0

Educaţia modernă și performanţa. Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinţi și profesorii și profesori?

Una dintre nașele de botez ale Lolitei a spus că după ce naști copilul nu pregătirea pentru botez e stres mare, ci înscrierea la școală. Prin urmare, după ce ai scos certificatul copilului, te duci direct la școală să găsești educatorul/învățătorul potrivit și clasa potrivită. Restul, botez, aniversări până la vârsta școlară, sunt detalii.

Glumind dar vorbind și serios, școala cu tot ce înseamnă ea este marele stres al părinților. De când începe copilul grădinița se pornește cursa pentru educația copilului. Și alergi, tu și copilul, cum poți pentru că e cu multe obstacole și cu reguli nescrise. Antrenorii (educatorii și profesorii) se întâmplă să nu fie pregătiți pentru fiecare etapă, copilul nu iubește școala și nu simte rolul educativ/distractiv/ de împlinire cognitivă al școlii în dezvoltarea lui.

Când a început Loli grădinița eram plină de speranță. Era ceea ce ea avea nevoie, cel puțin așa am crezut. Și da, era pregătită, poate nu chiar 100%, dar era. Nu am crezut că va lua vacanță, mai devreme, de la grădinița la care mergea, decât restul. Am retras-o, va reîncepe din vară. În condițiile în care nu există disponibilitate umană și educațională din partea educatorului, managerului de instituție de educație pentru a integra un copil care se adaptează într-un ritm lent, nu vă chinuiți copilul. Mai bine îi dai răgaz să mai crească, să își revină după 7 luni de neadaptare. Și nu e că nu a încercat copilul. A avut sprijin în terapie și acasă. S-a străduit cât a putut pentru 3 ani și câteva luni să facă față (conecteze, mai bine spus) unor educatori, care au nevoie doar de performanță când vine vorba de a sta la măsuță, a ști cântecul x, a folosi x activitate, identifică comportamentele neadecvate ca fiind probleme cognitive, nicidecum emoții la care copilul are nevoie de înțelegere și nu pot recunoaște potențialul deprinderilor și abilităților pe care le are copilul și, culmea, pe care le exersa cu un specialist, separat de programul de grădiniță, în cadrul grădiniței.

În ziua în care peste tot clocotește despre educație alternativă, despre nevoia de a întelege și respecta copilul pentru ceea ce este ca întreg, nu doar pentru ceea ce poate la un moment dat, există oameni care livreaza educație, doar cu dedicație. Discriminatoriu și pe bani. M-am gândit că la privat oamenii se străduiesc mai mult. Ce să vezi. Nu e așa peste tot.

Primul an de grădiniță este despre adaptare, despre formare de comunități și despre a identifica în copil abilități ce pot fi potențate prin activități specifice. Performanța despre care îmi tot scotea ochii educatoarea copilului nu trebuie să o aștepți doar de la el. Performezi și tu ca educator, profesor cât de bine poți ca să depășești împreună cu el punctul unde e blocat. Aia e adevărata performanță despre care ar trebui să auzim constant.

Mi-a placut când unul dintre speakeri a spus în video-urile de prezentare pentru conferință: sistemul de învățământ trebuie umanizat. Acum este mecanizat. Da! Tare îmi doresc asta. Educăm copiii, da! Dar cum? Cu reguli de bun simț și cu materii/activități care să le hrănească mintea și sufletul. Și cu profesori care nu au uitat că au fost la rândul lor elevi.

Sunt tare curioasă să aflu despre:

  • Reformele necesare în sistemul de învățământ
  • Cum școala trebuie să formeze personalități, nu șabloane.
  • Sistemul de învățământ de stat și privat
  • Competitivitate, teme, performanța în școala românească
  • Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinți și profesori
  • Educația democratică experimențială în învățământul de stat și public
  • Sistemele educaționale alternative în România
  • Adaptarea la și de la sistemul alternativ la cel tradițional.
  • Metode realiste de reformă a sistemului educațional în România.
  • Perfomanță pentru elevi, lipsă de performanță pentru profesori.

Parenting Academy vă invită împreună cu Ioana Chicet-Macoveiciuc (moderatorul evenimentului) la o conferință în cadrul căreia șase profesioniști în educație vor expune căile pe care le-au găsit de a ajuta copiii, profesorii și părinții să simtă că mersul la școală este o bucurie în fiecare zi, fără a renunța la a-i stimula cognitiv pe copii, îndrumându-i în schimb să-și urmeze calea.

Speakeri invitați:

Prof. Dr. Florian Colceag – Președinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education
Oana Moraru – Material video înregistrat, Consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor
Violeta Dascalu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București
Claudia Chiru – Profesor pentru învățământul primar la Școala nr. 195 din București
Mariana Popescu Ulita Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest
Serban Iosifescu – Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar

Durata evenimentului este de 5 ore. 
Agenda completă a evenimentului, cât și alte detalii aici: https://goo.gl/oCGmc4
Preţul biletului diferă în funcție de numărul de persoane:
100 lei – o persoană
150 lei – două persoane
200 lei – trei persoane
Conferința va fi transmisă și online, iar prețul unui bilet este de 70 de lei.
Au mai rămas puține locuri la conferinta, prin urmare, nu uita să îți rezervi loc: https://goo.gl/oCGmc4

1

Uite banu’, nu e banul! Scoala de bani – #DPT12

Țin minte că în liceu la materia economie nu stăteam niciodată. Nu era chiul, nu venea profesorul (directorul liceului). Habar nu am cu ce s-a mâncat economia, dacă se încerca prin această materie să se facă educație financiară. Câteva idei ar fi fost bine să le fi știut de pe atunci.

Adevărul este că mai mult de “ai să îți cumperi x lucru când vei avea banii tăi” nu am primit în adolescență drept lecție financiară. Sper că generațiile de acum și ce vor veni să aibă mai multe în desaga lor de tineri adulți când va veni momentul pe cont propriu.

Eu sunt la momentul 0+, de învățăcel și încă îngroș rândul celor care pun Romania pe ultimul loc la educația financiară din Europa.

Bun, ultimul curs al școlii de bloggeri, Digital Parents Talks #DPT12, a fost despre bani, despre cum ne manageruim finanțele și cum vine treaba cu antreprenoriatul.

Bogdan Stefan, Alina Nicolae și Adriana Istrate de la BCR, instruiți în ale programului Școala de bani, ne-au pus la treabă, calcule pe hârtie, să vedem cum stăm cu planul financiar, care ne sunt obiectivele și cum putem să ne ținem de ele.

Ce să faci să nu rămâi fără bani? Iată câteva idei:

– Economisești! Da, pui bani deoparte regulat, în fiecare lună, în ziua de salar, dar nu la îndemână: un cont, un loc de care nu te poți atinge. Și te ții de acest lucru, minim 21 de zile ar fi nevoie să repeți, ca un obicei, acest obicei de a salva niște bani, să devină automatism. Mi-a plăcut cum a spus Adriana treaba asta: “Să nu subestimăm puterea obiceiului” – azi un pic, mâine tot așa, economisirea devine un obicei automat precum spălatul pe dinți.

– împarți și respecți riguros procentajul de mai jos:

– 20% economisești

– 50% cheltuieli curente – să nu rămâi cu întreținerea neplătită 

– 30% – cheltuieli de creștere și dezvoltare pe care îi împarți fair: 10% educație, 10% divertisment, 10% donații, cadouri etc

– pui pe hârtie ce câștigi și cheltuielile zilnice, săptămânale, lunare, și când tragi linie… leșini (la început😃), apoi ții riguros bilanțul. Există aplicații extrem de utile în acest sens. Eu nu țin socotelile (dau raportul cheltuielilor), soțul meu notează tot. Aplicația folosită de el acum este My Budget Book, cu un scoring bun, nu e extra ca design, însă are multe secțiuni de folos, pe care alte aplicații nu le au.  Cealaltă aplicație folosită de Iulian a fost: Money Lover: Budget, Planner, Expense tracker. 

– un exercițiu financiar nu se face o singură dată, se repeta luni la rând astfel încât să aibă relevanță și să identificăm fiecare cheltuială ca apoi planul și obiectivele financiare să poată fi conturate având o imagine de ansamblu reală.

– te gândesti la soluții de venit suplimentar

– dacă vrei sa devii antreprenor începi să strângi bănuți de când ți-a încolțit ideea. Explicația: Fără serviciu și cu o afacere la început, însă fără rezerve în spate = de cele mai multe ori eșec sau și mai multe datorii ca înainte.

– identificarea categoriilor de cheltuieli la care nu ne-am gândit dar care mănâncă mult din buget (mărunțișurile care se adună și, care deși nu pornesc de la prețuri mari, ajung să scadă mult bugetul)

– 3 surse de venit ar fi de preferat să avem, să nu rămânem descoperiți în caz de ceva (pfuuu😅)

– tot la capitolul să nu ne trezim cu buzunarul gol în caz de situații neprevăzute negative – utile ar fi asigurările de viață, pensie suplimentară pilonul II, III.

calculul ieșea cu virgulă:)))

După pauză și revenit de la calcule grele am avut plăcerea să o ascult pe Delia Olteanu – manager birou produse creditare pentru companii, în cadrul BCR și cu 10 ani experiență în gestionarea clienților din microcompanii și managementul produselor de finanțare. Mi-a plăcut de ea, este extrem de efervescentă și pasionată de tot ce ține de antreprenoriat și programul Start-ul Nation.

  1. Dacă nu știi unde e mai bine PFA sau SRL, răspunsul nu e unul în defavoarea celuilalt. În funcție de ce ți-ai propus să faci, te poți orienta către forma care te avantanjează din punct de vedere fiscal.
  2. La start-up-uri prima provocare este de unde să faci rost de finațare. Documentarea riguroasă este cheia unui proiect care poate fi finanțat cu succes.
  3. Diferența dintre o firmă cu profit și una cu bani? Cash-flow! Ideea de avea o companie, afacerea ta este să faci bani, a avea doar profit nu înseamnă că îți merge bine(doar pe hârtie), realitatea stă în cash-flow. Dacă compania nu merge, și totuși ții cu dinții de ea, think again. E timpul să închizi și să o iei de la capăt fresh identificand nevoile cumpărătorilor, care sunt piețele în creștere. Altfel pierzi bani pe care nu îi poți recupera.
  4. Menirea unei firme este să susțină acționarul, să genereze valoare adăugată pentru acționari.
  5. Cea mai mare resursă a unei companii – managerul – timpul și disponibilitatea lui.
  6. Să știi indicatori finaciari cheie, pe care trebuie să îi urmărești la afacerea ta, nu doar contabilul.

A fost un atelier frumos, chiar dacă subiectul nu era ușor de digerat pentru o zi de sâmbătă și întâlnit cu colegi de breaslă. Mă bucur că am reușit să ajung, să am bunicii disponibili și să plec de acasă. Am ajuns înapoi la consort cu brațele pline foi de lucru. Am început calculele și pe hârtie(old fashion așa) și avem de lucru nu glumă.

Școala de bani a fost un atelier de familie, copiii mai mari au învățat prin joc despre bani, cum se fac banii și ce pot face cu banii – îndeplinesc dorințe.

Pozele frumoase (chiar dacă eu nu sunt în forma jolly că, deh, de la calculațiuni) au fost făcute de Mihai Răitaru.

Sponsorii și partenerii evenimentului: BCRLidl, DGASPC Sector 6.

2

Mini proiect DIY – suport chei sau cuier colorat

Nu știu dacă am precizat în articolul primit leapșa cu lucruri nespuse despre mine că uit mereu unde pun cheile de la casă, telefonul, portofelul. M-am gândit că nu sunt singura și nu e ceva cu care să mă laud neapărat.

Știi cum e? Fix în ziua când lucrurile sunt pe grabă și nu am timp de pierdut, atunci intră în pământ, deși cu un minut înainte eram cu toate sub ochi. Ajung să mă înfierbânt pentru niște lucruri așa mărunte și să bolborosesc pe drum despre cum am să mi le leg de mâini data viitoare. De multe ori mă salvează Loli. Ea mă duce direct fie la chei, fie la telefon. Mare noroc cu ea.

Soțul meu e genul practic, nici el nu stă extraordinar la capitolul organizare, însă e omul cu soluția la problema nevestei agitate.

Am fost în weekend la Ikea și pe lângă muulte nimicuri, care la momentul cumpărării păreau nelipsite bunului nostru trai, am cumpărat aceste 2 lucruri.

Oglindă decorativă

Cârlige colorate 

Și inventivul soț a meșterit în câteva minute un suport de chei simpatic și util pentru mine. Să pun acolo buclucașele chei și să îmi formez reflexul de a avea loc dedicat lor. Nu de alta dar getting younger nu se întâmplă și rutina se anunță soluție bună la pierdutul și căutatul în disperare de chei.

Cum a procedat?

A desfăcut agățătorile, a desenat ochiometric pe unde să le pună și apoi a purces la înșurubat partea din spate a cârligelor.

Suportul poate fi folosit și pentru camera copilului, pentru micile lui chestii de atârnat. Este destul de solid pentru un rucsac, o haină groasă. Oglinda e pe dimensiunile lor.

 

Tot de la Ikea am luat o surubelniță electrică, motiv pentru care lucurile au mers rapid.

Bugetul este mic -15,8 lei, fără surubelniță.

Sper să te inspire micul nostru proiect DIY. Dacă ai experimentat cu succes idei despre mici construcții utile și cu buget rezobabil pentru diverse nevoi și pentru o mai bună organizare, le primesc cu drag.

0

Modern Dad’s Challenges, editia 6 – întânire de criză :))

Părinții moderni citesc despre cum să crească copilul cât mai bine. Își doresc să nu repete greșelile părinților. Mamele de obicei acordă mai mult timp studiului, tații primesc rezumate, rânduri subliniate, cooperează adaptându-se din mers la idei, ajung la a aproba sau dezbate ceea ce au descoperit prin cărți. Sună bine până aici, nu? Este adevărat într-o proporție mare. Și e bine, se schimbă lucrurile și ieșim din modelul învechit al parentajului din comunism dar și din ignoranță sau ai mei m-au crescut așa, ia uite ce bine sunt.

Ceea ce este extraordinar pentru vremurile în care trăim – sunt și tați care fac rezumate din cărți și din ceea ce au documentat pe o situație legată de dezvoltarea copiilor lor atât pentru soții cât și pentru bunici. Aceștia sunt tații moderni care își doresc să aibă informația necesară  pentru a înțelege copilul și contribui la dezvoltarea lui emoțională.

photo credit: unsplash.com

M-am lungit un pic cu introducerea. A trecut primul eveniment din acest an dedicat pentru tații moderni. Provocarea a fost cum gestionăm crizele de furie ale copiilor.

Soțul meu a venit tare mulțumit acasă. Prin această ediție și-a lămurit anumite lucruri și totodată confirmat ceea ce deja știa și aplica pe mândra lui.

Primul speaker Ioana Agachi, psihoterapeut, managing partner Eu, părinte ghemotoc a vorbit despre dezvoltarea emoțională și rolul nostru în a ajuta copiii să identifice emoții și cum dezvoltăm vocabularul emoțional, cum ne dezvoltăm noi modelul de urmat pentru copil în a gestiona sănătos emoțiile.

Idei reținute:

– dezvoltarea emoțională începe de la naștere, partea frumoasă este că dacă nu am reușit să creștem până la o anumită vârstă și ne dăm seama de acest lucru, poți face asta indiferent de momentul vieții în care te afli. Cu alte cuvinte no worries pentru noi, de copii avem grijă să îi creștem cum nu am reușit noi.

– primele emoții ale bebelușilor sunt cele de bază, după 1 an, 1an jumătate apare sentimentul de sine, exist – eul interior, apar emoțiile complexe – vinovație, rușine, jenă etc

– empatia și simpatia – se învață după 3 ani, se diferențiază astfel: simpatetic – apare nevoia de a acționa, în empatie nu acționezi – întelegi, poți să simți ceea ce simte copilul și nu preiau starea lui (dacă tu plângi, plâng și eu)

– copiii mici nu știu ceea ce simt, rolul părintelui este de a observa emoțiile lor indiferent că sunt negative sau pozitive, nu le negăm, le descriem (chiar dacă au câteva zile și nu credem că înțeleg, este ca o încălzire pentru ce urmează în câteva  luni), etichetăm emoția, vorbind în termeni de emoții punem bazele vocabularului emoțional.

– Furia – emoție de bază, tații au descris emoția – not cool, o nevoie, apărare, energie, merge pe creativitate pentru unii. Furia nu vorbește despre ceva ci despre propria persoană, despre propriile valori. Copilul nu știe ce e și ce să facă cu ea. Adultul știe când începe – înjură, țipă, trântește. Copilul nu are autocontrol, este precum trenul care vede gara, dar nu poate opri. Scopul nostru nu e să oprim crizele. Da, le lăsăm să se manifeste, cu cât amâni momentul, ziua va fi mai grea.

Părintele are rolul de a-i transmite că este ok să fie furios, că poate să-și exprime furia, părintele acceptă starea lui și că el este acolo pentru că, el – copilul, are nevoie de ajutor atunci. Uneori comportamentul copilului este unul nu foarte confortabil, maybe copiat de la noi, din anturajul de la grădiniță, ideea este ca, eu părintele, să empatizez emoția, nu comportamentul. Dacă este nevoie de limită, o pun, copilul se descarcă dar limita rămâne (tehnica discului stricat).

Copiii sunt cei mai frustrați oameni din lume. Mănâncă la program, se culcă la program, merg la grădiniță și acolo urmează un program impus. Rutina e bună, anticipând lucruri poate integra mai ușor lucruri, experiențe. Pe măsură ce cresc, se dezvoltă eul interior apare nevoia de a face lucrurile în felul lui. Și e normal, cum e normal să apară și crizele. Vorbim cu copilul când respiră, nu când se îneacă de furie. Iar după ce scade intensitatea crizei, urmăm pașii: 

  • Empatizăm cu cel mic;
  • Etichetăm emotia;
  • Ii amintim că emoțiile sunt trecătoare;
  • Oferim explicații și alternative;
  • Il intrebăm dacă îl putem ajuta pentru a se calma mai usor.

Cel de-al doilea speaker Mirela Horumba, psihologul părinților cu certificare internationala în metoda Feuerstein Instrumental Enrichment și psihoterapeut cu drept de libera practică acreditat de Colegiul  Psihologilor din România www.mirelahorumba.ro) a subliniat:

Când devenim părinți ne reîntâlnim cu propria copilărie și primim încă o șansă de a crește emoțional.

Să ținem cont că pruncii nostri cresc într-o lume care nu există ci acum se construiește pentru ei. Copilul trăiește aici și acum.

Ne dorim să creștem copii autonomi, rezilienți – care au puterea interioară de rezista atunci când este greu și competenți. 10 ani avem la dispoziție pentru a face lucrurile bine. No pressure, right?

Să nu uităm – copilul funcționează în concret. Grijă la explicații și exemple. Fă ordine în cameră! Copilul nu știe ordinea. Știe că dacă punem jucăriile în cutii avem mai mult loc de joacă.

Frici normale – până în 6 luni – teama de a cădea, zgomote puternice, 6 luni- 1an – fețele necunoscute, 1-2 ani separarea de părinte, apoi animale, întuneric etc. Toate trec în mod natural dacă au fost integrate perfect. Verbalizând tot ce se întâmplă, fiecare acțiune de mici, ei pot integra mai ușor ce se întâmplă în jurul lor. Reziliența vine din integrarea corectă a fricii. Copiii nu se tem din naștere, fricile lor provin de la adulți și sunt întreținute în cadrul familial.

Nu orice nemulțumire/frică pe care o are copilul reprezintă o traumă.

Trauma – experientă de viață din interiorul nostru, ceva ce vine din exteriorul nostru și ne dă sentimentul că nu putem face față. Tipuri de traume – existențiale – viața pusă în pericol, de pierdere – separare de părinte, de relație – cele mai comune – de a nu fi valorizat, că nu contează.

Cu toții ne iubim copiii, este nevoie de atenție la modul cum implementăm iubirea. Abuzurile emoționale se traduc în felul cum spunem lucrurile, ce facem atunci când stima de sine a copilului e afectată.

Orice experiență poate fi reparată dacă copiii se simt în siguranță în familie. Important este să nu uităm – copiii învață viața, nu pot susține un comportament, nu sunt adulți în miniatură. Nouă ne-au trebuit ani să învățăm autocontrolul și mulți dintre noi nu îl deținem nici acum. Dar prin identificarea butoanelor noastre emoționale – ne enervăm ușor, vinovația, nemulțumirea veșnică și lucrul la ele, ne vor  ajuta să creștem copiii fără traume. Am fost crescuți altfel, este greu, însă copiii sunt un cadou pentru ca noi să devenim mai buni.

O noutate a evenimentului a fost lansarea platformei www.moderndads.ro, dedicată taților si viitorilor tați. Pe site, tații vor găsi articole, interviuri, materiale realizate în colaborare cu specialiști (pediatri, psihoterapeuti etc.), informații din orice etapă a vieții de tată precum și noutăți despre evenimentele la care pot merge cu cei mici și activitățile pe care le pot face împreună.

Modern Dad’s Challenges este singurul eveniment de parenting dedicat exclusiv taților. Detalii despre fiecare ediție se regăsesc pe site – http://events.moderndads.ro/ sau pe pagina de Facebook. Evenimentul este organizat de agenția de publicitate Creative Energy Corner.

0

Crize de furie, tantrum, plâns și jale…pe unde-i ușa?

Când a zis cineva la o conferință că există un fel de moștenire a lucrurilor, stărilor, trăirilor reprimate gen șhhhh, că ne aude lumea/ taci, vorbim acasă, nu te mai smiorcăi/ nu e frumos să urli de față cu toată lumea, eu am zis: ce prostie! Copiii nostri moșteneasc tot – gena dar și condiționările strămoșilor. Na, iaca ipoteză pentru opoziționism și cum o parte din crize, tantrumuri nu provin doar din părințeala ta, sunt și de la bunici, străbunici. În glumă și serios, da, este plauzibilă dacă faci inventarul bagajului emoțional cu care ai intrat în părințeală. Acolo iese tot din rucsac și e burdușit, tată! Și ca să nu repetăm greșelile părinților și celor dinaintea lor, citim, aplicăm și ne batem pe umăr cum ce bine ne-a ieșit, alteori uităm teoria și suntem munte de regrete și de vină, cu un copil plâns în brațe.

Loli încă nu a ajuns la tantrum, doar la capitolul crize, frici la care căutăm leac. Fata mea este foarte conectată la stările noastre, se îmbibă ca o sugativă. Un pic de neliniște la noi, la ea e de nivel taifun, nu te mai înțelegi cu ea. Lucrăm mult la emoții, le acceptăm, le vindecăm. Este greu tare de multe ori, pentru că multe rezolvări, să spunem, nu vin ușor, natural. Este nevoie de timp, de căutare personală, poate chiar ajutor specializat. Este nevoie să te uiți în tine ca să înțelegi de unde vine criza copilului. Și nu e în genul căutăm vinovatul, ci momentul când ne-am pierdut. Nu ne-am ascultat și per total – incluzând oboseală, foame, stres, schimbare rutină, prea multă noutate într-un timp scurt, te poți aștepta să faci chiar tandem la criza copilului.

Când pierdem conexiunea, noi folosim îmbrățișatul strâns și vorbim la ureche supărarea. De obicei când fata mea e stresată, obosită, la marginea furiei și crizei de acel ceva (pe care de cele mai multe ori nu îl pot numi ca factor declanșator, la ăștia mici se adună și snap-ul poate fi în genul culoarea cănii – nu e roșie, voia albastră, nu e Mickey la ora asta la tv) o aduc aproape fizic și apoi emoțional. Așa am făcut de bebeluș. În brațe plânge, urlă, lovește uneori. Nu se liniștește de tot, dar așa știe că îi accept supărarea, și o înțeleg chiar dacă nu sunt de părere că era necesar să arunce toate creioanele la gunoi.

Uneori numărăm rar până la 10, ca să ne revenim cu respirația și să auzim ce avem să ne spunem.

Alteori nu spunem nimic, doar stăm și eliberăm plâns și oboseala.

Avem și momente când nu sunt în stare să fac față la criză, ba chiar o înrăutățesc. Stăm deconectate, nervoase, plânse și reluăm când putem sau cer ajutor. Să vină tati. Să preia momentul și să facă cum crede sau cum am mai discutat.

Noi discutăm clipele grele cu Loli și nu facem neapărat scenarii, dar căutăm să ne documentăm în privința asta – abordarea, contextul, limita dacă se impune. Facem echipă, nu tabere! Copilul simte asta și deși există, fără îndoială, o împărțeală a lucrurilor pe care le face doar cu mama și doar cu tata, când vine vorba de conectare, gestionare crize, traume, aici suntem împreună.

De ajutor va fi sigur, atât pentru mame (vor avea cu cine să facă share de informații, știut fiind că mamele cred că au dreptate tot timpul:)))), cât și pentru tați, evenimentul de săptămână aceasta dedicat chiar lor – Modern Dad’s Challenges, 28 februarie, de la 18:30, la Hotel International. Tema întâlnirii este: Crizele de furie și traumele copiilor: cum le gestionam? Speakeri: Ioana Agachi, Psihoterapeut, managing partner Eu, parinte ghemotoc și Mirela Horumba, psihologul parintilor, cu certificare internationala in metoda Feuerstein Instrumental Enrichment si psihoterapeut cu drept de libera practica acreditat de Colegiul  Psihologilor din Romania www.mirelahorumba.ro). 

Participarea la eveniment este gratuită și necesită înscrierea în prealabil pe site-ul evenimentului – http://events.moderndads.ro/#inregistrare/. Mai sunt câteva zile, deci nu stați.

Se anunță un eveniment plin de informații utile. Va fi o parte practică, un studiu de caz pe cele mai comune 6 crize de furie pe care le întâmpină părinții la cei mici, sub îndrumarea psihoterapeutului Ioana Agachi. “Ca proaspăt părinte trecem prin diferite situații de criză. Uneori, pare că suntem într-o criză perpetuă, care nu se mai termină. Suntem constant provocați la a ne adapta și a le face cumva față. Pregătirea pentru ele joacă un rol important, de aceea haideți să trecem împreună prin cele mai des întâlnite crize”.

Crizele de furie, traumele copiilor pentru mulți sunt greu de gestionat, ne ajutăm citind cărți de parenting, făcând terapie, ascultând sfatul specialiștilor. Reușim să dobândim niște instrumente pe care să le folosim la nevoie, însă ideea este – nimeni nu are soluția fix pe situația ta, dar nu strică să cunoști experiențe, să te pregătești folosindu-te de ceea ce se știe, s-a studiat deja.

Copilul învăță de la părinte.  Da, nu vom fi perfecți pentru că avem background-ul nostru pe care îl vindecăm și copilul are nevoie să știe și asta.

Eu îmi doresc să îi inspir încrederea că poate să se crizeze, că pot să îi validez emoțiile, că avem nevoie de limite adecvate (nu absurde) ca să nu ajungem la unele furii, supărări și că nu va pierde niciun gram din dragostea mea pe parcurs.

Nu uitați de înregistrare. Soțul meu și-a dat întâlnire cu câțiva tați prieteni. Măriți gașca?

 

1

O relaţie la început …Eu și Instagram

Imagineaza-ți o secvență dintr-un film, cu momentul de început al unei relații dintre 2 personaje. Protagoniștii filmului de azi sunt Instagram și Marina. Încă nu se cunosc bine.

Bun, camera se fixează pe ea. Povestește cu o amica – Suntem la început. Avem prieteni comuni care ne-au adus împreună, și cumva era inevitabilă întâlnirea noastră, drept urmare, am apăsat într-o zi butonul de install (am acceptat întâlnirea), și de atunci, cu ceva întreruperi, ne regăsim și testăm cam pe unde ne duce valul. Imi place de el, îl studiez, încerc să văd dacă este de cursă lungă sau doar de moment.

Are multe calități și le pot descoperi cu un hastag # și așa îmi pot da seama de vibe-ul lui și cum mă poate conecta cu oameni care simt, trăiesc emoții așa cum o fac eu.

Îmi place lucrul organizat chiar dacă vorbim de muncă sau de un hobby, se pare că nici el nu preferă haosul, doar mix de tonuri, nuanțe și stări fără multe cuvinte și descrieri stufoase ce merg în aceeași direcție, țintit pe ce îl pasionează.

Îți vorbește dintr-o singură privire/scroll și tu poți veni cu toate cuvintele care îți curg după ce ai fost inspirat (comment) și primești cu recunoștință ce ai simțit devenind follower pentru cineva cunoscut lui. E natural și fără restricții.

credit photo: unsplash.com

Îmi place că are filtre, știe să pună lumină pe trăiri și, dacă nu e clar în expunere, are prieteni care se mulează perfect pentru un scop artistic: Pomelo, Canva, Snapseed.

Îmi place că mă pune pe gânduri și chiar în încurcătură: e bun de iubit sau rămânem la partener de bussiness. Oricum ar fi, orice aș alege, relația noastră ar putea evolua frumos. Oamenii cu care aș interacționa prin intermediul lui m-ar face să călătoresc prin toate ungherele lumii și nu ar costa mai mult de un rând de cuvinte de apreciere.

credit photo: unsplash.com

Filmul meu este inspirat din prelegerea lui Robert Diaconeasa, un tânăr tată foarte talentat, cu o regie friendly și ușor de înțeles și interpretat.

Cadrul artistic a a avut ca punct de plecare Școala de bloggeri Digital Parents Talks, a 10-a ediție. Mulțumesc și felicitări pentru inspirație, Ana și Lavinia. 

Acum un an am fost la prima ediție și am întâlnit ca și de data asta oameni simpatici, dragi, cu care este o bucurie să te revezi oricând. Prima ediție din acest an a fost sponsorizată de Lidl Romania, și se pare că au prins drag de bloggeri și vor fi alături de noi la fiecare ediție.
Partenrii DPT 10 au fost Pineberry și DGASPC S6 (evenimentul a fost găzduit la Conacul Golescu Grant).

Colegii de breaslă au poveștile lor. Și ca să vă faceți o idee despre ce tot am încercat să spun în reveria mea, Alina(familiahaihui.ro)  a punctat totul foarte frumos, cu tehnicalitățile de rigoare și pe înțelesul oricui. Nu mă deranjează dacă relația noastră va deveni serioasă. Am să fac parte din marea lui familie de bussiness sau de suflet. Sună ciudat, dar nu e. E doar Instagram.

0

Nașterea naturală și alăptarea – eveniment Parenting Academy pentru părinţi, la început de februarie

Nașterea înglobează pe lângă toate emoțiile pozitive și bebelușul așteptat, foarte multă spaimă. Și e normal. Dacă lucrurile păreau simple înainte de momentul nașterii și timpul era parcă cu scurgere lentă, după naștere la început e haos, apoi depresie, apoi din plin iar cele două și, între timp, și după haos și depresie, este fericire. Fricile nu vor dispărea niciodată din momentul în care ai devenit părinte, însă informația corectă, la timp, de la specialiști, ajută mult și reduc stresul legat de lipsa de experiență.

Naștere naturală ca și cea prin cezariana nu ar trebui să împartă lumea mamelor în tabere pline de dispute. Fiecare își gestionează corpul din punct de vedere al nașterii în mod asumat. Ne asumam documentarea, informarea corectă sau lipsa ei.

Când am rămas însărcinată eram bombardată de sfaturi. La început am optat pentru naștere prin cezariană. Fiecare mamă care îmi ieșea în cale îmi împărtășea experiența ei și pe măsură ce citeam despre naștere, și sarcina evolua, m-am răzgândit de n ori.

Finalul a fost cezariană de urgență, cu o lună înainte de termen, deoarece copilul dădea semne de stres din cauza lichidului aflat undeva sub limita inferioară și circulației intermitente la nivelul ombilicului. Am avut noroc, pot spune. În ultimele luni de sarcină mi-aș fi dorit să pot naște natural, numai că ar fi fost o naștere cu final nefericit dacă monitorizarea sarcinii nu s-ar fi făcut riguros.

Mamele noastre au avut experiențe despre care nu povestesc în termeni de blândețe despre momentul întâlnirii bebelușului, despre apropierea skin to skin, despre ore magice, alăptare fără probleme, atașare corectă sau consultanță în alăptare.Toate s-au bucurat de copiii lor, dar nu au avut o naștere despre care să povestească cu drag.

Vremurile s-au schimbat, societatea a evoluat astfel încât lucrurile stau ceva mai bine în sistemul medical și ca posibilități de informare. În prezent trebuie doar să îți dorești să știi, să fii informat și să ai curaj să aplici, să cauți ce ți se potrivește ca plan de naștere, medic, sistem medical de stat sau privat, costuri aferente.

sursă foto: Parenting Academy

Știu că cei de la Parenting Academy au pregătit la început de februarie un eveniment dedicat părinților și viitorilor părinți. În cadrul evenimentului specialiștii vor explica pe îndelete aspecte esențiale pe care părinții trebuie să le știe în legătură cu nașterea naturală și necesitatea alăptării copiilor. Evenimentul va fi moderat de Ioana Chicet-Macoveiciuc, blogger de parenting la Printesa Urbana.

Locație eveniment – Hotel Sheraton

Data – 11 februarie, ora 10.00

Specialiștii invitați sunt:
▫ Dr. Dr. Marius Romila, medic primar obstretică şi ginecologie;
▫ Dr. Ilinca Tranulis, medic specialist pediatru, consultant în lactație certificate internaționat IBCLC,
▫ Irina Popescu, moasă licențiată și consilier pentru alăptare în formare

Participanții vor învăța despre:
1. Nașterea naturală
▫ Cum te pregătești pentru nașterea naturală
▫ Planul de naștere. Ce este și ce trebuie să cuprindă
▫ Avantajele si dezavantajele unei nașteri naturale
▫ Care este diferența dintre nașterea naturală și nașterea natural medicalizată. Anestezia
▫ Când nu este indicată nașterea naturală

2. Despre alăptare
▫ Importanța orei magice pentru alăptare
▫ Tot ce trebuie să știe o mama care dorește să alăpteze
▫ Etapele unei alăptari corecte și nevoile beblușului
▫ Alimentatia mamei în timpul alăptării

Preţul biletului este de 60 lei pentru prezența în sală și 40 de lei dacă doriți să urmăriți evenimentul online.
Rezervarea unui loc în sală se face aici: http://www.parenting-academy.ro/eveniment/3/nasterea-naturala-si-alaptarea

Dacă doriți informații suplimentare puteți apela numărul de telefon 0756. 242.667 sau consulta site-ul Parenting Academy http://www.parenting-academy.ro/eveniment/3/nasterea-naturala-si-alaptarea

0

A cincea poveste #CredeÎnTine – o poveste cu remedii naturale și optimism

A cincea poveste #CredeÎnTine este o poveste despre prietenie și despre un om care și-a creat povestea cu muncă multă și perseverență. Este și despre a învăța că există alternativă care să sprijine, completeze tratamentul medical clasic.

credit photo: unsplash.com

Primul an de facultate a fost greu pentru mine, oameni noi, oraș nou, ieșirea din zona de confort de acasă, toate m-au copleșit în primele luni de studenție. Viața de cămin și tot noul din viața mea, la polul opus cu ceea ce trăisem până atunci, m-au schimbat, am și crescut, am dezvoltat prietenii pe viață. Eu credeam la 18 ani că prietenii cei mai buni sunt cei cu care ai crescut de mic, dar uite că nu a fost adevărat. Prietenii din facultate sunt de cursă lungă, chiar dacă te auzi și vezi cu ei de 2-4 ori pe an.

Ilona este prima de la stânga, cea cu plete negre crețe și încruntată foc …sunt eu 🙂

”Mama” din cămin, în facultate, în primul an, cel mai greu, a fost Ilona. Era un pic mai mare față de noi restul bobocilor, avea un nume neobișnuit pentru mine, dintr-un roman citit în liceu, și când veneam plouată după o zi de cursuri, flămândă și supărată pe viața de student, care nu era așa cum mi-am imaginat-o, ea îmi spunea: Vino la mama, să te alint! Nu amintesc de mâncarea caldă care mă aștepta și emisiunile privite la televizorul alb-negru și toate peripețiile din anii ce au urmat.
Iată, ultima poveste din prima serie de 5 povești/ 5 oameni începe așa:

Povestea mea a început în urma cu 40 de ani, în satul Pogorăști din județul Botoșani. Acolo am copilărit până la vârsta de 6 ani alături de bunicii mei dragi. Tot universul meu era acolo, jucării îmi erau cutiile de chibrituri și tot felul de bețe cu care construiam adevărate ferme împreună cu verișorii mei, aveam și un motan pe care îl înfășam cu hainele mele, confecționam păpuși.

Eram fericită în universul acela minuscul, umblam desculță până toamna târziu și realmente încălțăm pantofi numai în zi de sărbătoare. Nu mi se spunea niciodată “nu”, lucrurile erau atât de simple și frumoase și acum, privind în urmă cred că acolo s-a derulat cea mai frumoasă etapă din viața mea.

Școala am făcut-o în Botoșani și trebuie să recunosc faptul că mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața mea. Părinții mei erau muncitori și mi-au transmis ideea că fără muncă nu poți realiza nimic în viață. Nu m-au obligat să învăț și nici nu mi-au tăiat aripile când am vrut studii superioare, chiar dacă veniturile lor erau pe atunci mai mult decât limitate. Recunosc, nu am fost un copil de nota 10. Am luat pentru prima data premiul I, în anii de studenție, și atunci am înțeles că trebuie doar să vreau.

Încercând să-mi definesc identitatea profesională am făcut Școala Postliceala de Asistent Generalist, apoi conștientă fiind că vreau mai mult m-am înscris și am intrat la Facultatea de Biologie, Secția Ecologie, în cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași. Visul meu era să devin profesor. Simțeam că asta este vocația mea, motiv pentru care am făcut un curs postuniversitar ce-mi permitea acest lucru, însă nu am profesat niciodată.

La Iași l-am cunoscut pe soțul meu, un om deosebit de inteligent, integru și inovator, care a reușit să-mi insufle dorința de a mă autodepăși.

Printr-un concurs de împrejurări mai mult sau mai puțin importante am ajuns la Râmnicu Vâlcea, de unde vă scriu acum și unde ne-am stabilit, în final, pentru că mie în special, mi-a plăcut zona.

Nu a fost ușor să ne adaptăm acestui oraș, și totuși am rămas și mai mult decât atât, am construit aici munca mea.

Maternitatea întotdeauna aduce schimbare. Eu o simt de 3 ani de zile. Ce nu am reușit să fac până la Loli, am reușit după, deși timpul a fost mai puțin, totul s-a derulat mult mai repede decât aș fi crezut. Prinzi curaj parcă mai mult față de înainte și ai o îndârjire de transee când vine vorba de protejarea puiului. Așa cred că a început totul, nu?

În anul 2004 l-am născut pe Stefan, primul meu copil, un băiețel minunat, care a avut serioase probleme de sănătate în primii ani de viață, motiv pentru care aproape epuizasem toate variantele de tratament. Intrasem în acel cerc vicios, în care au căzut de-a lungul anilor mulți părinți ce administrează copiilor tratamente alopate.

Am căutat alternative medicale și așa am descoperit puterea plantelor, cu care l-am și făcut bine.

Maria, fetița mea cea mica, s-a născut aproape doi ani mai târziu. Aveam deja lecția învățată și orice problemă de sănătate apărea o tratam cu remedii naturale.

În 2007 am hotărât că pot să împart și altora din experiența mea, așa că mi-am deschis un magazin mic de produse naturiste, la parterul unui bloc, unde principalii clienți eram eu și doamnele din bloc. Nu aveam experiență în afaceri, în schimb făceam cu pasiune totul. Nu am recomandat niciodată un produs pe care eu nu l-aș consuma și nici de dragul de a vinde, fără să țin cont de nevoile clientului. Probabil aceste principii au fost fundamentale la momentul respectiv.

Afacerile cu remedii naturiste sunt multe. Cum faci să evoluezi și să continui ce ai început în lumea antreprenorilor?

Din acest tip de afacere nu supraviețuiești, dacă nu cauți soluții de dezvoltare. Așa am decis că trebuie să merg la următorul nivel, să deschid mai multe puncte de lucru.

Ajutor financiar am avut din partea soțului meu o foarte mare perioadă de timp. Încet și cu greu am reușit să mă așez pe “picioarele mele”. Acum administrez un număr de patru magazine și sunt în plin proces de reorganizare interna. Având în vedere că sunt 10 ani de activitate, patru magazine, nu e mult. Mi-a trebuit timp să învăț cum să gestionez această activitate la nivel de bussines.

Multă vreme am fost multumită de faptul că fac ce-mi place și pot asigura copiilor mei un trai decent. Satisfacții materiale nu aveam prea multe, în schimb, faptul că se întorceau clienții multumiți de un produs recomandat conta mai mult decât pot descrie în cuvinte.

Să urmezi un tratament naturist și să ai rezultate presupune să fii ordonat, încrezător și să ai o doza potrivită de răbdare. Lucrurile nu se schimbă peste noapte, oamenii trebuie să înțeleagă faptul că natura a lăsat leac pentru fiecare boală.

Important este să consume remediile potrivite și dozate corespunzător, astfel încât să obțină rezultatele așteptate. Vin la magazin clienți cu boli cronice, care au înțeles că tratamentul naturist poate dura toată viața. Fiecare dintre noi știm sau, la un moment dat, aflăm inevitabil, că în hipertensiune arterială, de exemplu, medicul recomandă o schemă de tratament și un regim care trebuie respectate cu strictețe toată viața. Cum ne-am putea imagina că plantele ne pot vindeca bătând din palme? Se recomandă celor cu boli cronice, tratamentul naturist inițial în paralel cu cel alopat iar apoi, în funcție de rezultatul analizelor, se reduce doza produselor de sinteza și se crește doza suplimentelor alimentare.

Și cel mai important este să facem prevenție. Consumatorii de suplimente alimentare știu că anumiți hormoni, acizi grași, anumite enzime se secretă în cantitate insuficientă după o anumită vârsta sau chiar deloc. De exemplu, acizii grași Omega 3 considerați acizi esențiali, au rol important în buna funcționare a organismului dar acesta nu îi produce în mod natural. Aportul preventiv de Omega 3 reduce riscul apariției bolilor cardiovasculare, a depresiei, a afecțiunilor osteoarticulare sau chiar a cancerului. De asemenea, în prevenție un rol important îl au antioxidanții despre care se vorbește atât de mult în ultimul timp având în vedere mediul stresant și poluant în  care trăim.

Există contraindicații și în “lumea” plantelor de aceea cel care vinde aceste produse trebuie să aibă cunoștințe temeinice despre felul în care funcționează organismul uman, boli și simptomatologie.

Contează să găsești oameni cu care să te potrivești, să aducă un plus de valoare muncii tale, să motivezi și să încurajezi fie că este la început în echipa ta sau este deja membru cu vechime. Timpul și umanitatea fac casă bună.

Da, în timp am reușit să-mi construiesc o echipă de oameni valoroși care știu foarte bine cu ce să vină în întâmpinarea nevoilor clientului. Fără echipa mea nu aș putea merge mai departe și de câte ori am ocazia spun “mulțumesc!”

Medicina naturistă a evoluat foarte mult. De multe ori am fost nevoită să explic acest lucru. Chiar oameni instruiți asociază un magazin de profil cu “ceaiul”. Fetița mea când era întrebată ce profesie are mama spunea că “vinde ceaiuri”.

Acum medicina naturistă înseamnă mai mult decât un ceai. Înseamnă produse complexe de origine vegetală sau animală, înseamnă studii clinice efectuate în centre specializate, înseamnă oameni valoroși implicați în cercetare, înseamnă o noua viziune.

Dacă ar fi să mă întorc în trecut pot spune că DA, aș face același lucru însă NU în același fel.

Cred că toți vrem la un moment dat să ne reîntoarecem în trecut, să nu schimbăm fundamentul a ceea ce facem în prezent, dar totuși să îmbunătățim ceva. Cum se poate descrie asta în cazul tău?

Aș păstra pasiunea, încrederea și plăcerea de a munci și aș mai adăuga disciplina, instruire în management, marketing și dezvoltare personală, încă din prima zi de activitate. Mi-aș construi un bussines planificat și nu “după ureche” așa cum spune soțul meu adesea (râde!) și aș forma oameni care să-mi preia din sarcini în așa fel încât să pot vedea “pădurea de copaci”.

Dar cred că niciodată nu e târziu, deja am apucat pe drumul acesta și la cât de motivată mă știu când vreau să duc ceva la bun sfârșit, voi reuși.

Ilona Tudor – mamă, antreprenor, manager Gammastil Remedii Naturale: Povestea mea este despre o femeie obișnuită, mamă, soție, prietenă, căreia îi place să muncească, să iubească și să trăiască frumos. Poate fi povestea oricui.

0

„Cum dăm libertate și siguranţă copiilor pentru a deveni autonomi?” Autonomia începe cu un DA!

Autonomia începe cu un DA! 

Conferința „Cum dăm libertate și siguranță copiilor pentru a deveni autonomi?” din 21 noiembrie a fost despre părinți, copii, conexiune și AUTONOMIE și a venit în completarea campaniei  “Spune Da”, susținută de Danonino anul acesta.

Campania „Spune DA” a debutat în 2015, având că obiectiv încurajarea părinților de a fi deschiși la dorința naturală a copiilor de a explora, de a încerca lucruri noi, de a socializa, într-un cuvânt, de a deveni autonomi. De-a lungul celor 3 ani, s-au alăturat campaniei numeroși bloggeri de parenting și specialiști în psihologie, în parenting și în nutriție, ceea ce a rezultat în transmiterea mesajului AUTONOMIEI către zeci de mii de părinți.

La conferința  „Cum dăm libertate și siguranță copiilor pentru a deveni autonomi” au fost prezenți  120 părinți  în sală și mai mult de 15.000 au urmărit transmisia LIVE.

Otilia Mantelers, Expert în parenting, a vorbit părinților despre echilibrul dintre autonomie și atașament și a apelat la două simboluri pentru a explica rolul fiecărui aspect: aripile sunt simbolul libertății, al autonomiei, iar rădăcinile sunt simbolul atașamentului. Autonomia autentică nu poate exista fără atașament.

Nevoia de conectare, pe lângă cea de hrană a corpului, stă la baza piramidei nevoilor ființei umane. Dacă ea nu este satisfăcută, copilul nu se dezvoltă la potențialul său cu care a venit pe lume. O parte importantă a conectării o reprezintă susținerea copilului în autonomia să. Autonomia presupune a dobândi încredere în propriile percepții și sentimente, responsabilitate, încredere în propria putere de auto-control. Însă, așa cum poate cu toții am observat, copiii își dezvoltă autonomia atunci când părintele este lângă el”, spune Otilia Mantelers.

Mai există și o altfel de autonomie, în care copii fac totul singuri, însă trebuie să știm ce ne dorim. Vrem să facă totul singuri, fără atașamentul de noi? Copiii au nevoie de un radar care să le spună că totul va fi bine, indiferent de ce vor face sau vor spune, iar acesta radar sunt părinții. “Dacă mama și tată nu ne oferă acest lucru, vom căuta acea persoană care să ne facă să ne simțim în siguranță și să ne putem dezvoltă autonomia”, adaugă Otilia. Autonomia înseamnă la bază, în limba greacă,  „a-ți face propriile legi”. Provocarea stă în găsirea echilibrului între autonomie și atașament.

Otilia Mantelers a răspuns la întrebări pe care toți părinții și le pun:

Cum se traduce nevoia de autonomie? Să poți face ceva cu ajutorul propiului corp, să îți alegi singur prietenii, să ai propriile gânduri și sentimente, să poți spune NU, să fii responsabil.

De ce le îngrădim autonomia copiilor? Din cauza fricilor părinților că nu o să le fie bine copiilor, frici care își au rădăcinile în fricile noastre când eram mici, frica că nu ne va fi bine.

Cand îi facem să se simtă neputincioși? Când le spunem „ai noroc cu mine”, „de ce nu ești în stare să”, „tu ești mic și nu poți”, le transmitem că ei nu se descurcă prea bine singuri.

Mai multe informații puteți găsi în înregistrarea discursului Otiliei, aici.

Dr.Simona Carniciu, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, a vorbit despre autonomia copiilor în alegerile pe care le fac la masă și în alegerea gustărilor potrivite.

Alimentația copiilor este la bază aceeași ca și la adulți, bazată pe nutrienți ca proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale. Diferența este că în funcție de vârstă, copiii au nevoi diferite în ceea ce privește dozele”, spune Dr. Simona Carnciu.

Un pas important în autonomiei copilului este alegerea propriei hrane, a gustărilor. Copiii au nevoie de diversitate, fără să ne focusam pe anumite produse, de diferite texturi, pentru a-și dezvolta propriile preferințe și alegeri alimentare.

Părinții și familia sunt modelul cel mai puternic pentru copii. De aceea, vor cere ceea ce văd că familia lor alege la masă.

O altă cale prin care copii vor face alegerile sănătoase este aceea de a nu restricţiona alimente şi de a explica de ce unele nu sunt potrivite pentru ei. Prezenţa la îndemână a gustărilor sănătoase este felul în care îi încurajăm să aleagă ceea ce le place, ţinându-i în acelaşi timp în zona sigură. Şi, foarte important, mâncarea nu este niciodată recompensă!

Gustările sunt un moment important în dieta zilnică a copilului, pot fi 10-15% din totalul caloric zilnic, oferă nutrienții necesari creșterii și dezvoltării, menține digestie optimă, normalizează metabolismul și au rol în dezvoltarea obiceiurilor alimentare.

Dr. Simona Carniciu subliniază importanța consumulului de iaurt și brânzică, ca gustare, “ele fiind o sursă importantă de calciu (contribuie la structura oaselor şi a dinţilor) şi vitamina D (menţine nivelul calciului şi fosforului din organism”.

Mai multe informații puteți găsi în înregistrarea discursului Dr. Carniciu, aici.

Distracția copiilor a fost asigurată de atelierele organizate de Trupa Pam Pam.

Evenimentul a fost moderat de Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro.

Conferința s-a transmis LIVE pe socialmoms.ro și  în pagina de Facebook Social Moms.

 

 

4

A patra poveste #CredeÎnTine – O poveste cu patru ingrediente: pasiune, dorinţă, emoţie, raţiune

A patra poveste #CredeÎnTine mixează artă, creație, comunicare și industrie de publicitate printre rânduri și va fi un fel de scrisoare către mine și tine de la un om visătoar, însă extrem de hotărât, plus mici note pe lângă rânduri.

Dragă povestitorule, dragă prietene,

Mă bucur să te cunosc. Sunt Cristina, mama lui Vlad și antreprenor în comunicare. Viața (inclusiv cea profesionala) este work in progress. Cred că nu e nimic mai dezarmant decât un “Ah, ești neschimbată!” (Pfuu, doar când vine vorba de ten e ok, nu-i așa?).

credit photo: unsplash.com

În pacursul profesional al fiecăruia cred că există niște puncte de cotitură, sau niște perioade senzitive, sau niște ferestre de oportunitate (ca să folosesc o terminologie vehiculată intens în parentalitate). În ceea ce mă priveste, deciziile fundamentale pe care le-am luat de-a lungul carierei au fost câteva: momentul în care am dat viața de artist pe cea de publicitar (am terminat Pictura la Universitatea Națională de Arte, acum 17 ani), momentul în care am dat viața de angajat pe cea de antreprenor (am co-fondat Hello Communication acum 7 ani) și momentul în care am creat Foodwise, primul hub românesc de comunicare în industria food&beverages (acum 2 ani).

Cred că pentru cei care încă ne ”zbatem” pe proiecte care să ne aducă mai aproape de un vis realizat, niște idei de ingrediente de succes ne-ar fi prinde bine. Prin urmare, eu m-am gândit să îmi povestești în scrisoarea ta și despre cât la 100% ai nevoie de pasiune, dorință, disperare și emoție ca să pui în practică o idee?

Sunt o persoană care își asumă riscuri moderate. Paradoxal, dacă mă gândesc am pornit pe cont propriu în plină și prima recesiune românească postdecembristă. Acel sentiment că „va fi bine” se pune? Pentru că asta am simțit eu atunci, când fosta mea colegă de agenție mi-a propus să ne facem propriul business și să navigam cu agilitate în economia încremenită a acelor ani.

Doar 28 dintre cele mai mari 50 de companii antreprenoriale din 2009, anul în care criza a lovit economia locală, au reuşit să supravieţuiască, iar celelalte 22 de firme sunt fie în insolvenţă, fie în faliment sau sunt radiate.” Cam așa arată o statistică recentă (sursa: www.gandul.info, 2017).

Nu doar că am supravietuit, dar suntem în top 10 agenții de publicitate independente, întocmit în 2016 de revista Forbes, luând ca reper cifra de afaceri.

Din ingredientele listate de tine, aș păstra pasiunea, dorința și emoția, și aș da niste credit rațiunii.

Povești funny legate de muncă (am întrebat eu) sunt muuulte. Unele încă de nespus. Mai întreabă-mă peste vreo 30 de ani, le voi desecretiza. Cele mai simpatice sunt bineînțeles legate de începuturi, de cum ești dat afara pe ușă și intri pe fereastră, deși la vremea aceea nu părea așa.

Eu sunt din generația cu cheia de gât și anunțul de angajare decupat din “Romania Libera”. X-erii aceia care plecau la 5 dimineața din agenție și la 8 reveneau parfumați și gata să prezinte clientului campania. Ceva de neconceput astăzi pentru milennials, și pe bună dreptate!

Partea proasta este că era cumplit de greu să vină taxi-ul la 5 dimineata pe Mătăsari, unde în mod nefericit era amplasată superba vila în care se afla sediul agenției la care lucram. Între timp a fost redată demnitatea femeilor pe Mătăsari, cred ca lucrurile s-au mai schimbat. Și la o adică s-a extins piața pentru servicii de transport de calitate.

Am avut și am pe roll multe proiecte de suflet (nu neapărat emoțional, profesional vorbind). Cel mai intens este un proiect în desfasurare – platforma Foodcare. Pe scurt, este un demers al agenției noastre, de promovare a comportamentelor etice vizavi de hrană, de resusele implicate în producerea lor. Ne adresăm organizațiilor, companiilor, formatorilor de opinie, consumatorilor finali.

Prima campanie derulata în această platforma este #itsoktotakeaway, prin care îndemnăm consumatorii să ceară la pachet mâncarea pe care nu au reușit să o consume la restaurant. Restaurantele care ni s-au alăturat în proiect au fost  La Cantine de Nicolai, Beraria H, Hard Rock Cafe și lanțul City Grill. Prilej cu care îți multumesc și ție pentru promovarea acestui îndemn în comunitatea ta.

Primăvara anului viitor vom pune la dispoziție publicului un studiu din care vor reieși comportamentele de consum ale românilor, prilej cu care vom lansa a doua campanie, în care vom consolida îndemnul de a nu risipi alimentele. Desigur, m-aș bucura dacă din nou te-aș avea ca susținător.(Yeyyy, sigur!)

Întrebarea pe care o pun sub diverse forme omenilor care mă inspiră este despre timpul din urmă și momentul de acum, dacă a existat undeva într-un colț al minții un preview al momentului de acum, dacă exista instinctual sau era bine definit gândul momentului de acum. Ai avut feelingul asta, acolo undeva (deep down) că vei ajunge unde ești acum?

Sunt suma reușitelor și eșecurilor de până acum,în momentul în care mă adresez ție și cititorilor tăi. Suma informațiilor și emoțiilor de până acum.

Nu am avut sentimentul că voi ajunge să fac comunicare pentru mâncare și băutură. Credeam despre mine că voi fi bucătăreasă, apoi am crezut că mă fac arhitectă, apoi creatoare de modă, apoi pictoriță. Am fost câte un pic din toate acestea. În funcție de fiecare etapă în care mă aflam în viață. Acum sunt aici. Peste 5 ani nu știu ce voi fi, ce descopăr în legătura cu mine.

Cristina Diaconescu Pîrlitu – mamă, antreprenor, Creative Partner FoodWise Content&Creativity Hub: Singura certitudine pe care o am este că voi face tot posibilul să fiu autentică, motivată din interior.