0

4 povesti pentru copii cu ilustraţii deosebite

Am ales pentru azi 4 povești pentru copii cu ilustrații deosebite. Poveștile, atunci când le aleg pentru Loli sau pentru mine, se adună în 2 categorii – povești care te conectează la mesaj prin ilustrațiile deosebite și povești care vin așa lin, le încorporăm fără prea mult vizual, ilustrațiile sunt ca bonus.

Am cumpărat recent pentru Loli, pe lângă cele 2 cărți care ne lipseau din seria cu Mog (dau ochii peste cap, dar ce să fac, îi fac plăcere copilului) 4 cărți minunat ilustrate:

  • Prințesa cerului 
  • Între cer și mare
  • Povestea unui șoricel zburător
  • Henry și puterea imaginației
Cărți deosebite

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – colaj cărți

Noi citim la lanternă fie seara, fie la prânz (cu draperiile trase) și fiecare pagină este descoperită lent și e un sentiment foarte plăcut. Fata mea iubește modul ăsta de a citi și o stimulează să le descopere singură când simte nevoia, fără lanternă. O găsesc răsfoindu-le, fără să-și dorească să-i citesc, pentru că o povestește ea cu cuvintele ei, o aud cum face scenarii. Și nu mă suferă în preajmă (du-te mami!). E momentul ei, iar eu dispar din peisaj.

Așadar,

Prinţesa cerului – Rino Alaino

  • O poveste captivantă (o recomand copiilor de 4 ani spre 5-6) care aduce lumina și întunericul (umbra) în același plan, ca apoi să le despartă.
  • Autorul face un fel de reinterpretare a istoriei stelelor și Lunii.
  • Este imaginată sensibil și desenată în nuanțe de maro și auriu.
secventă carte Printesa cerului

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Prințesa cerului și prietenul ei – marinarul

 

  • Printesa cerului e greu de digerat la prima vedere, un tată își ascunde fiica, invidios pe lumina ei, mama este disperată și cere ajutorul unui marinar. Acesta face un drum din stele de mare pentru Luna, astfel ea ajunge acasă la mama ei.
Secvență carte-drumul de stele

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – drumul de stele

 

  • Ideea e că povestea dacă o explici tu ca adult va deveni abstractă pentru copil. Eu am lăsat copilul să ceară explicații, să experimenteze emoții și ilustrațiile magnifice și să descopere totul în termenii lui.

Intre cer și mare – Fraţii Fan

  • Povestea este despre nevoia de a visa, imagina lumea cu necunoscutele ei pentru a o putea integra ușor.
  • Un băiețel, pe nume Finn, visează la bordul navei lui despre un loc minunat unde cerul și marea se întâlnesc, despre care știe de la bunicul lui. Nava construită în amintirea bunicului avea să-l ducă în călătoria plină de aventuri și emoții către locul dintre cer și mare.
secventă carte- între cer și mare

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Între cer și mare – secvență

  • Cartea este desenată în culori pastelate, cu pagini din hârtie groasă și acest lucru îi dă un iz de poveste de demult, ca un drum înapoi în copilărie când orice este posibil, chiar și drumul către lumea dintre cer și mare.
  • Mie îmi vine să dorm cu ea sub pernă. Pentru copiii mici de 2+ spre 3+ povestea poate deveni senzorială, despre descoperirea desenelor, urmărirea conturului animalelor pe care le cunoaște, identificarea elementelor fantastice din poveste.
Imagini carte - intre cer si mare

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – Imagini carte

 

Lindbergh. Povestea unui șoricel zburător – Torben Kuhlmann

  • Are ca sursă povestea adevărată a lui Charles Lindbergh, pilot american și pioner al aviației. Lindbergh a construit un avion cu un singur motor și a traversat Atlanticul cu foarte puține șanse de a termina călătoria, doar cu mult curaj.
  • Istoria aviației, a primelor reușite ale omenirii de a zbura, pentru copii poate fi greu de accesat și neinteresantă dacă nu e cuplată cu un fir narativ atrăgător sau nu e fan chestii tehnice.
  • Cartea este ca un film de desen animat. Are secvențe, cadre foarte frumos construite, te simți părtaș la aventură, modul cum sunt desenate personajele, ce parcă ies din file, o fac valoroasă ca ilustrație și mesaj.
Secvență carte-schițe avion

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite- schițele șoricelului

Secvență carte - pericole pe drum

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite -pericole în zbor

  • Curaj, determinare, curiozitate – iată o parte din ingredientele copilăriei și dacă un șoricel poate traversa în zbor un ocean, apoi un copil poate străbate lumea întreagă doar dacă se gândește la asta.
  • Pentru 4+ poți iniția conversații foarte frumoase pe tema zborului, a necesității de a depăși limite și despre revoluția tehnicii, despre modul cum lumea evoluează și cum invențiile au adus nivelul de trai așa cum îl experimentează acum.
  • Bonus – la finalul poveștii găsești o scurtă istorie a aviației.

Henry și puterea imaginaţiei –  Skye Byrne, Nic George

  • Mie îmi plac povestile ilustrate cu text puțin. Te solicită un pic deoarece pentru copilul mic contează mult vizualul și povestea are farmec numai dacă se implică povestitorul. Adică – tu, părintele.
  • Cartea este așa cum spune titlul despre imaginație, despre cum să te folosești de imaginație ca să exprimi o emoție, ca să prinzi curaj, să îți îndeplinești o dorință.
  • Henry, băiețelul din poveste, își pierde iepurașul preferat. Bunicul îi dă un sfat foarte bun – să-și imagineze că l-a găsit!
  • Cartea are 2 planuri în ilustrație – desenul în creion și elemente de decor din viața reală. Cu alte cuvinte desenul ce spune povestea se completează cu elemente reale și sugestiv potrivite pentru fiecare acțiune a personajului.
Secvență carte - Henry și puterasa imaginației

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – imagine frunze și desen creion

Secvență carte - călătorie primejdioasă printre crocodili din cârlige de rufe

Povești pentru copii cu ilustrații deosebite – călătorie primejdioasă printre crocodili din cârlige de rufe

 

  • Pentru copii povestea poate servi drept soluție pentru zilele alea în care nimic nu e cum trebuie și pe plac. Dacă îți folosești imaginația poți transforma ceea ce nu face ziua bună, poți schimba perspectiva și cine știe ce va ieși. O zi minunată, poate!

Spor la citit, pentru inspirație și alte review-uri de cărți, scrie carte copii la secțiunea search de pe site și sigur vei găși cărți interesante.

0

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase

Mulți dintre noi din momentul în care devenim părinți, ne redefinim ca oameni, devenim versiuni la care nu ne-am gândit vreodată și tot ce am fi jurat că e într-un anume fel, se desface bucată cu bucată și se reface în alt adevăr. Mult mai pur și cu sens. Povestea noastră se rescrie practic, chiar prinde contur în povești în versuri și rime amuzante.

Pentru unii dintre noi părințeala scoate la iveală multă inspirație, curaj, pasiuni noi și sunt precum izvorul la care nu a ajuns nimeni, dar care, atunci când dai de el, iese la suprafață și își face loc, nu mustește, ci curge clar, fără oprire, face albie și curs pe oriunde încape.

Atunci când devii părinte, copilul din tine revine și se șlefuiește din nou. Joaca de care ai uitat, se dezvăluie iar, deși îți vine greu la început. Nu c-ai fi uitat de tot, însă a fost nevoie să o lași deoparte, ca să parcurgi etape, pentru că așa e cercul vieții. Așa cred eu. Creștem cu joacă multă, o sedimentăm, apoi iar ne jucăm, până cresc copiii nostri, sedimentăm cât pleacă la facultate, apoi reluăm cu nepoții.

Ian Worboys celebrează acest cerc al vieții printr-o serie de cărți destinate copiilor și părinților. Prima din serie a avut lansarea acum o săptămână, în urmă. Cine este Ian Worboys, citiți pe îndelete aici, eu vă povestesc despre impresiile și gândurile stârnite de întâlnirea cu prima carte din seria The Crush Series, Frog Crush.

Frog Crush

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase – coperta Frog Crush

  • Seria a fost scrisă în urmă cu mulți ani pentru copiii lui, poveștile sunt pline de umor și pentru că atunci nu a găsit un titlul care să definească întreg conceptul poveștilor, abia după ce copiii au crescut și după moartea recentă a unuia dintre ei, a putut defini totul cu numele de The Crush Series.

autorul și ilustratoarea Silke Diehl – o arhitectă care și-a dorit să ilustreze cărți pentru copii și acesta a fost momentul în care visul ei a devenit realitate

  • Poveștile sunt în versuri, rimele sunt haioase, iar motivul pentru care poveștile lui vin în această formă este următorul: versurile și rimele l-au ajutat pe autor să crească, să învețe, să-și îmbunătățească parcursul academic, când educatorii și profesorii nu au crezut asta. Dislexia, cea de care nu a putut fi diagnosticat în copilărie, a fost moștenită și de fiul lui Robert, și, în momentul când acesta a fost testat pentru dislexie, abia atunci, făcând aceleași teste ca și fiul lui, a realizat că și el a suferit de același lucru și că obstacolele pe care le-a avut de înfruntat în viața de școlar, aici au avut sursa. Dar, dislexia nu l-a ținut pe loc, nu l-a oprit să ajungă un om împlinit, fondator de companie, și autor de cărți.

O nevoie specială, și cred că am să mă repet la nesfârșit, nu este o slăbiciune (doar dacă crezi asta și lași pe alții să te convingă), este o putere. Dacă îți cunoști puterea, o lucrezi, apoi o pui în slujba ta, nu are cum să fie mai rău. Dați de veste celor care se simt copleșiți de slăbiciunile lor și ale copiilor lor.

  • Revenind la subiect, seria The Crush, este și un fel de manifest pentru părinți, autorul încearcă să transmită, prin felul jucăuș al poveștilor și situațiilor cu care se confruntă personajele, adevărul pe care el l-a simțit și trăit în urma morții fiului – „Gândim adesea că avem o singură viață de trăit, cum la fel și copiii nostri au viața lor, și pe lângă a ne trăi viața noastră, avem de fapt, de trăit și viața copilului. Și, deși, copiii nostri, chiar dacă nu o spunem, sunt uneori pain in the butt, să ne amintim întotdeauna că sunt speciali, diferiți, creativi, că sunt muzele noastre, asa cum și ai mei au fost pentru mine”.

Ian a mai spus că personajele cărții sunt construite pe ideea de a fi diferit, special, fiecare cu felul lui de a exista și cum viața trăită este legată de viața altuia, cu beneficii și dezavantaje și tot așa, ca într-un circuit (life in life).

  • Pe lângă partea de lectură, Frog Crush (respectiv pentru toate cărțile din serie, care vor fi doar în limba engleză), are suport material și audio. Kitul educativ conţine pe lângă cartea în limba engleză, un set de întrebări şi răspunsuri care îi ajută pe părinţi să îşi susţină copiii să înveţe într-un mod amuzant litere, cuvinte în limba engleză, animalele şi viaţa lor, emoţii şi sentimente, cuprinde și fișe de colorat, un puzzle, mascote.

  • Proiectul este conceput în așa fel încât părintele să aibă la îndemână tot ajutorul de care are uneori nevoie (lipsă de inspirație, oboseală) ca să se poată juca și conecta cu copilul prin joc. Aruncați un ochi aici www.thecrushseries.com

Si părinții se pot juca cu mascotele. Croco asta îmi ronțăia mâna:))

Autorul, pe lângă joaca cu rime și povești în versuri pentru copii, se ocupă de afaceri, este CEO-ul unei companii. Mi-a plăcut exemplul dat pentru a sublinia nevoia de a proteja și crește imaginația copiilor: un sondaj făcut cu ceva ani în urmă despre calitățile unui bun șef, CEO, director, cum vreți să-l denumiți, a arătat că toate calitățile necesare unui CEO, vreo 10 la număr printre care – umor, creativitate, ușurință în găsirea de soluții sunt, de fapt, calități ale copiilor, pe care nu trebuie să le piardă cu vârsta, ci să le dezvolte, cu ajutorul părinților, educatorilor, pentru că ei sunt viitorul. Și asta încearcă el să transmită angajaților, părinților, cititorilor prin cărțile sale. Să nu închidem imaginația copiilor, să îi ajutăm să cunoască lumea prin joc, să înțeleagă că acțiunile au consecințe și că este normal, fac parte din viață.

Cartea este minunat ilustrată, este aerisită, în format mic, numai bun pentru mâinile mici și curioase.

Pe mine m-a impresionat toată povestea – povestea autorului, a ilustratorului. Adevărul e că nu știu dacă e curaj, terapie, sau nevoia de a trăi cumva viața de după ce ai fost scuircircuitat, publicarea seriei a fost o dorință din bucket-listul făcut după moartea fiului său Robbie. Este de apreciat faptul că în ciuda greutăților nu a renunțat la ideea că poate contribui la educarea copiilor și a părinților. Totodată, el a înființat fundația The Robbie Bobby Foundation  și 10% din profitul generat de vânzarea cărților va fi donat organizației caritabile, a cărei misiune este aceea de a ajuta persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate, afecțiuni mintale sau emoționale, dar și tinerii sportivi pentru care o donație mică poate avea beneficii mari și le poate schimba viețile.

  • Cartea este disponibilă în reţeaua de librării Cărtureşti și pe site-ul Cărtureşti, iar pe site-ul www.thecrushseries.com pot fi descărcate gratuit elementele din kit.
Desene carte

The Crush Series – povești în versuri și rime haioase – imagini carte

Spor la joacă! Și spor la citit povești în versuri!

1

O poveste despre putere și răceală – Să vezi ce-ţi fac, Cucoană Răceală!

Dacă o întrebi pe Loli cine e cucoană va zâmbi, apoi îți va pune în brațe cartea cu Cucoana Răceală, exact the răceala, care, de altfel, nu ne mai lasă în pace în ultima vreme. Avem de vreo câteva zile o carte foarte drăguță, cu o poveste despre putere și răceală. Ne place mult și ne-a ajutat să trecem cu bine peste muci, tuse și starea mianunată de la contradicțiile din corpul Lolitei când e virusată cu ceva. Tare ne place toamna asta așa gen vară pe timp de zi, numai că a înviat toate virusurile și ținem greu piept zi de zi la ele.

Andreea Dragomir a scris o poveste pentru părinți și copii, cu un mesaj prietenesc – hai să trecem împreună prin asta! Uite, dăm o față răcelii și o personificăm într-o Cucoană care e antipatică, dar care are și ea rolul ei pe lumea asta și în final nu are resentimente că nu o placi și că te arăți puternic, curajos să o înfrunți și să spui Să vezi ce-ți fac, Cucoană Răceală!

Adevărul este că atunci când copilul e înfundat și șuieră pe gură, oricâte pufuri i-ai da pe nas și siropuri, nimic nu te poate scoate din starea de om neajutorat. Te încrunți la lumea întreagă pentru că puiul tău suferă și, pentru că nu înțelege ce e cu el, dă tot ce poate ca să spună asta – plâns, supărări din orice, stare de dispoziție de leșină și un clown care se vrea distractiv. Iar tu, părintele, te simți mic și nedemn că nu poți răsturna mai repede lumea și sapi adânc în tine după rezerva de răbdare și compasiune și colacul de salvare care să te țină cu zâmbetul pe buze și cu duioșie în fiecare gest. Știm că o atitudine pozitivă ajută mult, dar e foarte greu de susținut uneori.

Când o altă mamă îți scrie că te înțelege și te asigură că poți, e reconfortant. Pentru copil este povestea care dă nume stării lui și vine și cu idei de încercat de a o elimina, conferă un motiv în plus să coopereze și să facă față provocărilor – aerosoli, aspirat nazal, siropuri cu gusturi dubioase.

Ce ne-a plăcut nouă la carte este că are un fel de stages, mici capitole:

  1. ne ia pe rând în poveste – începe cu o scrisorică pentru fiecare, prima pentru mama, apoi pentru pui
  2. îți face cunoștință cu starea de răceală – ajută copilul să integreze dispoziția de dinainte și din timpul răcelii
  3. prezintă trucuri simple care să ajute în plus, pe lângă ce ți-a recomandat medicul, și dacă ai un curajos acasă, trucurile le poți încerca/fabrica cu copilul. Am făcut cu Loli supă de legume în care am pus turmeric. Nu am mers fix pe rețeta din carte, am simțit nevoia de a ne pune amprenta asupra ce gătim, să fim creative, dar am pus ingredientul cheie care dă și culoare aurie. Fata mea a fost mulțumită că fate bine, aka face bine!
Supă pentru răceală

O poveste despre putere și răceală – castronul preferat pentru supă

4. no hard feelings la final, orice răcela trece, oricât de nesuferită a fost Cucoana ne despărțim în termeni buni. Tonul optimist și vesel place și ajută mult copilul, îi dă sentimentul de putere, scrisoarea de la Cucoană este un fel de declarație care îi conferă încredere și transferă puterea Cucoanei copilului. A învins răceala pentru că a avut curaj să mănânce supă, să bea mult ceai, să meargă la doctor.

Fragment din carte

Poveste despre putere și răceală – fragment din carte

Cartea este frumos ilustrată, imaginile sunt amuzante și pe baza lor te poți juca mult cu povestea. La final are și coli de colorat, numai spor să fie.

Așadar, spor la citit, Cucoana să vă ocolescă! Dacă totuși vă dă târcoale, nu uitați: puterea este la voi ca Să vezi ce-ți fac, Cucoană Răceală!

4

Poveste despre alăptare prelungită și înţărcare blândă – Doar ţiţi rămâne mică

Cine a spus că mamele nu se simt unele pe altele? Voi prezenta mai jos un mesaj al unei mame pentru celelate mame, o poveste despre alăptare prelungită și înţărcare blândă – Doar ţiţi rămâne mică.

Când era Loli mică nu suportam să o țină altcineva în brațe în afară de Iulian. Nu voiam să o dau, de spui că mi-o fura cineva. Cu toate că voiam să îmi elibereze careva brațele, nu rezistam mult să o văd plimbată de altcineva. Așa simțeam atunci și nu prea aveam control la treaba asta. După naștere, cu hormonii aferenți și laptele șiroind non-stop, nu controlam nici pipi bine, de lacrimi și furii scurte nu mai amintesc.

Mă uit în urmă și știu ce am să fac mai bine dacă mă apucă dorul de vreun alt țânc lipit de piept și cum am să fac lucruri fără grabă și stres. Așa cred.

Cu Loli nu simțeam nevoia să vorbesc toată ziua bună-ziua, în primele luni. O priveam, o studiam, o pupam din cap până în picioare, o mângâiam, o țineam cu orele să doarmă pe mine. Dar nu am fost mama care să vorbească, cânte și recite acțiuni, poezii, povești. Nu îmi venea. Nu stăteam mute, dar nu îi povesteam fiecare gest al meu. Oricum era în brațe non-stop. Eram același trup. Amestecam în oală cu ea pe umăr, aspiram, puneam rufe cu ea pe șold și simțeam că deja știe ce fac, îi transmiteam fără vorbe prea multe.

 

Îi puneam muzică, melodiile mele de confort mental, melodii vechi și noi preferate. Îi citeam articolele mele pentru revista școlară cu care am colaborat și după naștere. Apoi poveștile despre ea de pe blog.

Când a început Loli ”să vorbească” cu degetul în gură aaa, eeee, parcă mi s-a dezlegat și mie limba. Am început să conversăm cu adevărat.

Poveste despre alăptare prelungită și înţărcare blândă – românească 100%

Am făcut așa o introducere mare ca să ajung la prezentarea unei cărți frumoase, duioase și drăguț tare pictată. Și care îți servește cuvintele de care ai nevoie atunci când alăptezi prelungit și știi că la un moment dat, cu răbdare, veți porni pe drumul înțărcării și cum poți face lucrurile lin.

Doar țiți rămîne mică nu a fost cartea noastră de ajutor în înțărcare. Ar fi fost dacă apărea un pic mai devreme, când a văzut tiparul, Loli depășise momentul. O poveste cu poveste, aș putea spune. Cartea a fost scrisă de Dana Gânja (aici o găsiți cu mai multe povești danaganja.ro), ilustrată de Cristina Ignatiuc, a văzut lumina tiparului în urma unei campania de strângere de fonduri pe platforma Crestem Idei.

Poveste despre alăptare prelungită și înţărcare blândă – Doar ţiţi rămâne mică coperta

Povestea centrează un dialog tare duios și nu dulceag. Se potrivește tuturor. Eu, de exemplu, nu mă definesc duios. Nu sunt nici aspră, le spun pe toate din suflet, și, totuși, nu mă simt cu cuvintele armonioase pe buze every time, încât să pot aduce fiecare poveste lin, spre nevoia mea și a Lolitei. Dar învăț!

Cartea asta e frumoasă pentru orice părinte, care știe blândețe, povestește lucruri cu emoție, dar nu are inspirația de a aborda subiectul înțărcării așa cum și-ar dori. Este și pentru cei care au vorbele ca în poveste, cu ei, tot timpul. Rezonează bine și le aduce împăcare. Au procedat bine.

Momentul ”De ce?”

Pentru că te ajută să treci peste momentul când simți că dezamăgești puiul. Dacă nu îl poți alina la sân înseamnă că ai luat o decizie pripită și ți se urcă regretele în fiecare celulă. Dar copiii cresc și cu ei crește și dragostea noastră. Care va fi tot timpul, nu doar până în momentul când l-am dezlipit de la piept. După alăptare nu se oprește iubirea, asta va ști copilul, se continuă și dragostea și aventura vieții. Cu tot cu mami, dar nu cu laptele ei.

Povestea nu e doar pentru mame. Copiii au nevoie de ea. La fel și tații, care deși poate unii ar dori să alăpteze, dacă ar fi posibil, din dorința de a fi suport partenerelor, au nevoie să înțeleagă emoțiile mamei și ale copilului atunci când alăptează prelungit și aleg înțărcarea blândă.

Doar ţiţi rămâne mică - imagini carte

Poveste despre alăptare prelungită și înţărcare blândă – Doar ţiţi rămâne mică – imagini carte

Așadar, dragi părinți, citit cartea singuri, înainte, de câte ori e nevoie, lăcrimați îndeajuns pe imagini, text, priviți cu încredere în voi, în copiii vostri. Apoi citiți împreună. Decideți voi ordinea, până la urmă. Eu așa aș fi făcut. Loli o răsfoiește, amintește de jocul cu bebe, să o țin într-o poziție de alăptare. Dacă îi spun: Loli, vrei un frate sau o soră? Este foarte de acord, numai să nu-i dau țiți, că vrea și ea. Are nevoie de timp …încă. A trecut cât? Un an și ceva…

“Pentru că doar țiți rămâne mică. Dragostea crește odată cu tine”

0

Cărţi cu povești terapeutice pentru copii și părinți

Am acasă 4 cărți pentru suflet, speciale, pentru copii şi adulți deopotrivă. Speciale, nu în sensul greu de digerat sau cu teorii uluitoare despre lumea înconjurătoare, sunt cărți ce pansează mai mult pe cei care trăiesc cu cineva special, în același timp sunt povești frumoase, revelatoare pentru cei care vor să înțeleagă diferențe și emoții. Aș fi putut spune exact ca în titlu -cărți vindecătoare, terapeutice, educative pentru orice cititor, indiferent de vârstă. Sunt, fără îndoială, numai că de cele mai multe ori nevoia acută de a integra până la nivel celular ideea de acceptare, de dragoste, apreciere față de semeni diferiți este mai mult a celor care trăiesc acolo, în ceea ce se definește diferit, special, unic.

Poveștile

Cărțile mele sunt Leia şi David, Ela cea fără de cuvinte, Băiețelul cu aripă de fluture, Copacul strâmb.

  • Prima, Leia şi David (autor Mădălina Turza, Ed. Zorio) poate fi povestea familiei tale, a vecinului din blocul de peste drum, a oricui. Povestea este scrisă de o mamă care are un copil cu nevoi speciale. Cartea este fix realitatea, te zvârcoleşte şi înfurie, te va face să plângi cu disperare. Aşa trăim de decenii, oricât ai vorbi, te-ai zbate pentru acceptare, ea nu vine uşor. Oricât de normal aparent ar fi cel diferit, cineva tot va fi acolo să arate cu degetul. Dar se învață și a pune degetul înapoi lângă restul degetelor și întinde palma frumos în semn de prietenie. Exact cum e subtitlul cărții – o poveste pe care tu o poți schimba.

Leia este o fetiță cu sindrom Down, fratele ei geamăn este David şi nu poartă un extracromozom ca Leia. Sunt doi frați diferiți, uniți prin dragoste. Când vine vremea să meargă la şcoală drumurile lor de joc şi învățare se despart. Povestea lor este deschisă, autoarea te lasă să îți imaginezi restul. La final nu intervine doar visarea, ci dorința de schimbare a realității. Cum e normal, simplu, acceptabil, empatic şi adevărat că oamenii sunt diferiți, cum acțiunile lor sunt după felul lor de a fi, și în acest fel experiențele diferite ne permit să învățăm unii de la alții și să evoluăm.

  • Ela cea fără de cuvinte (autor Victoria Pătrașcu, Ed. Cartea Copiilor), de fapt, e plină de cuvinte, și te umple de emoții şi sensuri. Îți umple capul şi inima de tot ce ai fi vrut să spui vreodată, deşi nu ai fost precum Ela și, cu toate astea, nu le-ai spus. În Ela eu mă regăsesc, de fiecare dată când nu am putut să fac cuvintele să iasă şi să spună ce voiam să se audă şi mă gândesc că Loli a întâmpinat greutăți în a spune cuvintele legat, o vreme, pentru că nu le-a auzit cu validarea exactă de la mine.

Ela trăiește cuvintele şi deşi nu le spune, ea are un fel de a le da glas, greutate şi chiar dacă nu o auzi, ai nevoie doar de răbdare și atenție ca să o înțelegi.

Îmi place Ela, e duioasă, greu de explicat oamenilor mici şi mari. Cine nu înțelege nevoia de a nu condiționa lucrurile care contează nu poate rezona cu ea. Nu poate rezona cu cei diferiți, nici transmite mesajul cărții. Oamenii care nu vorbesc îți spun mai multe decât crezi.

  • Băiețelul cu aripa de fluture (autor Ioana Chicet Macoveiciuc, Ed. Didactica Publishing House) este o poveste veselă, este ceea ce şi-ar dori orice copil. Să fie de poveste – jumătate om, jumătate vietate fantastică. Povestea este minunată, pozitivă, plină de speranță, exact cum ar trebui să fie toate poveștile oamenilor diferiți, speciali. Îmi place şi mă întristează. Spun imediat de ce.

David, băiețelul cu aripă de fluture, este un copil mulțumit, fericit, are prieteni, are ceva care aduce bucurie şi răspândește prietenie. Este diferit şi înțelege lucrul acesta. Înțelege şi că sunt oameni care nu știu să râdă, cărora nu le place înghețata, care fac lucrurile diferit şi e foarte bine.

Diferenţe și vise

A fi diferit, special nu înseamnă mai puțină dragoste, ba din contra dragostea nu suferă vreo limitare, iubim și respectăm oamenii cu aripi sau fără, cu extraromozomi, pe cei care au cuvintele la ei, dar le țin bine, pe cei care vorbesc mult și rostesc la nesfârșit aceleași cuvinte.

La ultima carte, în ciuda tonului vesel, tot simt cum mă împunge realitatea, pentru că știm unde se opresc majoritatea poveștilor. Fix la pagina cu băiatul care râde de aripa băiețelului. Suntem în acel punct încă, deşi se lucrează la realitatea asta și știu că schimbarea capătă contur. Îmi doresc ca viitorul și toate poveștile să fie exact așa cum le visează cei diferiți sau cum le proiectăm noi pentru cei care încă nu pot, dar muncesc enorm pentru aceste vise.

Copacul strâmb (autor Chris Colfer, Ed. Nemi) este preferata mea. Poate pentru că e o poveste la care Loli a avut răbdare. Pentru celelalte, atunci când i le-am prezentat, nu a avut vârsta și toleranță, dispoziția potrivită. Cartea o știu de la prietena noastră din cartier Miruna, și m-a făcut curioasă. Am cumpărat-o cu prima ocazie. Recunosc că îmi plac toate poveștile prezentate, însă cartea asta are o poveste care curge. Nu te lasă zvârcolit, plâns sau mirat, te lasă liniștit, deși ochii în lacrimi ai fetiței te rup și pe tine de la primele pagini.

O fetiță pleacă din satul ei plângând, deoarece copiii râd de ea și ajunge să se oprească la copacul strâmb. Copacii, ca în toate poveștile cu a fost odată, se pare că vorbesc când au ceva de spus. Copacul strâmb ajută fetița să se liniștească și îi pune povestea lui.

Și nu e vorba numai despre iubire fără limite, despre acceptarea celorlalți ci despre percepție și încredere. Ideea este că anumite diferențe pot fi supraviețuire, iar cu încredere și voință poți accepta și înțelege lumea în care trăiești.

Poate că te crezi altfel și te simți singură, dar într-o bună zi te vei face mare și vei afla că poți găsi mulți prieteni dacă privești în depărtare(…) fiecare pădure își are propriul copac strâmb

Alte povești știţi?

2

Prietena mea, Albina – o carte potrivită pentru copii 3+

Loli “citește” cărți de mică cu noi. Eu sau Iulian suntem povestitori și vocile personajelor. Cărțile fără text și cu poze mari erau favorite până spre 3 ani, unele sunt și acum. În plus, la cele cu dialoguri mai lungi simplificam mult deoarece o pierdeam de client. Rezistența la povești a crescut spre 4 ani, dar nu semnificativ și nu am insistat. Nu aveam neapărat poveste de seară sau ora de lectură. Dacă voia era minunat, dacă nu alegeam altceva de liniștit și relaxat.

Prietena mea, Albina – răbdare la citit

Provocarea cea mai mare a verii a venit imediat după petrecerea de ziua ei. Am încărcat mașina și ne-am mutat 2 luni și un pic la Ploiești. Eu i-am povestit de 2 săptămâni, estimările nu au fost tocmai precise, de altfel. A fost așa șoc, în sens bun, dar și cu multe tantrumuri, deși am pregătit-o din timp. La capitolul pozitiv a făcut click la multe achiziții care stăteau în așteptare și printre ele răbdarea pentru citit cărți cu text mai mult și cu povești simpatice despre prințese, curaj, căpcăuni, animale și despre familie. Am reluat cărți care la momentul cumpărarii nu au prezentat interes, nici nu voia să răsfoiască.

Ultima carte citită cu Loli a fost despre o fetiță și prietena ei. Prima citire este în sine o poveste.

Am plecat de acasă cu Loli pe trotinetă și cu chef de joacă să ne întâlnim cu Laura la metrou. A pedalat la troti, s-a oprit de nenumărate ori, a cules frunze, a căscat gura stânga-dreapta, am întârziat la întâlnire. Toate bune, veselie, nu știu dacă chiar și-o amintea pe Laura de la adunarea cu prințese, era bucuroasă că o vede și că se aude metroul. La nici 5 minute după ce Laura ne-a dat cartea a căzut și și-a julit tare genunchii. Și cu picioarele tremurate a vrut înghețată (după care era cu ochii înainte de testat asfaltul) și tartea cu Abina ca să ne liniștim și odihnim pe bancă.

Poveste pentru copii

Prietena mea, Albina – prima citire

Prietena mea, Albina – povestea de seară

Am citit din ea seara la culcare și vreo 2-3 zile la rând tot la culcare, la lanternă. E un fel de our style, povestea de seară este la lanternă.

Poveste de seară la lanternă

Prietena mea, Albina – poveste de seară la lanternă

Loli este, de obicei, mirată și fascinată de poveștile care prezintă o prietenie între copii și animale. Ea se teme de muște de exemplu (nu știu de unde frica asta), și s-a amuzat că poți prinde muștele cu pliciul. Veți citi în carte partea asta. I-am spus că așa le alungam și eu când eram precum fetița din carte, numai că ele au rolul lor în natură și sunt inofensive. Nu e nevoie să le rănim.

Prin urmare, Abina a impresionat-o, în sensul că poate fi prietenă cu o fetiță, crește mare, zboară apoi cu fetița călare.

Cartea centrează prietenia și nevoia de protecție și atenție pentru vietățile mici și aparent neînsemnate din jurul nostru.

Loli are în bibliotecă serii de povești despre animale și prietenia dintre ele, dar niciuna nu justifică științific legătură dintre ele. Biologic vorbind nici nu s-ar intersecta în natură. Ideea este că povestea de prietenie aduce de fapt în prim plan, deși informațiile sunt la final, câteva real facts despre albine. Și sunt puține cărți care fac asta, fiind axate pe efectul terapeutic, gen depășirea unei temeri.

Cunoștințele minime de biologie sunt pentru mine un atu al poveștii. Știu, vorbește biologul din mine. Informațiile din carte despre viața unei albine pot fi asimilate ușor și ajută copilul să reacționeze la prezența lor în concordanță cu rolul lor în natură: să nu le deranjeze, să aibă grijă la florile din parc care au albine pe ele, să nu se stropească lucerna sau gazonul din petecul verde din fața blocului, pentru că pot afecta albinele și alte insecte etc.

O poveste duioasă de prietenie poate pregăti de mici terenul pentru adevăruri naturale și crește dragostea pentru natură și vietățile din ea. Orașul cu tot ce e în el face parte din natură și nu doar noi, oamenii, locuim la bloc. În fiecare crăpătura din beton sunt mii de vietăți și fiecare are locul lui în ansamblul naturii.

Bun, acu că mi-am spus of-ul de naturalist, să vă spun un pic despre poveste.

Prietena mea, Albina – o poveste despre prietenie și despre natură

Într-un oraș gri și prăfuit o fetiță cu nume de floare, Daisy (mă bucur că numele nu a fost tradus), întâlnește o mică albină. Se simte amenințată de ea și vrea să o dea afară pe geam. Numai că e curioasă și o studiază. Albina nu se simte bine și fetița o ajută să se refacă cu apă dulce. Albina va pleca dar va reveni să se adăpostească de furtună și așa începe prietenia lor.

Se joacă o vară întreagă și se bucură una de alta. Oricât ar fi de plăcut jocul lor, albina visează în acel oraș prăfuit la florile sălbatice și colorate din locul de unde vine ea.

Poveste despre prietenie și despre natură

Prietena mea, Albina – o poveste despre prietenie și despre natură

Cele două prietene se aventurează în zbor până la marginea orașului unde încep pajiștile cu iarbă multă și flori de unde culeg semințe pe care le împrăștie peste oraș.

Ce credeți că se va întâmpla cu orasul prăfuit și gri în primăvara anului următor? Ei bine, vă imaginați cu siguranță, dar felul cum se întâmplă vă las pe voi să îl descoperiți.

Nouă ne-a plăcut cartea, este frumos desenată, textul este ușor și nu e nevoie de artificii de cuvinte pentru a simplifica povestea și o adapta pentru copil. Formatul e pe gustul Lolitei, ei îi plac cărțile mari pentru că desenele sunt mari și în acest caz efectul pastelat al lor se potrivește și permite vizualizarea detaliilor. Ceva mic ar fi fost șters și neinteresant pentru ea.

O poveste despre prietenie și despre natură este binevenită oricând în biblioteca copiilor de vârsta fetei mele. Pentru viitorii naturaliști este chiar o carte de ținut sub pernă.

Cartea a fost tipărită la Editura Cartemma, a fost tradusă în limba română de Laura Frunză, pe care o puteți vizita pe blogul ei www.laurafrunza.com – unde puteți descoperi o mulțime de idei pentru părinți și copii și numeroase titluri de cărți ce poartă amprenta ei.

0

Ela cea fără de cuvinte – nu este un review

Eiii, știi cu siguranță cartea și o iubești, o citești, recitești cu copilul, cu tine, cu un alt părinte. Poate ești părinte de Ela, poate cunoști un părinte cu o fetiță ca Ela și este balsam pentru zilele rele. Ceea ce nu știi sigur este că poate fata mea poate fi o Ela, copilul colegului tău de generală poate fi Ela.
Am citit-o și mi s-a lipit de suflet, am încercat să o citesc cu Loli, însă acum este greu de descifrat pentru ea. I-au plăcut desenele, i le-am explicat, am povestit pe înțelesul ei. O recitim când va crește, poate peste un an.
Nu o să fac vreun review, deși asta a fost intenția inițială. Este mult spus un review,  scriam impresii, emoții, reacțiile mândrei. Dar cum planul nu se pupă cu realitatea, deviez un pic, pe subiectul cuvintelor și al tăcerii voite sau pur și simplu trăite. La un simplu search dați de câteva review-uri minunate, de exemplu cel de aici și aici.

Să revenim la carte. Eu o am în bibliotecă acum, o parte din cunoscuții mei deja au citit-o, unii o au în listă de must have – pentru copii, pentru ei, pentru cineva anume.
După weekendul care a trecut mă gândesc să o fac cadou. Vecinilor mei. Pot fi și ai tăi, astfel de vecini. Da, ai mei sunt cei de lângă lift, care au un băiețel un pic mai mic decât Loli. Sunt oameni care nu iubesc cuvintele, cred că le dețin  și le slujesc fiecare vorbă, deși nu le aud în ei cu adevărat. Sunt oameni care nu vor suporta ca copilul lor să se apropie vreodată de o Ela, care vor hăitui și îngrămădi cuvintele în propoziții, astfel încât să scoată la iveală semnificații cât se poate de meschine. Sigur, nu o au în lista lor, sigur nu o vor citi.

cuvinte

Dar… eu am să o dau. Nu vreau să-i schimb, nu ai cum, cu o singură carte, mă  gândesc că poate o pun deoparte și o găsesc mai târziu când nu mai au altceva de citit sau de făcut avioane.

Sunt atâtea cărți care vorbesc despre ceea ce noi percepem altfel, sunt pe înțelesul tuturor, sunt pentru toți (mă refer la cei care jubilează cu normalitatea lor mentală și fizică), nu doar pentru o anumită categorie de oameni.
Aceste cărți NU ajung la ei. Trist! Pentru că eu știu, tu știi, ei habar n-au. Nu le pasă, nu ascultă, te tânguie preț de o secunda și te umplu cu noroi în alta. Ce cauți acolo, ei sunt feriți de așa ceva, sunt plini de nervozitatea aceea – ăștia diferiți să stea deoparte, dacă se ia, exact așa o transmit și copiilor lor.

Nu fac vreo răscoală, nu am energie pentru așa ceva, vreau/îmi doresc să facă pace cu cuvintele la modul cel mai crud. Să le audă, să se audă, să le simtă tăios și să îi lovească precum ciocanul, în moalele capului, propria cruzime și… să tacă.

Image
0

Poveste frumoasă, invitaţie la joc…Te iubesc, orice culoare ai avea!

Te iubesc și …..restul putea fi orice. Și chiar este, adică orice culoare ai avea! Iubirea nu are, clar, culoare, miros, gust, imi imaginez ceva diafan! Este măsurabilă, dacă vreți, prin puterea lucrurilor pe care le facem din iubire, prin iubire fără vreo condiționare. Pur și simplu! Da, da!
Am citit cu nesaț și privit desenele din cartea Mihaelei Coșescu. Am încercat să o citesc cu Loli însă nu ne-am sincronizat. Ea voia altă carte, eu pe asta. O las să o descopere si revin cu feedback-ul ei.
E o carte cu girafe și culori. Și este despre iubire, foarte multă iubire și despre cum iubim. Iubești nu pentru că, ci iubim orice, oricum, oricând, nu-i așa? Este despre cum să găsești înțelegere atunci când frații, surorile se iubesc, însă li se pare dificil de făcut asta din când în când? Cum? Printr-o poveste!
Îmi place tare mult că personajele sunt girafe. Pentru că au readus copilul din mine și mai tare la suprafață. Girafele sunt maiestuoase, regale aș zice, exact așa cum ne simțim când devenim părinți, și copiii sunt regatul nostru de preț, lumea toată, și cum aici ne trăim și rezolvăm toate stările care se nasc din iubire.
E foarte bine închegată cartea, povestea și imaginile se completează, sunt viziuni unice sudate armonios.
Iar la final te invită la joc. Hai să ne iubim!  Eu am inceput deja. Loli, te iubesc, orice mutrițe ai face!
Voi?
Ps. Duminică, 5 iunie, ora 10.30, la Palatul Mogoșoaia va fi lansarea cărții. Mai multe detalii aici.

WP_20160603_14_48_39_Pro

0

Leia și David

Am citit-o de nenumărate ori. După ce terminam aveam sentimentul că nu am găsit ceva în carte și e nevoie să caut, din nou. Nu știu să explic sentimentul. Cred că erau toate răspunsurile acolo însă am tot căutat. Ce? Am căutat înțelegerea, empatia, acceptarea, împăcarea, schimbarea. Toate sunt acolo, necesită un pic de atenție. Așa cum noi toți avem nevoie exact de atenția potrivită.
Este o poveste de familie, pentru familie. Exact cum spune autoarea – o poveste pe care tu o poți schimba.

Copiii vin pe lume cu ceva de ambii părinți. Și vin și cu ceva doar al lor. Poate fi un cromozom în plus (Leia) sau în minus sau doar cu ceva gene pe plus sau pe minus. Acest doar al lor nu se filtrează diferit pentru restul copiilor. Adulții fac asta. De ce? De teamă, cu siguranță. Teama de a nu ști ce să facă. Este ușor să respingi, să nu-ți pese, să faci abstracție. Aici trebuie lucrat. La adulții care se tem. Spaima asta și răutatea izvorâtă din neștiință trebuie schimbate.
E o carte despre dragoste și despre cum să te înveți, să inveți pe alții că a fi diferit nu este egal cu a fi bolnav, rău, urât.

Lși D

Citiți voi, recitiți, apoi povestiți copiilor sau citiți cu ei. Au nevoie să vadă realitatea așa cum e ea. Nu o distorsionați. Explicați-o pe înțelesul lor cu responsabilitate.

Vă va surprinde curajul lor.

Image
2

“Citim” cu drag

Când spun citim (Lolita et moi) includ tot tacâmul: ros, lins, dat paginile la repezeală, studiat cotorul și îndesat lucruri între file, cățărat pe ele, șiiii chiar apreciat lectura.
M-am oprit asupra favoritelor. Top of the list. Loli are deja o bibliotecă a ei, mini ca ea. Unele cărți nu-i stau la îndemână, sunt pentru când le va aprecia mai mult de nivelul lins, rupt, mestecat vreun colț.
Bun. Să începem topul:

WP_20160114_09_43_43_ProWP_20160114_09_44_01_ProWP_20160114_09_44_10_Pro

Asta da distracție– chiar așa cum spune titlul este mare distracție când dai pagină cu pagină. Pe Loli o impresionează faptul că este tridimensională, cu părți care se mișcă, se abține cu greu să nu o rupă….de plăcere. Îi place că se mișcă fluturele, gândacul. Povestea în sine pe mine nu mă dă pe spate, despre furnica supărată și cum trebuie ea înveselită. Dar cum orice poveste în funcție de cum e povestită capătă nuanțe pentru fiecare în parte….așa și eu o tot reinventez. Când va citi Loli, va decide ea dacă e ok varianta mea sau cea a autorului. Este o carte potrivită pentru copiii mici și mari deopotrivă. Întâlnirea cu personajele( formatul desenelor tridimensional, interacțiunea cu ele) plus detaliile mediului de viață( decorul) aduce cu ideea unui teatru mic, și ne face pe noi spectatori care își pot imagina mai multe scenarii. Prin urmare caracterul interactiv al carții stimulează creativitatea și oferă posibilitatea naratorului( mama, tata, cine citește copilului mic) să intervină și să-l integreze în poveste. Din auditor poate deveni regizor. Link util găsiți aici.

WP_20160114_09_50_34_Pro

Nu e chip de vreo poza fără aprobarea măriei sale Loli

WP_20160114_09_50_52_Pro

Seria Cucu – Bau de la Editura Girasol. Jocul preferat al fetei mele este cucu-bau. Beau cum zice Loli este antidot la plictis, supărare, vreme rea care ne ține în casă etc. După ce terminăm cu pernele, păturile, hainele (de-ale ei) care ne servesc la joc, luăm cărțile la rând. Sunt tare colorate, iar ochii mișcatori o amuză teribil. Nu vă faceți griji..nu durează mult, tot cucu-bau cu mine ascunzându-mă pe după scaune, minge, e cel mai tare joc. Site-ul editurii este în lucru, nu am mai dat search, sigur se găsesc pe librariile online, de unde se pot comanda.

WP_20160114_09_47_22_Pro

Pisicel Miaunel. Pisica care iese din copertă este cea mai bună filă. Aici ne oprim. Povestea cu rimă destul de catchy nu  apuc să o citesc. Îi place coperta și povestim, vocalizăm precum personajele. E bun și atât. Iat-o aici.

La capitolul descoperă animalele folosind simțurile ne descurcăm cu două cărți foarte frumoase și utile.

WP_20160114_09_48_04_Pro WP_20160114_09_48_25_Pro WP_20160114_09_48_33_Pro WP_20160114_09_52_16_Pro WP_20160114_09_52_49_Pro

Cine sunt eu? și Pipăie și simte puișorul.  Încerc să lucrez cât mai mult cu Loli  partea senzorială- moale, fin, neted, tare, cald, rece etc, în combinație cu asocierea de forme, animale, sunete. Îmi plac mult aceste cărți, plac și mândrei. Le zoiește încontinuu de la atâta pupat. Nu repetă sunete, de multe ori nici nu le pipaie, când nu are chef, în schimb iubește fiecare pagină care descrie un animal. Țoc-țoc.

WP_20160114_09_53_14_Pro WP_20160114_09_53_20_Pro WP_20160114_09_55_29_Pro

Omida mâncăcioasă. Îi place mult, paginile cu imaginile fructelor și mâncare cu gaură sunt extrem de atractive. Îi place când exemplific mâncatul omizii cu sunet de harș-harș și ea bagă degetul prin fiecare gaură. Când o întreb dacă vrea să citim cartea cu omida spune: Miam- miam și arată spre burtă. Se găsește  aici.

WP_20160114_09_49_08_Pro WP_20160114_09_49_42_Pro

Seria Joacă-te și descoperă – Contrariile, Animalele, Numerele și Culorile. Sunt interactive, se implică mult când le răsfoim. Nu are răbdare să vadă fiecare pagină, în sensul de semnificații, îi place să tragă, să scoată micile trucuri ale cărții. Exersează motricitatea fină. Și bunicul e fascinat de seria asta. Trag de pagini amândoi, cu aceeași bucurie că wow…se întâmplă ceva aici. Tot de la Girasol, noi le-am găsit la Carefour. Contrariile o are de două ori, una de la noi, una de la nana Raluca. Cartea ei este foarte jumulită, cea de la nana este pusă bine, pentru când îi mai trece pofta de ros cartonul.

WP_20160114_09_58_40_Pro

Seria  First discovery sticker book…..cu animale de la fermă, din junglă și fructele. Loli iubește stickerele și le-ar lipi și-n cap! Le scoatem la urgențe. Îi place să le dezlipească și să le țină pe toate în mâna. Stă și la explicații, însă nu se poate abține să nu le guste și să le studieze lipindu-le și dezlipindu-le repetat datorită formatul lor 3D. Voila de unde le-am luat noi.

WP_20160114_09_47_00_Pro WP_20160114_09_46_41_Pro WP_20160114_09_45_11_Pro WP_20160114_09_44_49_Pro WP_20160114_09_44_30_Pro

Wipe and cleann Activity book. Nu e chiar pentru varsta ei. Îi place creionul, ronțăie de zor la el și mă pune pe mine să mâzgălesc. La fel, este folosită la urgențe. Când facem pauză de la masă, de exemplu.😅 Este cumpărată de la librăria de la universitate, arată așa.

Gata topul! Plec la lectură:)