Continuare..

Da, din seria ultimei postări, pentru că vor fi multe, să continuăm!

Așa! Trebuie să precizez că orice schimbare în viața mea este precedată fie de o  întâmplare hazlie, fie una nu prea plăcută. Bun. Plecare spre spital, cu emoții că are copilul puțin lichid și circulație intermitentă la nivelul cordonului, că poate trebuia să ne internăm mâine, cu toate că este doctorița mea de gardă în seara asta, să luăm bagajul sau ba, în fine, ne urcăm în mașină. Dii, căluțule, că vine barza! Căluțul, marca Seat, a nechezat vum-vum de două ori și gata. Dă-i din cheie iar, hai vum-vum, nimic și pace, nu s-a urnit un cm. Măi să fie, dacă nu eram convinsă până atunci că trebuie să petrec noaptea la spital, atunci m-am convins. Plecăm cu taxiul. Ajungem, facem eco, ascultăm bebele, mergem în salon și cică mai monitorizăm un pic și în două zile devenim părinți. A doua zi de dimineața, după alte verificări, vine și vestea…în două ore vedem bebelina. Eu nu sunt calmă de fel, nu pot spune că foarte panicoasă, doar ipohondră. Ei bine, atunci am început să tremur ca varga și când a venit asistenta să mă întrebe dacă am în bagaj cutare-cutare, nu găseam nimic, cu toate că erau acolo și am făcut un răscol în troler că nici când am ajuns acasa cu copilul nu găseam ce am ordonat  acolo, după excelul făcut de soțul meu, încă de la 5 luni.

Și țin minte că îmi era atât de frig înainte de operație și cum după anestezie, în 3 secunde, nu mi-am simțit picioarele. Și a apărut! „Vai, ce mică e!” Cam asta am auzit eu, înainte de broac-broac. Loli a mea făcea precum o broscuță și se ținea energic de mâna doctoriței. Pentru partea cu ce mică e, și am auzit-o destul de des și încă o aud, nu am să iert pe nimeni ever.  Și ce dacă! Din aceast motiv, atunci când văd bebei în parc și intru în vorbă cu mămicile, mă abțin de la comentriul: Vai, ce mic/ă e! Pe mine m-a marcat și, în cazul nostru, era și este realitatea. Mică și frumoasă. Și leit tatăl ei.

În acest moment roade cu spor o etichetă…aua,aua aiii. Sunete de plăcere 🙂 e vreme de papa, be right back

2 thoughts on “Continuare..

  1. Pingback: Un soi de blog

  2. Pingback: Dacă aș da timpul înapoi |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *