1

Nu sunt shopaholic(ă) și… nu e o surpriză

Acum ceva vreme, 6-7 ani, erau foarte la modă cărțile chic-lit. Dacă nu ai avut ocazia să răsfoiești seria La cumpărături (I love shopping) sau nu ai văzut ecranizarea după Diavolul se îmbracă la Prada, atunci nu mai sta. Alocă timp pentru ceva hohote de râs. Când nu mai am chef de vreo carte de parenting sau vreuna cu fete pneumatice sau vreo carte răscolitoare și care să mă destrame ca existență, pentru că vezi doamne pierd esența vieții, atunci Sophie Kinsela și vreo altă autoare de astfel de bestseller-uri îmi este prietenă, terapeut, salvare prin râs. Țin minte și acum cum chicoteam pe stradă (citeam în drum spre serviciu) la vreuna din seria La cumpărături. Personajele shopaholice sunt tare amuzante, se pare că există astfel de oameni și în realitate. Eu nu sunt așa ceva, dar am încercat azi. Și tare nu mi-a ieșit.

Așa mi-am dorit să colind magazine, să fac cumpărături, să mă uit la reduceri, să fiu precum tipele din cărți, pentru câteva ore. Nu să fac ravagii pe card precum ele, dar măcar să fi găsit ceva drăguț, pe măsură, și să fiu în al nouălea cer.

photo credit: unspalsh.com

Bun, cum am ajuns azi la shopping? De nevoie și cică pe motiv că sunt reduceri, și de ce nu, să fac ceva fun de una singură. Cu Loli nu poți proba nimic, este peste tot printre haine, se cațără și ține larg trasă perdeaua de la cabina de probă.

Soțul meu îmi spune dimineață, când după trezitul miaunat al Lolitei avântul meu era zero spre minus 1: Du-te, relaxeaza-te, cumpăra chestii. De când nu ai mai ieșit doar tu la plimbat prin magazine.

Zic – Bine, mă duc. Treaba era și că el avea nevoie de o geantă pentru serviciu, să încapă un sandwhich și 2 acte (la nevoie). Deci fun și util se anunța shoppingul meu.

Las mândra la grădiniță, intru la metrou și hai la shopping. Cum la cumpărături mergem în weekend și țintit pentru ce avem nevoie, de unde să știu că la 9 nu e deschis niciun magazin în mall. Pfiuu, era 9.05. Îmi iau o cafea, rod o plăcintă cu fructe de pădure (mega calorică, gustoasă ioc), se face 9.15. N-am stare, mă gândesc să mă duc acasă. Am atâtea de făcut, și poate să rupă azi cu reduceri, eu să stau cu ochii aiurea și așezată comod la cafea, nu îmi iese today. Și tare mi-aș fi dorit în anumite zile să pot face asta. Azi eram devreme în mall, cam out of the mood. Daar… m-am gândit că altă zi cine știe când va fi, rezist, cumpăr, wow va fi minunat.

photo credit: unsplash.com

Greu au trecut minutele, am butonat telefonul, m-am uitat pe camere (am aplicația pe telefon) la grădiniță și am văzut mândra alergând ca un ied. Finally, se deschid magazinele. M-am învârtit, fațâit, m-am plimbat până m-a luat cu dureri de picioare. Ce am cumpărat:

– un sutien foarte drăguț, cu închidere pe la mijlocul spatelui, pe care nu l-am probat!!! Drept urmare, nu îmi vine. Great!

– o pereche de pantaloni și o bluză cu Mickey pentru Loli (fac ce fac și ajung de fiecare dată când plec să îmi cumpăr doar mie lucruri, să iau un ceva și pentru Loli. Cred ca nu sunt singura, nu?)

– 2 genți: una sport și una mai puțin sport pentru Iulian. Da, nu m-am putut decide asupra unei singure genți.

No more shopping, gata, mi-a trecut! Aștept zilele cu chef, shoppingul este precum mâncare pe care o savurezi lingând farfuria, și dacă e ziua în care nimic nu mă bucură, mai bine stau acasă. În plus, nu mai sunt la curent cu tendințele, nu știu să apreciez prețuri, toate chestiile care mi-ar plăcea sunt fie pentru foarte slabe sau mai mari în diametru ca mine, fie sunt scurte – undeva deasupra taliei, căzute pe umeri, materiale aiurea (nici de cârpe nu erau bune), imprimeuri oribile, croială care nici pe una bine făcută nu s-ar așeza. Groaznic, nu mi-a plăcut nimic!

Cred că data viitoare o să  am nevoie de un partener de shopping. Poate că nu am ajuns eu în magazinele alea bune de shopping.

Anyone?

8

Când și ce le spunem copiilor despre cum vin ei pe lume

Nici nu mai descos trecutul cu ce știam eu la vârsta Lolitei despre acest subiect sau la vârsta adolescenței. Lectura noastră despre astfel de treburi era din revista Bravo și de prin altele, puține la număr, aduse pe sub mână din străinătate. Nu știam cum arată propriile corpuri de frică, rușine. Cine se uita cu atenție cum face pipi și prin câte locuri din corp ies lucruri. Vai, copilul din mine râde acum și închide ochii încă de atâta informație. Nu știu de unde a pornit tot secretul ăsta că oamenii mici și mari trebuie să tăinuiască și să nege funcțiile propriului corp. Clar, pe unii, acest lucru ne-a marcat și ne-a adus atunci când am devenit părinți în situația de a umple copilul cu informația de care nu am avut noi parte, fără să știm exact cât e deajuns pentru vârsta și nevoile lui privind cantitatea și tehnicalitatea lucrurilor.

Avem temeri pentru că vrem să ne pregătim copilul pentru ceea ce noi nu am fost, dar ne temem că nu le explicăm corect și potrivit nivelului lor de înțelegere. Dacă îi traumatizăm, oare nu era mai bine dacă ascultam de bunici – Lasă că va ști când e mai mare. Acum nu e nevoie.

Am fost anul trecut, în decembrie, să o ascult pe Otilia Mantelers despre “Când și ce le spunem copiilor despre cum vin ei pe lume” și la lansarea cărții din colecția “Cărțile Otiliei” – “Unde-a dispărut Pișpirel” de Nicholas Allan.

sursa foto: EVENTBOOK

Dacă sunt neclară pe alocuri, dați cu commenturi, a fost cuprinzător și liniștitor ce am auzit, am pus și din exemplele primite.

Cartea cu Pișpirel se adresează copiilor și părinților. Este o poveste de start, prim instrument de citit pentru educația sexuală cu explicații din punct de vedere anatomic, amuzante și interesante, despre un spermatozoid al d-nului Brown care nu e bun la matematică, dar care înoată foarte bine. Concursul de înot (există un concurs important pentru toți spermatozoizii d-nului Brown) pentru care se antrenează toți (există și rivalități) are un premiu magic. Acest premiu mult râvnit, este oul d-nei Brown. Pe scurt – Pișpirel, va fi campion la înot, se va întâlni cu oul d-nei Brown, și dispare, iar d-na Brown va face un bebe fetiță. Fetița crește și își dă seama la școală că nu era foarte descurcăreață la ora de matematică, însă era bună la înot!

Desenele arată traseul cursei lui Pișpirel, cu hărți, da, există 2 hărți simpatice, care descriu destinația. Conținutul este atât de simplu, corect anatomic, și pozitiv, perfect pentru copii de vârstă mică.

Am tot insistat pe amuzant, vesel, pozitiv. Otilia a menționat de multe ori acest lucru, deoarece acesta e modul în care  trebuie să abordăm subiectul delicat (în mintea noastră) despre cum vin copiii pe lume, despre sex, sexualitatea fiecăruia și rolul femininului și masculinului în ecuația nașterii unui bebeluș.

Bun, de când facem educație sexuală copiilor? De mici. Revin pe parcurs la ideea asta.

La 3-4 spre 5 ani totul li se pare natural, doar explicațiile să fie simple, fără detalii tehnice amănunțite, copii sunt mulțumiți cu povestea lui Pișpirel sau alta care tratează în maniera aceasta subiectul. Este natural să se întâmple să apară bebeluși, când spermatozoizii se întâlnesc cu ovule. Și nu mai au întrebări.

La 7 ani sau înspre prepubertate – lucrurile naturale, simple de dinainte devin importante, tehnic e important să știe, vizualizeze pe desen, schemă, din explicații. Și de aici sau din punctul acela este vital cum abordezi totul.

De ce devine important să știe? Prepubertatea îi face pe copii mai consțienți de corpul lor și de ce întâmplă cu ei. Cresc, se modifică părțile corpului, simt schimbarea. Primul pas pentru noi ca părinți – Nu așteptăm să fie curios, să întrebe. Discuțiile să fie dinainte.

Miturile despre când și cine, cât, sex trebuie să dispară.

1. Când vorbim despre sex? Nu așteptăm să ne întrebe copilul despre sex, sexualitate. Copilul primește semnale de la părinți și de la cei cu care vin în contact cu el încă de când e bebeluș, apoi și pe măsură ce crește. Atingerile, curiozitățile lui sunt aprobate sau dezaprobate verbal și non verbal de către cei din jurul lui. Copilul trebuie să știe din timp – denumirile corecte, funcții, rol, ce e plăcut și ce nu e, ce e periculos și ce nu este.

2. Cine poartă conversația despre sex? Mama cu fiica, tatăl cu fiul? Nu! Discuția este împreună, cu ambii părinți și cu copilul, evident.

3. Cât înțelege? Înțelege dacă îi dai doze neexagerate, nu pornografie. La 4 ani nu are nevoie de așa ceva. Pișpirel din carte explică tot, nu e nevoie să intervin cu explicații suplimentare. Prezint cât poate duce, îți spune copilul. De ex: Otilia a povestit/citit cartea primului ei copil la 4 ani, iar la final a întrebat copilul – vrei să îți spun cum ajunge Pișpirel la oul d-nei Brown? Copilul a spus nu. E ok. Atât avea nevoie ca informație copilul. Nu plusăm dacă atât a fost suficient atunci.

Înainte de a da la o parte un alt mit am făcut un mic exercițiu cu noi, la cererea Otiliei – ce ne vine în minte prima dată când auzim/rostim cuvântul sex? Rușine/ plăcere/ bebe…răspunsurile au fost variate, vă dați seama. Ceea ce a condus la răsturnarea următorului mit.

4. Sexul – nu înseamnă doar reproducere, înseamnă energie, lucruri pozitive, nerușinoase, și nu e pentru copii, este pentru adulți. Este felul adulților de a se relaxa, conecta, mângâia. Am râs cu toții când a spus Otilia că bine, bine, vorbim copiilor despre sex, dar dacă vor să îl practice. Prin urmare, subliniem copiilor – sexul este pentru adulți.

Vorbim copiilor despre sex, despre cum/când pentru că este ceva normal și pentru că avem de rezolvat niște probleme în viața socială. Adică – Cum îl ajutăm pe un tânăr/ă să aibă o relație bună față de sex? Am trăit într-o societate care blamează sexul. Tinerele care fac sex înainte de căsătorie sunt curve, tinerii care ejaculează precoce sunt bolnavi. Problema acum și întotdeauna se pune: cum învățăm un tânăr să nu profite de o tânără care a băut un pic mai mult și cum pregătim tânărul să poată discuta cu prietena lui sau cu unul dintre părinți despre faptul că poate ejacula precoce pentru că își iubește prietena mult și nu își poate controla corpul îndeajuns de bine de emoție.

Pentru noi e spaimă mare, dar Otilia are dreptate când spune trebuie regândită sexualitatea, trebuie regândit modul în care judecăm noi, ca părinți, sexualitatea prin prisma trecutului nostru. Să ne luam la puricat și pe noi, dacă știm lucuri despre sexualitatea părinților noștri. Ar trebui să știm acum, pentru că subconstientul ne spune să fim loiali modului în care au dezvoltat ei relațiile lor. Și nu e ok. Noi suntem diferiți de părinți, avem și lucrăm la relații diferite de cuplu, de părinți. Trebuie să ne rezolvăm traumele noastre privind felul cum am fost crescuți cu povestea sexului. Și da, trebuie să acceptăm că ne este greu să vorbim despre sex, totodată să fim și îngăduitori cu noi.

Conversațiile cu copiii nu se rezumă doar la una singură și mare, detaliată și gata. Asta e, răsuflu că a trecut și copilul se descurcă. Conversațiile cu copiii să fie multe, chiar de câteva secunde. Uite, Otilia spune: poți începe cu Pișpirel sau ce carte ai ales tu și să lași discuția să curgă.

Discuțiile despre sex nu sunt serioase, nu sunt grave și cu zâmbetul și râsul ținute în frâu așa cum ne punea profesoara de bio la lecția respectivă. Ba din contră sunt distracție, râsete, în acest mod părintele construiește deschiderea și dacă copilului i se pare amuzant, râdem cu ei. Să vadă la noi asta, că nu ne este frică, rușine.

Cuvintele care descriu organele sexuale: penis, vulvă, vagin nu trebuie să aibă jenă în felul cum le spunem. Copilul o simte. Mi-a plăcut ce sugestie a făcut Otilia. Să le repetăm noi până devenim stăpâni pe ele și dacă ne vine să râdem, putem exersa cu cineva. Cum ar fi să ne întâlnim în parc și să repetăm pe bancă eu și prietena mea. Iată că este ok. Ajută.

Putem folosi și denumirile populare, sau cum spune bunica, aici fiecare poate folosi denumirile lui atâta timp cât le intercalează cu cele științifice.

Prin urmare, educația sexuală începe cu denumirile părtilor corpului.  Apoi, corpul copilului este prețios. Să știe asta și să îl prețuiască ca întreg, nu pe bucăți. Organele sexuale fac parte din el și așa cum are grijă de față, așa va avea grijă și de ele.

Le spunem cum se fac copiii, ca în cartea cu Pișpirel, apoi înspre 8-9 ani discutăm despre explorarea dorințelor sexuale. Tendința multora este ca discuția să devină moralizatoare. Nu! Tragem aer în piept, și așteptăm să ne treacă nouă frica, deoarece  morala închide comunicarea.

Copiii au acces la pornografie sau video-uri, cărți cu tentă erotică. Copiii știu mult mai multe decât credem noi. Nu sărim cu morala, ne calmăm, purtăm discuția lejer când suntem pregătiți, nu atunci în clipa aia, sub presiune. Subliniem ideea că ceea ce văd nu este real, corpurile celor care fac astfel de lucruri sunt alese. Discuția are menirea să îi pună  pe gânduri, să pună cap la cap niște emoții, cum că mesajele transmise sunt superficiale, sunt ca să vândă. Realitatea este diferită și ei pot să ajungă la concluzia asta, prin comunicare deschisă. Și pot să evite agresiunile. Cunoscând realitatea ei pot realiza când li se pregătește o agresiune și pot spune și altcuiva despre asta.

Dacă vine copilul cu nu știu ce video trăsnit, la care ne uităm cu greu, dar e musai să ne uităm, îl ajutam să treacă de starea de freeze, de șoc. Și râdem cu ei, să fim șocați împreună, vizionăm cu ei, pentru ca  imediat după, să poată pune întrebări și să fie deschiși. Să nu tăiem dialogul din fașă.

Mesajele subtile sunt multe și încercăm să fim atenți să nu ne scape. Cuvintele, propozițiile pe care le spune, preluate de la școală, din vreun film  – sunt începuturi de dialog. Ca de exemplu – La ce te duce cu gândul cuvântul ăsta? Ce părere ai tu? Pentru copil este important să aibă o părere și să o poată comunica ție ca părinte.

Să nu ne temem să vorbim copiilor, să ne cerem scuze că nu am avut curajul să vorbim cu ei despre asta. Din cauză că noi nu am fost bine pregătiți de părinți dar ne-am fi dorit. De aceea ni se pare greu. Mie îmi va fi greu. Loli nu e pregătită pentru următorul nivel, ea știe deocamdată părțile corpului și că pe linia de sub buric a venit pe lume. Ascult mesajele ei și sunt atentă la ea.

Discuția pentru cei un pic mai mari, cu care nu am continuat mai departe de povestea lui Pișpirel, se poate continua așa:  Uite am citit și eu, documentat, am prins curaj și vreau să vorbim. Știu sigur că tu știi multe, dar uite vreau să vorbim, să știi și de la mine. Discuțiile iau din doza de rușine, acolo unde apare, dacă împărtășim situații similare (ex. când a venit menstruația, despre masturbare). Îi asigurăm că toate sunt ok, eu, amica mea am trecut prin asta și e bine, putem vorbi despre asta. Întotdeauna punem accent pe lucurile pozitive, pe bucurie și în același timp să îl pregătim și pentru situațiile de pericol.

Limbajul însușit de penis, vulvă, vagin pun copilul în postura de a fi mai puțin atacabil de un agresor sexual. Un agresor va da înapoi când dă peste un copil care știe ce este penisul sau vaginul. Este clar că va spune cuiva, discută lucrurile astea, nu le ascunde. 

Un joc pe care îl face Otilia cu copii și care poate fi preluat cu succes de fiecare – Oameni cu gânduri ciudate . Este un joc ce se potrivește de la 4 ani, și se începe cu lucuri care afecteaza siguranța și după ce devine evident ce e periculos și ce nu e, se continuă cu există și oameni care afectează siguranța. De exemplu: Dacă las robinetul să curgă, e periculos sau nu? Dacă un necunoscut îti aduce bomboane, e periculos să te duci la el acasă? Dacă te pune să speli pe jos, e periculos? Dacă te pune să îți dai pantalonii jos, e periculos sau nu? Într-un mod jucăuș le spunem copiilor că există agresivitate. Vor fi speriați. Îi îmbrațișăm, liniștim și subliniem și partea bună, frumoasă. Există și partea urâtă, dar și partea frumoasă a sexului. Tu copilul meuai apărut așa. Oamenii se iubesc, fac sex, corpurile lor stau apropiate și e ok să își arate iubirea stând îmbrățișați sau sărutandu-se pe stradă.

E greu să fim deschiși și ni se pare că nu suntem niciodată pregătiți pentru astfel de discuții. Este important pentru copiii nostri să aibă relații sănătoase cu ei și ceilalți. Suntem documentați, citiți și deși facem ca la carte, tot nu suntem pregătiți. Este ok, atâta timp cât nu închidem dialogul și le arătăm copiilor că e bine că noi putem face asta cu ei, deși ne este greu.

Și mie mi-e teamă că am să mă bâlbâi și am să transpir, dar am să urmez sfatul Otiliei – am să râd cu fata mea, am să mă strâmb și să mă oripileaz ca să fim sincere și deschise și sănătoase și reale când vine vorba despre penis, vulvă, vagin, sex.

2

La finish și totuși pe linia de start

Anul acesta a fost destul de bun. Am avut de toate: momente foarte bune, bune, rele și foaaarte rele. Am trăit bucurii și tristețe și nu mi-a lipsit nimic, nici drama, nici comedia, n-i-m-i-t (cum spune Loli).

La noapte e gata. 365 de zile trecute și încă un an de mamă din cei peste 30 de viață de femeie.

Cu tot ce a fost, cu bune și cu rele, sunt împlinită, simt fericire și am așa un sentiment de que sera, sera. Nu am niciun plan, nicio listă de bifat și nu mă simt mai puțin sigură pe mine. Știu că se vor întâmpla niște lucruri, iar pentru restul, despre care nu am idee acum, am să trăiesc clipa și văd eu pe moment ce mai urmează.

Pentru mine și generația din secolul și mileniul trecut, anii 79 – 80, numărul ăsta de ani 2018 este SF rău. Nu știu ce cântau cei de după 90 dar noi lălăiam cu spor refrenul – noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii. Exact așa, aproape eram angajați. O parte dintre noi cu planuri de familie.

Prin urmare, eu doar miaunam versurile, că mintea tot de copil era. Nu visam o asemenea cifră să trăiesc. Vedeam oameni de 38 de ani deja bătrâni și speram să nu ating bătrînețea asta. Dar ce să vezi, iaca comedie, sunt acolo 38-ish și e mai plin de viață și emoții mai ceva ca la 20.

Matematica nu a fost punctul meu forte, m-am descurcat cât să nu trec cu rușinosul 5, nu o să împart, scad, adun și prezic lucuri (nu am așa talente), doar o să zic așa:

2018 – e format din două numere de cumpănă din viața unui om. 20 de ani – când  pleci în lume, știți voi melodia cu fără bani dar cu tinerețea de partea oricui și 18 ani – ziua când dai cu subsemnatul și nu vrei să se termine ever petrecerea.

Fără calculații inuțile, îmi doresc în sens crescător:

18 ani să ajungă să facă fata mea, și eu să celebrez majoratul ei cu mintea limpede și cu spiritul tânăr. Și ea să fie minunată și să depășească necunoscutele ei în siguranță și, totodată, să pășească în viața ei conștientă și cu noi zâmbind în urma ei …că suntem acolo, chiar dacă ea are vise fără noi.

20 de ani de acum încolo să fie cu familia mea, cu sănătate și momente frumoase și cu momente care să nu ne întristeze peste limite, să fie cu bunicii și cu nepoți, să citesc ce scriu acum și să spun fetei mele – Vezi, mama, sunt o vizionară! 

Și după aceea să scriu din nou, pentru alți 20 care să vină și să îi trăiesc cu același tonus și what will be will be, the future is not ours to see. Doar să fie un viitor în țara și pe planeta asta.

La mulți ani! Să vină un an bun și drept pentru fiecare! Mulțumesc vouă pentru fiecare drum pe aici, timp petrecut citindu-mi gândurile expuse în casa mea virtuală!

unsplash.com

10

Filme vizionate, personal research, concluzii și urare de Crăciun

Am făcut pe la începutul lunii un maraton al filmelor de Crăciun. Și totodată o documentare personală, să spunem. Am pierdut bucăți de noapte ca să privesc povești, unele cap coadă, pe altele le-am derulat pe repede. Am ales povești de dragoste, de familie, de Crăciun. Toate poveștile erau frumoase, firul poveștii închegat, personajele bine definite, oameni cu slujbe, care au urmat o școală, au o muncă care le ocupă mai mult sau mai puțin timpul de cuplu sau dedicat familiei, și care au revenit într-un moment al poveștii la un ceva din trecut.Toate se întâmplă într-un mix dintre dragostea din tinerețe și cea actuală.

Bun, aici voiam să ajung. Ideea de bază în majoritatea poveștilor de dragoste pornea de la prima iubire, toate lucrurile care au decurs în viața personajului aveau undeva ca nucleu primul iubit, prima iubită.

photo credit: unsplash.com

Am câteva amendamente aici, pentru că deși este vorba despre un scenariu, poveștile ar trebui să includă un adevăr – creșterea sau maturizarea emoțională. Fiecare personaj este blocat în ceea ce a trăit, iar de acest lucru își dau seama, însă îl neagă. Deși trăiesc lucruri pe care și le-au asumat, totuși au așteptări care nu le vor fi îndeplinite. Le doresc, nu au curajul să le facă auzite, cu toate că le așteaptă. Și este ok să construiești pe un fundament toată dragostea și să o dezvolți, să ceri dreptul la viața la care ai visat, sperat. Însă din nou, totul se întoarce la dragostea dintâi.

Aici eu nu mai rezonez, scenariștii ori nu trăiesc în viața reală ori au niște deficiențe emoționale de care nu au habar.

Nu am ajuns eu la maturitatea emoțională la care tind, ca să gestionez bine emoții însă sunt acolo unde pot să realizez că pot să sufăr sau nu (dacă îmi permit) și pot să mă vindec fără să stau convalescentă cu anii. Este adevărat că mi-a luat ceva timp să realizez că fiecare om de care m-am îndrăgostit în viața asta, mi-a satisfăcut sau nu niște așteptări. Și cum uneori eu am asteptat multe și am primit nimic sau puțin sau m-am aprins și stins repede fără să simt ceva, fără să obsedez fiecare lucru.

Și cum prima mea iubire, aia după care am supurat mult timp, nu mi-ar trebui acum, dacă ar fi să îmi fie împlinită. Nu pentru că am împlinit partea asta cu ce trăiesc acum, ci pentru că timpul și experiențele de atunci și cele de acum, nu suferă comparație. Blocajul de care suferă personajele în film nu cred că există în viața unui adult care a crescut pe toate planurile. Probabil sunt și cazuri reale, exact ca în filmele pe care le-am văzut, când reîntoarcerea la prima iubire este de fapt ceea ce trebuia să se întâmple și dragostea e ciclică. Or fi? Îmi spuneți voi.

Prin urmare, am plecat de la niște filme și am ajuns la o urare:

De Crăciunul ăsta să fiți mulțumiți de viața voastră, să iubiți oamenii din ea pentru tot ce sunt și nu pe bucăți, cu curaj și încredere. Să faceți pași către ceea ce vă motivează și să aveți putere să o luați de la capăt dacă nu sunteți pe drumul dorit.

Crăciun fericit!

photo credit: unsplash.com

0

„Cum dăm libertate și siguranţă copiilor pentru a deveni autonomi?” Autonomia începe cu un DA!

Autonomia începe cu un DA! 

Conferința „Cum dăm libertate și siguranță copiilor pentru a deveni autonomi?” din 21 noiembrie a fost despre părinți, copii, conexiune și AUTONOMIE și a venit în completarea campaniei  “Spune Da”, susținută de Danonino anul acesta.

Campania „Spune DA” a debutat în 2015, având că obiectiv încurajarea părinților de a fi deschiși la dorința naturală a copiilor de a explora, de a încerca lucruri noi, de a socializa, într-un cuvânt, de a deveni autonomi. De-a lungul celor 3 ani, s-au alăturat campaniei numeroși bloggeri de parenting și specialiști în psihologie, în parenting și în nutriție, ceea ce a rezultat în transmiterea mesajului AUTONOMIEI către zeci de mii de părinți.

La conferința  „Cum dăm libertate și siguranță copiilor pentru a deveni autonomi” au fost prezenți  120 părinți  în sală și mai mult de 15.000 au urmărit transmisia LIVE.

Otilia Mantelers, Expert în parenting, a vorbit părinților despre echilibrul dintre autonomie și atașament și a apelat la două simboluri pentru a explica rolul fiecărui aspect: aripile sunt simbolul libertății, al autonomiei, iar rădăcinile sunt simbolul atașamentului. Autonomia autentică nu poate exista fără atașament.

Nevoia de conectare, pe lângă cea de hrană a corpului, stă la baza piramidei nevoilor ființei umane. Dacă ea nu este satisfăcută, copilul nu se dezvoltă la potențialul său cu care a venit pe lume. O parte importantă a conectării o reprezintă susținerea copilului în autonomia să. Autonomia presupune a dobândi încredere în propriile percepții și sentimente, responsabilitate, încredere în propria putere de auto-control. Însă, așa cum poate cu toții am observat, copiii își dezvoltă autonomia atunci când părintele este lângă el”, spune Otilia Mantelers.

Mai există și o altfel de autonomie, în care copii fac totul singuri, însă trebuie să știm ce ne dorim. Vrem să facă totul singuri, fără atașamentul de noi? Copiii au nevoie de un radar care să le spună că totul va fi bine, indiferent de ce vor face sau vor spune, iar acesta radar sunt părinții. “Dacă mama și tată nu ne oferă acest lucru, vom căuta acea persoană care să ne facă să ne simțim în siguranță și să ne putem dezvoltă autonomia”, adaugă Otilia. Autonomia înseamnă la bază, în limba greacă,  „a-ți face propriile legi”. Provocarea stă în găsirea echilibrului între autonomie și atașament.

Otilia Mantelers a răspuns la întrebări pe care toți părinții și le pun:

Cum se traduce nevoia de autonomie? Să poți face ceva cu ajutorul propiului corp, să îți alegi singur prietenii, să ai propriile gânduri și sentimente, să poți spune NU, să fii responsabil.

De ce le îngrădim autonomia copiilor? Din cauza fricilor părinților că nu o să le fie bine copiilor, frici care își au rădăcinile în fricile noastre când eram mici, frica că nu ne va fi bine.

Cand îi facem să se simtă neputincioși? Când le spunem „ai noroc cu mine”, „de ce nu ești în stare să”, „tu ești mic și nu poți”, le transmitem că ei nu se descurcă prea bine singuri.

Mai multe informații puteți găsi în înregistrarea discursului Otiliei, aici.

Dr.Simona Carniciu, medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, a vorbit despre autonomia copiilor în alegerile pe care le fac la masă și în alegerea gustărilor potrivite.

Alimentația copiilor este la bază aceeași ca și la adulți, bazată pe nutrienți ca proteine, glucide, lipide, vitamine și minerale. Diferența este că în funcție de vârstă, copiii au nevoi diferite în ceea ce privește dozele”, spune Dr. Simona Carnciu.

Un pas important în autonomiei copilului este alegerea propriei hrane, a gustărilor. Copiii au nevoie de diversitate, fără să ne focusam pe anumite produse, de diferite texturi, pentru a-și dezvolta propriile preferințe și alegeri alimentare.

Părinții și familia sunt modelul cel mai puternic pentru copii. De aceea, vor cere ceea ce văd că familia lor alege la masă.

O altă cale prin care copii vor face alegerile sănătoase este aceea de a nu restricţiona alimente şi de a explica de ce unele nu sunt potrivite pentru ei. Prezenţa la îndemână a gustărilor sănătoase este felul în care îi încurajăm să aleagă ceea ce le place, ţinându-i în acelaşi timp în zona sigură. Şi, foarte important, mâncarea nu este niciodată recompensă!

Gustările sunt un moment important în dieta zilnică a copilului, pot fi 10-15% din totalul caloric zilnic, oferă nutrienții necesari creșterii și dezvoltării, menține digestie optimă, normalizează metabolismul și au rol în dezvoltarea obiceiurilor alimentare.

Dr. Simona Carniciu subliniază importanța consumulului de iaurt și brânzică, ca gustare, “ele fiind o sursă importantă de calciu (contribuie la structura oaselor şi a dinţilor) şi vitamina D (menţine nivelul calciului şi fosforului din organism”.

Mai multe informații puteți găsi în înregistrarea discursului Dr. Carniciu, aici.

Distracția copiilor a fost asigurată de atelierele organizate de Trupa Pam Pam.

Evenimentul a fost moderat de Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro.

Conferința s-a transmis LIVE pe socialmoms.ro și  în pagina de Facebook Social Moms.

 

 

1

Ateliere de educaţie muzicală MiMa Muzica

Loli a dansat pe orice ritm înainte de a merge singură, fără a fi susținută. Se bălăngănea la marginea patului, dădea din mâini cu gura până la urechi. Mă bucur că iubește muzica. Se vede bucurie pe chipul ei când aude o melodie care îi face plăcere.

Acum o săptămână Loli a fost invitată la un atelier de educație muzicală de la MiMa Muzica. A fost distractiv pentru amândouă. :)))

Am simțit muzica și ne-am jucat cu instrumentele muzicale și a fost ca-n filmul Sunetul muzicii. Vedeți în poze fericirea de pe chipul ei.

Iată și câteva detalii:

MiMa Muzica s-a născut din nevoia unei educații muzicale de calitate, adaptată diferitelor categorii de vârstă și sensibilități umane. O atenție particulară este acordată educației muzicale timpurii pentru că suntem convinși că muzica este cel mai adecvat mediu de exprimare și dezvoltare afectivă și emoțională.

Deși MiMa Muzica este nouă, fondatorii și trainerii au funcționat timp de mai mulți ani sub numele de Dalcroze România, extinderea curriculei și a paletei de cursuri a dus la o nouă denumire, aceea de MiMa Muzica.

MiMa Muzica își propune prin fiecare dintre atelierele muzicale pe care le organizează să îi apropie pe cei mici de muzica clasică. Realitatea extraordinară a educației muzicale este aceea de a forma ascultători de clasic făcând apel la o pedagogie adaptată diferitelor vârste.

Repertoriul este preponderent alcătuit din muzică clasică, dar conține și cântece de leagăn, piese din folclor sau folclorul copiilor care sunt necesare pentru a le da acestora o perspectivă mai largă în formarea simțului muzical.

MiMa Muzica și trainerii săi sunt printre puținii care fac acest lucru în România, publicul meloman fiind în mare parte format din copii care au luat lecții de pian, vioară etc, au detestat în copilărie calvarul studiului sec din care nu înțelegeau nimic, dar erau puși să exerseze degetele pe claviatură și să memoreze portative întregi. Cu timpul, amintirea a șters orele de chin și a rămas muzica, dar nu mulți dintre ei o și înteleg, chiar maturi fiind.

Metodele propuse au o strânsă legătură cu joaca, amuzamentul, mișcarea.

MiMa Muzica, de azi, dă startul, 2 octombrie, cursurilor și atelierelor de educație muzicală ideale pentru bebeluși, copii, părinți și bunici:

  • “Ateliere de sunet și culoare”
  • “Descoperă marii compozitori “
  • “Ateliere de inițiere muzicală pentru viitoare mămici”
  •  “Povestea sunetelor”
  • “Când sunetele vorbesc”
  • ”Când pianul spune o poveste”
  • “Când pianul spune o poveste”
  •  “Când pianul spune o poveste”

Programul complet al cursurilor, detalii despre vârsta recomandată pentru fiecare, detalii privind înscrierea găsești pe site-ul www.mimamuzica.ro.

Scopul acestor ateliere este să trezească în copii capacitatea de ascultare, finețea urechii muzicale, a auzului interior, capacitatea de reacție și imaginare a muzicii pe care o ascultă sau o creează și să îl pregătească pentru studiul muzicii într-un mod complex, antrenând inteligențele multiple.

Muzica este balsam pentru oricine, nu are restricții ca vârstă și nu trebuie să ai talent (voce sau să știi vreun instrument) ca să o simți.

Dacă ajungeți cu copilul la cursuri, să nu ratați sala de joacă, acolo voia Loli să ne mutăm definitiv.

 

 

 

 

0

Ce îţi dorești-comunitate sau trib?

Biologic vorbind o comunitate se definește prin populații ( orice ar fi – plante, animale, oameni etc), care se află în interacțiune pentru resurse și sub interactiunea mediului înconjurător și care ocupă un anumit loc, spațial vorbind.

Tribul tot biologic vorbind este despre comunitate, depre credințe și familie unită prin cineva sau ceva comun de ordin genetic.

Am stat de vorbă cu un prieten pe tema trib și comunitate, în același context biologic (explic mai jos ce am vrut prin atâtea definiții) și iată: În general, un trib este un grup de oameni destul de înrudiți între ei genetic, omogeni din punct de vedere cultural, care colaborează în vederea procurării și protejării resurselor la care au acces.

Comunitatea poate avea aceeași definitie ca și tribul, cu mențiunea că o comunitate poate fi mult mai largă, cuprinzând și indivizi neînrudiți, dar care fac parte din aceeași specie. Aici se pune întrebarea dacă vorbim despre o comunitate umană sau una animală, deoarece scopul comunității poate varia. Pe de-o parte poate avea rolul de a reuni indivizi care colaborează pentru binele comun, pe de altă parte putem avea indivizi care se reunesc în comunitati mari cu scopul de a profita de siguranța în grup. Cred că astea sunt scopurile care stau la baza înființării unei comunități: siguranța în grup și colaborarea în numele interesului comun.

Societatea umana e un tribalistă, iar tribalizarea se face din motive ideologice. Avem diverse sub-culturi în cadrul culturii dominante. Toti membrii acestor sub-culturi au interese comune care îi unesc și luptă împotriva celor care pot prejudicia aceste interese.

Eu zic, ca să completez ce spune prietenul meu, în loc de luptă – cooperare, comunicare pentru dezvoltarea acelor interese.

Am ținut să fac lista definițiilor pentru că mi s-a părut un pic neclară nevoia de a face delimitarea trib/comunitate. Evident, regulile diferă în social media dar luate cu semnificația originală, istorică, cu referire la ființa umană, simțeam nevoia să subliniez că, indiferent cum strângi oameni lângă tine, este un merit și dacă lucrurile pe care le faci sunt benefice lor și altora, ambele sunt ok. Practic se mixează și este de bine că ai ajuns acolo.

Bun,

În on-line comunitate înseamnă: grup de indivizi care au un subiect comun, în jurul căruia toți sunt egali, care creaza prilej de întâlnire. Persoana/Nucleul în jurul căruia s-a construit comunitatea dă valoare pentru ceea ce este de interes, intenția fiind următoarea: ce vrei să dai comunității, nu ce să iei! Foarte adevărat!

Iar trib – grup de indivizi care nu sunt egali față de nucleul care i-a adus acolo, nu se întâlnesc și sunt pe modelul de fan – club. Iată o bucată de lecție de sâmbăta trecută de la Diana Ghindă, trainer și gazda comunității Training Café

Este tare frumos când ajungi să închegi o comunitate în on-line, să  treci dincolo de virtual, să mergi în mulțime și să fii mai mult. Să cunoști comunitatea, să fii printre oamenii tăi. Eu nu-s nici la trib, nici la comunitate. Sunt un deținător de jurnal online și mulțumesc, pe această cale, că rezonați cu emoțiile mele.

Scoala de bloggeri, Digital Parents Talk, prima ediție din toamnă, și la 1 an aniversar, a avut drept speakeri oameni care știu ce înseamnă comunitate și care au ajuns acolo. Cu tot ce înseamnă – sufletește vorbind, ca brand, platformă de comunicare și părinte.

Nucleul Digital Parents Talk! Hurray!

Prințesa urbană – Ioana Chicet – Macoveiciuc a povestit despre cum s-a format brandul Prințesa Urbană, cum s-a dezvoltat comunitatea ei, și cum a răspuns nevoilor comunității ei.

O altă comunitate în care nu mă aflu, dar mi-ar plăcea să fac parte este Kinderpedia – o platformă tare utilă care cuprinde instrumente digitale de comunicare grădiniță-educator- părinte. Mi-a plăcut mult de Evelina Necula și exemplele date de ea. Cum am ajuns acasă, m-am pus pe studiat aplicația, am recomandat-o prin formularul de pe site grădiniței unde merge Loli.

Partea de Seo este mega stufoasă și încă netestată de mine. Sunt la faza de teorie și documentare. Am înțeles de ce are nevoie Google de la mine. Ideea este ca Seo-ul ucide un pic emoțiile. Nu vreau să transmit doar informație de calitate, bine țintită, care să aducă cititorii zile la rând (adică vreau asta), dar vreau să transmit și emoții. Că nu sunt doar o carte cu rețete de viață testate sau doar documentate temeinic. Sunt om. Și latura asta human kind aduce multe chiar dacă Google nu mă rankează bine.

Lavinia a fost great teacher, îți mulțumesc. Am făcut capul calendar soțului programator că nu a dres și configurat treburi pe blog.

Cei de la Disney Channel au pregatit în cadrul evenimentului un workshop creativ de jucării, susținut de Learning Hub și inspirat de premiera din 2 octombrie a serialului O Poveste încâlcită, bazată pe filmul de lung-metraj realizat de Walt Disney Animation Studios. Detalii despre noua serie aici.

Partenerii și susținătorii Școlii DPT 8 au fost: Disney Channel, Idea Bank, Kinderpedia, Aqua Carpatica și Bioderma.

Gazda cursurilor a fost Centrului de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”, un compartiment subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Sector 6, spre care trimit și eu mulțumiri.

photo credit: Cristina Nichitus Roncea

0

Doar o zi – Webstock 2017

Spuneam de luni: începe săptâmâna Webstock! Iată că doar azi nu e vineri și cel mai mare eveniment de social media va începe de dimineață și va putea fi urmărit și on-line www.webstock.ro, începand cu ora 09:00. Tomorrow is the day!

Iată programul, vezi ce te interează și adună-ți ustensile de lucru, mâncare, creion, pix, agendă, ce vrei tu, în fața desktopului, dacă urmărești de acasă, iar dacă ești în sală, wave your hand, poate stăm pe aproape :)))

credi foto: www.2017.webstock.ro

Bun,

Conferintele Webstock 
Sunt grupate în doua sesiuni și sase micro-conferințe care se vor desfășura în paralel.

Cele doua sesiuni, cea de dimineață – Social Media Talk și de după cafea – Finding Inspiration vor aduce pe scena oameni din online si offline care vor avea niște povești bestiale, sunt sigură:

La Social Media Talk, discuțiile vor fi moderate de – CRISTINA BAZAVAN – Jurnalist & Blogger, bazavan.ro, speakerii sunt:
  • ALEX GALMEANU – PHOTOGRAPHER, ALEX GALMEANU STUDIO
  • LUCIAN MINDRUTA – JURNALIST
  • MATEI DIMA – ENTERTAINER & VIDEO BLOGGER
  • MARIUS MANOLE – ACTOR
Sesiunea II Finding Inspiration – va fi moderată de CRISTIAN CHINA BIRTA, și căutăm inspirația cu:
  • CLAUDIU BUTACU – CO-FOUNDER, EFDEN
  • IONUT BUDISTEANU – INFORMATICIAN & INVENTATOR
  • ALIN PREDA – SEF BIROU COMUNICARE ONLINE, MAPN
  • DR. CATALIN CIRSTOVEANU – SEF SECTIE TERAPIE INTENSIVA, MARIE CURIE

Micro-conferintele sunt preferatele mele, abordează următoarele teme: Influencer Marketing, Blogging, Instagram, Best practices, New digital ideas, Visual marketing.

M-aș replica, dar nu am cum, așa că voi merge la INSTAGRAM SESSION, BLOGGING SESSION, sigur am să mă decid către altele acolo, pentru că aș merge și la NEW DIGITAL IDEAS SESSION și la BEST PRACTICES SESSION. Văd cu cine fac schimb de notițe. Cine se bagă?

credit foto: www.2017.webstock.ro

Seara va fi Gala Webstock Awards – cea mai importanta competitie din online-ul romanesc, in cadrul careia vor fi premiate proiectele/ campaniile din mediul digital care s-au remarcat in ultimul an prin creativitate si originalitate și premiul ABSOLUT Online Personality of the Year – pentru ”persoane active in mediul online care se exprima prin intermediul blogurilor si site-urilor si au o prezenta activa in retelele sociale. Persoane care au creat comunitati sau sunt recunoscute ca voci importante in diverse domenii. Persoane implicate in activitati online cu impact in randul unor grupuri sau comunitati.”

AAAhhh uite noutate: Cine vine de dimineata, are parte de suprizele #webstockro!

See you there!

0

Ceva magic 

Septembrie a început anevoios și încă este. Grădiniță, tantrumuri, griji, nervi, lacrimi, plâns disperat. Tot tacâmul și prea puține momente bune, vesele.

În viață sunt clipe când nu te aștepți, fix în zilele alea rele, să primești un compliment, o încurajare. Știi ce zic, cu siguranță.

Acum o săptămână mergeam încrâncenată cu Loli în căruț la grădiniță. Nu e departe, însă trec printr-un gang cu trepte și de fiecare dată mă încordez pentru fiecare treaptă și merg apoi așa cu fața stricată de efort și de la gânduri. După ce am lăsat mândra la grădi, la întoarcere, scot telefonul.

Și citesc: Te-a văzut David și a zis așa “ce frumoasă era Marina cu părul prins așa” 😊  Un pui de om, prin mama lui, m-a facut să mă opresc râzând în mijlocul trotuarului. Și parcă s-a luminat cerul, deși era plin de nori.

photo credit: unsplash.com

În ziua aceea nu aveam coafura cea mai bună a mea, aveam un coc deloc elaborat, din motiv de plete obosite (adică de ceva zile nespălat). Și totuși cineva m-a văzut frumoasă. Fără cuvinte, nu?

Apoi un al doilea om, tot în săptămâna aia. M-a ascultat, m-a încurajat, m-a îmbrațișat strâns și mi-a prins tare bine. Cu toate că mi-au dat lacrimile și-am plâns. A fost neașteptat și am simțit căldură și prietenie sinceră. 

photo credit: unsplash.com

Prietenii nu trebuie să te facă doar să râzi, nu? 

Cuvintele contează oricum le-ai pune în propoziție, stângaci sau elegant. Faptele, la fel. Și cred că puțini oameni mai știu bunătatea, empatia. Am avut așa un sentiment de bucurie, nu știu dacă este cuvântul potrivit, că atunci când ți-e greu, cineva, în afara familiei, te simte și, realizând sau nu, îți transmite de bine. Și e prețios. Pui la inima ce ai primit, strâns tare, ca pe ceva magic. 

 

1

Începe săptămâna Webstock – 2017

Începe săptămâna Webstock! Webstock este vineri, însă pregătirile pentru încep de luni. Pentru mine:

1. Programat bunic/ă pentru preluat mândra de la grădiniță

2. Stabilit cu exactitate cum, când, de ce pe urmatoarele teme: mâncare, program de somn, program de activități, garderoba – să fie toate chițele (rochițele, sarafanele) la vedere, în special pentru tataia care nu vede nici dacă îi stau în față, dar le va vedea moața.

3. Pentru urgențe – care sunt, numere de telefon și timpi

4. Restul – adică eu – the esential: programat un spălat de plete și pilit unghii, ceva care să calc și arunc pe mine și să nu pocneasca.

5. În curs de completare😊

Bun, anii trecuți a fost tare fain. Webstock e motivant, e cu oameni care scriu despre câte în lună și stele după filtrul lor, și despre experiențe, despre bucurii, despre emoții și viață.

Webstock e ziua în care mă simt și altfel. Acasă sunt importantă și femeia anului all the time, știu, but out there sunt ce nu sunt acasă. :)))

Webstock e fabulous pentru că:

  • Este cel mai mare eveniment de social media din România, reunește comunitatea pasionaților de online și aduce în prim-plan ultimele tendințe din social media.
  • Adună la a x-a ediție comunitatea online, sub minunata organizare Evensys în parteneriat cu Vodafone.
  • Într-o zi cuprinzi Conferintele Webstock și Premiile Webstock. Acolo știu niște oameni și proiecte care sigur vor face valuri.
  • Conferintele Webstock vor cuprinde întâlniri interactive despre cele mai noi tendințe în social media, bune practici, comunicare și promovare, aducând în prim-plan ultimele tehnologii și aplicații din domeniu
  • Premiile Webstock oferă recunoaștere celor mai creative și inedite proiecte și campanii în social media, produse în Romania în ultimul an.

Cum a fost prima experiență am povestit aici la 2015, acolo e și motivul, printre cuvinte, pentru care îmi place de an la an mai mult.

 

Webstock