2

Mini proiect DIY – suport chei sau cuier colorat

Nu știu dacă am precizat în articolul primit leapșa cu lucruri nespuse despre mine că uit mereu unde pun cheile de la casă, telefonul, portofelul. M-am gândit că nu sunt singura și nu e ceva cu care să mă laud neapărat.

Știi cum e? Fix în ziua când lucrurile sunt pe grabă și nu am timp de pierdut, atunci intră în pământ, deși cu un minut înainte eram cu toate sub ochi. Ajung să mă înfierbânt pentru niște lucruri așa mărunte și să bolborosesc pe drum despre cum am să mi le leg de mâini data viitoare. De multe ori mă salvează Loli. Ea mă duce direct fie la chei, fie la telefon. Mare noroc cu ea.

Soțul meu e genul practic, nici el nu stă extraordinar la capitolul organizare, însă e omul cu soluția la problema nevestei agitate.

Am fost în weekend la Ikea și pe lângă muulte nimicuri, care la momentul cumpărării păreau nelipsite bunului nostru trai, am cumpărat aceste 2 lucruri.

Oglindă decorativă

Cârlige colorate 

Și inventivul soț a meșterit în câteva minute un suport de chei simpatic și util pentru mine. Să pun acolo buclucașele chei și să îmi formez reflexul de a avea loc dedicat lor. Nu de alta dar getting younger nu se întâmplă și rutina se anunță soluție bună la pierdutul și căutatul în disperare de chei.

Cum a procedat?

A desfăcut agățătorile, a desenat ochiometric pe unde să le pună și apoi a purces la înșurubat partea din spate a cârligelor.

Suportul poate fi folosit și pentru camera copilului, pentru micile lui chestii de atârnat. Este destul de solid pentru un rucsac, o haină groasă. Oglinda e pe dimensiunile lor.

 

Tot de la Ikea am luat o surubelniță electrică, motiv pentru care lucurile au mers rapid.

Bugetul este mic -15,8 lei, fără surubelniță.

Sper să te inspire micul nostru proiect DIY. Dacă ai experimentat cu succes idei despre mici construcții utile și cu buget rezobabil pentru diverse nevoi și pentru o mai bună organizare, le primesc cu drag.

0

Vă doresc multă sănătate!

Știu că nu e vreo noutate, dar simt nevoia să subliniez acest lucru – sănătatea este ceea ce ar trebui să prețuim cel mai mult. Atunci când îți faci lista cu to do în viață, pe primul loc să pui sănătatea.

Pare amuzant cum de la o gripă urâtă am ajuns să spun asta. Nu e ca și cum am avut o revelație, ba din contră, numai că am văzut cât de subapreciată este vorba “să fii sănătos”.

credit photo: unsplash.com

Știu că și ce urmează să spun este la fel de răsuflat și mult prea discutat, doar că indiferența asta, care nu ține neapărat de educație, trebuie să înceteze.

Adică:

– Dacă te știi bolnav, tratează-te și stai acasă. Nu apreciază nimeni efortul de a lucra 3 rânduri și îmbolnăvi 20 de oameni.

– Banii nu se fac stând acasă, clar! Dar măcar când e bolnav copilul, fă-ți timp să stai cu el. Ocrotește-l, nu îl abandona încă o zi printre alți 10 prichindei care nu au nicio vină pentru că ai ales munca în locul copilului (pe care știm că îl iubești, dar simți nevoia să produci și la serviciu).

– Cumpăra on-line, te scutește de stat la coadă și nervi atunci când nu te simți bine. Nu facem concurs de cărucioare la supermarket, nici de prins produse, țoale la reducere.

– Nu rezerva medicamente dacă nu te duci să le ridici, am umblat și întrebat în câteva orașe ce acopereau toate regiunile țării pentru un antiviral. O singură farmacie avea și erau rezervate. Noroc, dacă poți spune așa, că nu au răspuns la telefon cei ce le-au rezervat, ni le-au dat pentru copilul febril.

– Nu atinge mâncarea și produsele de panificație din magazin, mai ales că există un panou, pe care este scris cu majuscule să folosești mănuși pentru asta. Nu mai e ca pe vremuri când vânzătoarea îți strângea pâinea cu degetele ca să vezi că e proaspătă. Te uiți, pui mănuși, verifici, cumperi.

– Nu-mi invita copilul să se joace cu odorul tău mega bolnav ca să te duci să îți bei cafeaua cu soțul jos la restaurant. Te înțeleg că nu mai poți, simți nevoia să evadezi, numai că acum nu e cazul să îmi implici familia.

– Știu că vrei să vină mama să te ajute, însă ai grijă ce vrei de fapt, copil bolnav și părinte internat în spital. Microbii și virusurile de colectivitate nenorocesc bunicii care vin să ajute, pentru că se îmbolnăvesc mai rău și plângi la dublu. La 65 – 70 de ani, deși se cred tineri, bunicii pot fi serios afectați de răceli comune.

– Nu te învinovăți că ați stat mai mult la tv. Când nu ai voce, tușești cot la cot cu copilul moale din brațele tale, să stați îmbrățisați la Mickey, hai că nu e așa tragedie.

photo credit: unsplash.com

Lista poate continua. O facem împreună, lăsați-mi sugestii în comentarii, le adaug zilele astea.

2

La finish și totuși pe linia de start

Anul acesta a fost destul de bun. Am avut de toate: momente foarte bune, bune, rele și foaaarte rele. Am trăit bucurii și tristețe și nu mi-a lipsit nimic, nici drama, nici comedia, n-i-m-i-t (cum spune Loli).

La noapte e gata. 365 de zile trecute și încă un an de mamă din cei peste 30 de viață de femeie.

Cu tot ce a fost, cu bune și cu rele, sunt împlinită, simt fericire și am așa un sentiment de que sera, sera. Nu am niciun plan, nicio listă de bifat și nu mă simt mai puțin sigură pe mine. Știu că se vor întâmpla niște lucruri, iar pentru restul, despre care nu am idee acum, am să trăiesc clipa și văd eu pe moment ce mai urmează.

Pentru mine și generația din secolul și mileniul trecut, anii 79 – 80, numărul ăsta de ani 2018 este SF rău. Nu știu ce cântau cei de după 90 dar noi lălăiam cu spor refrenul – noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii. Exact așa, aproape eram angajați. O parte dintre noi cu planuri de familie.

Prin urmare, eu doar miaunam versurile, că mintea tot de copil era. Nu visam o asemenea cifră să trăiesc. Vedeam oameni de 38 de ani deja bătrâni și speram să nu ating bătrînețea asta. Dar ce să vezi, iaca comedie, sunt acolo 38-ish și e mai plin de viață și emoții mai ceva ca la 20.

Matematica nu a fost punctul meu forte, m-am descurcat cât să nu trec cu rușinosul 5, nu o să împart, scad, adun și prezic lucuri (nu am așa talente), doar o să zic așa:

2018 – e format din două numere de cumpănă din viața unui om. 20 de ani – când  pleci în lume, știți voi melodia cu fără bani dar cu tinerețea de partea oricui și 18 ani – ziua când dai cu subsemnatul și nu vrei să se termine ever petrecerea.

Fără calculații inuțile, îmi doresc în sens crescător:

18 ani să ajungă să facă fata mea, și eu să celebrez majoratul ei cu mintea limpede și cu spiritul tânăr. Și ea să fie minunată și să depășească necunoscutele ei în siguranță și, totodată, să pășească în viața ei conștientă și cu noi zâmbind în urma ei …că suntem acolo, chiar dacă ea are vise fără noi.

20 de ani de acum încolo să fie cu familia mea, cu sănătate și momente frumoase și cu momente care să nu ne întristeze peste limite, să fie cu bunicii și cu nepoți, să citesc ce scriu acum și să spun fetei mele – Vezi, mama, sunt o vizionară! 

Și după aceea să scriu din nou, pentru alți 20 care să vină și să îi trăiesc cu același tonus și what will be will be, the future is not ours to see. Doar să fie un viitor în țara și pe planeta asta.

La mulți ani! Să vină un an bun și drept pentru fiecare! Mulțumesc vouă pentru fiecare drum pe aici, timp petrecut citindu-mi gândurile expuse în casa mea virtuală!

unsplash.com