1

Poftă de mișcare și joc pe plaiuri prahovene – Dinamic Kids Ploiești

După ziua Lolitei, mai bine de o lună în urmă, ne-am făcut bagajele și am luat drumul Ploieștiului. Nu ne-am îndepărtat prea tare de casă, ca să zicem, dar la fel de greu a fost dacă am fi plecat peste mări și țări. Fata mea a luat vacanță mai devreme de la grădiniță, din aprilie, dar programul ei a rămas tot cu joc și joacă la Emilia și Cristina, și Medeea.

În Ploiești nu cunoșteam astfel de parteneri de joacă pentru Loli, și cu toate astea am găsit ceva foarte frumos și cu toate nazurile/tantrumurile Lolitei, chiar abia așteaptă să se facă ora de distracție.

De o lună de când suntem în deplasare, am urmat cursurile Dinamic Kids, concepute și susținute de Ile. Când spun am urmat, mă includ și pe mine, tare bine prinde un pic de mișcare pe lângă săritul dintr-un autobuz în altul, metrou și alergat după Loli la locul de joacă.

Ile, așa cum îi spun copiii, este Ilenuța Tudor, de profesie psiholog, manager și îndrumător cursuri Centrul Educațiomal Dinamic Kids.

Am ținut neapărat să prezint partea activă a noastră cât am stat la Ploiești și pe omul care a conceput un program dinamic și perfect orientat pe dezvoltarea și exersarea unor abilități necesare copiilor de la 4-12 ani. De ce? Pentru că îmi place și mă inspiră mult oamenii dedicați și determinați să facă ceva pentru copii și părinți.

Am purtat mai mult o discuție ca-ntre prieteni decât un interviu. Iată ce a ieșit:

Ideea Centrului Dinamic Kids a pornit de la un fel de discuție în familie, pe tema sportului, pasiunea pentru un sport, dorința de a face ceva pentru școlari, nevoia de a antrena și de a găsi motivația de a urma un sport la copii, performanța pe termen lung de plăcere și nu din constrângeri sociale sau familiale. Ilenuța și-a propus să găsească o modalitate de a dezvolta pasiunea pentru mișcare și sport la vârstele mici, cu mult joc, combinând experiențele și cunoștințele ei și ale partenerului de viață.

Am pornit clubul de la o contrazicere de-a mea și a soțului, antrenor de profesie, despre faptul că nu există bază de selecție în oraș, adică voință de a face sport de plăcere. Mi-am propus să descopăr voința în copii și să îi determin să iubească sportul și să fac educație prin mișcare.

Copiii sunt diferiți, au nevoi de învățare diferite și mulți dintre ei ajung în situații de impas educațional, din motive de neadaptare la sistemul de educație din care fac parte, din cauza educatorilor, profesorilor care nu își pot adapta și plia procesul de predare – învățarea pe nevoile copilului.

Sunt copii care învață prin/în mișcare, iar sistemul de învățământ clasic nu face posibil acest lucru. Pentru acești copii nu există acest mod de educație, școala îi vrea în bancă, să ridice mâna, să răspundă când sunt numiți. Iar ei se pierd pentru că au alt mod de învățare, poate nu sunt auditivi, vizuali, au nevoie de aplicație, nevoie de mișcare, au nevoie să demonstreze, să experimenteze un anume lucru.Un joc pe care îl fac pentru copiii care se pregătesc pentru școală, grupa 0 (și care i-a plăcut și Lolitei) implică foarte multă mișcare, vocale și consoane. Copilul primește informația de care are nevoie pentru școală, capătă încredere că o știe și din alt mod decât cel pe care îl descoperă stând în bancă. Are cu ce lega modul abstract în care îi sunt prezentate anumite noțiuni și se va descurca mai ușor în a le memora și aprecia din punct de vedere gramatical, să spunem.

Pentru copii și părinți începutul școlii este o etapă importantă care vine la pachet și cu multe temeri. Părinții uneori au nevoie de ajutor pentru a înțelege că există alternativă, se poate învăța și fără stat la birou, că poți să înveți și la sala de sport.

ștafeta …la consoane

În ziua de azi se face sport de performanță de la vârste mici, însă copiii care vin la ateliere nu știu să alerge, să respire, nu cunosc elementele clare din sportul respectiv.
Acesta este una din concluziile Ilenuței după multe serii de copii care vin la clubul ei.
 Am lucrat cu copii care fac baschet de mult timp și dau bine cu mingea la coș dar nu știu să colaboreze cu echipa, nu au atenție distributivă (dacă îl strigă colegul nu-l văd, nu-l aud), sau dacă i se atrage atenția nu poate să facă două lucruri deodată – să paseze mingea, să ia decizia corectă. Copiii nu știu să lucreze sub presiune.
Ideea este că antrenamentul într-un sport se bazează pe antrenamentul fizic și pe antrenamentul mental. Antrenamentul mental nu se lucrează în multe sporturi, de aici lipsa de performanță la copiii care urmează un sport și care ajung să renunțe dezamăgiți de rezultatele medii, în mod constant.
În cadrul atelierelor Dinamic Kids eu lucrez mult pe partea de vizualizare a mișcării, a traseului mingii, cum să se calmeze înainte de joc. Un joc se explică verbal, se arată și apoi se lucrează. În momentul în care prezint un nou joc, primul exercițiu este de vizualizare a mișcării, apoi urmează partea practică a instructorului (a mea), după care urmează partea de execuție a copiilor. Mereu punctez- dacă se execută greșit de la început, cu greu revin și obțin rezultate pe plus. Modul de abordare al unui joc vreau să și-l însușească și să îi folosească atunci când decide să urmeze ceva anume din domeniul sportiv.
Ilenuța încurajează sportul și încurajează orientarea către sportul care îl pasionează pe copil.
Scopul atelierelor este de a învăța pașii unui joc și de a-i folosi mai departe, de a dezvolta încrederea în capacitatea lor de a performa pe un anume sport sau joc indiferent că vor frecventa cursurile Dinamic Kids în continuare sau nu.
Nu fac un sport anume în cadrul atelierelor, pentru că nu sunt antrenor, sunt instructor sportiv, dezvolt încrederea, spiritul de echipă, capacitatea de a lua decizii rapid. Determin copiii să iubească sportul și îi educ în ideea că sportul nu se oprește la handbal, fotbal, volei, așa numitele sporturi populare. Sportul este mai mult decât titlul și ce se urmărește – gol, victorie.
De o lună și un pic de când merg cu Loli la Dinamic Kids, jocurile au fost variate și foarte fain construite și de fiecare dată am lucrat pe aceleași nevoi, abilități, însă abordarea a fost diferită la fiecare atelier.
Când construiesc un atelier pornesc de la temă. Îmi dau tema și lucrez pe ea, în funcție de copiii pe care îi am în sală. Uneori pregătesc materiale multe de care nu ajung să mă folosesc. S-a întâmplat să pregătesc atelierul cap coadă într-un fel și să nu reușesc să realizez ce mi-am propus. De aceea îi iau pe copii drept pioni principali, mă raportez la nevoile lor și mențin tema, lucrez jocurile care servesc tema, dar mă las ghidată de copii.
Fiecare atelier are o altă temă, structură. Sportul nu se face, oprește doar în sala de sport, sau pe teren. Sport fac și la birou, în bancă, acasă, sportul înseamnă în primul rând antrenarea creierului. Prin sport se antrenează creierul, psihicul, emoționalul, apoi fizicul.
Eu îi învăț să gândească jocul. Dacă la școală își antrenează memoria, eu le antrenez gândirea. Structurând etapele unui joc, îmi formez reflexul de gândire structurată necesar pentru a lua o decizie, pentru a îmi stabili limite etc.
Lucrul cu jocuri de gândire, lucrul sub presiune folosește mult școlarilor. Îi ajută să își poată gestiona emoțiile, să lucreze eficient când sunt presați de timp, să se focuseze pe sarcină și să se încadreze în timpul dat.
Când vin părinții și îmi spun că înainte de un concurs copilul a făcut exerciții de respirație și s-a descurcat bine, deși a fost extrem de emoționat, simt mulțumire. Copiii de la club știu să se concentreze pe respirație, fac exerciții de liniștire, calmare înaintea unui concurs și de cele mai multe ori rezultatele sunt pe măsura efortului lor.
Copilul își crează un ritual, părintele învață ce îl calmează pe copil și, astfel, pot gestiona mult mai bine stresul sau neliniștea dinaintea unui examen, concurs, test.

Sărituri și numere

De cele mai multe ori la atelierele pentru copii nu se încurajează prezența părinților, cei care fac ateliere pot face o listă lungă cu astfel de motive, părinții au tendința de a interveni și transforma un atelier într-o oră de parenting personalizat. În cazul atelierelor de la Dinamic lucrurile stau diferit.
Colaborez cu părinții, chiar încurajez prezența părintelui în sală, fără să intervină în atelier. Mulți rămân pentru ei, nu pentru copil, să învețe jocuri, să cunoască o altfel de abordare, să observe comportamente, să își descopere copilul în afara nucleului familiei, în raport cu alții, în cadrul unui grup, al unei echipe.
Părinții sunt uimiți de faptul că al lor copil trișează, nu își asumă comportamente, nu riscă în joc. Părintelui i se explică că jocul nu este greu, scopul era să descopere aceste lucruri, să le lucreze și acasă.
Exemplu de sarcină – Formarea unei echipe, cu număr egal de membri – poate da de furcă copiilor, dacă totul se face pe timpi stricți. Cât timp antrenorul numără secundele până când sarcina trebuie finalizată, copiii se precipită, își amintesc că nu se plac, vor un anume căpitan, minutele trec și când secundarul, numărătoarea este gata, echipele nu sunt formate. Prin urmare este vorba de decizii rapide, capacitatea de organizare, cine se impune ca lider – lucrez cu el, cine nu dorește nici în echipă, nici lider – lucrez pe încredere, trag semnalul de alarmă și acasă.
Mulți părinți nu fac diferența dintre laudă și apreciere și este nevoie de lucru atunci când copilul nu reușește să depășească anumite limite.
Jocurile Dinamic kids sunt structurate de la simplu la complex pentru a da posibilitatea fiecărui copil să se îmbunătățească în joc, nu organizez competiție și nu încurajez competiția între ei ci doar cu ei înșiși – Acum ți-a ieșit mai bine. Ce ai făcut diferit? Provocând copilul să găsească/ recunoască soluția, îl ajuți să lucreze mai concentrat și să își îmbunătățească jocul.
Învăț copilul că resursele sunt la el, doar el poate căuta soluția să fie mai bun decât a fost acum 5 minute și, totodată, să fie mulțumit de efortul și progresele lui.
Atelierele nu se repetă în cadrul aceluiași modul, dar nevoile copiilor se lucrează repetat folosind elementele de bază în jocuri diferite. De exemplu – săriturile (implică coordonare, atenție) pot fi lucrate în multe feluri, schimbând abordarea.
Nu inventăm sportul, îl abordăm diferit.
Ceea ce nu este clar multora dintre noi – educația pe care o primește copilul la școală este o bucățică din inteligență. Sportul a fost perceput la noi ca fiind doar pentru cei slabi la învățătură. O percepție moștenită și de care ar trebui să ne eliberăm, deoarece sportul implică gândirea și ajută pe termen lung în completarea educației școlare.
Copiii vin la ateliere cu idei preconcepute – nu pot, sunt prea mic, nu am forță și sunt sensibil la lovituri. Construirea încrederii și dezvoltarea capacității de joc, nu neapărat din punct de vedere fizic, este obiectiv principal pentru atelierele Dinamic kids.
Momentele funny sunt cele de rememorarea a modului cum unii dintre copii au început jocul la Dinamic Kids – Ilenuta, eu sunt doar un copil, nu pot face jocul ăsta și cum sunt în prezent după câteva ateliere –  încrezători, dornici să fie provocați la joc și să își depășească temeri, nesiguranțe.
Părinții primesc informații despre jocuri, ajung să le facă acasă cu copiii, la sugestia copiilor chiar, se oferă feedback copilului și părintelui separat pe ce au reușit să facă și ce ar fi nevoie de îmbunătățit (joc de rol – i-a plăcut, s-a temut de ridicol, nu a înțeles scopul jocului etc)

Atenția și concentrarea sunt importante nu doar în sport, sunt concepte diferite, pe care copilul le învață. Refuzul multora de a juca un joc distractiv este pentru că nu au înțeles regulile, pentru că noțiunile sunt percepute diferit, înțelese diferit.

Dacă ceri atenția unui copil, ea va dura până la finalul cuvântului atenție. Prin joc, prin îndeplinirea cap coadă a sarcinii de joc, copilul descoperă atenția și concentrarea.

Un copil înțelege prin a fi atent să se uite la tine, altul să asculte. Pentru a nu exista probleme de comunicare a mesajului, regulilor jocului, are nevoie să înțelegă importanța jocului. După terminarea jocului, va realiza singur din ce motiv a aplicat greșit regula și cum ar putea îmbunătăți următoarea execuție. Ce ai putea face să fie mai bine la următorul joc? Răspunsul îl are cu siguranță….

Tare mi-ar fi prins bine astfel de ateliere când eram de vârsta Lolitei. Am plecat din București cu gândul că ne vom plictisi și Loli va rezista puțin lecțiilor de acasă și nu vom găsi parteneri de joacă potriviți pentru ea. Surpriză! Mi-a făcut plăcere să descopăr omul din spatele atelierelor de Dinamic Kids și pasiunea cu care reușeste să facă fiecare joc inedit. Mulți dintre noi avem impresia greșită că joaca obosește. Ei bine, aici e doar voie bună și înviorare, nicidecum oboseală. Nu mai spun de mișcare, aveam nevoie ca de aer.

coordonare, atenție și craci în aer!

Și pentru că vara este vremea taberelor, atelierele Dinamic Kids merg și în tabără. Din ce mi-a povestit Ilenuța prima perioadă este ocupată total, abia la a doua se mai găsesc câteva locuri libere și nici alea nu vor rezista mult. Detalii găsiți pe pagina de Facebook a clubului. Eu recunosc că aș merge, dar nu mă pot preface de 10 ani, deși aș vrea. Sincer!

Hai, spor la mișcare și joc!

0

Baby Loves Gym – un proiect frumos și necesar părinţilor

Sunt sigură că am pomenit pe aici că Loli este mare cățărătoare și escaladează orice găsește mai sus de nivelul ei. A fost curajoasă de mică, curioasă, numai că nu avea antrenament la mușchi și toată forța și încrederea că poate să sară, urce, prindă au venit ca urmare a orelor de muncă de acasă și kinetoterapie de la 1 an si o lună. Până în toamna anului trecut ea a făcut parte din familia KinetoBebe, a crescut (s-a jucat, i-a plâns, urlat, s-a împotrivit, a lucrat și frumos fără nazuri :)) 2 ani cu Sabin, Dona, Adelina, Georgiana – câțiva dintre kinetoterapeuții minunați din echipa celor de la KinetoBebe. Acolo a făcut primii pași și a spus și cuvinte mai complicate cu Adina.

Săptămâna trecută cei de la Asociația Kineto Bebe au lansat campania de conștientizare Baby Loves Gym, pentru a trage un semnal de alarmă asupra nevoii reale de mișcare pe care o au copiii cu vârste cuprinse între 3 luni – 3 ani, pentru o dezvoltare sănătoasă. Într-o țară în care incidența obezității, afecțiunilor datorate sedentarismului și alimentației nesănătoase este o realitate, specialiștii susțin că este nevoie de o schimbare de atitudine a părinților, care încurajând mișcarea sănătoasă a bebelușilor, dau șansa unui start corect în dezvoltarea neuropsihomotorie a copiilor.

Baby Loves Gym este un concept care propune programe de exerciții adecvate vârstei copilului, cu scopul de a-l ajută să atingă mai devreme etapele de dezvoltare neuromotorie, cultivând în același timp dragostea acestuia pentru mișcare și îmbunătățindu-i abilitățile psihomotorii.

Beneficiile programelor Baby Loves Gym sunt multiple, vizând atât copiii, cât și părinții:

  • atingerea mai rapidă a etapelor de dezvoltare neuromotorie;
  • adaptarea mai ușoară la schimbările de mediu familial și la prezenta persoanelor noi, îmbunătățindu-le posibilitățile de relaționare;
  • stimularea abilităților psihomotorii ale copilului;
  • satisfacerea nevoilor sale de mișcare, indiferent de vârstă;
  • posibilitatea depistării eventualelor deviații și deficiente ce pot să apară de-a lungul perioadelor de creștere;
  • furnizează părintelui oportunități de relaționare cu alți părinți cu copii de vârste apropiate, cu care pot schimba impresii, sfaturi, eliminând rutina zilnică etc și mai important este faptul că oferă informații referitoare la modalități de mobilizare și poziționare a copilului, pe care mulți nu le cunosc.

Cum funcționează programul. Iată pașii:

  1. Sedința individuală de evaluare

Aceasta sedinta are menirea de a explica părintelui care este stadiul de dezvoltare motorie a copilului sau dacă există anumite probleme în dezvoltare.

În funcție de rezultatele acestei sedințe de evaluare, sedință care se face în prezența mamei sau a ambilor părinți, se va decide dacă cel mic poate să înceapă un program de dezvoltare motorie în grup (programele Baby Loves Gym) sau program individual de kinetoterapie.

Atunci când cel mic intră în programul Baby Loves Gym:

  • Nivel UNU – Gimnastica pentru primul nivel de dezvoltare motorie

Este conceput pentru bebelușii care încă nu merg în patru labe. Programul conține exerciții unice de gimnastică special concepute pentru bebeluși, gimnastică combinată cu kinetoterapie pentru copii, masaj și yoga pentru relaxare și liniștire, programul dorind să ajute la dezvoltarea armoniasă a bebelușului. La fiecare sedință de Baby Loves Gym se abordează moduri diferite și variate pentru liniștirea și relaxarea bebelușilor, pentru calmarea colicilor, dar și combaterea stării de spasticitate tipică bebelușilor, precum și tonifierea musculară.

În timpul sedințelor de gimnastică bebelușii se simt minunat, lucrând împreună cu mamele/părinții lor pentru tonifierea mușchilor gâtului, abdomenului, mâinilor si picioarelor.

Clasele de Baby Loves Gym au ca obiect dezvoltarea neuro-motorie a copiilor prin învățarea părinților diverse tehnici de relaxare pentru copii.

  • Nivelul DOI – Adresate bebelusilor care merg în patru labe, până la 24 de luni.

Clasele de gimnastică pentru această vârstă sunt originale, distractive, încurajatoare și pline de energie. Prin aceste clase se dorește creșterea mobilității bebelușului, prin practicarea de exerciții care încurajează și ajută la explorarea fizică a copilului. Astfel bebelușii devin mult mai încrezători în forțele proprii, în mișcările pe care le pot face, învață să își coordoneze membrele și să se miște independent.

În timpul orelor de gimanstica, copiii se joacă, practicând gimnastică și poziții de yoga, în poziție șezută sau în picioare, mergând sau sărind.

În cadrul acestor clase de gimnastică, se pot depista și anumite probleme pe care bebelușul le poate avea la mers (platfus, mers cu vârfurile în interior sau exterior) iar mama sau însoțitorul vor fi învățați diferite exerciții pentru corectarea acestora.

  •  Nivelul TREI – Gimnastica pentru copii, care combină exercițiile unice de gimnastică și kinetoterapie cu exercițiile de relaxare și concentrare, cântece, jocuri și activități educative, îmbunătățind astfel relația dintre părinte și copil.

Fiecare sedință este concepută pentru a anima curiozitatea copiilor în timp ce învață exerciții de gimnastică prin interacțiune socială, repetiție, joacă și multe cântece. De asemenea, copiii sunt învățați cum să se elibereze de frustrări, inventând mișcări și calități motrice, crescându-și atenția și devenind ascultători, urmând comenzile care li se dau.

În cadrul sedintelor de Baby Loves Gym se pune accent pe:

  • Creșterea puterii fizice, a flexibilității și coordonării prin intermediul gimnasticii
  • Conștientizarea spațiului și a conceptelor perceptuale
  • Auto-exprimare
  • Socializare timpurie
  • Cooperare și ascultarea diferitelor comenzi
  • Ideea de a împărți și a-și astepta rândul
  • Acceptarea unor noi provocări și a unor lucruri noi precum și colaborarea cu personae străine (kinetoterapeut sau alți copii)
  • Ajutarea și incurajarea copilului să devină independent
  • Separarea confortabilă de părinți
  • Sentimentul de mândrie la realizarea obiectivelor
  • Cunoașterea culorilor, numerelor și literelor
  • Pregătirea pentru cresă și grădiniță etc.

Echipa de specialiști a Asociației Kineto Bebe, kinetoterapeuți, psihologi oferă în campania Baby Loves Gym informațiile de care are nevoie un părinte pentru a alege mișcarea corectă și benefică pentru copilul său, invită părinții și copiii la acțiuni diverse unde pot experimenta programele de mișcare, răspunde întrebărilor părinților pe site-ul www.kinetobebe.ro și promovează pe orice cale beneficiile unei vieți active, atât pentru bebeluși, cât și pentru părinți.

Pentru informații despre dezvoltarea sănatoasă a copiilor și programul Baby Loves Gym se poate accesa www.kinetobebe.ro

În contextul actual, când societatea este din ce în ce mai sedentară, dragostea de mișcare trebuie cultivată de la vârste foarte mici. Dacă în alte țări bebelușii sănătoși împreună cu mamele lor sunt integrați foarte rapid în programe de dezvoltare neuropsihomotrie și socializare, la noi nu există multe astfel de oportunități. De aceea am decis să oferim publicului mai multă informație științifică, evenimente și acțiuni unde părinții să aibă șansa de a învăța, alături de cei mici, ce înseamnă mișcare sănătoasă pentru bebeluși și cum poți să faci din sport un mod de viață până la adânci bătrâneți” declară Raluca Chișu, fondatoarea Asociației Kineto Bebe.

 Campania este susținută de SNUFFLE BABE Româniawww.snufflebabe.ro, produse pentru copiii care respiră  ușor, indiferent de sezon.

Partener media principal este Itsy Bitsy FM.

Program este susținut de Asociația EMOVERE, prin personajul ei simbol Irinuca, pomotoare a vieții sănătoase în familie, încă din anul 2011.

0

Copilul meu e talentat? Sigur, e pe loading mode…

Greu de spus de pe acum care este talentul copilului meu. Îi plac multe lucruri, are preferințe muzicale, se descurcă bine cu anumite ustensile fără să fi exersat cu ea dinainte. Multe acțiuni le face din curiozitate, imitându-ne pe noi, le exersează dacă îi fac plăcere, o stimulează pe moment.

Fiecare copil vine cu un bagaj genetic diferit, crește într-un anume mediu familial și toate acestea influențează abilitățile naturale și asigură baza pentru diverse deprinderi și înclinații artistice, pentru activități fizice și tehnice.

Copiii se modelează și prin noi. Rolul nostru este să-i observăm și să oferim cadrul necesar, jucăuș, cu o rutină de joc poate, să spunem, pentru dezvoltarea pasiunilor lor de moment. O abordare lipsită de constrângere pentru a potența abilități naturale asigură performanța atât timp cât copilul este dispus și simte plăcere.

În marea competiție a părinților legată de copilul meu știe și are talent, eu rămân netulburată. Dau un exemplu – Fiecare dintre noi ar trebui să realizeze că nu e o tragedie dacă nu va cânta la pian în orchestra x. Ca părinte este posibil să simți frustrare, deoarece renunțarea la un instrument pentru care ați lipsit weekend-uri din parc, de la diverse distracții, nerespectarea tradiției când familia este de muzicieni, nu e ușor de acceptat. Însă copilul are drumul lui, chiar dacă a fost joc și plăcere. De atât a avut nevoie, iar tu ca părinte în loc să te stresezi pentru timpul pierdut, poți fi bucuros că din punct de vedere cognitiv, al dezvoltării lui per total, perioada cât a ales să învețe pianul a fost extraordinară. Controlul clapelor, exersarea sunetelor, menținerea ritmului sunt exerciții mentale și fizice care pe termen lung îl vor ajuta să gestioneze acțiuni, stări. Schimbă perspectiva ta, nu a lui. Exemplul dat este valabil pentru orice domeniu pentru care copilul manifestă interes și depune efort (sau exersează în plus) susținut cu tine sau cu un specialist pentru a-l aprofunda.

Fetei mele îi place dansul, cum aude muzică începe dănțuiala, dar nu e pregătită să urmeze pași de dans cu profesor. Am încercat. La grădiniță a învățat un dans, în grup, dar mai departe nu și-a dorit să susțină jocul acesta. Este timp, nu e nicio grabă.

Îi place să îi arăți chestii tehnice, să vadă fire, cabluri, să umble în sculele tatălui ei și să îi dea la mâna surubelnița, să bată cuie. Nu poți meșteri nimic fără ea prin casă. I-am cumpărat jocuri de construit. A făcut cu noi câteva, singură, apoi nu a mai vrut. Le are la îndemână pentru când are chef să lucreze cu ele.

Îi place desenul, pictatul. În afară de exersarea prin joc de forme, culori, nuanțe, nu face schițe elaborate. Durează cât îi face plăcere. Clar nu o încriu acum la club de pictură.

Este perioada ei de descoperiri. Fără stres și cu mult joc dezvoltăm abilități pe nevoi. Asta e suficient acum.

Există și copii care chiar de la vârsta Lolitei au abilități excepționale. Acolo este o altă poveste care gestionată corect, fără a uita de copil și timpul lui, se poate lucra și performa frumos.

În câteva zile are loc evenimentul dedicat taților. Trimiteți tații să audă ce au de spus specialiștii despre “Cum descoperi talentul copilului și încurajezi dezvoltarea lui multilaterală”, pe 6 iunie, la ediția a 8-a a Modern Dad’s Challenges. Evenimentul va avea loc la Hotel International, de la 18:30 și necesită înscrierea în prealabil pe site-ul www.events.moderndads.ro. Intrarea este gratuita, în limita locurilor disponibile.

Subiectele ce se vor dezvolta la această ediție sunt:

  • Cum descoperim talentul copilului?
  • Dezvoltarea fizică a copilului și rolul activităților sportive
  • Idei de activități tată-copil pentru vacanță sau perioada verii

Programul evenimentului:

  • 8:30 – 19:00: Întregistrarea participanților & socializare
  • 19:00 – 19:10: Introducere, Sofia Frunza, Moderator 
  • 19:10 – 19:35: Cum descoperim talentul copilului? Claudia Chiru, Profesor pentru Învățământul Primar, fondatoare SAGA Kid și Asociația SAGA
  • 19:35 – 20:00: Dezvoltarea fizică a copilului și rolul activităților sportive, Adrian Oprea, medic primar
  • 20:00 – 20:15: Pauza de socializare
  • 20:15 – 20:35: 25 de idei de activități tata-copil pentru vacanță sau perioada verii, Razvan Nicula, Blogger la Tatistaacasa.net
  • 20:35 – 21:00: Activitate practică: importanța jocului în dezvoltarea copilului, Alice Dona, Managing Partner Erfi Kids Romania
  • 21: 00 – 21:30: Tombolă & socializare

Mai multe detalii pe https://events.moderndads.ro/ și pe pagina de FB a evenimentului.

Va fi o seară interesantă. Soțul meu spune asta după fiecare eveniment. :))

0

O conferinţă ce nu trebuie ratată în luna iunie – Furtunile emoţionale la copii și părinţi

Avem o moștenire tare anapoda despre cum să crești un copil. În parentingul românilor se dau lupte grele între iubirea pentru copilul pe care îl au și pentru cel pe care și l-au dorit. Proiecția despre dragostea necondiționată rulează greu, graba asta de a fi exact cum EU nu am fost se vede de cum ajungi la un loc de joacă.

Vârsta ar trebui să fie bun profesor, așa cum spune vorba pe măsură ce crești, crești și la minte. Unii ajung acolo, alții învață până la urmă, alții ne doresc nouă să ajungem acolo.

Am făcut, am dres, am suferit pentru tine. Noi, cei cu cheia de gât le-am auzit des. Generația de azi nu are nevoie de asta cum nici unul dintre noi, cei de atunci, nu am avut nevoie. Am crescut, suntem bine și nu prea. Adică am simțit ocrotirea, știm acum că așa se manifesta grija și dragostea atunci, că alfel nu au fost învățați. Așa era confortabil și așa se înțelegea să înveți și respectul. Cu puțină iubire spusă și multe condiții de îndeplinit.

De fapt, de ce are nevoie copilul?  Are nevoie să-și amintească doar de câte lucruri fizice s-au făcut sau și de câte emoții a primit? Contează cuvintele care au îmbrăcat emoția? Da, precum aerul. Cuvintele se imprimă pe creier și pe alea ți le repetă tot el ca pe un disc stricat, fix când ești cel mai jos. Și tot cuvintele sunt precum spirtul pe rană. Și după ce faci pe tine de durere, te lasă năuc, temător, nepregătit și fără vlagă pentru ce urmează.

Asta am scris într-un moment de furtună acum câteva zile. Toți avem furtunile noastre.

Înainte să devin părinte îmi venea ușor să spun că nu voi greși, că voi face lucurile mai bine ca ai mei, ca cei pe care îi cunoșteam și erau deja părinți. Dar știm cu toții cum lucrurile astea îți ies pe nas și doar câțiva norocoși pot spune că este exact cum au prezis.

Ies multe nesiguranțe și temeri la iveală când se conturează pruncul nostru. Și nu vrem să-l îngrădim, ci să îl ajutăm să se modeleze frumos. Mamaaa, greu mai e uneori. Că în tine vine și furtuna iar butoanele pentru moderat tunetele și trăsnetele nu au setare de stop, doar de pornit. Am crezut că le știu, numai că nu îmi iese combinația.

Teancul meu de cărți de parenting crește de la lună la lună și sunt de acord cu fiecare pagină citită, și oftez, și îmi promit că am să fac ca la carte. Îmi iese? NU! Apoi arunc cărțile și mă bazez pe dragoste și instinct. Tot ies furtuni.

Fata mea nu e din carte, cum nici eu nu sunt. Și eu plâng cu ea când nu știu ce să fac, când nu ajungem deloc una la alta deși stăm lipite, în brațe.

Am nevoie de ascultare, de conectarea cu mine și celălat părinte. Sensul de conectare nu e doar unidirecțional, spre copil. Este un cerc al emoțiilor în care dacă nu sunt și eu, nu are cum să fie bine tot timpul.

Părinții clar au nevoie de ei, de timpul lor cu sine, cu copilul din ei ca, apoi, să poată fi cu copilul lor. Și, da, nu iese tot timpul nici pentru cel care știe teoria. Contează să ne aducem aminte, după furtuni, să ascultăm, să ne ascultăm și să ne iubim mult.

Luna iunie vine cu o noua conferință Parenting Academy despre Furtunile emotionale la copii și parinti. Va fi un eveniment experientialunic în peisajul conferințelor de până acum, despre cum ascultăm emoțiile în familie.

Otilia Mantelers, Leader Hand in Hand Parenting în România și Ravid Aisenman Abramsohn – Leader Regional Hand in Hand Parenting Europa vor prezenta cele cinci instrumente de conectare nu doar teoretic, ci în special cu ajutorul multor demonstrații live și exemple concrete. Publicul va avea ocazia să pună întrebări legate de sine și copiii lor, iar Ravid și Otilia vor exemplifica concret cum pot acționa părinții.

Tot în cadrul conferinței Otilia și Ravid vor face sesiuni de listening partenership cu publicul, urmărind să creeze o comunitate puternică de părinți care să practice acest instrument atât de benefic și util, complementar terapiei. Pe lângă listening partnership, părinții vor experimenta în perechi de câte doi și timpul special adult cu adult, pentru a simți cât de bine e să aibă cineva grijă de tine și să te accepte cu toată ființa. Din experiența lui Ravid și a Otiliei, timpul special adult cu adult ajută părintele în a oferi o atenție de mai bună calitate copilului său.

Și ca experiența unui astfel eveniment să fie completă va avea loc si lansarea cărții Ascultă-ţi copilul. Cinci instrumente simple pentru provocările cotidiene ale părințilorׅ de Patty Wipfler și Tosha Schore apărută la Editura Humanitas în colecția H Parenting, coordonată de Otilia Mantelers, traducere de Sanda Watt, este „ghidul perfect ca să fii un părinte amuzant şi atent.“ (Kirkus Review)

Am avut ocazia să o întâlnesc pe Tosha Schore anul trecut și abia așteptam să se lanseze această carte și în România. Aici am scris despe întâlnirea cu Tosha (vei înțelege așteptarea mea).

Săptămânile acestea sunt reduceri importante de preț: 50% pentru biletele în sala și 40% pentru vizionarea online (atât live cât și înregistrat).

Mai multe informații despre conferința aici: https://goo.gl/zZsRVj

Evenimentul pe facebook poate fi accesat aici: https://www.facebook.com/events/1993755524211839/

 

0

Educaţia modernă și performanţa. Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinţi și profesorii și profesori?

Una dintre nașele de botez ale Lolitei a spus că după ce naști copilul nu pregătirea pentru botez e stres mare, ci înscrierea la școală. Prin urmare, după ce ai scos certificatul copilului, te duci direct la școală să găsești educatorul/învățătorul potrivit și clasa potrivită. Restul, botez, aniversări până la vârsta școlară, sunt detalii.

Glumind dar vorbind și serios, școala cu tot ce înseamnă ea este marele stres al părinților. De când începe copilul grădinița se pornește cursa pentru educația copilului. Și alergi, tu și copilul, cum poți pentru că e cu multe obstacole și cu reguli nescrise. Antrenorii (educatorii și profesorii) se întâmplă să nu fie pregătiți pentru fiecare etapă, copilul nu iubește școala și nu simte rolul educativ/distractiv/ de împlinire cognitivă al școlii în dezvoltarea lui.

Când a început Loli grădinița eram plină de speranță. Era ceea ce ea avea nevoie, cel puțin așa am crezut. Și da, era pregătită, poate nu chiar 100%, dar era. Nu am crezut că va lua vacanță, mai devreme, de la grădinița la care mergea, decât restul. Am retras-o, va reîncepe din vară. În condițiile în care nu există disponibilitate umană și educațională din partea educatorului, managerului de instituție de educație pentru a integra un copil care se adaptează într-un ritm lent, nu vă chinuiți copilul. Mai bine îi dai răgaz să mai crească, să își revină după 7 luni de neadaptare. Și nu e că nu a încercat copilul. A avut sprijin în terapie și acasă. S-a străduit cât a putut pentru 3 ani și câteva luni să facă față (conecteze, mai bine spus) unor educatori, care au nevoie doar de performanță când vine vorba de a sta la măsuță, a ști cântecul x, a folosi x activitate, identifică comportamentele neadecvate ca fiind probleme cognitive, nicidecum emoții la care copilul are nevoie de înțelegere și nu pot recunoaște potențialul deprinderilor și abilităților pe care le are copilul și, culmea, pe care le exersa cu un specialist, separat de programul de grădiniță, în cadrul grădiniței.

În ziua în care peste tot clocotește despre educație alternativă, despre nevoia de a întelege și respecta copilul pentru ceea ce este ca întreg, nu doar pentru ceea ce poate la un moment dat, există oameni care livreaza educație, doar cu dedicație. Discriminatoriu și pe bani. M-am gândit că la privat oamenii se străduiesc mai mult. Ce să vezi. Nu e așa peste tot.

Primul an de grădiniță este despre adaptare, despre formare de comunități și despre a identifica în copil abilități ce pot fi potențate prin activități specifice. Performanța despre care îmi tot scotea ochii educatoarea copilului nu trebuie să o aștepți doar de la el. Performezi și tu ca educator, profesor cât de bine poți ca să depășești împreună cu el punctul unde e blocat. Aia e adevărata performanță despre care ar trebui să auzim constant.

Mi-a placut când unul dintre speakeri a spus în video-urile de prezentare pentru conferință: sistemul de învățământ trebuie umanizat. Acum este mecanizat. Da! Tare îmi doresc asta. Educăm copiii, da! Dar cum? Cu reguli de bun simț și cu materii/activități care să le hrănească mintea și sufletul. Și cu profesori care nu au uitat că au fost la rândul lor elevi.

Sunt tare curioasă să aflu despre:

  • Reformele necesare în sistemul de învățământ
  • Cum școala trebuie să formeze personalități, nu șabloane.
  • Sistemul de învățământ de stat și privat
  • Competitivitate, teme, performanța în școala românească
  • Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinți și profesori
  • Educația democratică experimențială în învățământul de stat și public
  • Sistemele educaționale alternative în România
  • Adaptarea la și de la sistemul alternativ la cel tradițional.
  • Metode realiste de reformă a sistemului educațional în România.
  • Perfomanță pentru elevi, lipsă de performanță pentru profesori.

Parenting Academy vă invită împreună cu Ioana Chicet-Macoveiciuc (moderatorul evenimentului) la o conferință în cadrul căreia șase profesioniști în educație vor expune căile pe care le-au găsit de a ajuta copiii, profesorii și părinții să simtă că mersul la școală este o bucurie în fiecare zi, fără a renunța la a-i stimula cognitiv pe copii, îndrumându-i în schimb să-și urmeze calea.

Speakeri invitați:

Prof. Dr. Florian Colceag – Președinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education
Oana Moraru – Material video înregistrat, Consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor
Violeta Dascalu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București
Claudia Chiru – Profesor pentru învățământul primar la Școala nr. 195 din București
Mariana Popescu Ulita Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest
Serban Iosifescu – Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar

Durata evenimentului este de 5 ore. 
Agenda completă a evenimentului, cât și alte detalii aici: https://goo.gl/oCGmc4
Preţul biletului diferă în funcție de numărul de persoane:
100 lei – o persoană
150 lei – două persoane
200 lei – trei persoane
Conferința va fi transmisă și online, iar prețul unui bilet este de 70 de lei.
Au mai rămas puține locuri la conferinta, prin urmare, nu uita să îți rezervi loc: https://goo.gl/oCGmc4

1

Uite banu’, nu e banul! Scoala de bani – #DPT12

Țin minte că în liceu la materia economie nu stăteam niciodată. Nu era chiul, nu venea profesorul (directorul liceului). Habar nu am cu ce s-a mâncat economia, dacă se încerca prin această materie să se facă educație financiară. Câteva idei ar fi fost bine să le fi știut de pe atunci.

Adevărul este că mai mult de „ai să îți cumperi x lucru când vei avea banii tăi” nu am primit în adolescență drept lecție financiară. Sper că generațiile de acum și ce vor veni să aibă mai multe în desaga lor de tineri adulți când va veni momentul pe cont propriu.

Eu sunt la momentul 0+, de învățăcel și încă îngroș rândul celor care pun Romania pe ultimul loc la educația financiară din Europa.

Bun, ultimul curs al școlii de bloggeri, Digital Parents Talks #DPT12, a fost despre bani, despre cum ne manageruim finanțele și cum vine treaba cu antreprenoriatul.

Bogdan Stefan, Alina Nicolae și Adriana Istrate de la BCR, instruiți în ale programului Școala de bani, ne-au pus la treabă, calcule pe hârtie, să vedem cum stăm cu planul financiar, care ne sunt obiectivele și cum putem să ne ținem de ele.

Ce să faci să nu rămâi fără bani? Iată câteva idei:

– Economisești! Da, pui bani deoparte regulat, în fiecare lună, în ziua de salar, dar nu la îndemână: un cont, un loc de care nu te poți atinge. Și te ții de acest lucru, minim 21 de zile ar fi nevoie să repeți, ca un obicei, acest obicei de a salva niște bani, să devină automatism. Mi-a plăcut cum a spus Adriana treaba asta: „Să nu subestimăm puterea obiceiului” – azi un pic, mâine tot așa, economisirea devine un obicei automat precum spălatul pe dinți.

– împarți și respecți riguros procentajul de mai jos:

– 20% economisești

– 50% cheltuieli curente – să nu rămâi cu întreținerea neplătită 

– 30% – cheltuieli de creștere și dezvoltare pe care îi împarți fair: 10% educație, 10% divertisment, 10% donații, cadouri etc

– pui pe hârtie ce câștigi și cheltuielile zilnice, săptămânale, lunare, și când tragi linie… leșini (la început😃), apoi ții riguros bilanțul. Există aplicații extrem de utile în acest sens. Eu nu țin socotelile (dau raportul cheltuielilor), soțul meu notează tot. Aplicația folosită de el acum este My Budget Book, cu un scoring bun, nu e extra ca design, însă are multe secțiuni de folos, pe care alte aplicații nu le au.  Cealaltă aplicație folosită de Iulian a fost: Money Lover: Budget, Planner, Expense tracker. 

– un exercițiu financiar nu se face o singură dată, se repeta luni la rând astfel încât să aibă relevanță și să identificăm fiecare cheltuială ca apoi planul și obiectivele financiare să poată fi conturate având o imagine de ansamblu reală.

– te gândesti la soluții de venit suplimentar

– dacă vrei sa devii antreprenor începi să strângi bănuți de când ți-a încolțit ideea. Explicația: Fără serviciu și cu o afacere la început, însă fără rezerve în spate = de cele mai multe ori eșec sau și mai multe datorii ca înainte.

– identificarea categoriilor de cheltuieli la care nu ne-am gândit dar care mănâncă mult din buget (mărunțișurile care se adună și, care deși nu pornesc de la prețuri mari, ajung să scadă mult bugetul)

– 3 surse de venit ar fi de preferat să avem, să nu rămânem descoperiți în caz de ceva (pfuuu😅)

– tot la capitolul să nu ne trezim cu buzunarul gol în caz de situații neprevăzute negative – utile ar fi asigurările de viață, pensie suplimentară pilonul II, III.

calculul ieșea cu virgulă:)))

După pauză și revenit de la calcule grele am avut plăcerea să o ascult pe Delia Olteanu – manager birou produse creditare pentru companii, în cadrul BCR și cu 10 ani experiență în gestionarea clienților din microcompanii și managementul produselor de finanțare. Mi-a plăcut de ea, este extrem de efervescentă și pasionată de tot ce ține de antreprenoriat și programul Start-ul Nation.

  1. Dacă nu știi unde e mai bine PFA sau SRL, răspunsul nu e unul în defavoarea celuilalt. În funcție de ce ți-ai propus să faci, te poți orienta către forma care te avantanjează din punct de vedere fiscal.
  2. La start-up-uri prima provocare este de unde să faci rost de finațare. Documentarea riguroasă este cheia unui proiect care poate fi finanțat cu succes.
  3. Diferența dintre o firmă cu profit și una cu bani? Cash-flow! Ideea de avea o companie, afacerea ta este să faci bani, a avea doar profit nu înseamnă că îți merge bine(doar pe hârtie), realitatea stă în cash-flow. Dacă compania nu merge, și totuși ții cu dinții de ea, think again. E timpul să închizi și să o iei de la capăt fresh identificand nevoile cumpărătorilor, care sunt piețele în creștere. Altfel pierzi bani pe care nu îi poți recupera.
  4. Menirea unei firme este să susțină acționarul, să genereze valoare adăugată pentru acționari.
  5. Cea mai mare resursă a unei companii – managerul – timpul și disponibilitatea lui.
  6. Să știi indicatori finaciari cheie, pe care trebuie să îi urmărești la afacerea ta, nu doar contabilul.

A fost un atelier frumos, chiar dacă subiectul nu era ușor de digerat pentru o zi de sâmbătă și întâlnit cu colegi de breaslă. Mă bucur că am reușit să ajung, să am bunicii disponibili și să plec de acasă. Am ajuns înapoi la consort cu brațele pline foi de lucru. Am început calculele și pe hârtie(old fashion așa) și avem de lucru nu glumă.

Școala de bani a fost un atelier de familie, copiii mai mari au învățat prin joc despre bani, cum se fac banii și ce pot face cu banii – îndeplinesc dorințe.

Pozele frumoase (chiar dacă eu nu sunt în forma jolly că, deh, de la calculațiuni) au fost făcute de Mihai Răitaru.

Sponsorii și partenerii evenimentului: BCRLidl, DGASPC Sector 6.

2

Mini proiect DIY – suport chei sau cuier colorat

Nu știu dacă am precizat în articolul primit leapșa cu lucruri nespuse despre mine că uit mereu unde pun cheile de la casă, telefonul, portofelul. M-am gândit că nu sunt singura și nu e ceva cu care să mă laud neapărat.

Știi cum e? Fix în ziua când lucrurile sunt pe grabă și nu am timp de pierdut, atunci intră în pământ, deși cu un minut înainte eram cu toate sub ochi. Ajung să mă înfierbânt pentru niște lucruri așa mărunte și să bolborosesc pe drum despre cum am să mi le leg de mâini data viitoare. De multe ori mă salvează Loli. Ea mă duce direct fie la chei, fie la telefon. Mare noroc cu ea.

Soțul meu e genul practic, nici el nu stă extraordinar la capitolul organizare, însă e omul cu soluția la problema nevestei agitate.

Am fost în weekend la Ikea și pe lângă muulte nimicuri, care la momentul cumpărării păreau nelipsite bunului nostru trai, am cumpărat aceste 2 lucruri.

Oglindă decorativă

Cârlige colorate 

Și inventivul soț a meșterit în câteva minute un suport de chei simpatic și util pentru mine. Să pun acolo buclucașele chei și să îmi formez reflexul de a avea loc dedicat lor. Nu de alta dar getting younger nu se întâmplă și rutina se anunță soluție bună la pierdutul și căutatul în disperare de chei.

Cum a procedat?

A desfăcut agățătorile, a desenat ochiometric pe unde să le pună și apoi a purces la înșurubat partea din spate a cârligelor.

Suportul poate fi folosit și pentru camera copilului, pentru micile lui chestii de atârnat. Este destul de solid pentru un rucsac, o haină groasă. Oglinda e pe dimensiunile lor.

 

Tot de la Ikea am luat o surubelniță electrică, motiv pentru care lucurile au mers rapid.

Bugetul este mic -15,8 lei, fără surubelniță.

Sper să te inspire micul nostru proiect DIY. Dacă ai experimentat cu succes idei despre mici construcții utile și cu buget rezobabil pentru diverse nevoi și pentru o mai bună organizare, le primesc cu drag.

0

Modern Dad’s Challenges, editia 6 – întânire de criză :))

Părinții moderni citesc despre cum să crească copilul cât mai bine. Își doresc să nu repete greșelile părinților. Mamele de obicei acordă mai mult timp studiului, tații primesc rezumate, rânduri subliniate, cooperează adaptându-se din mers la idei, ajung la a aproba sau dezbate ceea ce au descoperit prin cărți. Sună bine până aici, nu? Este adevărat într-o proporție mare. Și e bine, se schimbă lucrurile și ieșim din modelul învechit al parentajului din comunism dar și din ignoranță sau ai mei m-au crescut așa, ia uite ce bine sunt.

Ceea ce este extraordinar pentru vremurile în care trăim – sunt și tați care fac rezumate din cărți și din ceea ce au documentat pe o situație legată de dezvoltarea copiilor lor atât pentru soții cât și pentru bunici. Aceștia sunt tații moderni care își doresc să aibă informația necesară  pentru a înțelege copilul și contribui la dezvoltarea lui emoțională.

photo credit: unsplash.com

M-am lungit un pic cu introducerea. A trecut primul eveniment din acest an dedicat pentru tații moderni. Provocarea a fost cum gestionăm crizele de furie ale copiilor.

Soțul meu a venit tare mulțumit acasă. Prin această ediție și-a lămurit anumite lucruri și totodată confirmat ceea ce deja știa și aplica pe mândra lui.

Primul speaker Ioana Agachi, psihoterapeut, managing partner Eu, părinte ghemotoc a vorbit despre dezvoltarea emoțională și rolul nostru în a ajuta copiii să identifice emoții și cum dezvoltăm vocabularul emoțional, cum ne dezvoltăm noi modelul de urmat pentru copil în a gestiona sănătos emoțiile.

Idei reținute:

– dezvoltarea emoțională începe de la naștere, partea frumoasă este că dacă nu am reușit să creștem până la o anumită vârstă și ne dăm seama de acest lucru, poți face asta indiferent de momentul vieții în care te afli. Cu alte cuvinte no worries pentru noi, de copii avem grijă să îi creștem cum nu am reușit noi.

– primele emoții ale bebelușilor sunt cele de bază, după 1 an, 1an jumătate apare sentimentul de sine, exist – eul interior, apar emoțiile complexe – vinovație, rușine, jenă etc

– empatia și simpatia – se învață după 3 ani, se diferențiază astfel: simpatetic – apare nevoia de a acționa, în empatie nu acționezi – întelegi, poți să simți ceea ce simte copilul și nu preiau starea lui (dacă tu plângi, plâng și eu)

– copiii mici nu știu ceea ce simt, rolul părintelui este de a observa emoțiile lor indiferent că sunt negative sau pozitive, nu le negăm, le descriem (chiar dacă au câteva zile și nu credem că înțeleg, este ca o încălzire pentru ce urmează în câteva  luni), etichetăm emoția, vorbind în termeni de emoții punem bazele vocabularului emoțional.

– Furia – emoție de bază, tații au descris emoția – not cool, o nevoie, apărare, energie, merge pe creativitate pentru unii. Furia nu vorbește despre ceva ci despre propria persoană, despre propriile valori. Copilul nu știe ce e și ce să facă cu ea. Adultul știe când începe – înjură, țipă, trântește. Copilul nu are autocontrol, este precum trenul care vede gara, dar nu poate opri. Scopul nostru nu e să oprim crizele. Da, le lăsăm să se manifeste, cu cât amâni momentul, ziua va fi mai grea.

Părintele are rolul de a-i transmite că este ok să fie furios, că poate să-și exprime furia, părintele acceptă starea lui și că el este acolo pentru că, el – copilul, are nevoie de ajutor atunci. Uneori comportamentul copilului este unul nu foarte confortabil, maybe copiat de la noi, din anturajul de la grădiniță, ideea este ca, eu părintele, să empatizez emoția, nu comportamentul. Dacă este nevoie de limită, o pun, copilul se descarcă dar limita rămâne (tehnica discului stricat).

Copiii sunt cei mai frustrați oameni din lume. Mănâncă la program, se culcă la program, merg la grădiniță și acolo urmează un program impus. Rutina e bună, anticipând lucruri poate integra mai ușor lucruri, experiențe. Pe măsură ce cresc, se dezvoltă eul interior apare nevoia de a face lucrurile în felul lui. Și e normal, cum e normal să apară și crizele. Vorbim cu copilul când respiră, nu când se îneacă de furie. Iar după ce scade intensitatea crizei, urmăm pașii: 

  • Empatizăm cu cel mic;
  • Etichetăm emotia;
  • Ii amintim că emoțiile sunt trecătoare;
  • Oferim explicații și alternative;
  • Il intrebăm dacă îl putem ajuta pentru a se calma mai usor.

Cel de-al doilea speaker Mirela Horumba, psihologul părinților cu certificare internationala în metoda Feuerstein Instrumental Enrichment și psihoterapeut cu drept de libera practică acreditat de Colegiul  Psihologilor din România www.mirelahorumba.ro) a subliniat:

Când devenim părinți ne reîntâlnim cu propria copilărie și primim încă o șansă de a crește emoțional.

Să ținem cont că pruncii nostri cresc într-o lume care nu există ci acum se construiește pentru ei. Copilul trăiește aici și acum.

Ne dorim să creștem copii autonomi, rezilienți – care au puterea interioară de rezista atunci când este greu și competenți. 10 ani avem la dispoziție pentru a face lucrurile bine. No pressure, right?

Să nu uităm – copilul funcționează în concret. Grijă la explicații și exemple. Fă ordine în cameră! Copilul nu știe ordinea. Știe că dacă punem jucăriile în cutii avem mai mult loc de joacă.

Frici normale – până în 6 luni – teama de a cădea, zgomote puternice, 6 luni- 1an – fețele necunoscute, 1-2 ani separarea de părinte, apoi animale, întuneric etc. Toate trec în mod natural dacă au fost integrate perfect. Verbalizând tot ce se întâmplă, fiecare acțiune de mici, ei pot integra mai ușor ce se întâmplă în jurul lor. Reziliența vine din integrarea corectă a fricii. Copiii nu se tem din naștere, fricile lor provin de la adulți și sunt întreținute în cadrul familial.

Nu orice nemulțumire/frică pe care o are copilul reprezintă o traumă.

Trauma – experientă de viață din interiorul nostru, ceva ce vine din exteriorul nostru și ne dă sentimentul că nu putem face față. Tipuri de traume – existențiale – viața pusă în pericol, de pierdere – separare de părinte, de relație – cele mai comune – de a nu fi valorizat, că nu contează.

Cu toții ne iubim copiii, este nevoie de atenție la modul cum implementăm iubirea. Abuzurile emoționale se traduc în felul cum spunem lucrurile, ce facem atunci când stima de sine a copilului e afectată.

Orice experiență poate fi reparată dacă copiii se simt în siguranță în familie. Important este să nu uităm – copiii învață viața, nu pot susține un comportament, nu sunt adulți în miniatură. Nouă ne-au trebuit ani să învățăm autocontrolul și mulți dintre noi nu îl deținem nici acum. Dar prin identificarea butoanelor noastre emoționale – ne enervăm ușor, vinovația, nemulțumirea veșnică și lucrul la ele, ne vor  ajuta să creștem copiii fără traume. Am fost crescuți altfel, este greu, însă copiii sunt un cadou pentru ca noi să devenim mai buni.

O noutate a evenimentului a fost lansarea platformei www.moderndads.ro, dedicată taților si viitorilor tați. Pe site, tații vor găsi articole, interviuri, materiale realizate în colaborare cu specialiști (pediatri, psihoterapeuti etc.), informații din orice etapă a vieții de tată precum și noutăți despre evenimentele la care pot merge cu cei mici și activitățile pe care le pot face împreună.

Modern Dad’s Challenges este singurul eveniment de parenting dedicat exclusiv taților. Detalii despre fiecare ediție se regăsesc pe site – http://events.moderndads.ro/ sau pe pagina de Facebook. Evenimentul este organizat de agenția de publicitate Creative Energy Corner.

0

Crize de furie, tantrum, plâns și jale…pe unde-i ușa?

Când a zis cineva la o conferință că există un fel de moștenire a lucrurilor, stărilor, trăirilor reprimate gen șhhhh, că ne aude lumea/ taci, vorbim acasă, nu te mai smiorcăi/ nu e frumos să urli de față cu toată lumea, eu am zis: ce prostie! Copiii nostri moșteneasc tot – gena dar și condiționările strămoșilor. Na, iaca ipoteză pentru opoziționism și cum o parte din crize, tantrumuri nu provin doar din părințeala ta, sunt și de la bunici, străbunici. În glumă și serios, da, este plauzibilă dacă faci inventarul bagajului emoțional cu care ai intrat în părințeală. Acolo iese tot din rucsac și e burdușit, tată! Și ca să nu repetăm greșelile părinților și celor dinaintea lor, citim, aplicăm și ne batem pe umăr cum ce bine ne-a ieșit, alteori uităm teoria și suntem munte de regrete și de vină, cu un copil plâns în brațe.

Loli încă nu a ajuns la tantrum, doar la capitolul crize, frici la care căutăm leac. Fata mea este foarte conectată la stările noastre, se îmbibă ca o sugativă. Un pic de neliniște la noi, la ea e de nivel taifun, nu te mai înțelegi cu ea. Lucrăm mult la emoții, le acceptăm, le vindecăm. Este greu tare de multe ori, pentru că multe rezolvări, să spunem, nu vin ușor, natural. Este nevoie de timp, de căutare personală, poate chiar ajutor specializat. Este nevoie să te uiți în tine ca să înțelegi de unde vine criza copilului. Și nu e în genul căutăm vinovatul, ci momentul când ne-am pierdut. Nu ne-am ascultat și per total – incluzând oboseală, foame, stres, schimbare rutină, prea multă noutate într-un timp scurt, te poți aștepta să faci chiar tandem la criza copilului.

Când pierdem conexiunea, noi folosim îmbrățișatul strâns și vorbim la ureche supărarea. De obicei când fata mea e stresată, obosită, la marginea furiei și crizei de acel ceva (pe care de cele mai multe ori nu îl pot numi ca factor declanșator, la ăștia mici se adună și snap-ul poate fi în genul culoarea cănii – nu e roșie, voia albastră, nu e Mickey la ora asta la tv) o aduc aproape fizic și apoi emoțional. Așa am făcut de bebeluș. În brațe plânge, urlă, lovește uneori. Nu se liniștește de tot, dar așa știe că îi accept supărarea, și o înțeleg chiar dacă nu sunt de părere că era necesar să arunce toate creioanele la gunoi.

Uneori numărăm rar până la 10, ca să ne revenim cu respirația și să auzim ce avem să ne spunem.

Alteori nu spunem nimic, doar stăm și eliberăm plâns și oboseala.

Avem și momente când nu sunt în stare să fac față la criză, ba chiar o înrăutățesc. Stăm deconectate, nervoase, plânse și reluăm când putem sau cer ajutor. Să vină tati. Să preia momentul și să facă cum crede sau cum am mai discutat.

Noi discutăm clipele grele cu Loli și nu facem neapărat scenarii, dar căutăm să ne documentăm în privința asta – abordarea, contextul, limita dacă se impune. Facem echipă, nu tabere! Copilul simte asta și deși există, fără îndoială, o împărțeală a lucrurilor pe care le face doar cu mama și doar cu tata, când vine vorba de conectare, gestionare crize, traume, aici suntem împreună.

De ajutor va fi sigur, atât pentru mame (vor avea cu cine să facă share de informații, știut fiind că mamele cred că au dreptate tot timpul:)))), cât și pentru tați, evenimentul de săptămână aceasta dedicat chiar lor – Modern Dad’s Challenges, 28 februarie, de la 18:30, la Hotel International. Tema întâlnirii este: Crizele de furie și traumele copiilor: cum le gestionam? Speakeri: Ioana Agachi, Psihoterapeut, managing partner Eu, parinte ghemotoc și Mirela Horumba, psihologul parintilor, cu certificare internationala in metoda Feuerstein Instrumental Enrichment si psihoterapeut cu drept de libera practica acreditat de Colegiul  Psihologilor din Romania www.mirelahorumba.ro). 

Participarea la eveniment este gratuită și necesită înscrierea în prealabil pe site-ul evenimentului – http://events.moderndads.ro/#inregistrare/. Mai sunt câteva zile, deci nu stați.

Se anunță un eveniment plin de informații utile. Va fi o parte practică, un studiu de caz pe cele mai comune 6 crize de furie pe care le întâmpină părinții la cei mici, sub îndrumarea psihoterapeutului Ioana Agachi. “Ca proaspăt părinte trecem prin diferite situații de criză. Uneori, pare că suntem într-o criză perpetuă, care nu se mai termină. Suntem constant provocați la a ne adapta și a le face cumva față. Pregătirea pentru ele joacă un rol important, de aceea haideți să trecem împreună prin cele mai des întâlnite crize”.

Crizele de furie, traumele copiilor pentru mulți sunt greu de gestionat, ne ajutăm citind cărți de parenting, făcând terapie, ascultând sfatul specialiștilor. Reușim să dobândim niște instrumente pe care să le folosim la nevoie, însă ideea este – nimeni nu are soluția fix pe situația ta, dar nu strică să cunoști experiențe, să te pregătești folosindu-te de ceea ce se știe, s-a studiat deja.

Copilul învăță de la părinte.  Da, nu vom fi perfecți pentru că avem background-ul nostru pe care îl vindecăm și copilul are nevoie să știe și asta.

Eu îmi doresc să îi inspir încrederea că poate să se crizeze, că pot să îi validez emoțiile, că avem nevoie de limite adecvate (nu absurde) ca să nu ajungem la unele furii, supărări și că nu va pierde niciun gram din dragostea mea pe parcurs.

Nu uitați de înregistrare. Soțul meu și-a dat întâlnire cu câțiva tați prieteni. Măriți gașca?

 

1

O relaţie la început …Eu și Instagram

Imagineaza-ți o secvență dintr-un film, cu momentul de început al unei relații dintre 2 personaje. Protagoniștii filmului de azi sunt Instagram și Marina. Încă nu se cunosc bine.

Bun, camera se fixează pe ea. Povestește cu o amica – Suntem la început. Avem prieteni comuni care ne-au adus împreună, și cumva era inevitabilă întâlnirea noastră, drept urmare, am apăsat într-o zi butonul de install (am acceptat întâlnirea), și de atunci, cu ceva întreruperi, ne regăsim și testăm cam pe unde ne duce valul. Imi place de el, îl studiez, încerc să văd dacă este de cursă lungă sau doar de moment.

Are multe calități și le pot descoperi cu un hastag # și așa îmi pot da seama de vibe-ul lui și cum mă poate conecta cu oameni care simt, trăiesc emoții așa cum o fac eu.

Îmi place lucrul organizat chiar dacă vorbim de muncă sau de un hobby, se pare că nici el nu preferă haosul, doar mix de tonuri, nuanțe și stări fără multe cuvinte și descrieri stufoase ce merg în aceeași direcție, țintit pe ce îl pasionează.

Îți vorbește dintr-o singură privire/scroll și tu poți veni cu toate cuvintele care îți curg după ce ai fost inspirat (comment) și primești cu recunoștință ce ai simțit devenind follower pentru cineva cunoscut lui. E natural și fără restricții.

credit photo: unsplash.com

Îmi place că are filtre, știe să pună lumină pe trăiri și, dacă nu e clar în expunere, are prieteni care se mulează perfect pentru un scop artistic: Pomelo, Canva, Snapseed.

Îmi place că mă pune pe gânduri și chiar în încurcătură: e bun de iubit sau rămânem la partener de bussiness. Oricum ar fi, orice aș alege, relația noastră ar putea evolua frumos. Oamenii cu care aș interacționa prin intermediul lui m-ar face să călătoresc prin toate ungherele lumii și nu ar costa mai mult de un rând de cuvinte de apreciere.

credit photo: unsplash.com

Filmul meu este inspirat din prelegerea lui Robert Diaconeasa, un tânăr tată foarte talentat, cu o regie friendly și ușor de înțeles și interpretat.

Cadrul artistic a a avut ca punct de plecare Școala de bloggeri Digital Parents Talks, a 10-a ediție. Mulțumesc și felicitări pentru inspirație, Ana și Lavinia. 

Acum un an am fost la prima ediție și am întâlnit ca și de data asta oameni simpatici, dragi, cu care este o bucurie să te revezi oricând. Prima ediție din acest an a fost sponsorizată de Lidl Romania, și se pare că au prins drag de bloggeri și vor fi alături de noi la fiecare ediție.
Partenrii DPT 10 au fost Pineberry și DGASPC S6 (evenimentul a fost găzduit la Conacul Golescu Grant).

Colegii de breaslă au poveștile lor. Și ca să vă faceți o idee despre ce tot am încercat să spun în reveria mea, Alina(familiahaihui.ro)  a punctat totul foarte frumos, cu tehnicalitățile de rigoare și pe înțelesul oricui. Nu mă deranjează dacă relația noastră va deveni serioasă. Am să fac parte din marea lui familie de bussiness sau de suflet. Sună ciudat, dar nu e. E doar Instagram.