației tale. Destul de curajos să spui asta, nu?

  • O idee pe care nu o regăsim în alte cărți de parenting – listening partnership – un fel de parteneriate de ascultare între părinți – cum ne simțim ca părinți, ce simțim ca părinți? Ideea este că părinții care se ascultă, formează o comunitate, fără să se judece sau să se consilieze, clarifică și vindecă adesea emoții toxice. Prin aceste parteneriate copiii beneficiază foarte mult, deoarece un părinte calm, liniștit va fi un bun ascultător pentru copilul lui.
  • unelte care înlocuiesc recompensa și pedeapsa, deoarece nu aduc cooperarea, poate doar pe termen scurt și deloc sănătos pe termen lung.
  • instrumente simple pentru a ușura teama pentru copiii agresivi care sunt, de fapt, copii speriați.
  • special time – timp special sau jocul în condiții de siguranță, când copilul tău este șeful și este doar despre el. Restul lumii dispare, nimic nu este urgent, este doar timpul lui.

Vorbele astea mi-au plăcut mult. Musai să le imprimăm pe creier, când copilul face ceva neadecvat din punctul nostru de vedere – copilul face întotdeauna tot ce poate, îi stă în putere ca să spună ceva – o temere, nemulțumire. Recunoscând acel comportament ca un strigăt de ajutor, doar așa îl poți ajuta. 

Tosha a vorbit și despre lucrul cu băieții. În general actele de violență sunt creditate băieților, bărbaților. Acești bărbați au fost băieții unor părinți, unei mame (mamma’s boy) și undeva s-a produs un declick. Tosha lucrează cu familiile de băieți, în ideea de ajuta părinții să prevină declick-ul, să crească bărbați putenici, sensibili și care să nu simtă nevoia de violență atunci când nu obțin ceva sau nu ajung la rezultatul dorit cu ei sau în rapot cu cineva. Mai multe despre Parenting Boys Peacefully găsiți pe site-ul ei http://toshaschore.com/.

La finalul întâlnirii a fost o sesiune de întrebări. Pe blogul Valeriei poți citi despre Un instrument de parenting pentru orice tatic. Eu n-am avut o întrebare anume, mi-am clarificat gânduri ascultând întrebările celorlalți și din răspunsurile invitatei.

A fost o întâlnire tare faină, sper să o revăd pe Tosha undeva la începutul anului viitor. Da, așa am auzit, stai pe recepție, Parenting Ads împreună cu Otilia Mantelers pregătesc ceva interesant pentru la anul.

 

Photo credit: Parenting Ads

 

 

 

0

Sâmbătă asta începe Parenting Academy, cu Pași pentru o sarcină sănătoasă!

Mare bucurie când am rămas însărcinată cu Loli. Am făcut scenarii cum să le spunem părinților. Tatălui meu îi plăcea reclama de la Giusto, cea cu o să avem un nepoțel. Chiar am cumpărat o sticlă ca să bem ceva de sete cică și să se prindă bunicii. A fost distractiv! Cum am dat de știre în două case, sticla a fost plimbată între părinți și socri. Cred că și acum e pe undeva nebăută, pe la ai mei, prin balcon. S-a băut șampanie și apă (eu) atunci.

După efervescența celor 2 liniuțe pe băt, am început să caut medicul cu care să nasc. Aveam un medic ginecolog la care mergeam, dar nu eram convinsă că vreau să nasc cu el. Eu eram avidă de informații, pentru că simțeam nevoia să fiu organizată din punct de vedere medical (analize, alimentație etc) pentru lunile ce urmau și, în afară de confirmarea sarcinii, nu mi-a transmis încrederea că e persoana potrivită. Până să găsesc medicul cu care să nasc, am schimbat alți doi.

Noi nu am programat copilul, adică îl așteptam, dar nu munceam strict la asta. Știți ce spun. Eram pregătiți în sensul de perioada fertilă, stil de viață sănătos, analize la zi, eram pe poziție la situații de genul – dacă am ceva incertitudini privind starea mea de sarcină sau nesarcină să fiu atentă la medicamente, alcool sau alte lucruri care să îmi pună în pericol sămânța de pui de om. Știam stadii, câți centimetri crește pe lună, puțin despre alăptare.

Este importantă documentarea de dinainte de sarcină, contează la fel de mult să alegi un medic care să te ajute, consilieze cu sfaturi medicale competente, și, de ce nu, cu un pic de empatie ca să ajungi, în siguranță, cu puiul în brațe, după 9 luni.

Cine are deja puiul în brațe știe că prima sarcină e cea mai cea și sufli în iaurt, nu mănânci sau bagi doar bio, nu bei, nu sex (la unii), nimic care să dăuneze sămânței de om. Și hormonii au treburile lor, de nu te simți propriul stăpân. Zici că ai existențe paralele. E bine un pic de isterie, dar cu măsură, atât cât să ajungi la momentul nașterii cu bine și să te bucuri de ce ai putut plămâdi în corpul tău.

Acum aproape patru ani nu am descoperit (or fi fost, dar nu căutam unde trebuie) cursuri, întruniri, evenimente pentru mame sau viitori părinți. Mi-a plăcut când la un curs despre alăptare, viitoarea mamă de lângă mine nu era la primul copil. Eu așa credeam, aveam impresia că doar începătorii, ca mine, se documentează, merg la cursuri, evenimente. Restul, după primul copil, sunt deja școliți. Uite că și după naștere tot ai de învățat. M-am prins de treaba asta imediat după ce am ajuns acasă cu mândra. Eram în stare să plătesc în aur un manual care să explice tot, și care să aibă răspunsul fix pentru cazul fetei mele gen culoare caca, motivul pentru care oftează în somn, plus altele. Chiar și acum după 3 ani simt nevoia să aud lucruri pe care le-am făcut bine din instinct și informare corectă, dar și lucruri pe care le-am învățat și despre care mai am de apofundat. Nu mă pregătesc pentru următorul, însă îmi place să rememorez etape și să aud versiuni updatate despre cum să ai o sarcină sănătoasă.

La sfârșit de săptămână se anunță un eveniment foarte util și care cuprinde toate capitolele pe care viitorii părinți le pot bifa, astfel încât orice neliniște, nelămurire să fie evitată.

Așadar, sâmbătă, pe 28 octombrie, ora 10.00, la Hotel Sheraton se lansează Parenting Academy. Primul eveniment din acest nou proiect se numește Pași pentru o sarcină sănătoasă.

Moderatorul şi copartenerul acestei conferinţe va fi Ioana Chicet-Macoveiciuc, blogger la Printesa urbana, care susţine nevoia de specialişti în care să avem încredere, care să ne explice pe îndelete ce ni se intamplă şi ce putem face pentru a trece cât mai confortabil şi plăcut, prin aceste moment unice, minunate, dar şi dificile, cum e sarcina.

Speakeri eveniment:
– Dr. Cătălin Petru Haiduc, medic primar obstretică şi ginecologie;

– Dr. Simona Tivadar – medic primar diabet, boli de nutriţie şi metabolism, 

– Andreea Pautov Ioniţă – Professional Tree Hugger @Suntuncopac – Yoga Studio&more

Se va răspunde la următoarele:

1. Cum trebuie să te pregateşti pentru sarcină?

2. Teste şi analize necesare în sarcină în funcţie de fiecare trimestru.

3. Ce se întamplă cu corpul mamei în fiecare etapă de dezoltare a sarcinii? Ce modificări sunt normale?

4. Complicații in sarcină?

5. Planul de nastere. Ce trebuie sa cuprinda?

6. De ce ar trebui ca toţi bebeluşii să aibă parte de oră magică?

7. Ce alimente nu trebuie să lipsească din dieta gravidei şi ce alimente trebuie evitate?

8.  Activităţi fizice recomandate în sarcină în funcţie de etapa de dezvoltare a sarcinii

9. Ce riscuri apar în condițiile unei nutriții dezechilibrate pentru mama și copil?

Află mai multe informaţii, aici: https://goo.gl/d2Tkvq

Agenda completă a evenimentului este:

1. Problemele din timpul sarcinii
Pe lângă bucuria purtării în pântece a unui copil, sarcina presupune şi un grad sporit de sensibilitate. Asa se face că, uneori, apar diferite complicaţii în sarcina. Aflăm care sunt testele înainte şi din timpul sarcinii şi care sunt cel mai des întâlnite probleme în sarcină şi cum le putem preveni. de la Dr. Catalin Haiduc, Medic primar ginecologie şi obstetrică.

2. Nutriţia mamei în timpul sarcinii
O alimentaţie sănătoasă şi echilibrată creşte şansele unei sarcini uşoare, fără complicaţii şi poate creşte şansa de a da naştere unui copil sănătos. Ce nutrienţi nu trebuie să lipsească din dieta mamei, ce alimente trebuie evitate, ce înseamnă o nutriţie echilibrată, care sunt riscurile unei diete neechilibrate, câte kilograme în plus poate lua mama? Raspunsul la întrebari le vom afla de la Dr. Simona Tivadar, Medic nutriţionist.

3. Yoga în sarcină
În sarcină ai mare nevoie să te relaxezi, să îţi găseşti un echilibru interior şi să te simţi calmă. Yoga în sarcină este cea mai bună modalitate prin care viitoarele mămici se pot menţine în formă, fără să-şi pună în pericol sarcina. Vom afla toate informaţiile de la Andreea Ioniţă Pautov, mama şi Yoga guru.

Preţul biletului este de 120 lei sau poți urmări şi online la preţul de 50 lei.

Dacă nu ai rezervat un loc, o poți face aici: https://goo.gl/A17x2A. Anunță și pe alții, ca să ai cu cine sta alături.

 

credit photo: parenting-academy.ro

0

Alimentaţia copilului pe etape de vârstă – Modern Dad’s Challenges, editia 4

Pofta de mâncare absentă, mesele nemâncate sau doar gustate pe vârful limbii, alergiile au fost specialitatea fetei mele. Unele încă sunt. De vreun an s-a îmbunătățit relația ei cu mâncarea. Dar a fost greu, groaznic, am crezut că nu am să apuc să văd copilul mestecând ceva sau cerând de mâncare. Am căzut adânc în supărare când medicii au dat din umeri că nu are leac și am înviat în ziua în care a zis mami, miam miam. Adică îi este foame.

Și ne-am documentat, consiliat și temperat spaimele, gătit împreună, implicat copilul la bucătărit, așteptând să vină vremea ca să zic – a trecut!

A trecut, cumva, este bine, crește, mănâncă. Îmi crește păr alb de la ani și nu de la stres, tind să cred.

Când copilul nu mănâncă mamele se simt vinovate. Devorează literatură de specialitate, înroșesc telefonul pediatrului în căutare de cauze. Fac cursuri, se psihanalizează ca să găsească rezolvare la problemele din copilărie legate de mâncare și lingura forțată, în plus, de la mama și se liniștesc emoțional pentru copil…ca să mănânce. Pun și tații la cratiță, poate o avea mâncarea alt gust:))) Dacă tații nu au experiență, iată surpiză pentru ei, la ediția a 4-a a Modern Dad’s Challenges. Vor învăța să gătească ceva bun.

Când vine vorba de masa copilului, tații sunt mai relaxați, lucru enervant și benefic în același timp. De multe ori mâncatul sau nemâncatul copilului ajunge să ia amploare între părinți și nu întotdeauna pe ton pozitiv.

Și, ca să terminăm cu discuțiile interminabile cu ți-am spus eu(eu mă recunosc în vorba asta), să suținem tații, ca să se relaxeze mamele, ia să le dăm liber la Modern Dad’s Challenges. Chiar pe tema alimentației. Să fie discuția comună după, armonie la masă și burta copilului, pe nevoi, umplută.

Bun, Modern Dad’s Challenges, de săptămâna viitoare, 10 octombrie, are următorul progam:

  • 18:30 – 19:00 Inregistrarea participantilor;
  • 19:oo – 19:20 “Nevoile alimentare ale bebelusului in primele luni”, Mihaela Timofte, Consultant in lactatie acreditat international;
  • 19:20 – 19:40 “Pot sa il hranesc cum vreau eu? Nu cum imi zice nevasta-mea sa ii dau de mancare?”, Crina Coliban, Consilier in alaptare, diversificare si copii mofturosi, “Femeia-care-ii-face-pe-copii-sa-manance”;
  • 19:40 – 20:00 Hidratarea bebelusului si alegerea sursei de apa potrivite”, Conf. univ. dr. Lygia Alexandrescu, Nutritionist Acreditat Comitetul International Olimpic, Presedinte al Societatii Romane de Educatie Nutritionala, Fondator si Owner Clinica Natural Silhouette;
  • 20:00 – 20:15 Pauza de socializare;
  • 20:15 – 20:45: Workshop practic: “Oricine poate gati… cu Beaba Romania”, Alice Mitu, Managing Partner ErFi Kids Romania si Beaba Romania;
  • 20:45 – 21:30: Concluzii & Socializare 🙂

Ocupați un loc pe scaun și luați notițe. Mamele au nevoie de sprijin, și cum diversificarea și primele linguri ale copilului sunt pline de emoție, cu informarea corectă, veți fi liniștiți chiar dacă cel mic tot lapte vrea (țiți sau biberon). Știi ceva, tare mi-a plăcut vorba din parc culeasă – nu îi căsătorim cu țâța în gură sau cu scutec. Vor mânca și fără să fierbem 10 oale, și niciuna pe gust.

Pe blogul Sofiei, aveți formularul de înscriere.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este initiat de Frunzaresc.eu și realizat și implementat cu agenția de publicitate Creative Energy Corner. Mai multe detalii despre proiect găsiti pe pagina de Facebook Modern Dad’s Challenges (https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges/).

1

Seria animată “O poveste încâlcită” în premieră la Disney Chanel, luni, 2 octombrie, ora 17.00

În weekend ne-am uitat la Tangled sau ”O poveste încâlcită – filmul – cu Rapunzel și Gheorghe (Mulțumim Disney Chanel pentru dvd, carte și poster).

Loli a fost încântată de Rapunzel, nu voia să se uite când apărea mama vitregă în cadru, l-a îndrăgit pe Gheghe, și pe calul super drăguț. A repetat păl (păr), la nesfârșit după ce s-a terminat și a dansat pe muzica din film și de la generic. Când nu era Loli prin zonă și nici în gând, am văzut filmul la cinema și știu că ne-am amuzat tare. A fost plăcut să îl privim cu mândra și să discutăm pe marginea unor secvențe mai grele pentru ea. Loli este încă fan Curiosul George și Mickey, nu este pregătită pentru seriale de aventuri, cu toate că sunt haioase…pentru noi.


Dacă aveți copii mai mărișori și vreți să vedeți împreună o poveste care iese din tiparele început și au trăit, după câteva momente grele, happilly ever after, atunci să vă așezați comod pentru premiera serialului O poveste încâlcită – pe Disney Channel, 2 octombrie, la ora 17:00.

Seria este bazată pe filmul de lung-metraj de succes realizat de Walt Disney Animation Studios.

credit foto: Disney Chanel

Așa cum spuneam, povestea nu se termină standard, actiunea se desfășoară între evenimentele prezentate în filmul de lung metraj cu acelaşi nume și începutul filmului de scurt-metraj lansat în 2012, “Încâlciți până la adânci bătrâneți”.

Noua serie de animație o prezintă pe Rapunzel care încearcă să se obișnuiască cu părinții ei, regatul pe care îl conduce și oamenii din Corona. Curioasă și dornică să cunoască lumea, după ce a stat departe de ea, Rapunzel realizează că are multe de învățat, amână momentan coroana și căsătoria în pregătire pentru a porni în căutarea unor aventuri. Părinții deși temători o suștin și acceptă că fiica lor este acum o tânără independentă.

Rapunzel în călătoria ei către aventură va fi însoțită de: Gheorghe Papagheorghe, amicul ei îndrăzneț, cameleonul Pascal, calul serios, Maximus, gașca de tâlhari de la Rățusca Drăgăstoasă și un nou personaj, Cassandra, o slujnică puternică, care devine confidenta lui Rapunzel.

Produs de Disney Television Animation, serialul “O poveste încâlcită ” a fost realizat de veteranii în materie de animație Chris Sonnenburg în calitate de producător executiv și regizor și Shane Prigmore în calitate de co-producător executiv și regizor de creație. Jase Ricci (“Teenage Mutant Ninja Turtles”) este story editor. Celebratul artistă Claire Keane (“Regatul de gheață”, “O poveste încâlcită”), fiica lui Glen Keane, o legendă Disney, cel care a dirijat procesul de animație pentru filmul de lung-metraj, a avut rolul de consultant în dezvoltarea seriei. Kevin Kliesch (“Încâlciți până la adânci bătrâneți”) câștigător al unui premiu Emmy va servi ca autor de partituri.

Vizionare plăcută! Primele 5 minute din serial le ai aici. Foarte funny!

Aici am fost și eu Rapunzel, varianta negru tăciune. Poți zâmbi, m-am simțit bine, anyway:)))

1

Cremă vegană bio – bază pentru pizza, paste, tartine

Acum o săptămână am testat un produs bio marca DnaBio – gata de preparat imediat ce ai deschis pachetul. Mai exact în 3 minute, și dacă te ține pofta, după preparare și gătire, tot în 3 minute poți fi gata cu mâncatul.

Bun, am încercat azi crema vegană tartinabilă cu orez și ceapă, SPALMABILE VEGETALE BIO con Riso ed Erba Cipollina, care poate fi bază pentru pizza și sos pentru paste, sau o poți îngurgita unsă pe pâine cu ceva legume asortată.

Am început aceste teste, deoarece produsele sunt din ingediente bio și fără alergenii nostri – gluten și lapte. Nu durează mult prepararea și poți implica copilul în tot procesul.

credit photo: www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • orez  (50%), nuci, ceapă, semințe de floarea-soarelui, fulgi de drojdie, fistic, sare roz de himalaya, ceapă chives (1,43%). 

Se obțin 2 porții, cantiatea totală obținută de cremă – 200g

Timp preparare, fără coacere – 3 minute

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente, un pahar gradat, caserolă pentru cremă.

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, apă și ulei, apoi amesteci energic. Loli a fost interesată de proces doar cu privirea, a avut o tentativă de amestecat însă a părăsit-o repede. S-a trezit cu nasul înfundat de dimineață și cu muci groși, nu este foarte bine dispusă…prin urmare fără filmarea promisă.

Cantități:

– 120 ml de apa 

 – 20 ml ulei de măsline extravirgin 

     

Iată crema (mai crem, nu așa albă ca în poza de pe cutie) fără cine știe ce plating, zorzoane din legume, nu avea răbdare mândra. Nici poză nu am apucat să fac cum trebuie.

    mmm, păcat că nu durat prea mult

Bun,

Gustul cremei – este interesant, aduce a tofu (deși e cu orez,da). Pentru că a mâncat copilul, a fost curios să încerce, este de bine. Data viitoare încerc pe un blat de pizza sau la paste.

Consistență –  nu e cremoasă, fină, dar e legată, texturată de la nuci și fistic, se întinde pe pâine, și deși nu am amestecat așa cum scrie la indicații de preparare, deoarece a probat și Loli, n-a ieșit cu cocoloașe.

Durată de consum – imediat, nu se specifică ce se întâmplă dacă nu mănânci după preparare și conservi. Se menționează că poți face jumătate din cantitate, 35g, astfel obții o singură porție de 100g (dacă nu ai cu cine mânca).

Loli s-a arătat încântată dar nu a mâncat tot, așa că a luat drumul frigiderului. Am preparat la prânz, am mâncat mai puțin de jumătate, pe la un 4 jumătate după-amiaza, am scos cutia din frigider și încercat gustul. Același, doar mai rece. Cum la mândră s-a terminat pofta, știu eu pe cineva a continuat cu tartinele. :))))

Idei de consum –  așa cum sugerează și producătorul – mic dejun, drept mozzarela vegetală pentru pizza sau cremă pentru paste.

Poate fi o idee când nu ai altceva în casă fără alergeni și vrei rapid să încropești și să pui pe un colț de pâine.

Îi dăm Like! :))))

1

Briose vegane cu quinoa și ciocolată (în 3 minute)

(P) Am în teste 4 produse marca Dnabio, fără gluten de la colega mea de liceu Irina.

Primul produs testat și mâncat – briose vegane cu quinoa și ciocolată sau cum scrie pe cutie CUPCAKE VEGETALE con Quinoa e Gocce di Cioccolato.

photo credit: http://www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • Făină de orez, zahăr brun din trestie de zahăr, amidon din cartofi, fulgi/picături de ciocolată (4%), masă de cacao, zahăr din trestie de zahar, unt de cacao
  • Emulgator: lecitină din soia, făină de migdale, făină de quinoa (1%)
  • Agenți de creștere: bicarbonat de sodiu și cremă tartar, cacao, sare roz de Himalaya.  *Ingrediente organice

Se obțin 3 porții.

Timp preparare până la turnare în forma de copt – 3 minute

Briose –  6 la număr /70g

Temperatura de coacere recomandată – 175°C

Timp coacere – 25 min

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente și un pahar gradat, chestie utilă dacă atunci când te-ai apucat de bucătărit nu găsești măsura (la mine e așa all the time).

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, lapte vegetal sau apa și ulei, apoi apeși pe butonul mixerului. Eu nu l-am avut la îndemână, am mixat manual și a fost ok.

Cantități:

– 120 ml de apa sau lapte vegetal

 – 50 ml ulei de porumb sau floarea soarelui sau măsline extravirgin. 

Am turnat în forme și pus la cuptor. Nu avem cuptor modern, am în schimb un termometru de la Ikea pentru friptura. Am măsurat cu el. Brioșele turnate în tava au ajuns în cuptor la o temperatură aproximativă cu cea menționata în instructiuni, pentru a verifica dacă s-au copt am mers pe metoda clasică – înfiptul scobitorii după 25 minute. Au fost gata în 35′.

Bun,

(Am numărat bine :)) și am pus 8 forme de hârtie pentru brioșe, da, știu și eu am râs, mi-am dat seama după ce am turnat, însă cu toate astea:)

– au crescut frumos

– mirosea casa a prăjituri

– sunt ușor sfărâmicioase la interior – așa au ieșit la noi

– nu sunt dulci

– cred că se pot orna după gust, pentru a le face și mai pofticioase, dar eu nu am făcut asta.

Ce mi-a plăcut mie la tot procesul:

nu durează mult până le ai coapte în farfurie și sunt fără alegenii nostri

– sunt din ingrediente bio

– se coc – eu am avut multe tentative de ceva-uri cu făina fără gluten și lapte vegetal  și nu au ieșit 

– nu faci multe, dacă ai pe acasă mâncăcioși ca a mea, nu faci risipă cu aruncatul

fiind atât de ușor de făcut poți implica copilul în proces. Loli nu a participat de data asta, dar la tort(tot) cu siguranță va fi pe fază.

Eu nu sunt fan brioșe, dar încerc orice i se pare fetei mele bun de testat. Astea au ieșit bune, le-am mâncat la micul dejun după ce le rodea Loli pe jumătate și repeta boșe (brioșe) foarte mândră. Nu e ea cel mai bun tester pe partea de food, măcar a fost încântată că are brioșe.

Vedem la următorul cum e cu pofta. Aici este video-ul producătorilor. La următorul produs testat vom fi noi protagoniști.