Cum de am plecat tam-nesam, în Cipru, cu o săptămână în urmă? Bine, nu chiar așa neplanificat, de azi pe mâine, ci după un calcul pentru o deplasare undeva pe la noi. Și pentru că ne-a dat cu virgula, am dat un search la bilete de avion către undeva cu temperaturi peste 17-18 grade. Am ales Cipru, cu aterizare în Paphos, cazare tot acolo, undeva mai pe deal, lângă oraș. Pentru cazare ne-am orientat la un studio, cu camere separate și bucătărie ca să pregătim un fel de mâncare acolo și să salvăm niște bănuți pentru alte distracții, nu doar mâncat prin oraș.

Cum noi nu suntem călători cu burta la soare, ci umblători și curioși să experimenteze lucruri cu copilul din dotare, am închiriat mașină și în fiecare zi am ales câte un traseu. Distanțele parcurse zilnic dus-întors cazare au fost de maxim 1 oră și un pic. Asta ca să nu plictisim mândra și să ne bucurăm de vremea însorită.

Cipru în noiembrie -morning view

Prima zi în Cipru – a fost după un zbor de noapte.

Plecarea din București a fost după ora 22.00 și cu delay, apoi preluat mașina de la firma de închirieri, am ajuns în pat, să ne lungim oasele, pe la un 2 dimineața. Loli s-a culcat imediat după decolare, am trezit-o un pic la aterizare, în mașină nu a sesizat că e alt scaun și nu cel cu labele de urs mor-mor al ei, apoi a tot dormit până dimineața la cazare. Și cum fata mea e ceas, la ora 7 dimineața, am sărit în haine, culmea nu cu ochii cârpiți de somn, destul de fresh. Chiar surprinzător!

Am mâncat undeva lângă Mormintele Regilor, un english breakfast și ne-am pornit spre casa prințeselor, în traducere pentru Loli la site-ul arheologic. Tot i-a plăcut! Ai crede că puii nostri vor doar la locul de joacă, dar acest loc era un mare loc de joacă, cu urcușuri și coborâșuri, cu nisip, cu melci, cu vegetație diferită de cea pe care o știe de acasă, cu trepte, cu locuri în care noroc că erau bare de protecție, ne făceam casă de vară în unele morminte.

Lolitei nu-i venea să creadă că s-a trezit într-o primăvară!
Vederea din balconul nostru
Volanul pe dreapta! Cu mersul pe ”contrasens” te obișnuiești! Cel puțin Iulian s-a acomodat rapid! Great chauffer!
design cu pietre

Apoi am luat la pas faleza din Pafos, ne-am dus să vedem mozaicurile din Port. Alt loc numai bun de explorat și văzut de mândră. A avut răbdare la câteva explicații, apoi a povestit ea pe limba ei ce vedea și s-a conversat cu diverși turiști cu care ne intersectam pe drum.

Pe la jumătatea zilei, după un prânz de vacanță (înghețată, covrigei de acasă și niște chestii de patiserie locală) ne-am pornit spre plaja Afrodita, unde poți admira stâncile Afroditei. Minunat peisajul, apa mirifică, plaja cu pietre netede, albe, gri, albastre numai bune de jucat. Loli era în lumea ei, în extaz! Ar fi făcut baie în mare, s-a mulțumit doar umezită la tălpi și să se joace/arunce cu pietre. Adevărul este că eu nu iubesc marea, plaja, numai că marea aceasta, Mediterana, este precum acuarela. Nu are cum să nu te încânte și binedispună.

Vine valul! yeyy!
Afrodita hills
joacă cu pietre și nisip
Loli – written in stone 🙂

Spre seară fiecare avea câte o doleanță: eu să văd promenada cu palmieri din Limassol, Loli voia la joacă, Iulian să se odihnească cu briza mării în creștet. Prima oară cu volanul pe dreapta, a fost ciudat, nu i-a luat mult să se obișnuiască, dar știi cum e cu obișnuința. Așa că ne-am mulțumit pe fiecare în parte.

Foarte mulți ruși, ucrainieni, români (din toate categoriile) în Cipru, turiști în mare parte, dar și dintre cei care lucrează acolo. Mulți au crezut că suntem ruși, de la da-ul nostru, așa că ne vorbeau în rusă la început, fie la magazin, fie la restaurant.

Din prima zi – extrag primele motive pentru care să alegi Ciprul ca loc de relaxare, vacanță, toamna spre iarnă:

  • vreme bună, dacă ești iubitor de plajă sau de excursii
  • nu ai diferență de fus orar, sunt pe aceeași oră
  • aglomerație spre deloc pe plaja, obiective de vizitat și autostradă
  • muuultă liniște, nu grabă, claxoane nu există
  • găsești bilete de avion și cazare pentru un buget mai mic

Cipru în noiembrie – ziua doi

Planul zilei a început cu vizita la Camel Park, situat aproape de Larnaca. Am fost primii vizitatori. Ne-am desfășurat în voie, am hrănit cămilele mari și puii. Loli a explorat fiecare locșor de joacă, s-a jucat cu pisicile. Nu știu de unde dragostea pentru pisici, prima pisică pe care a mângâiat-o în viața ei a zgâriat-o și așa s-a supărat atunci, a plâns de s-a auzit dincolo de București. Și eram în Săbăreni, la niște prieteni, în vizită.

Cămile pofticioase – așteptau păstăile de carob

 

După Camel park, ne-am pornit spre moscheea Hala Sultan Tekke. Ideea era să vedem moscheea și flamingii. Numai că păsările roz erau destul de departe și le-am văzut la plecare din mașină. Cât am zăbăvit pe acolo tot scrutând depărtarea și curățându-ne de noroi, deoarece Loli voia musai să străbatem mocirla și să vedem păsările de aproape, ne-am întâlnit cu o bloggeriță/vloggerită ucraineană foarte drăguță și vorbăreață. Pentru că urma să ne îndreptăm spre cunoscuta plajă Mackenzie, aproape de cazarea ei, am luat-o cu noi, în mașină. Traversase lacul și era fericită că a văzut păsările grațioase, totodată plină de noroi pe picioare.

Ne-am conversat, pozat, luat la revedere. Tatyana face lucruri drăguțe și e o tânără foarte apreciată în țara ei, comunitatea ei.

a se vedea cine știe să împacheteze haine pentru vremea din Cipru:)))

Lolita a fost în extaz pe plajă, nisipul plus apa egal raiul jocurilor. Cu greu s-a despărțit de plajă, când s-a făcut vremea să înghită ceva de prânz. A mâncat, ne-am plimbat pe străduțe, admirat atelierele de meșteșugari, cumpărat ronțăieli.

Biserica Sfântul Lazăr era următoarea pe listă, după joaca în nisip și masa de prânz. Când am localizat-o era închisă. A alergat Loli pe acolo, am cumpărat mir, era să plece cu toate vederile de pe un stand, să aibă bunicii ce pune la vitrină. După pauza de prânz a celor de la biserică, s-a deschis, am vizitat biserica și mormintele. Ne-am reîntors pe plajă pentru un ultim joc, nu înainte de a trece pe la fortul din port. Acolo ne-am desfășurat în modul nostru specific, cățărat și verificat fiecare zid, tun.

A fost o zi plină, Loli a tras pe dreapta imediat ce am instalat-o în scaunul de mașină. Pentru că apartamentul nostru avea bucătărie, o singură dată am luat cina în oraș. După 2 ore de mers spre Paphos, mândra mea era fresh, odihnită, cu apetit și chef. Am cinat la Santa Marina Fish & Chips Foarte bun tot, peștele Lolitei bun tare.

Seara, la întoarcere în Pafos, s-a aglomerat autostrada, dar traficul era fluid. La intrarea în oraș, deși am mers și în coloană, nu s-a creat nicio isterie fonică. Claxoanele au tăcut, lumea a așteptat.

Alte motive de vizitat cu copilul Ciprul, după primele zile acolo:

  • Când ești cu copil, ești tare bine văzut. Loli s-a bucurat de multă atenție pe unde am fost – obiective, restaurant, loc de joacă
  • Locurile de joacă sunt bine echipate, sunt mici dar numeroase pe metru pătrat
  • Nu vorbeau copiii aceeași limbă, dar se înțelegeau. Limbajul jocului este la fel oriunde – vorba lui Iulian. Noi părinții schimbam zâmbete și uzualele – cum îl/o cheamă, câți ani are.

Cipru în noiembrie – ultima zi de experimentat locuri și lucruri

Știți vorba cu ultima zi – e ziua cea mai frumoasă, asta ca să revii și altă dată. A fost cel mai cald, am avut experiențe frumoase.

Ne-am început ziua la un loc de joacă foarte frumos, lângă Aphrodita Hills. S-a cățărat mândra, dat cu tiroliana, ar fi vrut și la piscina de acolo, dar nu aveam prosop.

Locul de joacă a fost un fel de așteptare pentru Oleastro Olive Park and Museum, un muzeu și făbricuță de ulei de măsline, unde ne-am simțit tare bine. După ce am vizionat un filmuleț despre istoria uleiului de măsline și despre mica locație, am degustat uleiul proaspăt făcut acolo și servit o pastă de măsline minunată, nesărată, deloc asemănătoare cu ce găsești în magazinele noastre. Am încercat și halloumi. Apoi ne-am plimbat cât a vrut mândra pe acolo. Am hrănit și animalele, ne-am uitat cum curge uleiul și se îmbuteliază.

Muzeul este în aer liber, cu manechine și vechi utilaje care explică tradiții și procedee folosite în trecut pentru fabricarea uleiului.

măslin ars, dar încă viu – a se vedea crengile laterale înfrunzite
Halloumi sandwich
pasta măsline
Muzeu outdoor – secvență presa de măsline

În drum spre Oleastro am văzut 2 panouri ce semnalizau ferma de măgăruși și Muzeul Carobului. Loli nu era hotărâtă pentru niciunul, așa că am ales Muzeul Carobului și bine am făcut. Până la vizitarea acestui muzeu tot ce știam despre carob nu s-a pupat cu ce am aflat acolo. Păstăile de la ferma de cămile și de la Oleastro, pe care le-am cumpărat ca să hrănim animalele, erau păstăi de carob. De aceea erau cămilele nerăbdătoare să le oferim. Au o dulceață aparte. Prin urmare, big surprise, carobul crește în copac, adică păstaia de carob. Pentru că acum ceva vreme boabele de carob erau atât de apreciate și pentru că (foarte interesant) boabele din păstăile de pe același arbore cântăresc fără greșeală la fel, aurul era cântărit în boabe de carob, de aici și karatele ca unitate de măsură.

Micul muzeu are o istorie foarte frumoasă. Este o afacere de familie veche de peste 100 de ani din satul Anogyra, undeva între Limassol și Paphos. Păstrează modul tradițional de fabricarea al pastei și diverselor produse din carob. Nu folosesc zahăr, consumatorul beneficiază doar de ceea ce oferă carobul ca dulceață. Am avut ocazia să o întâlnim pe mama proprietarei de 98 de ani, care la rândul ei a lucrat cu părinții ei la mica făbricuță. Cică carobul e un fel de elixir, are o concentrație de calciu de nu știu câte ori mai mare decât în ce se găsește în mod natural – vegetal sau produs animal și, pentru că zahărul conținut este super benefic, femeile nu suferă de osteoporoză.

Pasta de carob arată ca un caramel, se obține prin măcinarea păstăilor, după măcinare se fierbe mult și în funcție de produsul pe care îl dorești timpul de fierbere diferă. Pasta e foarte bună și interesantă la gust. Am uitat-o în congelator acolo unde am stat. Și acum plâng după ea. Siropul de carob este ca o miere. Era să nu trecem la aeroport cu ea, pentru că avea 106 ml. Au scanat-o de 10 ori, bine nici cu Aeriusul Lolitei nu voiau să ne dea drumul. În fine, până la urmă, am ajuns cu toate acasă, mai puțin cu pasta – elixir osteoporoză. Offff!

Pasta de carob – atât am mâncat din ea! Am uitat-o în Cipru. O pastă ca un caramel dar cu un gust aparte, doar zaharuri naturale. Chiar nu era dulce!
Imagine din curtea muzeului cu proprietara

Ultimul joc înainte de plecare.

Ultimele ore din zi am revizitat Limassolul, am făcut promenada cu palmieri again. Apoi am luat-o spre Pafos.

Înainte de Limassol ne-am oprit la castelul feudal Kollosi. Acolo am făcut picnic, am mâncat portocale și mandarine proaspăt culese din copac – 1 euro punga plină ochi de fructe.

A fost tare plăcută mica vacanță, dimineața dinainte de plecare spre aeroport am făcut bagaje, spălat mașina, umplut rezervorul și ne-am luat la revedere de la dealurile unde am stat.

Dacă nu te-am convins atunci:

  • o schimbare de ritm este binevenită și pentru copiii mai mari, dar nu neapărat, merg și mai mici ca Loli – 4 ani, Cipru, în afară de plajă are locuri multiple de explorat, poți face diverse trasee, poți experimenta muzee mici, locuri cu tradiții.
  • Vremea calda, foarte plăcută, cu variații, nimic de speriat dacă nu plouă tare te inspiră să te bucuri de orice.
  • Călătorești cu bagaj light. Noi am avut 3 rucsaci și căruț. Și am avut haine curate și de adus acasă. Deci cheltuială mai puțină la bagaje as we all know dai puțin pe bilete la low cost, dar te usucă la restul.
  • Cărutul nu l-am folosit, a stat mai mult în portbagaj.Te poți lipsi dacă ai mașină închiriată. Loli a dormit în mașină pe traseele de o oră și un pic.
  • Cu un sistem de purtare pentru bebeluși și toddleri ai nevoie doar de un spate exersat. În rest, doar voie bună.

Spor la joacă și călătorit! Cipru în noiembrie merită văzut!

ps. Am aterizat fix în ziua cu viscoleală! Loli mă întreba din avion – facem om de zăpadă? Brrr, frig ne-a fost la sol!