Descântece, potcoave și talismanele care aduc noroc La mine în familie se țin anumite credințe, obiceiuri sau cum s-or numi. Unele îmi plac sincer (sunt așa de copilărești!), altele nu. Sunt distractive Pe unele le tolerez că sunt distractive, pe altele le aplic (poate o fi având dreptate mama, hmm!). De exemplu, descântecul, ața roșie să nu îi fie de deochi sau să îți poarte noroc, să împărtășim copilul duminica, să avem o potcoava de noroc, să purtăm pietrele zodiei (asta e de la soț și de la mama-soacră). Și, da, recunosc că nu am pus brățară roșie la mâna
Cât de greșit am privit treaba asta de părințeală Mi-am dat seama cât de greșit am privit treaba asta de părințeală înainte de a o avea pe Loli. Cum credeam că este așa și așa, altfel sau pe aproape de cum nu au făcut-o ai mei, față de cea a părinții prietenilor sau cunoscuți. Adică în mare parte, să nu exagerez. Cum am aplicat nu știu ce metodă de condiționare a disciplinei cât am lucrat în învățământ, cu și fără rezultate. Daaaa, tz-tz-tz, fac acum precum babele. Nu am îmbătrânit degeaba. Copilul meu îmi dă ocazia să mă surprind La reacții, la
Pe mâna cui ne lăsăm copiii Părinții nostri, bunicii copiilor noștri, sunt de neînlocuit. Da, cu toate sfaturile lor, unele binevenite, altele de care nu ai nevoie, cu micile lor tabieturi, obiceiuri, lucruri care te scot din minți și juri că data viitoare nu îi mai chemi să te ajute. Cu toate, astea sunt minunați. Scriu asta după ce m-am ciondănit cu tata, la telefon (ne înțelegem bine, e our thing să nu fim de acord cu anumite lucruri), iar soacră-mea a plecat de la noi. Să o luăm de la începuturi Toate momentele de care ne plângem sau ne
Momente cu fiica mea, câteva, dragi mie…de fapt toate sunt, dar astea sunt top of the list: Când doarme și visează. Atunci când zâmbește în somn este ca la spectacol. Este așa funny. De fapt, începe așa: respiră rapid, parcă supărată, după care începe cu un zâmbet scurt, urmează unul la fel, apoi zâmbește larg și menține zâmbetul…și se întoarce cu spatele. Eu și soțul meu vânăm momentele astea. Sunt ca o gură cu ceva licoare care te îmbată instant. Râzi cu mâna la gură, să nu o trezești, și ori pleci la treburi casnice fericit, ori adormi liniștit. Toate
Conectarea mamă – copil…. în curs de învățare Nu fac introducere. Este același bla bla (real și universal) despre suișurile și coborâșurile dintre părinți și copii. Și oricum problemele tuturor nu se pot raporta la o anume situație dată, clară, exactă, se poate aprecia, în schimb, o soluție. Eu și Loli, fiica mea, avem momente în care ea continua să mă iubească necondiționat (cu toate că o chinui să îi eliberez nările de mucii ăia vâscoși (bleah, cine i-a inventat, să îi ia înapoi) și eu, mama, care mai are un pic și rupe ușa, parcă ar condiționa pe ici
Vocea rațiunii mă ajunge din urmă din când în când. Mai exact când simt că sunt oropsită de soartă, mă pun în pielea fiicei mele. Mai jos e începutul …. Să facă așa, să facă aia, să nu facă aia… Cam multe pentru un copil De când sunt mamă, recunosc, am avut momente când nu am văzut partea frumoasă, când m-am plâns (destul de mult) de cât de greu este, obositor şi cum, parcă, mergea încă un pic de pregătire mentală şi puţin mai mult sport la braţe şi picioare. Şi, recunosc, de multe ori am pus problema doar din punctul
Când Loli își începe somnul de beauty, mă apucă recapitulările, înainte să adorm și eu. Uite așa: A trecut ziua, dar să facem o recapitulare Probabil că nu doar mie mi se întâmplă ca seara, înainte de somn, să recapitulez ziua ce a trecut. Uneori, chiar nu îmi doresc asta, însă până mă foiesc, până îmi găsesc locul printre un picior de-al Lolitei pe piept și o mână pe obraz țac-pac se derulează ca la un serial. Uite așa – Din episodul mă minunez singură. Adică, cum stau eu, seara, lângă mândra adormită, evaluez…. Din ce apuc să trag un ochi
Da, clar Loli are jucării. Și sunt așa frumoase…dar să se joace mami cu ele, uneori. Și bunicul:) Eu am treburi prin dulap, fac ordine, mami asta e o imprimantă. Pot să o meșteresc eu? Poate merge mai bine. De când a luat tati cis-ul ăla( ce-o fi??) dă rateuri. Tu să faci turnuri câte vrei, momentan nu mă interesează. Despre jucării și cine se joacă mai mult…la TDM
“Ce-ar fi fost dacă?”, întrebarea din sufletul fiecărei mame Zilele trecute am primit un mail. Nu povestesc despre conţinut. Din una în alta, pornind de la likurile din mail, ajung la imagini, foto documentare ale unor nașteri, avorturi, bebeluşi operaţi, miracole medicale, diverse întâmplări medicale din sala de operație etc. Ştiu, vă întrebaţi ce m-a apucat. Nu am răspuns la această întrebare. Lucrul care m-a frapat la imaginile cu bebeluși este că toți seamănă. La naştere suntem parcă identici. Boţul de om este unul şi acelaşi la toţi. Şi privind fotografiile mi se părea că Loli e în toate. Şi parcă m-a
Am fost extrem de prinsă lately şi am cam luat pauză de la scris, şi urmează una şi mai lungă. But don’t worry, mă întorc soon. Aşa că să nu fie linişte tare pe blog iată aici ultimele concluzii înainte de concediu. All packed, trebuie doar să rotim cheia, în uşa, pe partea cealaltă:))) şi să plecăm. Yeyyy!