0

,,Poveste de Crăciun” distracţie pe 8.000 de metri pătraţi la Opera Comică pentru Copii

Ieri am fost în premieră, în acest an, la Târgul ”Poveste de Crăciun”, organizat de Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii. M-am simțit de vârsta Lolitei de-a lungul întregului tur al târgului, pentru că este un fel de mic orășel de sărbătoare cu o mulțime de puncte de atracție, ateliere și locuri de distracție pentru cei mici și mari(dar cu sufletul de 3-4 ani, ca mine).

În cadrul conferinței de presă Felicia Filip, managerul Operei Comice pentru Copii, a prezentat obiectivele de atracție ale Târgului, precum și spectacolele și surprizele pe care instituția le pregătește în luna decembrie.

La Opera Comică pentru Copii tot timpul este o poveste, dar în această iarnă povestea noastră se împarte în două: celebrăm Ziua Națională și 100 de ani de România Mare și avem sărbătoarea religioasă a Nașterii Domnului. Crăciunul este despre suflet și despre magia din spirit! La Târgul ”Poveste de Crăciun” împărțim momente de magie, alături de Moș Crăciun și renii lui, veniți tocmai din Laponia. Aducem personaje de basm și pregătim o mulțime de alte surprize. Bucuria noastră, a echipei OCC, a voluntarilor și a tututor oamenilor care nu se văd sunt copiii și părinții care vin la spectacolele noastre, care ne sunt parteneri, ne aplaudă și ne iubesc. Vă așteptăm cu brațele deschise și vă mulțumim tuturor că ne sunteți alături, a spus Felicia Filip, managerul Operei Comice pentru Copii.

Întreaga clădire răsuna de voci, repetițiile erau în toi, totul era învăluit în aer de sărbătoare la Opera Comică, pentru că astăzi 30 noiembrie și 1 și 2 decembrie, cu ocazia Zilei Naționale a României și a celebrării Centenarului Marii Uniri, sunteți așteptați la 5 reprezentații de gală ale spectacolului ,,Joc și Rock”, adaptare după opereta „Crai nou” de Ciprian Porumbescu, pe versuri de Vasile Alecsandri.

În cadrul Târgul ,,Poveste de Crăciun” cei mici se pot da cu sania pe derdelușul lung de 18 metri, se pot distra pe Patinoarul Operei Comice, alături de personajele îndrăgite din spectacole sau se pot plimba cu sania trasă de reni. Copiii îl pot ajuta pe Moș Crăciun în Atelierele Spiridușilor, unde pot picta personaje sau pot confecționa globuri, coronițe, jucării de pluș, stele de hârtie, felicitări sau ornamente tradiționale de Crăciun. Distracția continuă la Curtea Renilor, Tărâmul Oamenilor de Zăpadă, Curtea Renilor și Caruselul cu Jucării.

Vizitatorii pot asculta cântece de sărbători interpretate de o formație de suflători costumați în Moș Crăciun, precum și de corurile de copii din Programul Național Cantus Mundi, care se vor întrece în cadrul Olimpiadei Colindătorilor. Atmosfera de sărbătoare va fi întregită de brazii împodobiți și de mâncărurile tradiționale de sezon puse la dispoziția tuturor vizitatorilor. Târgul „Poveste de Crăciun” va fi deschis de luni până vineri între orele 16:00 – 21:30, iar sâmbăta și duminica între orele 10:00 – 22:00. Intrarea la târg este liberă, însă accesul la unele dintre obiective se face pe baza tichetelor care pot fi achiziționate de la punctele de informare. Valoarea unui tichet este de 3 lei.

Cu mare bucurie regizorul Cristian Mihăilescu a prezentat invitații și programul celei de-a patra ediții a spectacolului mozaic al Operei Comice pentru Copii, „Poveste de Crăciun”, care va avea loc pe 4 decembrie la Sala Polivalentă. Biletele la cele două reprezentații, de la ora 11:00, respectiv 19:00, s-au epuizat.

Ne dorim ca ”Poveste de Crăciun” să fie un spectacol, și nu un concert. Spațiul imens de la Sala Polivalentă va fi casa lui Moș Crăciun! O vom împodobi, o vom transforma într-o casă de poveste, pentru al patrulea an consecutiv. Ne vom bucura de colinde românești și străine, de magie, lumini impresionante, dar și alte surprize. Alături de soliștii noștri, de baletul și orchestra Operei Comice pentru Copii, vor urca pe scenă soprana Felicia Filip, prim-balerinii Operei Naționale din București, Cristina Dijmaru și Ovidiu Matei Iancu, trupa Vunk, Cleopatra și Pavel Stratan, baletul de copii al Operei Comice, condus de Jaqueline Bratu, copiii de la atelierul de street dance al OCC, precum și copiii din Programul Național Cantus Mundi”, a spus maestrul Cristian Mihăilescu.

Spectacolele continuă, astfel că din 7 decembrie, celebrul balet „Spărgătorul de Nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, în coregrafia lui Cătălin Caracaș și scenografia Adrianei Urmuzescu, revine la Opera Comică pentru Copii. Spectacolul va avea reprezentații în 8, 9, 15 și 16 decembrie. În zilele de 1, 2, 8 și 9 decembrie 2018, în Sala UnderGrant se va juca spectacolul de teatru „Ivan Turbincă”, iar în 15 și 16 decembrie, la Sala Mozart va avea loc concertul lecție „Salonul de percuție” susținut de prof. univ. dr. Alexandru Matei, unul din cei mai renumiți și pasionați maeștri percuționiști.

Anul 2018 se va încheia la Opera Comică pentru Copii cu trei reprezentații de gală ale operetei „O Noapte la Veneția” de Johann Strauss. Până în 29 decembrie, spectatorii care cumpără bilete la una din cele trei reprezentații pot participa la concursul organizat pe site-ul instituției, www.operacomica.ro, ce are ca premiu un sejur de două nopți la Veneția în perioada 1 martie – 1 iunie 2019, oferit de agenția Magic Holiday.

Sper că v-ați luat bilete la spectacole. De azi, puteți ajunge la târgul de Crăciun, dacă nu aveți alte mujloace de transport sau vreți să aveți parte de un tur personalizat, cu autobuzul specializat OCC, care va circula în weekend, între Piața Unirii și Opera Comică pentru Copii, după următorul program:

  • Plecări de la Piața Unirii (stația Horoscop) spre OCC:
    V: 17, 18.15, 19.30, 20.45
    S și D. 12, 13.15, 14.30, 15.45, 17, 18.15, 19.30, 20.45
  • Plecări de la OCC spre Piața Unirii (stația Horoscop):
    V: 17.45, 19, 20.15, 21.30
    S și D. 12.45, 14, 15.15, 16.30, 17.45, 19, 20.15, 21.30

Perioada târg: zilnic între 29 noiembrie 2018 – 15 ianuarie 2019

Program: Luni – Vineri: 16.00-21.30/ Sâmbătă – Duminică: 10.00-22.00


Mini vacanță plăcută!

0

Povestiri pentru copii la radio

Îmi amintesc cu plăcere de poveștile ascultate la radio când eram mică. Da, fac parte din generația care ascula mult radio, discuri, și a învârtit, mai târziu, cu creionul la casete, cu mult stoicism, să ajungă la melodia preferată. În bucătăria noastră de acasă, din acelea pe lung, aveam la perete o canapea micuță și, acolo cocoțată între perne, așteptam gongul care preceda povestea de seară, de la radio.

Când Bianca mi-a spus de poveștile de la Radio Vocea Speranței, m-am teleportat în copilărie pe loc. Singura diferență acum este că poveștile pentru cei ce se simt copii pot fi ascultate și dimineața și seara.

Bianca Timșa Stoicescu și Beatrice Lospa sunt doamnele minunate care dau viață unor personaje simpatice pentru oricine, la Radio Vocea Speranței.

Am întrebat-o pe Bianca, cum a început totul, care este povestea din spatele poveștilor.

Povestiri pentru copii

Povestea poveștilor mele – unele dintre ele foarte amuzante – începe în cel mai trist mod: când eu eram copil nu se găseau cărți. Vânzătoarele le dădeau pe sub mână, celor care aveau bani mai mulți sau celor care le dădeau altceva la schimb. Tot ceea ce găseam eu să citesc prin biblioteca părinților se reducea la romane polițiste, istorice și colecția de Magazin istoric. Pe cele polițiste le-am citit, chiar dacă eram prin clasa a doua, pe celelalte nu, pentru că, până pe la 20 de ani, nu prea am înțeles de ce ar trebui ca eu, cea de azi, să știu ce s-a întâmplat cu ei, cei de ieri. Citind cărți polițiste inclusiv de la bibliotecă – nu, nici acolo nu se găseau cărți pentru copii! – a început să-mi placă domeniul și eram mai degrabă înclinată să inventez tot felul de scenarii în care erau cazuri dificile, printre care și, evident, sfârșitul lumii.

Ei, dar după ce m-au prins pe mine ai mei că, în loc să învăț la fizică și chimie, scriu povești macabre, după ce m-au articulat și s-au asigurat că nu o voi mai face niciodată, am renunțat la scris și mi-au mai trebuit vreo 10 ani ca să mă apuc iar de el. Evident, scriam lucruri serioase, pentru una dintre rubricile pe care le aveam la Radio.  Nimic polițist, nimic amuzant. Cultural și spiritual.

Cred că toți ajungem, la un moment dat, să inventăm povești copiilor, fie pentru că nu am avut parte de povești în copilărie, fie pentru că vrem să abordăm altfel dragostea pentru povești. Biblioteca mea de cărți cu povești, apoi romane, nu era la biblioteca orașului, ci la etajul 2, la mine în bloc. Prietena mea avea cele mai frumoase cărți cu povești și știu că și în liceu am citit povești de la ea, studiam intens paginile cu grafică deosebită. Îmi plăceau cărțile mari cartonate cu desene în acuarelă sau în creion. Poveștile rusești și cele japoneze aveau desene deosebite. Mi se întâmplă și acum să cumpăr o carte de povești pentru felul cum e desenată. Adevărul este că, de multe ori, desenul te aduce în poveste și dacă textul nu te prinde, sigur o grafică minunată te poate readuce la esența poveștii. Sau povestea nu are nevoie de nimic, doar de vocea ta când o citești fie tare, fie doar pentru tine.

Ce faci când devii mamă și nu ai citit în viața ta o poveste? (Cred că 1001 de nopți nu se pun la capitolul poveste, ci la cel polițist, zic eu, așa, clipind din ochi!)

Îi inventam copilului meu povești, pentru că pe acea vreme nu exista încă o astfel de piață de carte ca astăzi; dar el îmi cerea din două în două seri să-i spun povestea cu X sau cu Y, iar eu eram ca în fața unor mirodenii arabe despre care n-am auzit niciodată: Bine, riposta el, dar tu mi-ai spus povestea aia…

Mi-era ușor să-l fac să o uite, pur și simplu pentru că-l luam cu o altă poveste, la fel de miraculoasă și la fel de ușor de uitat – pentru mine! Nu, nu am scris nicio poveste dintre cele pe care i le-am povestit lui, aș fi avut acum un tezaur.

Povești sănătoase

Întotdeaun m-am întrebat care este secretul unei povești. Ca să apară, să vină sub penița celui care o scrie și să fie precum răsuflarea – necesară, să aibă tâlc, să fie pentru toată lumea. Se pare că timpul unei povești poate fi neașteptat, dintr-o nevoie, din dorința de a ajuta pe cineva, de a transmite ceva în mod inedit, diferit față de cum ești obișnuit.

De scris povești m-am apucat într-un mod complet neașteptat, când Beatrice – cea alături de care spun poveștile la Radio Vocea Speranței – a zis că nu mai găsește povești sănătoase pe care să le spună copiilor. Cine vrea să le spună cu zmei, să o facă, dar ea dorea ceva inteligent, ceva care să-i ajute în viață. S-a discutat în departament, s-a decis ca eu să le scriu și să le interpretăm împreună.

Plăcerea de a povesti

Cred că nu poți spune o poveste dacă nu ai păstrat o bucățică din copilul din trecut. Poveștile se spun, scriu din suflet, indiferent de vârstă, de mesaj, și capacitatea asta de a te transpune într-un personaj de poveste este o calitate rară. Nu toți suntem povestitori înnăscuți, nu e nimic dacă nu poți spune o poveste, e bine că cineva poate și pentru tine. Felul cum un om dă viață unui context simplu, banal ține de magie. Apreciez pe cei care pot face asta.

E greu să interpretezi povești lângă Beatrice, care are un talent pe care nici actrițele mari nu-l posedă. Dar mă consolam cu ideea că așa e și-n viață – un copil e mai simpatic, altul are o doză mai de nesuferit, așa că inventam personajul bun și personajul rău, ceea ce a început să placă, apoi am devenit mama personajului – bun sau rău! – după care am fost animăluțe… Și tot așa, până când am trecut prin toate ipostazele posibile.

La înregistrări este incredibil de distractiv. Când scriu, am în minte intonația lui Beatrice. Lucrul acesta mă inspiră. Problema este că, de regulă, intonația ei este și mai sugestivă și nu mă pot abține, râd, iar când mă liniștesc și încercăm să reluăm, o apucă pe ea râsul de râsul meu. Acesta este un tip de pauză pe care-l facem. Cel de-al doilea este cel dat de faptul că au și corzile vocale nevoie de odihnă, după ce le folosim pe post de gâscă, marmotă sau urs… Sperăm să ne țină cât mai mult gâtul, să face față la toate poveștile pe care le mai am de scris.

Poveștile sunt tare simpatice, nu durează mult, au acțiune antrenantă și vocile sunt extrem de haioase. Am ascultat cu Loli și ne-a plăcut mult. Fiecare poveste are o parte de început, când se cere povestea, se anunță despre ce e vorba – foarte frumos conceput – pentru captarea atenției auditoriului. Unele povești te pun în așteptare, te lasă să te gândești oare… cum va continua?

Vă invit să intrați la secțiunea cu povestiri, să ascultați cu cei mici, sau să ascultați doar voi, pentru voi. Copii vom fi întotdeauna, setea pentru povești să știți că nu se duce niciodată. Avem nevoie de fantezie, de a spune lucurile diferit, amuzant, cu un alt tonus. De fapt, avem nevoie de reîntoarcere acolo unde eram neatinși de responsabilitățile vieții, eram la început.

Iată și cum iau naștere poveștile, atmosfera de la înregistrări. Cred ca nu e nicioadată târziu să te joci, să joci, să faci ceva ce îți face plăcere.

 

Spor la ascultat povești!

0

O nouă întâlnire Modern Dad’s Challenges-Provocările parentingului modern

În adolescență, dacă eram la vreo reuniune de familie sau vreo adunare de gașcă unde erau popândăi de vârstă mai mică (by accident, nu au avut încotro frații mai mari), ajungeam să mă pierd printre cei mici și să mă joc cu ei. Eu nu aveam niciodată intenția asta, doar îmi plăcea să ascult bârfe, ce povesteau oamenii mari sau să stau să mă bag în seamă cu vreun tinerel de vârsta mea, pentru care poate îmi roșeau urechile. Numai că parcă era un făcut, ajungeam printre cei mici și gata. Eram la fugărit, leapșa, de-a v-ați ascunselea.

Joc

Așa și prin facultate. Eram magnet pentru oameni mici, răspundeam la de ce-urile celor de 4+, mă jucam cu jucăriile lor.

Cu alte cuvinte, cum spunea vecina mea, mă pricepeam la copii. Culmea-culmilor, nu voiam să mă pricep la copii, ba îmi mușcam limba să tac, să nu întreb una-alta, dar ajungeam să mă joc cu toți, până și cu cei ”nesuferiți”.

Când am fost cu colega mea Diana să ținem ateliere într-o școală, ceva vreme în urmă, nici nu era Loli în gând, am fost avertizată: sunt simpatici și neastâmpărați, rezistă puțin la explicații și te întrerup încontinuu. Bon, în gândul meu: nimic din ce nu am văzut, având în vedere că la un moment dat am fost profesor și am predat la diverși prichindei și adolescenți foiți care aveau tot timpul ceva de spus peste mine. Zic: Daiana ne descurcăm, ne și distrăm. Și așa a fost, Diana a povestit la toți cum din primele 3 secunde eram prietenă cu fetele, ne admiram cerceii și vorbeam despre Hannah Montana (da, alt timp!!) Cu băieții povesteam despre roboți și strategii deși nu jucam vreun joc pe calculator. Iubitul (soțul acum) îmi livrase niște nume de jocuri și detalii minime ca să mă descurc și să devin prietena lor.

Construim împreună

Când nu eram mamă, eram tare bună la interacțiunea cu cei mici. Sunt și acum, însă uneori simt că m-am uzat. Parcă am epuizat calmul și voia bună pe copiii din trecut și acum abia mai am resurse pentru copilul meu. Da, se întâmplă să simt asta. Recunosc copilului că mi se termină răbdarea când face pentru a nu știu câta oară dezastru în jucării. Îi spun și că sunt deschisă să mă îmbunătățesc ca emoții, că nici eu nu știu uneori cum să fac lucruri sau că reacționez fără să trag aer în piept. Poate nu-mi înțelege tot discursul, dar simte că îl iubesc și că învățăm împreună. Construim relația noastră.

Nu cred că este o vârstă la care să faci copii (am auzit și asta) care să-ți garanteze relația de vis cu copilul. Răbdarea și tot ce ține de creșterea lui cultivi, crești, nu ratezi momentul dacă ai depășit vârsta. Parentingul se învață, fie că ai 20, fie 33, 40. Stilul în care construim relația cu copilul nu e musai să fie ca pe vremea alor noștri, nici dintr-o carte de parenting, doar să funcționeze și să fie unul sănătos.

Da, citim despre cum își cresc unii-alții copiii și este de MAAARE ajutor. Parentingul nu e ușor, intrăm în el cu experiențe diferite. Ne lăsăm ghidați de dragoste și instinct. Îmi spunea o prietenă: uneori instinctiv îți vine să tragi o palmă. Ei bine, aici ne ajută experiența celor care au scris cărți – avem de lucru și la instincte. Ne iubim puii mult și unii dintre noi simțim că avem nevoie să învățăm despre cum să ne modelăm comportamentele astfel încât instinctul copiilor, când își vor construi propriile relații cu semeni sau vor fi la rândul lor părinți, să nu aibă memorată vreo palmă, pedeapsă și altă traumă de-a noastră transmisă lor. Și, important, oricâte cărți am citi, exersa ca sfaturi, să ținem cont că situațiile nu sunt identice, copii nu sunt la fel, să nu ne frustăm că ceea ce aplicăm din carte nu funcționează. Nu toate rezolvările vin din carte, vin și de la noi, doar să ne ascultăm copilul mai bine, să îl privim bine. Copilul are totul la vedere.

Provocările parentingului modern pentru taţii moderni

Acestea fiind spuse, iată că se apropie o nouă ediție Modern Dad’s Challenges, ediția a 11-a, pe 14 noiembrie, de la 18:30, la Hotel International. Tații moderni sunt invitați să se intrunească pentru a discuta  “Provocările parentingului modern”

Dați-le pix și agendă de acasă, ca să puteți discuta punctual când se întorc, deoarece se vor dezvolta subiectele:

  • Stiluri parentale & gestionarea emoțiilor în relația cu copilul
  • Părinte singur și implicațiile asupra copilului
  • Relația de cuplu și cum ne facem timp pentru noi?

Vor fi alături de tați:

  •  Bogdan Ion, Presedinte fondator al Asociației Române de Terapii Scurte Orientate pe Resurse și Soluții
  •  Ioana Agachi, Psihoterapeut, managing partner Eu, părinte ghemotocAndrei Tudose, Fondatorul Asociației Delivering Life
  •  Alex ZAMFIR, Blogger & Realizator Radio, în calitate de moderator

Brandurile care sustin comunitatea de tați din Romania sunt: Lidl Romania, Nestle Începe SănătosCrește Sănătos, Boiron Romania, Pure Shapes, Un papion, Aqua Carpatica și Domeniile Sâmburești.

Evenimentul Modern Dad’s Challenges este dedicat exclusiv taților și viitorior tați. Participarea la eveniment este gratuită, dar necesită completarea formularului de înregistrare. Modern Dad’s Challenges este un concept creativ  al agentiei Creative Energy Corner. Mai multe informații despre proiect sunt disponibile pe site-ul oficial sau pe pagina de Facebook.

 

0

”Coborâm la prima” în viaţa reală, vă rog, aș spune eu

Dizabilitatea e grea. Ar fi o minciună să credem altceva. Ințeleg pe cei care fug de ea, nu vor să știe sau se prefac că nu există. Nu ai cum empatiza cu adevărat dacă nu o trăiești. Dar există, și poți să nu întorci privirea și să judeci, poți învăța despre. Ce nu realizăm este că în afara sau înăuntrul dizabilității empatia și simpatia dau aceeași luptă. Pentru că nevoia de acceptare și înțelegere nu e doar acolo la nevoi speciale, este pentru toată lumea, și între “normali”. 

”Privirea asta egală către fiecare dintre noi ne ajută pe toţi”

E adevărat! Mă uit la generația dinaintea mea și alte 2 de după, prea puțin s-a pus accentul pe suntem ceea ce suntem, ce alegem să fim, și nimeni nu poate aprecia și evalua mai bine acest lucru decât noi, cu noi. Și la acest proces de (auto)cunoaștere, grila cu rezultatul final nu ține de notele din generală, școala prestigioasă făcută, de slujbă sau prieteni.

Am auzit un adolescent spunând, nu chiar cuvintele astea, dar sensul era acesta: ca să iubești pe cineva cu nevoi speciale nu e greu, trebuie doar să îți deschizi inima mai bine. Și în clipa când a spus asta am plâns tare. Atâta adevăr pentru un tânăr. Și e un adevăr universal! E valabil pentru oricine, nu doar pentru cineva cu nevoi aparte. Ca să iubești pe cineva, oricine, trebuie să îți deschizi inima. Să mergi pe drumul ăsta, să-ți lărgești inima, să accepți înseamnă să te cunoști bine-bine și să fii de acord cu temerile tale. Eu am învățat târziu asta. Așa că am plâns eliberator, am simțit speranță în acel tânăr.

Am fost la un film bun, real și care merită văzut și digerat în tihnă. Suntem un popor născut în prejudecată. Și suntem greu de dezvățat. În ultimii ani am avut momente din care am învățat, problema este că uităm repede.

Coborâm la prima – primul film inspiraţional românesc

Un metrou oprit între stații, cu oameni pătrunși de propriile vieți care, pe măsură ce așteptarea crește, ies din filmul lor personal. Ca să nu spun bula lor, mi-a displăcut dintotdeauna termenul. Și când o fac, fiecare personaj, prima dată judecă, apoi deschide ochii și privește cu adevărat.

Duminică seara, 28 octombrie, la Happy Cinema, acolo unde se derulează, în parteneriat, din iulie anul trecut un proiect de suflet al Supereroi printre noi – ”Filmele Olgăi” – proiecţii de film adaptate senzorial pentru copiii cu nevoi speciale, am fost la primul film inspirațional românesc  “Coborâm la prima”, regizat de Tedy Necula.

Este o poveste inspirațională pe care o trăim în fiecare zi. Suntem în metrou așa cum suntem și în lume. Nu este un film despre Colectiv, dar viața nu poate nega evenimentul. Sunt povești paralele din viețile mai multor oameni care se întâlnesc într-o zi cu o semnificație specială pentru unii.” – regizorul Tedy Necula

Proiecţii de film adaptate senzorial pentru persoanele cu nevoi speciale

Înainte de povesti mai departe despre eveniment, amintesc în cazul în care nu știați, Filmele Olgăi sunt Proiecţii de film adaptate senzorial pentru copiii cu nevoi speciale.

Filmele Olgăi este un proiect derulat de Supereroi printre noi în parteneriat cu Happy Cinema Bucureşti prin care copiii cu dizabilităţi neuro – cognitive pot merge la cinema, în condiţii adaptate nevoilor lor. În spatele proiectului este Olga, o fetiţă cu nevoi speciale în vârstă de nouă ani şi motivul pentru care părinţii ei au creat Supereroi printre noi, un site de storytelling pe tema dizabilităţii fizice şi intelectuale, apoi un ONG.

Ediția de duminică seara a fost una dedicată tinerilor cu nevoi speciale și prietenii lor, cu sau fără dizabilități. Filmul a rulat în prezența regizorului și a actorilor Adrian Păduraru, Ela Ionescu și Tomas Otto Ghela. La finalul proiecției a avut loc o sesiune de întrebări și răspunsuri. Recunosc că nu am putut articula un cuvânt, am preferat să aud pe alții întrebând și vorbind. Filmul este emoțional, dar nu la nivelul acela siropos, este emoțional și dur. Așa cum am început eu, fără introducere, ci cu adevăruri/lecții care răzbat din film.

Atmosfera de Q&A a fost una la fel de emoțională. Actorii au simțit publicul și au fost foarte normali, că alt termen nu îmi vine. Au avut și ei lecțiile lor de digerat atunci când au filmat și probabil că deep down sunt mulțumiți și împliniți că au luat parte la acest film.

Ela Ionescu – Filmul mi-a creat încă o cameră în suflet și cred că toți putem să facem asta unii pentru ceilalți, să ne lărgim sufletele puțin. Să nu ratați să faceți asta cu nimeni, mai ales cu oamenii care sunt diferiți de voi. Oricum suntem extrem de diferiți toți, dar asta e frumos, e bine, că avem șansa să descoperim mereu lucruri.

Tomas Otto Ghela – Personajul pe care îl joc în film (un copil cu autism) poate vedea și deschide sufletele oamenilor din metrou.

Adrian Păduraru – Nu cred că există oameni cu nevoi speciale și alții, și nu e conjunctură ce spun. Fiecare dintre noi, oricât de aparent extraordinari am fi, suntem de fapt cu nevoi speciale, pentru că suntem unici, avem vulnerabilitățile nostre, fricile noastre, pe care le ascundem mai bine. Nu se văd, asta nu înseamnă că nu există. Am cunoscut oameni care nu au nevoi speciale dar care au asemenea dezechilibre, drame în spate, încât nevoile lor sunt mult mai speciale. Mă gândesc că …privirea asta egală către fiecare dintre noi ne ajută pe toți.

Regizorul Tedy Necula – mesaj pentru părinții din sală – Este foarte greu să crezi că cineva cu dizabilitate poate mai mult decât arată, doar oamenii și conflictele cu care ne întâlnim ne pot ajuta să vedem dincolo de aparențe. Ai mei au fost încurajați, la 8 luni, să mă lase la ofelinat. Am avut noroc de părinți tari, nu le-a păsat de rușine. Să ai curaj să privești în ochii copilului, să simți dincolo de sunetul pe care îl scoate, cuvântul pe care îl pronunță greu, să vezi care e nevoia și lăsat să încerce, să reușească și să nu-l tratăm cu frică. Frica ne trage în jos. Curajul e cheia.

Am întrebat-o pe Ruxandra Mateescu fondatoarea Supereroi printre noi, cum de a ales filmul lui Teddy Necula pentru prima ediție ”Filmele Olgăi” dedicată tinerilor, deoarece celelalte ediții s-au adresat copiilor, fiind mai mult proiecții de desene animate și documentare despre viața animalelor:

Ideea de a avea Coborâm la prima la Filmele Olgăi m-a pocnit imediat ce am văzut trailerul. Pe Tedy Necula îl cunosc din 2015. Unul dintre primele materiale pe care le-am publicat pe Supereroi printre noi este un interviu cu el.

Ne-am revăzut apoi în diverse contexte, cel mai recent fiind în primăvară, la IceeFest, când am participat împreună la un flashmob cu o temă apropiată nouă: “how do you react”– Cum reacționezi atunci când ai în fața ta pe cineva cu boală rară, cu tuberculoză, epilepsie, cu arsuri, cancer sau dizabilitate. Revenind însă la Filmele Olgăi, întâmplarea a făcut să văd trailerul într-o dimineată, devreme, una dintre puținele în care reușesc să îmi beau cafeaua fără copii și să îmi aud gândurile. I-am scris lui Tedy atunci, la opt dimineața. Tot atunci el a spus da, câteva ore mai târziu am avut și ok-ul din partea Happy Cinema.

Asta se întâmpla cu o lună înaintea proiecției de duminică.

Am ales filmul lui Tedy pentru că sunt fascinată de el :)). De tot ce face, de cum poate vorbi despre dizabilitate și despre orice alt lucru cu umor dar și cu seriozitate, în același timp. Pentru că are curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a nu se victimiza, de a încerca tot ce are chef să încerce, de a-și da șansa să reușească. L-am cunoscut pe Tedy atunci, cu ocazia interviului, într-o zi tare grea pentru mine: Olga avusese o zi oribilă, cu autostimulări și automutilări. M-am dus să fac materialul cu el numai pentru că îmi era rușine să anulez întâlnirea, deși îmi venea să mă ascund undeva și să mă îmbăt, să uit de toate. Doua ore mai târziu eram bine. Îl întrebasem pe Tedy tot ce nu o pot întreba pe Olga, care nu vorbește. M-a făcut să o văd altfel, să o văd că e și altceva decât “proiect terapeutic.” Ăsta e motivul pentru care am ales Coborâm la prima – am stiut că filmul lui nu poate fi decât așa, cum e el. Și am vrut ca și alți părinți să aibă parte, pe viu, de experiența mea, să îl cunoască și să se încurajeze puțin în distopia asta zilnică în care trăim noi, familiile cu dizabilitate, în România. Să mai găsească o sursă de putere de a crede în copiii lor, cu tot cu dizabilitățile care, într-o măsură, îi definesc și îi fac atât de minunați.

Și am reușit! Atmosfera din sală în timpul proiecției, dar mai ales după, când Tedy și echipa au stat de vorbă cu părinții a fost exact așa cum mi-am imaginat că va fi. Am avut persoane cu dizabilități intelectuale în sală dar și studenți care veniseră numai să vadă filmul și care atunci au aflat ce înseamnă, de fapt, Filmele Olgăi. Nimeni, dar nimeni, nu s-a uitat urât înspre nimeni! A fost așa, un fel de magie, la care doar în visele mele cele mai frumoase speram.

Vestea bună este că vor mai fi ediții ale Filmelor Olgăi dedicate tinerilor și adulților cu dizabilități neuro-cognitive, psihosociale sau senzoriale. Următoarea editie va fi chiar acum, sâmbătă, 3 noiembrie, de la ora 11, într-o locație nouă: Cinema Europa, din București, noul partener Supereroi printre noi. Proiecția va fi tot cu un film românesc de excepție: Mormomeții 2.

Mergeți să vedeți filmul lui Tedy Necula, eu am povestit din perspectiva celor care cunosc nevoile speciale. Este ceva diferit, este un film cu adevărat inspirațional, mie mi-a plăcut că nu am simțit filmul acela românesc de la care pleci nedumerit și parcă neadevărat ca poveste, deși este un film. Sună românește, real, și inspiră la schimbare, pentru că de asta avem nevoie, de inspirație să facem lucrurile diferit dacă asta vrem și să nu ne fie frică. Exact ce a spus regizorul părinților din sală, dar perfect valabil pentru fiecare dintre noi.

5

Un mic jurnalist și o provocare pe seamă – Avanpremieră ”Motanul încălţat”

Fata mea iubește provocările. O obosesc câteodată, dar merită fiecare tantrum de după. A învățat ceva, a realizat ceva, a corelat niște lucuri.

Ultima provocare a fost să meargă la operă. Până vinerea trecută avusese experiența spectacolelor de teatru de 0-6 ani, spectacole senzoriale după cărți și povești pentru prichindei, teatru de umbre, plus proiecții de filme speciale.

Avanpremiera operei ”Motanul încălţat”

Vineri, 19 octombrie, a fost avanpremiera operei ”Motanul încălţat” la Opera Comică pentru Copii! Pentru Loli, tot o premieră, un spectacol de operă de oră și jumătate, în calitate de spectator și mic jurnalist.

Da, da, cu invitație, ecuson, agendă, mapă de presă și tot tacâmul pentru care ne-am pregătit timp de o săptămănă. Am citit povestea, am căutat filme și diverse scenete cu acest motan simpatic. Am exersat niște întrebări, dar povestesc mai jos cum a fost la conferința de presă.

”Micii Jurnaliști”, în cazul în care nu știați, este un program foarte frumos, se derulează la avanpremierele spectacolelor care se joacă pe scena Sălii Mari a Operei Comice pentru Copii, s-a lansat în stagiunea 2016-2017 a Operei Comice pentru Copii. Mai exact, prima editie a fost în 12 noiembrie 2016, la premiera operei ”Răpirea din Serai” (iată aici un filmuleț – https://www.youtube.com/watch?v=u7eMymiod_Y ). Până acum peste 80 de copii au luat parte la spectacole, la tururile din spatele cortinei și la conferințele de presă cu echipele de creație și artiștii organizate după avanpremierele spectacolelor.

Micii spectatori/jurnaliști sunt provocați să experimenteze postura de jurnalist cultural și să vadă o parte din activitatea jurnaliștilor, să înțeleagă mai bine ce fac ei și cum scriu ca să fie urmăriți și cititi de publicul larg. Prin acest program s-a dorit, totodată, promovarea spectacolelor OCC prin articole sau materiale realizate de copii, care împărtășesc propria lor experiență privind spectacolele OCC. La partea asta eu am fost purtătorul de cuvânt și povestitorul pentru Loli.

Programul cuprinde așa cum scria și în invitația primită de Loli:

  1. vizionare spectacol în avanpremieră (micii jurnaliști, alături de alți spectatori, sunt primii care văd spectacolul și au ocazia să povestească despre el.)
  2. turul ghidat în spatele cortinei, unde cei mici au ocazia să îi întâlnească pe artiști, să le pună întrebări, să facă fotografii cu ei pe scenă și să afle despre culisele Operei Comice
  3. conferința de presă cu artiștii din rolurile principale și cu echipa de creație (depinde de la spectacol la spectacol – regizorul/coregraful etc).
  4. cei mici pun întrebări și discută cu artiștii, cu regizorul etc.
Prin urmare, avanpremiera operei ,,Motanul încălțat”, a reprezentat ocazie pentru 17 copii, printre care și Loli, să participe la o nouă ediție, a opta, a programului ,,Micii Jurnaliști”, organizat de Quartz Media Production în colaborare cu OCC și cu sprijinul Sloop. Cele mai bune articole care vor fi scrise de micii gazetari despre spectacolul ,,Motanul încălțat” vor fi publicate în Revista OCC și pe pagina de Facebook a Operei Comice.
Astea fiind spuse, Loli și-a notat câteva lucruri, înainte și după spectacol, iar eu, din scaunul de traducător și vocea fetei mele, voi rezuma experiența ei la primul spectacol de operă:
  • ”Motanul încălțat” –  operă în 3 acte pe muzica lui Cornel Trăilescu și libretul lui Tudor Mușatescu și al Ninei Stoiceva, în regia maestrului Cristian Mihăilescu (după basmul omonim de Charles  Perraut)
  • Biletele pentru avanpremieră și cele două premiere ale au fost epuizate, dar spectacolul are 18 reprezentații programate. Un spectacol așteptat și apreciat deja! Felicitări echipei OCC!
  • A fost intrigată de faptul că motanul era interpretat de o voce feminină – a apărut întrebarea asta și la conferința de presă, ajung și acolo.
  • Costumele personajelor au avut mare impact asupra ei, în primul rând prin design și felul în care artiștii le-au dat viață.
  • Motanul avea un nume tare simpatic – Cotoșman și băiatul avea numele lui tataia. A apreciat mult acest aspect!
  • A rezistat 50 de minute, s-a distrat, a zâmbit și aplaudat, a înțeles ce se întâmplă. Ultimele 20 de minute, nu a mai rezistat în scaun, a spicuit momente, și-a făcut de lucru pe lângă scaun. I-a plăcut mult perna oferită pentru micii spectatori, drept înălțător. Recomandarea de vârstă este 7+, prin urmare pentru Loli, 4+, a fost un succes personal și un moment de entertainment deosebit.
  • Turul ghidat i-a plăcut mult, ar fi vrut să se prelungească, astfel că în timpul conferinței de presă a mai explorat un pic culisele, s-a întâlnit cu diverși artiști și s-a jucat cu ei.
  • Drumul în poveste se deschide de la intrare, prin decor și butaforie specifică, cum intri în holul Sălii.

Povestea

„Motanul din această poveste este un personaj extraordinar. Eu cred că fiecare dintre noi am dori să avem câte ceva din calitățile Motanului încălțat pentru că el își depășește condiția. Într-un anumit moment al acțiunii, o pisică devine vorbitoare, apoi ea reușește să păcălească niște tâlhari, o curte împărătească, depășește oamenii prin istețimea sa. Mai mult, Motanul este fidel stăpânului său, pe care-l conduce spre izbânda dorită și devine chiar mare dregător al împărăției. Iată cum acest personaj fantastic își depășește condiția și dă, prin povestea lui, speranță oricărui spectator care vine în sala noastră. Vrem să transmitem prin spectacol bucuria de viață, bucuria de a trăi, bucuria aceasta nestăvilită pe care trebuie să o păstrăm, să o sădim cât mai mult în inima copiilor. Bucuria de a trăi și de a ne depăși condiția precum o face Motanul încălțat”, a declarat maestrul Cristian Mihăilescu.

Cotoșman are cizme noi și puteri magice: simțul dreptății, iubirea față de stăpânul său și dorința de a-i pedepsi pe cei răi. El îl ajută pe Ionică să câștige mâna Domniței prin mai multe șiretlicuri.

Cu Loli am pregătit povestea de acasă, pe drum i-am spus că ceea ce am citit noi va diferi de ceea ce vom auzi, i-am citit ce scria pe invitație și am repetat numele motanului, dar nu cred că a reținut deoarece a fost o surpriză mare totul.

Experienţa/conferinţa pentru Micii Jurnaliști

A fi un mic jurnalist este o experiență deosebită. Loli cu sigranță ar dori să repete această provocare într-un an jumătate. Ar fi mult mai pregătită în ceea ce privește rezistența la fiecare act, mișcare scenică, ritm muzică etc. Acum i-a plăcut, a înțeles povestea, importanța misiunii ei, s-a concentrat să reziste la spectacol și să pătrundă esența poveștii. I-am șoptit în ureche explicații, acolo unde am simțit că ar avea nevoie și ne-am hilizit la glume și dans.

Pentru a participa la o conferință de presă este nevoie de mai multă experiență în ceea ce privește mersul la operă. Noi am repetat niște întrebări posibile, singura pe care Loli a simțit să o exploreze a fost, după spectacol: Unde este Motanul? În culise ne-am întâlnit doar cu Domnița și până la conferință a avut acestă nelămurire.

Pentru copiii mai mari, cu siguranță, impactul unei astfel de seri se simte diferit. Întrebările și curiozitatea lor a fost inspirațională pentru mine. M-a surprins curajul lor și încrederea pe care artiștii le-au transmis-o, lucru reflectat în dialogul cu aceștia.

Ce i-a intrigat pe micii jurnaliști:

  • machiajul – cine îl face, de unde inspirația, dacă este greu de purtat, de câte ori se retușează în timpul spectacolului
  • decorul – cine participă la realizarea lui, cum este gândit astfel încât artiștii să fie în siguranță
  • costumele – de când se începe lucrul la ele, conceptul
  • audițiile – cine participă și cum se distribuie rolurile
  • personajul principal –  Motanul încălțat – cred că intrigat întreaga sală, a fost interpretat de o voce feminină! Motivul: s-a dorit o voce de soprană care să fie aproape de vocea copiilor și de personalitatea unei pisici, ca să spunem așa.
A fost o experiență inedită și pentru noi, însoțitorii micului jurnalist. Vom repeta cu siguranță mersul la spectacole de gen.
Aici puteți vedea un scurt filmuleț de la eveniment:

https://www.facebook.com/OperaComica/videos/320773125387070/

Pe pagina de Facebook a Operei Comice pentru Copii regăsiți și câteva fotografii de la eveniment: https://www.facebook.com/OperaComica/photos/pcb.1923122724422600/1923121174422755/?type=3&theater
Ne vedem acolo, la următorul spectacol!
0

Webstock 2018, the stage is yours

Are Loli o carte despre curaj. N-are cine știe ce text, e numai bună de adăugat cuvinte pe lângă imagine: Curajul obișnuit, curaj  fantastic, curajul e curaj de orice fel ar fi el, și tot așa cu imagini sugestive pentru fiecare enunț din ăsta.

Îmi place cartea asta, place și Lolitei. Mie îmi place partea cu curajul poate fi obișnuit, ca de exemplu să mergi la piscină. Nu știu să înot, dacă e piscină cu adâncime peste 1, 20 m, nici nu mă ating de margine. Curaj, nu glumă!

Prin urmare, las la o parte curajul cu piscina și spun curajul obișnuit, fantastic, sau cum mai este descris în cartea asta, s-a produs când am făcut lucruri la care m-am gândit de mult, dar nu le-am practicat, până când am apăsat butonul de curaj. Acum vreo 3 ani, am prins curaj și am deschis acest blog.

În cartea Lolitei nu se menționează un alt curaj, dar îi povestesc eu, nu-i bai, curajul de toamnă – adică să ies din cartier, din circuitul grădiniță-casă-masă-scris-trebăluit-terapii-casă, să îmi pun haina și de om cu blog și să aud lucruri pentru mine, să vorbesc cu oameni, să schimb peisajul pentru o zi la Webstock. Da!

Anul acesta se sărbătoresc 10 ani de Webstock, eu sărbătoresc a 4-a plecare de acasă, care îmi prinde tare bine, fix înainte de a îmi intra la hibernare inspirația după o vară grea.

credit photo: www.2018.webstock.ro

Îmi place prezentarea de anul acesta, inspirația vine pe căprării, adică vor fi următoarele scene, stages:

  • Inspiration stage
  • New trads stage
  • Creativity stage
  • Galaxy stage

Desfășurătorul pentru fiecare stage poate fi consultat pe site la secțiunea Program, la ultimele 3 stages, studiați bine, alegeți cu inspirație 🙂

Webstock Awards oferă recunoaștere celor mai creative și inedite proiecte, campanii din online (inclusiv social media și mobile), realizate în Romania, în ultimul an. Nominalizările pot fi văzute aici

Vom afla și cine este Absolute Online Personality of the Year. Ai votat? Sper că da. V-am anunțat, doar.

Se anunță interesant tare, recunosc că am să învăț pe de rost programul până vineri, ca să pot alege ce speakeri vreau să aud.

Dacă vreți să fiți la curent cu se întâmplă la Webstock, pe 5 octombrie, la JW Marriott Hotel, București, privirea setată și referesh constant pe:

Facebook Page: www.facebook.com/webstock/

Facebook Event: https://www.facebook.com/events/708357382837579/

Instagram: www.instagram.com/webstockro/

Twitter: www.twitter.com/webstockro

Ne vedem acolo!

 

0

„Fericiţi la adânci bătrâneţi” – campanie socială pentru bătrânii României

Am crezut că bunicii mei vor trăi până îmbătrânesc și eu. Credeam că vom crește mândra sau mândrul (nu previzionasem ce copil voi avea) împreună, iar vacanțele lor vor fi acolo în ograda cu gâște și pui de găină. Nu le înțelegeam nevoia de a veni mai des și sta cu ei. Mi se părea suficient să vin de câteva ori pe an, atunci când am pășit în adolescență și aveam griji de tânăr ce descoperă lumea. Nu mai aveam timp, oricum erau nemuritori și acolo tot timpul în așteptare. M-a lovit când nu au mai fost? Da, tare. Dar tot nu am învățat lecția bătrâneții.

Bătrânețea și efectele ei nu le resimțim până când ne îmbătrânesc părinții. Când nu-și mai amintesc lucruri care s-au întâmplat ieri, uită pe moment cum îl chemă pe nepot, te lovește și înveți – oamenii, inclusiv tu, îmbătrânesc. Tu ai viața ta și timpul nu se dilată pentru nimeni. Oferi cât poți, dar nu cât și-ar dori ei. Numai că, bătrânii tăi părinți și bunicii care încă trăiesc, te au pe tine, din când în când, însă se consideră norocoși. Viața lor se scurge de la ziua când ai venit să stai cu ei până la cealaltă dată când îi vizitezi și sunt mulțumiți. E bine și atât. Au poze, au amintiti, au telefon care sună și lucruri la care să se gândescă în timpul cât așteaptă. Pentru restul de bâtrâni care nu mai au pe nimeni, viața este grea, așteptarea lor nu e despre următoarea vizită, ci despre cât mai durează până când mor, vine viața în care nu vor mai fi singuri. Cel puțin așa speră.

O campanie socială pentru bătrânii României

Singurătatea este mai greu de dus ca vârsta și bolile asociate bâtrâneții.

Fundația Principesa Margareta a României împreună cu Asociația Niciodată Singur lansează Fericiți la adânci bătrâneți, o campanie socială prin care își propun să atragă atenția publicului cu privire la situația vârstnicilor din România și problemele cu care aceștia se confruntă. Campania are și o componentă de strângere de fonduri în sprijinul bătrânilor. Oricine poate dona 2 euro prin trimiterea mesajului ”SINGUR” prin SMS la numărul 8844.

România îmbătrânește. Din punct de vedere statistic românii de peste 65 de ani reprezintă o categorie socială în creștere, care se confruntă atât cu neajunsuri materiale sau cu probleme medicale, cât și cu accesul limitat la informație. Fenomenul îmbătrânirii atrage marginalizarea şi excluderea socială a vârstnicilor. Pentru vârstnicii din România nu există un sistem integrat de asistență sau consiliere socială, public sau privat, deși statisticile sunt îngrijorătoare. Astăzi, mai mult de 3,5 milioane de persoane au vârsta peste 65 de ani, conform datelor INS.  Ritmul îmbătrânirii populației este un fenomen alarmant, plasând România pe locul 2 în topul țărilor europene.

Aproximativ 1,5 milioane de vârstnici sunt afectați de singurătate, într-o mai mare sau mai mică măsură, conform studiului național realizat de GfK pentru Fundația Principesa Margareta a României. În topul celor 5 probleme cu care se confruntă vârstnicii din România se plasează și singurătatea. Numărul femeilor afectate este semnificativ mai mare decât cel al bărbaților, iar persoanele vârstnice din mediul urban sunt cele care resimt cel mai mult singurătatea.

O analiză recentă a solicitărilor formulate de apelanții seniori la linia națională gratuită Telefonul Vârstnicului arată că nevoile lor sunt următoarele:

  1. nevoia lor de informare pe primul loc (49%).
  2. nevoia de îngrijire la domiciliu și sprijin practic (22%)
  3. nevoia de sprijin moral (13%), nevoia de sprijin material (8%)
  4. nevoia de a fi activ și util la vârsta a III-a (8%).

Împreună îi facem fericiţi la adânci bătrâneţi

În lipsa unui sistem integrat de asistență socială, public sau privat, Fundația Principesa Margareta a României vine în sprijinul vârstnicilor din întreaga țară. Împreună cu Asociația Niciodată Singur, o organizație non-profit care luptă la nivel naţional împotriva izolării sociale şi a singurătăţii persoanelor vârstnice prin mobilizarea voluntarilor, prin campania Fericiți la adânci bătrâneți, aceștia își propun să răspundă nevoilor vârstnicilor prin programe sociale menite să aline singuratatea, să combată izolarea sociala, să reducă sentimentul de inutilitate și efectele aferente.

Luna octombrie este luna dedicată la nivel internațional vârstnicilor de pretutindeni, marcată printr-o conferință națională și o mobilizare a voluntarilor din întreaga țară. Vă puteți alătura și voi campaniei. Detalii găsiți pe site-ul fundației https://www.fpmr.ro/ și http://www.fericitilaadancibatraneti.ro/

Direcţii de ajutor

Din fondurile strânse cele două organizații își propun să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții bătrânilor prin trei programe sociale dedicate bătrânilor din România:

  1. Telefonul Vârstnicului este singura linie telefonică națională gratuită și confidențială care răspunde prompt nevoilor vârstnicilor și alină singurătatea lor la numărul 0800 460 001.
  2. Centrele Comunitare Generații reconsideră rolul social al vârstnicilor, implicându-i ca voluntari în centre de zi pentru copii din comunitatea lor.
  3. Niciodată Singur este despre a fi împreună pentru demnitate la orice vârstă, prin acțiuni de voluntariat și implicare la domiciliu și în cămine de bătrâni, pentru un impact de durată în viața bătrânilor, redarea încrederii în sine și sentimentul propriei valori, conștientizarea mentalității cu privire la vârsta a treia și impactul negativ asupra imaginii bătrânului.

Spotul campaniei poate fi urmărit aici. Campania se va desfășura în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2018. În cadrul proiectului vor fi prezentate și o serie de povești atât pentru cei mari cât și pentru cei mici deoarece există ceva universal în fiecare poveste: „emoție, lecții care să rămână cu noi, istorie la persoana I. Pentru bătrânii noștri, nu e nimeni acolo ca să primească darul poveștilor zise de ei.”

Pentru a fi la curent cu noi informații despre campanie, aici e pagina de FB dedicată campaniei https://www.facebook.com/singur8844/

Pentru componenta de strângere de fonduri – Valoarea donației este de 2 Euro/lună. Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Digi Mobil, Orange Romania și Telekom România Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA.
Campania este realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange România, Telekom România Mobile și Vodafone România.

2

Iarna vrem cald și soare, vara vrem să nu ardă prea tare

Când vine vorba de creme, siropuri și spumă de baie fata mea nu are niciun moft de afișat. S-ar da cu cremă și pe păr, ar lua siropuri de gât, vitamina C (și altele care nu au vreun gust extraordinar) non-stop dacă îi spui că au cioco în compoziție și ar face baie cu spumă în orice moment al zilei.

Îi place să se joace cu nisip (fie kinetic, fie cel din groapa cu nisip din parc), îi plac bălțile și, evident, țopăiala prin cea mai adâncă, îi place ploaia, iubește soarele. Nu plaja sau marea, în mod particular. Ultimele două o obosesc și, în plus, cred că nici eu nu am contribuit îndeajuns la iubirile astea două. Eu nu sunt genul care doarme pe plajă sau moare de supărare că nu a avut un concediu la mare.

Plus, da, mai este unul, am o piele care se arde ușor și bronzul înseamnă un ton ceva mai colorat ca brânza, asta după ce am suferit după arsură, cu tot cu cremă cu factor maxim de protecție. Loli a moștenit o combinație de piele care se irită repede de la materiale sintetice și creme de protecție solară în combinatie cu apa sărată și nisip în același timp.

Ca să nu o mozolesc cu cremă (deși nu îi displace), tot timpul, din cap până în picioare:

1. la mare are costum cu UV și se joacă mai mult la umbră.

2. Nu stăm niciodată pe plajă la ore nepotrivite

3. Incerc, pe cât posibil, cu o moață ca ea, să o protejez cu pălărie și cămăși subțiri dacă avem treabă prin soare și nu e chiar momentul UV minin. Ochelari de soare nu vrea să o picuri cu ceara. Are modele jucăușe și, întotdeauna, este foarte convinsă de purtatul lor până să îi cumpăr. Îi ține un pic, apoi..nu mai veau.

Când era mai mică o ungeam cu cremă și țop la joacă. Acum este ritual. Se dă pe ea, apoi pe mine, pe tati. Am zis că îi place datul cu cremă? Am zis!

Zilele astea am ales un loc de joacă nou, cam în soare. Fiind în câmp și umbră ioc, deși mergem de pe la 8 jumătate – 9, soarele ne aprinde apoi destul de tare.

Înainte de a pleca de acasă ne-am uns, jucat cu noua spumă Photoderm Kid SFP 50+ de la Bioderma.

Mărturisesc că nu suntem străine de brand. Acasă avem mai multe produse din gamele lor. Când avea Loli câteva luni, a avut o dermatită ciudată și leac la ea greu am găsit. Am descoperit între timp alergiile, a mâncat fără alergeni, cred că au ajutat-o și produsele lor. Ideea este că avem pe căprării treburile: pentru cap folosim un anume brand, pentru pielea corpului Bioderma (toată familia, ditai găvanul că mai am un sensibil în casă, pe Iulian) și pentru mâini altceva. La mâini, nu e așa reglementat capitolul ce folosim, merge cu succes tot ce e pentru bebeluși și copii. S-a spălat chiar cu săpun de casă, de la țară. I s-a părut foarte distractiv, deoarece era precum o bucată de pământ.

Să revenim la distracția de zilele astea. Cât am stat la ai mei am probat cam toate părculețele și parcurile din cartier. Nu povestesc nimic despre, spun doar semințe și mucuri de țigară, șiii… asta descrie tot.

Drept urmare, am zis să schimbăm peisajul și am mers mai departe de unde stăm. Un parc maaare și fără umbră, curățel și pe placul mândrei, la partea de cățărat.

Ne-am pornit dis-de-dimineață unse și protejate pentru soare.

Ce mi-a plăcut la spumă:

  • nu e cleioasă, sticky așa, de vrei să te mai ștergi un pic după
  • se întinde ușor
  • pentru că e precum frișca când iese din tub (nu știe Loli ce e asta, i-am spus că e precum crema de pe brioșe și i-a plăcut explicația) nu pulverizezi și covorul și mobila când dai copilul. Care fâțâit stă locului? Care?
  • te poți juca și încropi un joc pentru cei care nu pot fi convinși de necesitatea protecției solare.

eu, eu…

magieeee

 

magic finger

brătară :))

pietre, baltă….rai adevărat!

Nu am mai folosit ceva asemănător ca prezentare și textură până acum și noutatea la Loli a prins tare. S-ar spumui și înainte de somn, seara, dacă ar fi după ea.

Ideea este că nu facem nicio isterie dacă într-o zi am ieșit neunse cu cremă pentru soare. Aplicăm pe drum, dacă e în geantă, stăm la umbră și n-așteptăm să ne clocotească creierii și insolația să ne doboare. Ne bucurăm întotdeauna de vremea bună și vitamina D. În jur de 11, trezită de la 6 sau 7, Loli vrea acasă, începe să resimtă orele, preferă răcoarea din casa și un joc relaxant cu jucăriile ei, până la masa de  prânz.

Despre spumă producătorii spun următoarele:

Produsele Photoderm conţin brevetul Cellular Bioprotection™ care susţine sistemul imunitar biologic al pielii, sunt rezistente la apă până la 80 de minute, rezistente la frecare, la transpiraţie şi nisip. Sunt recomandate pentru protecţia copiilor peste 12 luni.

Din seria știați că

Ştiai că expunerea la soare este strâns legată de sinteza vitaminei D, atât de folositoare organismului în creştere al copiilor. Însă beneficiile pentru sănătate ale jocului în aer liber sunt mult mai multe; de exemplu, un studiu recent a demonstrat că fiecare oră petrecută săptămânal în aer liber scade cu câte 2% riscul de instalare a miopiei la copii. Însă orice joc în aer liber trebuie să se desfăşoare sub o protecţie adecvată, chiar şi la umbră, dat fiind că iarba, de exemplu, reflectă până la 30% din razele ultraviolete.

Acum spune și tu cum vă jucați vara și ce trucuri ai pentru dat copilul cu cremă mai uşor. Şi, pentru mai multă distracţie, intră în Clubul Bioderma aflat la adresa https://www.club-bioderma.ro/, unde poți câștiga premii foarte folositoare pentru o vară plină de soare!

Spor la joacă!

1

Lecţia despre SEO – Digital Parents Talks, ediţia 14

Sâmbătă care tocmai a trecut era neplanificată pentru o ieșire. Dar după nenumărate permutări, cine stă, cine pleacă, aprobare de la Loli, am plecat să mă școlesc cu părinții digitali din comunitatea Digital Parents Talks într-ale Seo-ului.

Acum stau pe bancă, mândra construiește chestii cu nisip și eu încerc să pun cap la cap ce am auzit și încercat să pricep despre ce înseamnă SEO în 2018.

Alexandru Guzi ne-a plimbat prin SEO, de știți vorba, am plecat într-un fel și am venit în altul. Așa și eu.

Ordonat, pe cât am putut, notițele mele:

  1. SEO a devenit important prin 1990. Am căutat și eu ce spun alții, se pare că e precum inventarea strânsului de mână, nu e dată fixă, undeva în jurul1990.
  2. Era nevoie de ordine prin Google, SEO catalogează rețeaua web.
  3. Cât a evoluat SEO din 1990? Mult!

Dacă la început era ușor pentru cei ce-l foloseau, clar între timp s-a complicat. Dacă știai să folosești keywords-urile era bine.

De prin 2014 s-au pus în mișcare 200 de ranking factors, din 2018 – 800 de RF – care sunt de fapt niște roboți ce urmăresc în site-ul tău :

– cât de usor poți fi citit

– cuvintele cheie

– vechime site

– timpul de încărcare

– lungimea textului

– structura text (titlurile, subcategoriile, list order – sfat de la Andrei să folosim number bullet, nu doar bullet simplu, mult mai eficiente aceste liste ordonate în SEO, îi plac lui Google)

– imaginile

– link-urile – backlink, pingback

– comentariile

Tot la ranking factor intră Google Analytics. Da, cică era și în 2014. Cine ar fi crezut? Se vede că am îmbătrânit, anul nașterii fetei mele mi se pare hăt-hăt.

Chiar și erorile se încadrează la ranking factors.

Din 2014 – Google a făcut cea mai mare curățenie din istoria SE. Site-uri rankate bine au căzut din cauza tehnicii black hat. Se pare că SEO se divide în black, white, grey hat. BLH – înseamnă optimizare totală sau over optimization.

De exemplu, este foarte bine să ai acum keyword principal în domeniu gen fashion, ceai, numai că devin black hat la un moment dat. Na, mai pricepe ceva.

Pe viitor, Alexandru a spus, este de preferat să avem domeniu pe brand, și tot de preferat să avem un pseudonim, tot ce facem să fie pentru brand și nu pe focus target, doar ceea ce scriem să fie targetat. Pfuu, get it? Eu rumeg încă.

Dacă te apucă să îți faci un subdomeniu ca să cuprinzi keywordul principal care apare în primele căutări pe Google, nu e over optimizare acum, dar va fi pe viitor. Orice subdomeniu este un domeniu nou. Din punct de vederea SEO începi de la zero, nu îți folosește. Mai bine o categorie nouă care să cuprindă keywordul respectiv.

4. SEO în 3 pasi:

  1. structura – cum faci?
  2. conținut – ce să ai în vedere pentru un conținut de calitate
  3. promovare – tehnici bune de promovare

1.1. Folosim sau nu keywords-urile? Da. Neapărat. Unii propun topics – definit ca o structură care oferă rezultatul final. Se pare că trebuie combinați deoarece noi căutăm și după keywords dar și după topics. Adica teavă spartă dar și 3 metode cum să repar țeava ca să nu curgă apa. Practic se aseamănă, doar că pentru tine care scrii, ca să  apari în căutare cât mai sus, trebuie să fie totul concret altfel se diluează informația.

1.2. Keywords-urile le punem în titlu, în link, dar în text să fie bine mascat. Nu e musai tot timpul să fie verde în Yoast. Faci over optimization și nu asta îți dorești.

1.3. AMP – major ranking factor, cine nu îl are va dispărea din căutare pe mobil. Traficul pe mobil este de 80%, prin urmare e musai sa ai AMP.

AMP pe numele întreg accelerated mobile page, nu înseamnă mobile friendly sau oprimizare pentru mobil ci înseamnă ca site-ul să fie în versiunea lui de mobil, special focusată pentru indexarea pe mobil. Nu trebuie să faci cod în spatele site-lui, există tool-uri pentru a verifica dacă site-ul este accelerated și a-l optimiza astfel.

Ia faceți o verificare: https://search.google.com/test/amp

am de lucru, nu e AMP blogul:(

1.4. Orice site pentru a fi relevant pentru Google trebuie sa aibă implementat Google Webmaster Tool.

1.5. Robots. txt. – daca nu îi ai pe acești roboți, crawlerii (alți roboți) de la Google investesc mult timp să îți verifice site-ul și nu e eficient când vrei sa urci în căutare. Cum verifici? Tastezi domeniu/robots.txt

Nu am înțeles exact mai departe, iată un link util – http://www.robotstxt.org/robotstxt.html

1.5. Prietenie mare cu Google Analytics – de  preferat să avem rapoarte lunare, pentru fiecare pagină.

Bounce rate mare – înseamnă că se încarcă greu site-ul, că am implementat ceva greșit pe lângă faptul că cititorul nu a găsit informația de care avea nevoie, nu navighează în continuare pe site.

1.6. Categoriile din site sa fie bine oprimizate, sunt silent structures. Nu deschid categoria în altă pagină, link-urile interne dintr-o categorie trebuie să se deschidă în altă pagină.

1.7. Imaginile contează să fie optimizate. De evitat 1.jpg, 2.jpg

1.8. Breadcrumbs-unde apare pagina, calea către produsul final, pagina face parte din structura ce prezintă un produs. Se poate face cu un plugin și trebuie să fie relevant pentru pagina, nu pentru toată structura site-ului.

2. Conținut

2.1 Schema H-urilor este următoarea:

  1. H1 titlul cel mai important
  2. H2 concluzia articolului, poate fi folosit de mai multe ori, dar în formula H2, H3, H2

Dacă H sunt puse aiurea crawlerii de la Google ies de pe site. Nu îl indexează.

2.2. LSI –  Latent Semantic Indexing

De exemplu: pentru un keyword greu de rankat (din motiv de competiție) folosesc acest tool pentru a dilua keywords-urile, adică pentru a găsi keywords-urile apropiate, sinonime pentru a explica keywords-ul principal.

Procentul keywords în text de 3-4% se prefera până prin 2O14, acum 1%, ca să nu fie over optimization.

2.3. Semantic Wise Content – ține de îmbunătățirea calității conținutului.

2.4. Keyword research – nu dorești doar volum literar ci și calitate din punct de vedere tehnic.

3. Promovare

  1. Instagram cea mai buna strategie de promovare, plătite merg mai bine ca Fb. Facebook-ul are un reach destul de mic lately. Istagramul a lansat și Instagram TV, recent, 20 iunie.
  2. Pinterest – de viitor, la noi nu e așa utilizat
  3. Reddit
  4. Youtube– grijă la ce promovăm, nu indexeaza nișele tabu- politica, copii etc
  5. grupuri, forumuri – Nu contează momentul postării atât de mult, pentru că timpii între postări sunt timpi  morți. Curba de eficiență este diferită pentru fiecare. Segmentând informația – ora, ziua ai parte și de ore goale. Pentru unii funcționează bine deoarece își cunosc bine targetul, cititorii sunt obișnuiți și preferă timpii pe care îi oferi, funcționează pentru optimizarea unei campanii. Daar, sfatul lui Alex este să folosești strategia asta cât merge.
  6. Google plus este pentru trafic foarte focusat, folosit mai mult de oamenii de SEO. La noi nu e popular, ar fi util de folosit pe grupuri.
  7. Facebook – a schimbat algoritmii, așa cum bine știm, ne reorientăm pe viitor
  8. Twitter

Canalele le-am văzut, acum cu ce să facem promovare?

  1. Infografice
  2. Google Ad Words
  3. Advertoriale
  4. Facebooks Ads
  5. forumuri
  6. Short video presentation
  7. Influenceri
  8. Bannere
  9. Youtube video
  10. concursuri
  11. E-mail marketing
  12. Campanii produse targetate
  13. Testimoniale
  14. Tutoriale
  15. Link building

Ordinea top 5 este:

  1. Link building
  2. Youtube video
  3. E-mail marketing
  4. Influenceri
  5. Testimoniale

Schimb de linkuri – da, dar ca să fie ok în Google, link-ul pe keywordul, pagină să nu fie în același timp ci diferențiat ca timp. Link-urile indexate în aceeași perioadă în Google înseamnă spam.

Bun, până aici, tutto bene?

Ce vrem noi? Să fim sus în Google și să ne pricem și să pricepem ce avem de făcut. :)))

Incă 2 sfaturi de la Alex:

Să avem grijă să nu ne diluăm informația. Nu contează cât scrii, de câte ori, la ce oră postezi (adică contează, am scris mai sus) dar contează mult targetul, contează informația și ce ți-ai propus – vrei să obții-inimioare, like-uri, rezultatul pe care vrei să îl obții. Cine vrea să fie în online, trebuie să țină cont de competiție.

Lui Google îi place mult ideea de update. Îți spui povestea, o publici, îți amintești de ea, dai căutare și te găsești greu. Prin actualizare poți să aduci în atenție ceva de interes. Editezi articolul, intervii în conținut și actualizezi data. Google va aprecia și te va poziționa mai sus.

Adevărată școala de părinți digitali, simt că trebuie să mă pun serios cu burta pe carte. Mii de mulțumiri fetelor de la Parenting PR pentru dedicație și inspirație și provocarea de a fi mai buni.

Sponsori eveniment Lidl și OK Center. Intrați pe OK Center, fac chestii faine și au un sediu mega șmecher.

 

0

Dragostea pentru animale și un serial de comedie pentru copii „Cei cinci prieteni fermieri”

De fiecare dată când o întreb pe mândra mea ce a visat, răspunsul este același – o pisică neagră, mică, care stă acasă la noi și de care ea are grijă. Nu știu de unde visul ăsta și pasiunea pentru pisici, pentru că din cele 3 pisici pe care le-a atins în viața ei una a protestat și a zgâriat-o nițel, de a auzit și mamaia de la Roman cum plângea fata mea de supărare, din pricină că pisica nu a vrut trasă de coadă.

Muștele, gâzele și toată minifauna, care poate suge și sânge, nu o pasionează. Acum duc muncă de lămurire să nu calce insectele acelea simpatice denumite popular vacile domnului. Nu știu de ce se teme de ele că jap – e lău, apoi le strivește. Biologul din mine arde lent, tocmai fiică-mea nu iubește orice vietate. Offff! Și turui, pe drum, înspre parcul cu pietricele, cum mă pricep mai bine – și știintific și apelând la sentimental despre cum și gândacii și furnicile au o mamă, și mama lor plânge când copilul este lovit, sau nu e de găsit din cauza cuiva, cum sunt mici și ea e imensă pe lângă ei, prin urmare nu se pot apăra. Sper să nu treacă pe lângă ea tot ce spun, încerc să o fac să aprecieze tot ce este în natură. Povești avem o mulțime.

Citim cărți despre animale, ultima carte este despre iepuri. Latelly a rezistat și la filme scurte despre animale. Încerc să nu îi transmit temerile mele legate de câinii fără stăpân sau purici. Da, am și eu ne-preferințele mele. Deși am crescut la bunici, la țară, cu puricii și haitele de câini nu m-am împăcat niciodată.

La un moment dat chiar am vrut să încercăm terapia cu animale pentru Loli. Pentru că nu o puteam da jos din brațe și nu se simțea în siguranță când vedea prin parc animale de companie, ne-am gândit că ar putea fi de ajutor. Între timp a crescut și nu a fost nevoie să intervenim, temerile ei au dispărut.

Este cunoscut faptul că traiul cu animale de companie, îngrijitul animalelor din curte (fericiți sunt cei care au:)) aduce beneficii privind creșterea și dezvoltarea copiilor. Sunt bone iubitoare, paznici de nădejde, ajutor la masă, pe post de ștergător și antemergător, completăm până mâine aici. :))

Știți filmulețele acelea cu copii și căței, cum dorm împreună, se joacă în curte, îl duce la școală etc. Cam așa mi-am imaginat și eu viața, numai că spațiul de la bloc nu e suficient pentru astfel de vise.

Până terminăm de renovat și până va fi Loli pregătită pentru companion necuvântător, vom vizita fermele de animale, muzeele, grădinile zoo și vom citi în cărți despre creaturile frumoase, ciudate, mai puțin ciudate de pe Pământ, pe care nu vom apuca să le vedem de aproape vreodată.

Pe termen scurt, ca să hrănim dragostea pentru animale:

– avem invitații la Ferma animalelor și imediat ce ajungem în București, vom ajunge acolo (mulțumim, Parenting PR și Boomerang TV). Am mai fost și cu fiecare vizită îi place mai mult.

– vom savura câte un episod din serialul pentru copii cu personaje animale reale care se anunță mega amuzant și va fi lansat zilele astea.

Ce pot spune până la premiera serialului:

Serialul german de comedie „Cei cinci prieteni fermieri” va putea fi urmărit pe Boomerang TV.

Cei cinci prieteni fermieri” este o comedie hazlie, ale cărei personaje sunt animale reale. Serialul se adresează întregii familii.

Cățelul Paco, iepurașii Kimi și Loona și măgărușul Sören locuiesc împreună într-un hambar confortabil. Într-o noapte furtunoasă, un cacadu pe nume MC Digga se rătăcește și aterizează în casa lor. Acum, trebuie să împartă hambarul cu noul coleg, care are de depănat o mulțime de povești incredibile de prin călătoriile lui în jurul lumii. MC Digga e nedespărțit de smartphone-ul lui, pe care le arată prietenilor săi videoclipuri haioase.

Anke Greifeneder, Senior Executive Producer, Turner Broadcasting System Germania, a vorbit despre soluția tehnică care a dat naştere acestui serial. „Producţia distrează audiența cu aventuri colorate și interesante. Considerăm că este important ca dialogul animalelor să fie autentic și viu şi am realizat acest efect prin tehnica morphing, adică prin animarea mișcării animalelor”.

„Cei cinci prieteni fermieri” poate fi urmărit în fiecare sâmbătă şi duminică, de la 13.40, la Boomerang.

Dacă nu mai puteți de curiozitate până începe serialul aici la fivefarmies.boomerang-tv.ro îi puteți descoperi pe cei cinci prieteni.

Popcornul e gata?