0

Puzzle covor

Când copilul nu are somn plus stare miaunată cu vreau aia şi atu (altul) la orice, dar nimic pe plac, plus căldura de afară….pui covor puzzle.

Pusese ochii pe teancul stivuit şi ştiam că abia așteptă să îl răstoarne. Am purtat discuția cu răsturnăm şi punem la loc şi nu i-a fost pe plac. După ce probabil s-a gândit că o să-mi placă (ha-ha!), l-a răsturnat satisfăcută şi cu gura până la urechi. Da, surpriză, în loc de explicația aia care o plictisește, mai aveam oleacă şi o rosteam, am profitat de ocazie. L-am asamblat şi refăcut de 20 de ori.

Am început eu (mai am și inspirație de moment, ce să zic) – vai, ce bucurie, chiar îmi doream să așez astea (eu nu aveam chef deloc, dar ce rost avea să ne supăram şi să agravam situația cu deja e trecut de ora de nani şi tu mişuni prin casă).

Doua pătrate am pus, apoi l-a făcut ea tot, tot ea l-a desfăcut şi pus în pungă.

După care mi-a făcut hatârul și s-a culcat. Yeyy! A fost uşor de data asta, data viitoare vedem.

Dacă ai așa ceva prin casă, ține-le aproape, acum te încurcă (eu voiam să le mărit), dar uite că pot fi bune la ceva.

9

Las teoria, care m-a umplut de când am născut, am să practic doar ceea ce simt

Nu ştiu cu cine seamănă exact, nu e buclată, nu are șatenul lui taică-său, e ochioasă dar nu aduce cu ochii unuia dintre noi, are gurița aşa parcă desenată, are strâmbăturile ei de te apucă râsul. E fetița mea, pe care nu mi-am imaginat-o nicicum. Şi e frumoasă, şi nu mă minunez- uite ce am făcut-, ci îmi întărește gândul că aşa va fi întotdeauna. Frumoasă şi a mea.

Fiecare pui este frumos pentru mama lui, ştiu, e foarte adevărat, nimic nu ar fi făcut-o altfel în ochii mei. Am făcut-o cum s-a priceput corpul meu mai bine, nu aveam cum să controlez asta în totalitate deoarece sunt chestiuni de genetică. Și-a ieşit bine!

Viața la început e ca la loterie, norocul şi șansa sunt egale până la extragere. Aşa şi cu celula de la care a pornit. Norocul – să fie la momentul potrivit şi șansa – de a ajunge la termen viu şi sănătos. Nu ştiu cum să apreciez, pe cine să apreciez pentru loteria mea, din care a ieșit Loli câștigătoare.

Știu doar că eu am fost norocoasă cu ea. Cu toate momentele rele şi în care aș fi dat ceasul şi universul peste cap şi adunat clipa aia groaznică ca să o nimicesc. Nu ştiu cum va fi viitorul, ştiu că nimeni nu îmi garantează dacă norocul se va termina sau nu. Nici nu îmi pasă. Acum sunt clipele mele, ale ei şi pe astea vreau să le trăim din plin. Nu ca la carte, nu ca în filme ci aşa cum ne pricepem. Să le simt şi eu şi ea, să le facem nu magice, mirifice sau altceva, doar ale noastre.

Nu le am cu dulcegăriile, cu alintatul gen nu pot să stau o clipă fără copil, mi-e dor de mor de parfumul părului lui, nu vreau să le mai am nici cu autoînvinovățirea – să nu îl traumatizez, să nu îl stric pentru că el a venit perfect pe lume.

Copilul simte iubirea şi fără să mă dezintegrez de dragul lui, chiar şi atunci când situația necesită fermitate (fără palme și cuvinte ca palma). Şi ştie, n-ai trebuință de vreo diplomă pentru asta, nu cu atâtea cuvinte câte cred eu că are nevoie, că trăiesc toată dragostea pentru el.

Ştii de ce spun asta? La Loli am stat la pândă, precum vânătorul, pentru fiecare achiziție (milestone) pe care a atins-o, fiecare lucru făcut conștient şi ştiu că, atunci când eu am transmis cu sau fără cuvinte, ea a reprodus exact cum a simțit. Am fost nervoasă, ea a făcut conștient şi instinctiv lucruri care, evident, mi-au agravat starea de nervozitate.  Q.E.D. da, copilul ştie, a trăit exact cum am făcut eu: cu agitație, cu haos de moment. Trăiește şi învață de la tine şi tu ții cârma.

Credit photo: skitterphoto.com

Bun, dacă azi nu am ghidat bine, mâine sigur pot face asta. Nu am starea potrivită tot timpul, nu pretind că sunt bună la reacții, dar nu vreau să trăiesc cu ideea că ceea ce fac îi poate dăuna pe viață. Că o greșesc pentru totdeauna. Nu am cum atât cât ne simțim şi ne întoarcem acolo unde nu facem asta.

Am aşa o presiune când ea face ceva şi e deranjant şi e neînduplecată de îți vine să o înghiți. Şi atunci iar imi pun problema unde am greşit? De ce? E simplu: Pentru că nu ne-am simțit, da. Adică  ea a simțit, eu am pierdut legătura şi am căutat răspuns unde nu e.

Unde voiam să ajung? La nevoia de a vedea copilul şi simți, de a-l lăsa să vadă, oricând, toane, mai puține toane, lacrimi, râs şi să mă învețe, cum îl învăț şi eu. Să le experimenteze, interiorizeze, dezvețe. Toate astea fără vină, fără gândul că eu îl pot strica.

Aşa voi face. Las teoria, care m-a umplut de când am născut, am să practic doar instinctul, ăla bun, de dragoste, ceea ce simt.

7

Wish-list de jocuri educative

Atunci când ai copil și tu de copil te-ai plâns de lipsa jocurilor și jucăriilor, se întâmplă exact așa: recuperezi din plin și cumperi până nu mai ai loc în casă. Așa am început eu recuperarea/tratamentul pentru cele doar 2 păpuși pe care mi le amintesc. Între timp mi-am revenit, mi-am dat seama de unde vine nevoia asta obsesivă de a cumpăra copilului, era de fapt nevoia mea de copil mare.

Bun, după ce am născut copilul, vreme de câteva luni, am cumpărat în disperare jucării, apoi ne-am oprit. Nu de tot. Explic imediat. După obsesia de început, ne-am dat seama că, copilul nu avea, pentru multe dintre jucării, vârsta potrivită, unele erau de o calitate bună aparent, până la proba copilului, unele erau prea zgomotoase sau într-o limbă care aducea mai mult a limbă extraterestră, stridentă, mega obositoare.

Când Loli a început terapia am zis stop la nimicuri şi ne-am concentrat pe cărți, jocuri, jucării care ne serveau scopului nostru. Am mai călcat şi strâmb cu vreun pluș doar colorat şi blănos, de te apuca alergia. Asta pentru că era ceva ce copilul cerea conștient, cu denumire şi calitate – ex. animal oşu (recunoaște vietatea roşie – gen ştie și culoarea, yeyyy!).

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu. Apoi am zis poate cuiva îi va fi util să afle că există jocurile educative de la Melissa and Doug. Cine știe doar dacă e curios poate continua lectura. :))

Cu siguranță, fiecare părinte are deja branduri favorite, idei de cum să fie jucăriile și jocurile, poate chiar le fabrică (am construit și noi câte ceva pentru Loli, însă nu stăm bine la capitolul timp și ne-am cam umplut de materiale care așteptă să fie transformare în ceva senzorial, pentru skills-uri de coordonare, echilibru etc). Mă gândesc că poate te inspiră, nu neapărat ca achiziție, deoarece prețul nu e chiar chilipir, ci ca idee de joc.

Ca să nu crezi că fac reclamă cu vreun beneficiu din partea brandului, nu zic mare lucru despre. Aici scrie tot despre Melissa and Doug. Dacă citiți povestea lor, sigur o să vă placă.

2 dintre motivele pentru care m-am gândit să fac un efort de achiziție:

calitate

– sunt gândite pe nevoi și se potrivesc atât pentru copii tipici cât şi atipici. Când spun atipici spun nevoi speciale ce pot fi lucrate prin terapie. Iar jocurile lor se încadrează şi în jocuri de terapie. Ințelegi acum sensibilitatea mea pentru genul acesta.

Loli a lucrat câteva jocuri la terapie, şi, pentru că mie mi se par excelente în acest sens, avem pe whish list – must have-urile noastre.

Ca idee, eu scanez regulat site-ul lor și distribuitorii pentru vreo reducere sau ceva ca să nu mă găurească la buget, mai exact pentru:

– eșantioane senzoriale

– jocurile de sortare culori

– mozaicurile cu magnet şi stickere

Ultima noastră achiziție este acest joc Sort And Snap, util pentru coordonare mână-ochi, recunoaştere culori, model abstract etc.

  

Wish-list-ul ar fi lung, însă pe astea le-am cumpăra în următoarele luni, dacă ne ține bugetul:

  • pentru dezvoltarea cogniției, motricitate fină, exersare culori, recunoaștere model – aici este descrierea jocului

 

  • un fel de covor șotron pentru distracție și numere, culori, you name it

  •  numere – pentru joc independent, copilul se poate autocorecta

 

 

Primesc idei de jocuri și listele voastre. Sunt sigur pline de inspirație.

Pornind de nevoile mândrei, i-am făcut Lolitei mai multe jocuri. Unele i-au plăcut, altele mai puțin. Ce am făcut noi, printre picături, am înșirat mai jos.

Forme, culori, modele de desen 2D

Carduri rutina zilnică

Mini caiet de activități 

DYI light box

Idei de activități 2-4 ani

Loli’s quiet book – carte senzorială 

Pizza Loli

 

Photo credit – www.melissanadog.com & www.amazon.com

10

Fetiţă cu cercei sau fără?

Loli are cercei. Nu în ureche, dar în cutie are cercei de la nana, de la bunica şi cercei care se aplică la cerere.

În weekend-ul dinainte să nasc era programat shopping-ul de cercei. Văzusem şi până atunci câteva modele. Mi se păreau mari, cu sistem complicat şi ascuțit de închidere. Nu eram, sincer, aşa de convinsă că vreau să îi pun cercei. Știam ca va fi mică şi urechile ei prea mici chiar și pentru câteva grame de metal. Şi ca un făcut, până să mă decid cu cerceii, s-a născut şi nu am mai avut problema asta, o vreme.

Eu am cercei de la 6 ani. Soră-mea a zis într-o zi că vrea cercei și tatăl meu a înroșit acul cel mare de cusut şi s-a conformat. I-a făcut găuri şi pus ața roşie ca să se formeze gaura. După modelul de atunci, nu cred că exista pistol de pus cercei în maternitate. Până la înroşitul acului am vrut şi eu. Apoi, după ce i-au dat lacrimile soră-mii, parcă nu mai voiam. Dar am fost convinsă că altă ocazie nu va mai fi şi pe măsură ce voi creste va fi şi mai dureros şi nu o să-mi mai pun nicioadată. Aşa că am plâns, am rezistat, apoi după vreo câteva ore eram fericită cu ață roșie în urechi şi zburdam mândră în fața blocului precum un miel cu canafi.

Gândindu-mă la câtă spaimă am tras eu cu găuritul urechilor, mi-am pus problema: dacă o va durea, dacă nu îşi va dori cercei când va fi mare și îmi va reproșa că nu i-am cerut părerea şi i-am găurit urechile perfecte (doar boțul nostru este perfect always). Acum dacă va dori vreodată să poarte, va fi decizia ei.

Citisem multe pe tema asta cu pro şi cons şi erau aşa nişte idei bulversante cum părintele încalcă dreptul copilului, cum alegerea noastră (strict în materie de cercei) îl va afecta sau nu emoțional, îl va traumatiza. Nu pot spune exact dacă ceea ce am citit m-a influențat sau nu în a lăsa să treacă timpul și să nu îi pun cercei încă din primele luni, dar știu, clar, că după primelel luni chiar asta nu era o prioritate pentru mine.

Sunt des întrebată iarna, când mergem undeva şi îi scot doar căciula: Nu are cercei? Nu! Acum cu codite şi bretonul moțat nu primesc întrebarea. Iar cu rochiță (iubește rochiile fără să am vreun merit) chiar că nu aduce nicio îndoială în ochiul curios. Ce o fi? Fata sau băiat? Nu am simțit nevoia să pun repede cercei fetei doar pentru a lămuri restul lumii că Loli e fetiță. 

Dacă o întrebi pe Loli cine poartă cercei în casă îți va spune: Mami! Şi Loli! I-am cumpărat niște gablonțuri de lipit. Când vrea cercei îmi indică folia colorată. Îi alege, apoi îi lipesc. Durează puțin purtatul, lipiciul nu e extraordinar, cad în câteva minute. Pentru ea este suficient. Nu își dorește imediat altă pereche, cere alta când are chef din nou de moțat.

Discutam zilele trecute subiectul acesta al cerceilor cu cineva şi am ascultat o teorie, aşa cum îmi spunea persoana cu care vorbeam, nefundamentată, doar feeling personal, care mie, din tot ce am citit şi auzit de la alți părinți şi oameni fără copii, mi s-a părut cea mai frumoasă, duioasă, plauzibilă şi fără a arunca vina asupra deciziei părinților de a pune cercei. Parcă mi-a liniştit cumva emoția NU-ului pe care o am legată pusul cerceilor acum. Şi mi se pare logică cumva, de bun simț.

Prin urmare, iată teoria, citez: cerceii sunt un mesaj de la mamă către fiică. Eu văd bijuteriile ca niste podoabe, care au ca scop celebrarea și adorația persoanei. Şi asta este din antichitate. Cerceii pot însemna printre altele apartenență, protecție. Eu, femeie fiind, și purtând bijuterii aş pune fiicei mele cercei (că despre ei vorbim) pentru a o “împodobi”, pentru a-i marca și întări feminitatea. Apoi, practic gândind, i-aş pune cât de devreme aş putea pentru a trece mai ușor peste asta. Pot spune că ultimele tendinte ale adulților de a-i lăsa pe copii să aleagă chestii (dacă poartă cercei, dacă va vrea rochite, să-și aleagă ce religia vrea etc) nu le împărtășesc sau, mă rog, le-aş dezbate înainte pentru a vedea care e nevoia adultului din spatele acestei intenții. Dar pe de altă parte, a nu pune cercei reprezintă o alternativă la a pune cercei așa că e “fair enough”. 

Eu las mândra cu stickere pe ureche până când voi putea purta discuția cu dacă își dorește și înțelege ce presupune întregul procesul – durere, îngrijire, posibile alergii etc. Nu pot acum să trec prin durerile ei. Nu cred că ea nu s-ar descurca dacă i-aş spune Loli, mergem să punem cercei adevărați. Ea este o mână de om și de curaj. Eu nu am curaj să o înțep pentru cercei, pot în schimb să îi transmit toate mesajele despre frumos, despre feminitate, despre cum poți fi frumos, de-a întregul, fără prea multe zorzoane. Şi dacă e musai – vom pune şi cercei, la un moment dat.

Ia dați cu teoriile voastre şi spuneți-mi cum vedeți voi acest obicei.

ps. Părerile sunt diferite, fiecare îşi asumă ceea ce spune şi face atunci când vine vorba de copilul lui.

0

Sinceritate şi încurajare

Greutățile tinereții sau drumurile tinereții până să ajungi aici, acum, fie te fac să zâmbești dacă le-ai rezolvat, fie te apasă cu vinovăție dacă nu le-ai vindecat.

Mă gândesc cu spaimă, uneori, dacă nu voi reuşi să sădesc în Loli valorile pe care le-am învățat cu timpul, sau pe cele care aş fi vrut să îmi fie mie mai clare la un moment dat. Îmi doresc ca ea să aibă încredere şi fiecare faptă pe care o duce la capăt să fie cântărită, chibzuită, să țină cont de ceea ce contează, să folosească impulsivitatea ca pe o unealtă de creație şi nu de suferință, să empatizeze, să nu regrete.

Mi se pare greu tare, adesea, pentru că nu dețin controlul tuturor emoțiilor mele şi mi-e frică că modelul meu nu o va aduce acolo unde ar trebui. Echilibrată, independentă, curajoasă şi cum nu am reuşit eu.

Știi vorba cu regretele târzii, care sunt degeaba. Nu, nu sunt degeaba. Sunt regrete dar şi adevăruri despre sine prețioase. Unele regrete sunt suportabile, răul nu a fost așa rău, altele le interiorizezi şi te întorci în timp şi chiar dacă nu ai cum cere iertare, o ceri cu fiecare gând.

Îmi dau seama că multe lecții le-am învățat acum, după ce a apărut Loli şi cum nevoile ei m-au vindecat de emoții şi m-au încurajat către altele. Am rememorat fiecare lucru cu care m-am lovit şi nu l-am rezolvat şi mi-am dat seama că şi ea poate să le trăiască şi să nu fie pregătită pentru că nici eu nu o pregătesc bine. Şi voi schimba asta. Am să o pregătesc cât pot de bine.

photo credit: www.unsplash.com

Pun tot adevărul în expresia – cea mai grea meserie este să crești un pui de om. Să îl crești frumos, conștient de forța lui şi raportul lui cu restul. Să fie puternic şi empatic, să nu ajungă la vorba – parcă sunt exact persoana care nu voiam fiu. Eu ajung la vorba asta des, mă chinuie că în momentele mele de criză, câteodată sunt exact cum nu mi-am dorit şi grav e că nu am simțit pe moment remușcare. Am lăsat furia să mă îndreptățescă, să mă simt puternică, să cer supunere fără emoție. Nu mă refer la nimic fizic, doar la vorbe. Şi eu ştiu cel mai bine cât de tare dor vorbele, şi cum supurezi la fiecare amintire.

Mă gândesc că orice altă specie pe care vrei s-o creşti, ajungi să o dresezi, îi supui instinctele şi te va asculta. Dar va ieşi la un moment dat din dresaj şi îți va arăta că nu contezi. La om nu poți face dresaj decât cu prețul sufletului lui. Te va muşca mai rău decât orice altă vietate dresată.

Am încredere că mă voi descurca, îmi prelucrez mintea şi sufletul pentru cel mai înalt grad de blândețe şi putere. Pentru mine şi pentru ea.

ps. Am simțit nevoia de sinceritate şi încurajare. Nu sufăr de perfecțiune și nici nu mă laud ca să dau lecții. Sunt un om care învață și se bucură de moment. Și recunosc asta.

1

Siguranţa copilului în mașină – la noi și cum ar trebui să fie – ediţia a treia a Modern Dad’s Challenges, pe tema “Siguranţa copilului în mașină și călătoriile”.

Siguranța copilului nostru în mașină este …nu este sigură 100%. Știm asta, de fiecare dată când plecăm la drum, indiferent de distanță, şi, încercăm să îmbunătățim situația spre 100% safe.

Loli nu a cooperat niciodată la statul în căruț, balansoar din ăla frumos colorat și liniștitor pentru câteva minute (pentru ea şi nervii obosiți ai mamei), scoică, scaun de mașină. Pentru că au centuri! Da, o apuca isteria de fiecare dată când îi petreceam centurile peste umeri şi încercam să fac click-ul final. Cu joc, cântece, mami, nu pornește maşina, poveşti şi alte sfaturi culese de la părinți cu copii înscăunați fără probleme nu am ajuns acolo… să prindem centurile ca în cartea tehnică a dispozitivului.

Am avut noroc până acum. Asta nu mă încălzește deloc, soțul meu conduce impecabil, despre ceilalți șoferi nu pot să spun nimic, nici garanta.

Ce cred, și mă tem de fiecare dată pentru că nu aplic?

Cred că oricând se poate întâmpla o nenorocire cu sau fără centuri şi scaun perfect adaptat şi asigurat. Însă paza bună poate trece primejdia rea, face diferența între rănit recuperabil la rănit grav și moarte. Musai centuri, scaun adaptat vârstei copilului. Piază rea vine pe neașteptate – neatenția ta, a altuia, circumstanțe ciudate în care niciunul dintre cei implicați în accident nu pățește nimic, dar au victime colaterale pentru că le-au pus în dificultate şi care nu erau asigurate cu centuri. Se întâmplă şi e bine să nu ți se întâmple ție, nimănui, de fapt.

La centrul unde merge Loli la terapie m-am întâlnit acum câteva săptămâni cu un părinte şi fetița lui. Făceau recuperare motorie deoarece avuseseră un accident de mașină. Nu mai țin minte exact circumstanțele, ideea este că doar copilul a suferit cel mai mult. Comă, apoi pareza pe partea stângă. Nici nu vreau să mă gândesc la durerea părinților atunci şi acum când știi că, copilul tău zace, suferă şi are nevoie de luni bune de recuperare pentru o clipă de neatenție, pentru că ai luat lucrurile for granted şi te-ai lăsat în voia sorții.

NU faceți ca mine, noi nu călătorim safe, ne dorim şi voi continua să explic fetei mele cum ea va fi în siguranță doar cu centurile legate şi nu doar pe jumătate puse şi cu mine de mână. Pentru că eu nu am reuşit cu Loli să ajung la punctul la care centura să fie rutină şi plăcere, mă gândesc că, deşi ştim textul şi jocurile pentru purtatul centurii,  poate ceva din ce se va discuta la următorul eveniment al taților ne va fi de ajutor. Mândra mea poartă centurile doar la picioare, nu le are petrecute şi pe umeri. Îmi dau termen scurt de asigurat copilul cum trebuie, adică următoarea călătorie. Chiar la supermarket, la distanță de 4 minute.

Scaunul ei este unul bine cotat ca siguranță, utilizat corect, evident. L-am probat în magazin, am discutat ce şi cum la fața locului, l-am testat acasă înainte de îl monta în mașină, am verbalizat şi practicat toți paşii care îi vom avea de făcut atunci când va fi în mașină. Nu ne-a ieşit!

Scaunul auto al Lolitei merge până la 18 kg, se poate folosi cu față către sensul de mers, şi invers. Are protecție cu nişte pernuțe în formă de lăbuțe de urs. Când plecăm aceeași poveste, mergem pa-pa, în scaunul cu mor- mor. Merge până la centură. Rezista puțin cu ele pe umeri, de obicei stau în lateral, pe sub umeri, prinse la mijloc, asigurându-i doar picioarele.

a adormit desenând

Adevărul (care nu ne scuză) este următorul: am acceptat situația de acum ştiind cum a fost începutul. Scoica nu am folosit-o des, era mare, ea copil mic – mic, nu stătea comod, mai mult chircita şi cu nasul în piept, total unsafe, nu stătea nicicum, ce să povestesc de centuri. Numai când o vedea începea să plângă și vorbeam singură, fără ca ea să audă. Renunțam la călătorie, sau acceptam să stea în brațe.

Scaunul pe care îl are acum l-am cumpărat la 2 ani, după multă documentare şi probe. Cu greu a rezistat la probat. A fost greu, nu exista scaun potrivit cu greutatea ei. La 2 ani avea 7 kg, prin urmare dacă ții cont de acest aspect scoica era potrivită pentru ea. Însă nu se potrivea anatomic vorbind. Nu poți ține un copil de 2 ani într-o scoică de bebeluşi, chiar dacă greutatea ei era de 6 luni. Ea voia să vadă, să se miște, cât îi permitea locul, nu să stea relaxată pe spate şi să privească tavanul sau cerul prin lunetă. Ți-ai găsit. Eu aş fi dormit, aşa frumos leagan e maşina, numai bun de moțăială. Nu la ea!

Am ales un scaun care poate fi folosit de la câteva luni până la vârsta de 2-3 ani sau limita maximă de kg. Deci o sa îl avem încă vreo câțiva ani. Acum are aproape 9 kg. Cele care începeau de la 9 kg, atunci când eram în căutări, nu puteau fi luate în calcul.

Scaunul ei are adaptor pentru toddleri (acest lucru îl înalță). Este înalt, după cum spuneam, a contat mult acest detaliu, Loli fiind scundă. Şi aşa puteam povesti ce vedem pe geam. Well, când se uită. Are atâtea stickere lipite că nu vezi mare lucru. Nu cumva sa te atingi de ele că iese cu alt scandal.

Bun, cred că ești în șoc, daar îți reamintesc că au mai rămas 2 zile până la întâlnirea taților –  ediția a treia a Modern Dad’s Challenges, cu tema “Siguranța copilului în mașină și călătoriile”. Nu vă sfiiți să mergeți, Iulian – soțul meu va fi prezent, chiar dacă povestea voastră cu siguranța, cu pusul centurilor merge ca unsă, nu ca la noi. Întotdeauna când vine vorba de siguranță şi viață copilului tău orice informație este prețioasă şi niciodată nu e de prisos.

Iată programul evenimentului. Nu uitați de înscriere, participarea este gratuită, aşa că dați de ştire tuturor. Este un eveniment cu sponsori faini şi surprize. Nimic de pierdut, doar de câștigat informații de la specialiști şi timp de calitate cu alți părinți tați.

Pe 5 iulie, de la 18.30,  la Cafeneaua Happy Cinema (în incinta Liberty Center)

18.30 – 18.45: Înregistrarea participanților & Socializare

18.45 – 19.15: Siguranța auto pentru copii: reguli, obiceiuri ți mituri, Alice Dona, Managing Partner ErFi Kids Romania, Brand Manager Graco USA

19.15-19.20: Sesiune de întrebîri & răspunsuri

19.20 – 19.50: Călătorii cu copii – tehnici de “supraviețuire” pentru părințiRoxana Farca, Travel Writer LumeaMare.ro

19.50 – 19.55: Sesiune de întrebări & răspunsuri

19.55-20.10: Pauza de socializare

20.10 – 20.40: Măsuri de prevenție a accidentelor în mașina în timpul călătoriilorAna Maita, Consilier pentru Drepturile Mamelor Asociatia SAMAS

20.40 – 20.45:Sesiune de întrebîri & răspunsuri

20.45 – 21.00: Tombolă & Socializare

Ediția a treia a Modern Dad’s Challenges este posibilă datorită implicării și susținerii brandurilor: ErFi Romania, Graco Romania, PampersNestle Incepe Sanatos Creste Sanatos, Goodyear, STR8, Wash&Go, Web Designer Bucuresti, Happy Cinema.

Surprize, pe lângă informație:

  1. Un scaun auto Graco Milestone si un inaltator auto Kandi Graco, oferite de partenerul nostru ErFi;
  2. Un set de anvelope iarna UltraGrip Performance, oferit de Goodyear;
  3. Un pachet de Pampers Pants, oferit de partenerul nostru Pampers;
  4. 3 premii oferite de Nestle;
  5. un curs complet SAMASteratul Parintilor, oferit de Asociatia SAMAS;
  6. 7 premii oferite de STR8 si Wash&Go;

Succes și spor la inscrieri! Toate detaliile despre program și participare se găsesc pe blogul Frunzaresc.eu, tații pot participa completând formularul: http://bit.ly/2sLxl8R.

7

Forme, culori, modele de desen 2D pentru 3-6 ani

Am vrut să fac tangram Lolitei. Pentru că nu am găsit nişte desene potrivite vârstei ei şi cum nu e chip să tai ceva prin casă fără să își bage nasul, am renunțat la idee. De fapt am convertit ideea în desene cu forme și culori pentru construcții 2D, care să se potrivească cu formele de spumă din dotare.

A durat vreo oră, după ce am culcat moața, până mi-am găsit inspirația. Ziua nu ai loc de inspirația mândrei de a face lucruri și răsturna casa cu susul în jos. Aseară pe la 11 m-am apucat și m-a prins ziua următoare. Dintre modelele pe care le tot vizualizam pe Pinterest nu se potrivea nimic cu ce aveam eu în gând și ca material de lucru. Erau complicate, nu aveam romb, trapez, triunghiuri mici.

Drept urmare, am încropit desene simple şi câteva mai elaborate.

Ce voiam să urmăresc prin jocul ăsta, pe lângă testarea răbdării mândrei și disponibilitatea (accesibilitatea exercițiului cognitiv) pentru astfel de joc:

recunoaştere de forme

– recunoaștere culori

– recunoaștere desen/model – casă, tren, fluture, barcă 

– să exersăm motricitatea fină şi grosieră

– coordonare mână-ochi

– logica 

– imaginația

– memoria

– răbdarea (de care am amintit) şi …mai zi tu ce a rămas.

Ce a ieșit în final (desenele le-am făcut într-un caiet de activități ca să le avem la un loc/nevoie, să nu le rătăcim, să îl putem lua cu noi în deplasare):

i-a placut ideea, le-a studiat pe rând de am zis că acu zboară paginile, s-a abținut de la rupt😆

– a construit vreo 2 desene – tasele (casele) şi început alte 3, dar avea aşa o lene în a căuta formele

– cel mai mult i-a plăcut să facă baie printre culori, apoi a început să scormonescă în dulap și să facă mare de culori și vorbit la telefonul de jucărie.

 

 

Este un joc de logică şi dezvoltare abilități de geometrie (spațialitate, relația dintre forme simple și compuse, percepția modelului) potrivit pentru 3-6 ani.

Pentru Loli am adaptat desenele la formele cunoscute de ea, la ce aveam în casă. Puteam să fac niște modele mai simple, însă mă cuprinsese focul desenatului, mă gândesc poate că avea mai mult chef. Loli era deja obosită când i l-am prezentat. Fusesem în parc, şi, când veneam spre casă, i-am zis că va fi cald tare azi, vom sta mai mult în casă după-amiază şi că vom facem un joc cu culori şi forme. Credeam că a uitat, dar înainte de nani de prânz tot îmi repeta fome, fome.

Nu a durat mult, îl vom relua, completa cu alte desene pe măsură ce crește și rezistă la prezentat desene complicate, noțiuni abstracte despre forme.

Spor la joc! Să treacă canicula!

6

Hai la film cu bebelușul!

Happy Cinema București împreună cu Asociatia SAMAS organizează primul Baby Cinema din Romania, în București. Un eveniment ce va avea loc o dată pe lună, pentru început, de vizionări dedicate mămicilor cu bebeluși în burtica sau în brate și tăticilor, evident, tot cu bebeluși în brațe sau toddleri de mână. Conceptul e în creștere în străinătate, poate prinde și la noi. Eu abia aștept să merg de film, am 3 ani de stat în casă, fără cinema. Nu se pune când merg cu Loli la filme de desene de 10 min. :)))

Ideea?

Totul a pornit de la dorința mamelor de a ieși din casă, ideal și cu bebe sau toddlerii şi preșcolarii din dotare. Şi unde să te duci vara să te relaxezi? Parcul îl ştii pe de rost, iar la cinema, ar fi un vis, nu?

Aşa cum viață nu se termină când apare bebe (se transformă doar :))), nici filmelor nu le stă bine văzute cu plapuma-n cap și cu sonorul la minim. Ci la cinema! Să fie o experiență frumoasă!!

Bun! Happy Cinema (Liberty Center, etajul 2)  încercă să implementeze acest concept Baby Cinema.

Cum?

Dau sunetul mai mic, AC-ul la o valoare decentă, luminile rămân semi-aprinse, nu vor rula trailere și reclame. Se vor amenaja spații permanente de schimbat copilul și unul temporar pentru alăptat și discuții cu educatorii prenatali – moașe, asistente medicale, kinetoterapeuți.

Cafeneaua din cadrul cinema-ului are un mic spatiu de joaca ce poate fi folosit în cazul în care bebe nu se linisteşte nicicum în timpul filmului, sau dacă familia vine însoțită de un frate mai mare, pentru care proiectia nu ar fi potrivită.
Cinematograful va fi dotat cu mese și consumabile oferite gratuit (scutece, aleze, servetele) de Bella Baby Happy Romania.

Prima vizionare va avea loc pe 17 iunie, ora 12:00, cu filmul Rough Night, o comedie pe cinste cu Scarlett Johansson.
Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=5jRNDOZnGKU

Biletul: 22 lei/persoana+bebe
REZERVĂRI BILETE https://www.happycinema.ro/rough-night/

Detalii în plus aici 

Acum, dacă vrei o invitație de familie (2 adulți și 2copii sau 2 adulți și un copil), lasă în secțiunea de comentarii, după articol, o amintire despre prima ta experiență la cinema.

Hai cu amintirea, hai la film cu bebelușul!

 

LATER EDIT: Felicitări Mihaela Encica și Georgiana Ioana Nițu, ați câstigat câte o invitație de familie.
Ne vedem mâine la film!

36

Cum funcţionează rutina la noi (și o invitaţie la concurs)

Rutina bate-o vina. Adulții spun – off, rutina, să evadăm, să ieșim din ea. E salvatoare de cele mai multe ori. Apreciem, totodată, mai mult vacanțele şi întâmplările frumoase. Pe de altă parte prioritizăm, planificăm, atingem obiective urmând o anume rutină, nişte paşi prestabiliți. All true!

Să începem cu începutul. Când lumea e mare şi plină de necunoscute, devine copleșitoare şi de speriat? Daaa, mai ales când suntem mici, abia ieșiți la lumină. Rutina pe Loli, pe noi, părinții ei, ne-a ajutat. Ne ajută şi acum, la 3 ani. Nu există dată de expirare pentru rutină, pentru planificare. Nu înseamnă plictis, creativitate zero. Revin la ideea asta.

În primele luni cu mândra ne-am organizat să delimităm ziua de noapte cu activități de dimineață, de zi şi de seară. Nu te gândi la chestii complicate, pentru început – bună dimineața, scos pijamaua, pa-pa tati la uşa, tragerea draperiilor pentru a pătrunde lumina, apoi seara, baie, cântat Alunelu etc. Aşa am putut să ne linistim somnul cât de cât. Nu menționez trezitul pentru alăptat, ideea era ca totul să se desfășoare cu o oarecare predictibilitate care să îi confere siguranță, linişte, să eliminăm agitația (mamei, în special :))

După câteva luni cu copilul ştii lucruri despre el, l-ai descifrat un pic, ai învățat cum reacționează la stimuli noi, la tine, la starea ta, la atmosfera din jurul lui. Ținând cont de nevoile copilului poți adapta ritmul unei zile. Când Loli a început să fie tot mai conștientă de mediul înconjurător, am tot adăugat activități de joc, de gospodărie care să o stimuleze, să o ajute să înțeleagă cum funcționează locul unde trăiește, să se ghideze folosind repere simple.

Toate făceau parte din rutina zilnică. Nu făceam şi nu facem zilele identice, ci rezolvăm nevoi, încercăm să nu ne agităm (ne şi agităm) făcând sute de lucruri, pe grabă, uitând scopul şi ideea de la care am pornit. Produce haos pe plan interior şi exterior. De cele mai multe ori ne iese, avem şi zile când domnește haosul şi plânsul și râsul în hohote, toate în același timp, sau separat. Toate zilele, cele organizate şi neorganizate sunt ok, ajută la dezvoltare, sunt oportunități de învățare. Rutina oferă siguranță, disciplinează modul de gestionare și relaționare a unei activități. Lucrurile noi, în afara celor planificate, oferă perspective, adaugă experiență în realizarea de activități conexe, asemănătoare cu cele știute, însă diferite.

Rutina nu trebuie să fie ca și cum ne-am înrola copiii în armată, riguroasă, deloc creativă, no fun pentru că devine obositoare, cui i-ar (mai) plăcea? Ar mai coopera vreunul? NU!

În  fiecare zi facem cam aceleași lucruri, şi, nimic nu ne opreşte să le facem distractive sau diferite. Un cântecel, un joc, o prinsa prin casă între atârnatul rufelor şi terapie. 

Pentru Loli am făcut acum ceva zile niște carduri de rutină. M-am gândit că vizualizând acțiuni (una, în particular) o ajut să le încorporeze mai bine mental şi să i se pară distractivă goana după….ce urmează, din clipa în care a făcut ochi.

Well, este work în progress. Totul a pornit de la oală. Era prietenă cu ea, apoi s-au certat, apoi refuz total. Te anunță când face ceva, însă pe ultima sută, când pusul la oală este inutil. Cu prinsul părului, moțat-ul în codițe stăm bine, îi place când nu o deranjează părul, e acolo pe lista cardurilor. Nu am făcut carduri doar pentru nevoia ei de moment, ci ca să schimbăm dădăceala/ lucrurile care le face din plăcere în altceva diferit.

I-am organizat cardurile pe un panou, le-am pus la vedere, le-am identificat, studiat, a şi mâzgălit pe ici-colo. Nu i-a displăcut ideea.

Iată ce distractiv i s-a părut într-o dimineață statul pe tron. Cu tot cu carte, fix la pagina cu tema în cauză😂

Au urmat vreo 3 zile cu NU şi la oală şi la card şi la explicații.

Depinde de copil, de dezvoltarea lui cognitivă, de modul în care ne conectăm, gestionăm lucrurile la rândul nostru (puterea exempului), să își formeze anumite deprinderi. Ajutându-l, susținandu-l ajunge şi acolo. Musai răbdare! Așa îmi repet eu într-una. Probabil aşa e şi la tine. Dacă nu, nu-mi spune.Te invidiez, deja.

Bun, dacă ești pe aceeași barcă ca mine, hai să îți spun ceva. Am 2 seturi de carduri, pentru fetițe și băieți de la Dezordonici.ro.

Sunt simpatice, sunt grupate pe activități uzuale şi de divertisment, sunt sub formă de magneți de frigider. Puteți să vă jucați cu ele, să le folosiți după nevoi.

Prin urmare, vă invit la Concurs, premiile vor fi 2 seturi de carduri – unul pentru un băiețel norocos și unul pentru o fetiță norocoasă.

Părinți, iată ce trebuie să faceți pentru a vă înscrie în concurs:

 răspundeți printr-un comentariu, pe blog, la întrebarea: Ce activitate zilnică a copilului vă dă cele mai mari bătăi de cap? A noastră știți deja care e 🙂

like paginii de Facebook Dezordonici.ro

distribuie public acest articol cu concurs, poate îl vede cineva cunoscut şi puteți folosi cu rândul cardurile

dacă vrei să ştii ce mai pregătesc cei de la Dezordonici.ro, opțional, te poți înscrie la newsletter-ul lor (se lucrează încă la site, în câteva zile se va lansa și poți fi printre primii care află vești de la ei)

Puteți să vă înscrieți la concurs până pe data de 22 iunie 2017, ora 23:00. Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți folosind site-ul www.random.org și vor fi anunțați pe pagina de Facebook a blogului, la finalul acestui articol și prin e-mail.

Mult succes! Și zile frumoase alături de prichindei.

Later edit: Câstigătorii concursului sunt Irina Condrat – setul pentru fetiță și Catalina Costin -setul pentru băiat.

Vă mulțumesc pentru participare!

4

Vacanţă fără stres? Da, cu tot cu copil!

Vacanță în 3, la Barcelona, fără stres? Aşa mă temeam înainte de plecare că nu se poate. A fost minunată! Iubim Barcelona. O vom revedea, cu siguranță. Are climatul care îmi place mie, cald cu briza mării, am prins perioada când este vizitabilă ca temperatură, nici prea cald, nici ca acasă (încă nu venise căldura în București). Oamenii vorbesc mult, sunt gălăgioși, iubesc copiii, însă sunt şi liniștiți cu tot cu vorba lor grăbită. A căzut Loli cu nasul în nisip la un loc de joacă și au sărit copii să întrebe de ce plânge, să o îmbuneze – que pasa?

Prima noastră zi în Barcelona a fost neașteptat de frumoasă. Loli după un zbor agitat, după ce am jurat că nu mai plec de acasă cu ea până face 10 ani, at least, ca să gestionam mai bine agitația legată de presiune, zbor, am avut o primă zi de vis. Ce cărți, jucării, nimic nu îi trebuia…

a deschis și închis de mii de ori hubloul, a tras cu ochiul la vecinii de pe scaune, a stat în capul lui Iulian tot zborul, se vede fața lui mulțumită, nu? :)))

Am ales un traseu uşor, ca pentru prima zi. Plimbare prin Port Vell, vizită la Oceanarium, admirat clădiri, scufundat tălpile prin nisipul de pe Barceloneta, dus mândra la locul de joacă din zona unde stăteam.

La Oceanarium a fost încântată, a alergat de colo-colo, s-a jucat în spațiul destinat copiilor cu chestii senzoriale şi a hrănit peștișorii bebeluşi. Nu ne-am grăbit la Oceanarium, după hrănit peștii, zburdat de la un acvariu la altul, a obosit şi s-a culcat. Noi între timp am văzut cum se hrănesc rechinii, am reluat traseul pe unde ne-a alergat mândra şi nu prea am văzut mare lucru prima dată. Când s-a trezit am stat la cafeteria de acolo şi a mâncat. Aveau mâncare gătită şi tip fast-food. I-am luat paste cu sos. Am zis sa începem cu mâncarea preferată. Nu le-a poftit, aşa că am scos borcanelul cu mâncare adus din România.

Eu nu sunt fan borcănele cu mâncare, Loli este. Când ne-a lovit disperarea la 2 ani şi şi-a ales singură borcanul de pe raftul magazinului cu gând de miam-miam, am cumpărat şi aia a fost. Mănâncă mâncare gătită, ocazional cumpărăm mâncare bio la borcan. La restaurant Loli nu mănâncă, te duce, te trage de mână că vrea miam – miam şi când vine mâncarea nu mai vrea. Ajungem să comandăm multă mâncare pe care o mâncăm noi. Ea scândură, noi bușteni.

Am ales varianta mâncare la borcan bio pt copii, pe perioada vacanței, cât eram prin oraș. Nu am cărat de acasă, am avut unul pentru avion, pe care l-am folosit în prima zi, apoi am cumpărat de acolo. Am gătit şi unde am stat noi. A mâncat cu poftă (never at home) supă de pui cu usturoi făcută de gazda (prietena) noastră Raluca. Nici acum nu mi-am revenit după pofta de mâncare din vacanță! Am cumpărat fructe şi ronțăieli fără lapte și gluten de care mânca şi acasă gen Organix, covrigei Schar, biscuiți, pâine și nachios fără gluten și sare.

Ca întotdeauna, când plecăm pe undeva, cea mai mare frică a noastră este mâncatul. Loli nu iubește mâncarea, înainte de plecare a avut perioada cu nazuri maxime şi mă gândeam că o să îmi crească tensiunea printre străini la treaba asta şi o să am o vacanță plină de tristețe şi stres. Dar nu a fost! Fata mea a fost relaxată, a savurat vacanță şi nu cred că am menționat clasicul Loli, e ora de masă, acum stăm să mâncăm.Tot a mâncat, ras cu lingurița, de a curs cu rugăciuni în gând. Nici nu credeam că mai ştiu.

După masă am poposit pe celebra Barceloneta. Așa mult i-a plăcut nisipul, marea, că nu voia să plece de lângă Mediterana. Și era un soare, de te topeai. Barceloneta are plaja cu nisip fin, nu neapărat de la natura, am văzut cum suplimentează cu nisip, malurile sunt un pic abrupte. Pui piciorul în apă şi cazi până la genunchi. Nu era apa mega caldă, dar nu conta pentru Loli, nu voia în ruptul capului să plece. Să stea acolo la mal, să i se spargă valul de picioare.

Prin urmare, a mâncat fără nazuri, a stat în căruț la fel. Iar ea nu adoră statul în căruț ci hopa sus la mama sau tata. Ne călărește pe rând, să nu suferim de nebăgare în seamă. Acum a preferat să vadă, să fie dusă ca o printesita.

A doua zi am fost în Parc Guell, Parc Tibidabo. Pentru toate obiectivele bifate pentru vizită am cumpărat bilete online din Romania. Este un pic mai ieftin şi nu astepți la cozi interminabile, mai ales cu copii mici. De data asta a fost ceva mai obositor traseul. A mâncat, dormit, nu a impresionat-o prea mult reptila celebră din Parc Guell, voia să pună mâna peste tot pe unde curgea apa, pe toate chestiile colorate pe unde ni s-a atras atenția să nu atingem. S-a supărat tare că nu a putut să escaladeze chestii pe acolo. Câteva lacrimi, câțiva pupici, și-a revenit!

Cât a mâncat mândra ne-am delectat cu o o bere bună, tapas, apoi ne-am plimbat cu funicularul până la Tibidabo. Acolo ne-am urcat într-un iuj, carusel, ciocan – nu ştiu să-l numesc- înalt, din care am făcut poze. A alergat Loli peste tot, a urcat treptele catedralei de acolo, a ronțăit fructe şi biscuiți. A fost mulțumită de traseu, de cum a decurs ziua, pentru că seara ne-a lăsat (pentru prima data a dormit neîntrerupt până pe la 1 noaptea) să stăm la poveşti cu prietenii noștri la care am stat. Copilul a dormit singur, fără ca noi să privim disperați în camera de supraveghere. Da! Acasă e întotdeauna pe un device, după ce adoarme.

    

A treia zi am început-o cu Sagrada Familia – când am ieșit de la metrou mi-a intrat în ochi. Mi-am ridicat privirea de la căruț, urcasem cu liftul la suprafață, şi a fost momentul wow. Biletele pentru Sagrada le-am cumpărat online, de asemenea. Cât am așteptat să se facă ora de intrare, am fugărit cu Loli porumbeii din parcul de lângă Sagrada. Ea era foarte fericită cu pietrișul şi cu florile din parc, nu o interesa catedrala cea frumoasă Sagrada, cu toate formele şi reprezentațiile elaborate.

După Sagrada cea fără interes, fata mea a vrut înainte de Rambla să mănânce şi ne-am oprit la o terasa. A mâncat, s-a plimbat un pic pe lângă Casa Milà – La Pedrera sau Cariera de piatră şi Casa Batlló şi aproape de Piața Catalunya a vrut nani, să așezăm căruțul, să se acopere cu aleza cu girafe şi a adormit imediat. Cât timp a dormit ne-am plimbat prin La Rambla, am intrat în La Boqueria. Acolo e paradisul cu mâncare, leșini de poftă dacă nu cumperi ceva.

   

Înainte de Rambla, imediat ce a dat stingerea în căruț, i-am cumpărat o roată de plimbat (oata) – cea mai ieftină, am lăsat-o în Barcelona, deoarece acasa are 3. Loli s-a trezit după vreo oră, roata a fost surpriză şi era aşa fericita. Peste tot a plimbat-o. Chiar şi în  Palau Guell. Prin urmare, am vizitat împreună cu oata Palau Guell. O minunăție palatul doar că roata ne încurca groaznic, știți cum făcea acolo în palat, nu auzeai nimic în audioghid. Am vizitat pe fugă din cauza asta. A fost frumos oricum, neinteresant pentru ea că avea o roată de plimbat.

După Palau Guell, culmea, a vrut copilul să mănânce, again, şi să se uite la Curiosul George. Da, am luat și tableta cu noi, cu o selecție de episoade din serialul ei preferat. Am oprit la un restaurant indian, ieftin chiar, am mâncat și noi de simțeam că pocnesc. Picant tare, dar bun. Mândra a mâncat mâncarea ei, a ciugulit și din mâncarea nepicantă.

Ziua trei a fost o zi plină, foarte călduroasă, ne-am întors acasă la prietenii nostri cam fără vlagă, să facem baia şi nani conform doleantelor mândrei. Loli ne-a culcat pe toți, eram rupți de picioare. :)))

A patra zi am fost la Zoo şi Parcul Ciutadella cu cascada frumoasă, am trecut pe sub Arcul de triumf din Barcelona. 

Am stat jumătate de zi în zoo, acolo am mâncat de prânz și a făcut și somn de beauty.

În parcul La Ciutadella am stat pe bancă la umbră, am admirat cascada, s-a jucat în nisip, ar fi încercat și apa, but mama vigilenta nu a fost de acord. Din acest motiv nu a vrut să stea la poze. Să nu cumva sa îi iei luciul.☺

Arcul de triumf este tare frumos, din cărămidă roșie, cu esplanadă plină de turiști, baloane – le-a fugărit Loli, diverse nimicuri expuse de vânzători ambulanți.

Seara, după masă, a cerut să facă baie – baie în cadă (noi avem cabină de duș acasă, a fost mega mulțumită cu fiecare bălăceală de seară), a adormit imediat ce i-am pus pijamaua.

Loli, după 4 zile de vacanță, a ajuns să iubească căruțul, plecatul în excursie în fiecare zi. Cum termina micul dejun, musai să plecăm pa-pa.

Așteptând răbdătoare plecarea – răbdarea nu e punctul forte la Loli!

Ziua 5  – Plimbare relaxată prin Piața Espanol, Poble Espanol, urcat cu funicularul pe Dealul Montjuïc, văzut fântănile magice ce se scaldă în lumină noaptea …pe zi. Well, next time!

Seara am ieșit în oraș. Acasă nu ieșim cu Loli la terasă, ora 8, 8.30 fiind ora ei de nani, pe care am ținut-o (încercat, reușit majoritatea zilelor, era obosită!) şi în vacanță. Dacă ziua nu era ca acasă, seara am respectat rutina de cină, spălat dinți, baie, pijama, nani. Daar… în acea seara am ieșit în oraș, am pregătit mândra cu explicația că mergem la restaurant, dacă vrea să mănânce îi luam ceva, dacă vrea joc, ne jucăm, dacă vrea nani, pregătim căruțul şi păturica și face nani. Pe drum a adormit în brațe, apoi am mutat-o în căruț. A dormit bine mersi, iar noi am servit tapas și bere în tihnă.

Ziua 6 – Am fost la Montserrat (Muntele Sfânt). Se poate ajunge cu trenul, noi am mers cu maşina. Drumul durează cam o oră, cu ambele. Am stat aproape toată ziua pe acolo. Mănăstirea este foarte frumoasă, peisajul minunat, poți urca cu funicularul și alege un traseu la înălțime care să îți umple sufletul și ochii de natură, munte. Toate traseele erau de 40 – 45, chiar 60 minute. Ne-am plimbat un pic pe acolo, nu am făcut vreun traseu, poate data viitoare când va fi Loli mai mare.

Seara am fost cu Loli la locul de joacă, apoi pe plaja El Prat de lângă aeroport. Briza era destul de puternică în acea seară, noroc că am întotdeauna haine în plus, pentru că am îmbrăcat mândra cu vreo 3 straturi. S-a jucat în nisip. Era în lumea ei, nu aveam îndeajuns jucărele pentru nisip, ne-am descurcat cu ce aveam şi scoici. Nu o mai dezlipeam de pe plajă. Ar fi vrut şi în apă. Cu greu a convins-o Iulian să renunțe la idee.

Cu Raluca şi Bogdan. Vă pupăm!

Ziua 7, ultima zi, ne-am întors la plaja Barceloneta. Am mâncat la Wok Barcelona fructe de mare proaspete. Nu au tentat-o și pe Loli, a mâncat paste la prietenii nostri după care ne-am dus la locul de joacă. Avionul a fost seara. Loli s-a obosit pe mașină, la locul de joacă, în avion nu voia să doarmă, s-a cățărat peste tot. Când în sfârșit a adormit eram şi noi leșinați, ajunși la București.

Prima zi acasă, cu greu ne-am mișcat, eu cu Iulian am fost tare somnoroși. Ea era fresh după jumătate de noapte dormită în avion, jumătate pe patul de acasă. Ne-am dus şi la terapie în prima zi, s-a descurcat excelent, la kineto nu a protestat. Să tot mergem în vacanță, zic!

Ne-am resimtit după fusul orar schimbat şi vremea de acolo. În zilele fără terapie, nu ne-am dat jos din pat înainte de ora 10!!! Da, în trei ani de zile nu ne-am trezit mai târziu de 7.

A fost o vacanță reuşită în trei, în tihnă, exact cum mi-am dorit înainte să plec.

Tips – Înainte de a pleca am făcut un search pe net, ne-am inspirat în organizarea traseului de pe blogurile de travel, ne-am pus vreo 2 aplicații pe telefon cu obiective, trasee Barcelona, ne-am scos dinainte pe hârtie cum să ajungem la obiective – stație metrou sau tren, am printat informații de citit pe drum și la fața locului. Nu am achiziționat Cardul Barcelona cu călătorii și vizite gratuite la vreo câteva obiective ci T10 transport card. Cred ca am folosit vreo 2 în total, mult mai avantajos, poți călători pe toate mijloacelede transport în comun cu el, plus funicularul. Nu am avut bagaj de cală, ne-am organizat în 2 rucsaci și un troller de dimenisuni medii și a fost ok. Am stat lângă un Carrefour (este bine de bifat, de acasă, pe unde sunt supermarketurile, ca să mergi la sigur), am cumpărat de acolo ce nu am luat  îndeajuns – gen scutece, șervețele; prețurile sunt la fel ca la noi, chiar nu avea rost să îngrămădim bagajele inutil.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva!