Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă

Nevoia de consiliere pentru părinți și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă uneori este necesară. E bine să știm că există și această posibilitate, consilierea specializată poate fi soluția optimă pentru a înțelege emoțiile și pașii de urmat pentru integrarea copilului într-o comunitate.

Primul an de grădiniță al fetei mele a fost greu, nici măcar nu însumează un an de școlarizare, deoarece am retras-o, cu luni bune, înainte de terminarea anului școlar. A fost o decizie bună și ne-a dat ocazia să ne pregătim mai bine pentru următorul an și să găsim o grădiniță compatibilă cu nevoile ei educaționale și de integrare în comunitate.

Ca părinte am avut mari temeri (le-am și experimentat) legate de alegerea grădiniței, de educatori, de modul cum copilul evoluează în mediul de învățare și modul cum se gestionează copiii cu nevoi educaționale speciale sau pentru care procesul de adaptare este de durată mai mare.

Gândurile mele erau despre:

  • Educatorii, cei tineri și nu numai, sunt pregătiți să înțeleagă psihologic schimbările prin care trec copiii ce vin la grădiniță?
  • Așteptările lor educaționale, de adaptare la comunitate țin cont de nivelul lor de dezvoltare?
  • Grădinițele au angajat psiholog, psihoterapeut care să asigure suport copiilor și părinților, respectiv educatorilor?
  • Evaluarea educatorului este suficientă când vine vorba de problemele de adaptare și parcurs educațional? 

Despre adaptarea la grădiniță și sfaturi de la specialiști am scris aici și aici. Despre cine ne educă copiii, problemele cu care eu și fata mea ne-am confruntat, am scris lung și dureros aici.

Am ținut să reiau subiectul cu prietena noastră Cristina, deoarece cred că, în tot procesul de adaptare la un sistem de învățare, pe lângă consilierea copiilor și a părinților, educatorii ar trebui să fie susținuți, încurajați să participe la ore de consiliere sau la conferințe, workshopuri și cursuri de pregătire cu psihologi sau psihoterapeuti.

Clar, lucrul cu copiii din grădinițe nu este ușor, uneori educatorii și părinții au nevoie de sfatul unui specialist.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă – rolul consilierii

Atunci când educatorul, profesorul întâmpină dificultăți cu copilul, de cele mai multe ori sfătuiesc părintele să meargă la consiliere. În majoritatea cazurilor consilierea este unidirecțională, educatorul nu beneficiază de același ajutor, din varii motive. Din această cauză procesul de adaptare se realizează cu dificultate, este de durată, cu mult opoziționism din partea copilului, uneori a părintelui și educatorului. Așadar, urmarea unor cursuri de formare cu un psiholog, terapeut în instituție sau prezența permanentă a unui consilier sunt binevenite pentru grădințe, nu doar pentru ciclul primar și gimnazial.

Când fata mea nu reușea să se adapteze la prima grădiniță cu tot suportul venit din ore multe de terapie, de acasă, am întrebat: educatorul a cerut ajutorul psihologului (prezent în grădinița unde mergea atunci), a luat în calcul și alte resurse care să-i ofere unelte în plus pentru ca fata mea să coopereze și să nu privească cu ostilitatea orice încercare de abordare a educatorului? Răspunsul nu a fost unul pozitiv, deși fata mea era inclusă în terapie în cadrul grădinitei, respectiv participa la cursurile de dezvoltare personală oferite de grădiniță. Prin urmare, cum aș fi putut eu să conving copilul că mediul unde merge este unul sigur și că se va simți bine, când în cercul încrederii nu intra și educatorul?

Prezența consilierului psihologic în grădiniță este esențială, acesta având rolul de a însoți cadrul didactic pe drumul înțelegerii comportamentelor celor mici, al acceptării necondiționate, precum și de a ajuta la crearea unui mediu securizant, în care așteptările față de comportamentul copilului să fie clare, iar limitele de care are nevoie acesta să fie respectate consecvent.

De asemenea, psihologul îi poate ajuta pe cei mici să-și recunoască și exprime propriile trăiri, să se adapteze mai ușor la contextul actual, să înlocuiască acele comportamente care îi deranjează pe cei din jur cu unele care să-i permită să se integreze în grup. Deși rolul cadrelor didactice este acela de a transmite cunoștințe, dacă nu se creează o legătură bazată pe respect și înțelegere, precum și disponibilitatea de a discuta despre emoții și rezolvarea constructivă a conflictelor, atunci dezvoltarea competențelor emoționale ale copilului vor avea de suferit, iar copilul nu va fi deschis să învețe, indiferent cât de competent este educatorul.
Consilierul urmărește dezvoltarea copilului și sesizează și acționează atunci când intervin probleme. El consiliază atât copilul, părintele, cât și cadrele didactice și are în vedere creșterea și educarea unui adult responsabil, căruia să-i pese de binele celorlalți oameni.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă – ingrediente necesare pentru adaptare

De-a lungul timpului s-au scris nenumărate articole despre adaptarea copilului la grădiniță, s-au punctat ingredientele necesare pentru acest proces, și simt că este necesar să reamintim, să repetăm, subliniem fără oboseală: fără aceste ingrediente procesul de adaptare va fi anevoios pentru copil, părinte și educator.


Din punctul meu de vedere, câți copii sunt tot atâtea metode de adaptare, căci fiecare copil este unic și se comportă conform stilului de viață pe care l-a învățat privind la mica lui societate FAMILIA.
Tocmai din acest motiv nu există o rețetă general valabilă care să facă adaptarea copilului și a părintelui mai ușoară.

Totuși sunt câteva ingrediente care fac integrarea copilului și a adultului în orice mediu nou mai facilă: respectul, întelegerea, conectarea, dragostea, transmiterea mesajului că fiecare om este important și are rolul său în mediul respectiv.

De asemenea, respectarea ritmului fiecăruia este esențială în procesul de adaptare. Odată ce copilul pătrunde în mediul nou al grădiniței și mica lui societate se extinde, el va căuta cu orice preț să aparțină.
Și, deși atât părinții, cât și educatorii își doresc să crească viitori adulți responsabili, cooperanți, capabili să se descurce singuri, de multe ori ei petrec mai mult timp analizând comportamentele problematice și nu punctând când lucrurile merg bine. Și după cum bine știm “lucrul căruia îi acordăm mai multă atenție, pe acela îl vom vedea din nou și din nou”.

Consiliere pentru părinţi și educatori, în vederea adaptării copiilor la grădiniţă-pegătirea de acasă pentru grădiniţă

Totodată, adaptarea copilului la mediul nou, la oamenii necunoscuți și la regulile noi ține și de trăirile părintelui și este foarte important să-i povestim copilului cu încredere despre locul în care el va petrece un timp cu alți copii de vârsta lui cu care se va juca, va mânca, se va odihni și va explora și învăța lucruri noi alături de doamne drăguțe care iubesc copiii și care se simt confortabil în lumea plină de culoare a copilăriei.


Îmi amintesc cu plăcere de momentele când îl luam pe băiețelul meu de la creșă și le găseam pe doamne construind castele imaginare, dansând împreună cu cei mici sau jucându-se pe covor cu ei. Începutul nu a fost ușor nici pentru noi, dar cu răbdare, înțelegere și implicare atât din partea părintelui, cât și a educatorului anxietatea de separare a copilului se risipește în momentul când cel mic înțelege că la sfârșitul programului părintele vine și îl ia, că are posibilitatea să-și facă prieteni noi, să se joace, să cânte, să danseze, să învețe și la sfârșitul zilei să se reîntoarcă în mediul lui, acasă. După un timp vine și momentul când el îți spune: te rog mai așteaptă-mă puțin, aș vrea să termin jocul sau, doamna ne spune o poveste frumoasă și vreau să-i ascult finalu…Asta în cazurile fericite.

Din păcate, am auzit și povești halucinante cu copii plângând în hohote smulși din brațele părinților sau cu copii pedepsiți pentru că au deranjat ordinea clasei. Nu contest faptul că este greu să ai în grijă 20 sau poate chiar mai mulți copii, dar pedeapsa nu este o metodă de disciplinare, cel putin nu pe termen lung, deoarece un copil de 4-5 ani care este pedepsit va repeta acel comportament, fie și numai pentru a fi din nou în centrul atenției. Dacă ați nimerit într-un astfel de mediu și ați încercat să discutați cu persoanele în grija cărora vă lăsați copiii fără a ajunge la un acord, poate ar fi bine să căutați o altă grădiniță, căci educația se face cu blândețe și se bazează pe cooperare și dacă dvs ca adult nu ați reușit să cooperați cu cei care cresc generații de viitori adulți, copilului îi va fi și mai greu să o facă și probabil îi va fi imposibil să se adapteze.

Un părinte relaxat, care are încredere în oamenii în grija cărora își încredințeaza copilul, îi transimte încredere celui mic și mesajul că este capabil să facă față provocărilor grădiniței.

Un educator care recunoaște când este în dificultate, care caută și pentru el, fără să se simtă neadecvat, resursele necesare pentru a traversa lin perioada de adaptare la un nou an școlar, la o nouă generație de copii, de la un specialist, terapeut, de la un alt educator cu mai multă experiență, este un educator responsabil. Nimeni nu deține răspunsurile, uneori ce scrie la carte nu funcționează nici pentru educator, nici pentru părinte. O vorbă blândă, o îmbrățișare fără cuvinte, un ținut de mână un pic mai mult, un cântec repetat de n ori, un om calm, echilibrat în emoții și empatic, pe care copilul îl simte astfel, ajută mult.

Adaptarea la grădiniță, la orice, nu vine fără un pic de travaliu, să zicem, dar e de bine, orice ne provoacă, ne ajută să evoluăm. Cu suportul nostru copiii vor reuși să termine grădința, școala, să continue ce îi pasionează.

 

Related Post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *