Image
0

Drumuri, vise…

Călătorind prin lume, călătorind prin culturi? Da, da. Despre mine era vorba. Dacă nu mă credeți priviți aici.

Presentation1 (2)

Nu puteam să mint de 2 ori. Eu și Mădă ne-am propus, acum două decenii și ceva să o luam pe urmele personajului cărții lui Jules Vernes și să facem înconjurul Pământului. Ei, bine, destinațiile exotice sunt still on paper, cum scriu mai sus. Ne-am luat cu altele între timp: facultate, serviciu, moațe mici (a mea Loli, a ei Cezzy) plus altele și am depășit termenul de plecare. O well, nu mă plâng. Dacă nu a fost la tinerete, atunci poate va fi la bătrânețe. Sau pe bucăți, tot străbat un pic din rotundul albastru. Așa ca turist visător, în devenire, pe hârtie, poate în curând real, tot voi fi prin lume, poate chiar Asia. Europa nu am termint-o, Asia parcă e mai aproape ca America.

Nu mi-am imaginat niciodată că poți defini mai multe tipuri de turism sau că poți să te integrezi într-o anumită categorie de turist. În locurile prin care am ajuns am încercat să vizitez principalele puncte de interes și să gust și ceva din mâncărurile tradiționale locului. Acuma ce fel de turist am fost?  Ia să auzim? Că eu nu știu, am fost un mix de din toate. Dacă ar fi să categorisesc, aș zice: turist neplanificat -alege ceva, plătește și se lasă la voia întâmplării sau planificat, bine documentat, care știe toți pașii vacanței și care se abate rar de la plan, din care am putea extrage: turist culinar, de luna de miere, cultural cu ramuri de turist de festivaluri, concerte de mai multe genuri, turistul cercetător, natualist prin meserie, venit în căutarea vreunui adevăr științific, turist fotograf, na că m-am blocat. Ce-ar mai rămâne? Așa, turistul aventurier cu rucsacul în spate sau fără nimic, unii nesăbuiți cu bună știință, alții aduși de soartă și care se decurcă cum pot.

Mi-ar plăcea, când va fi moața mai mare, să putem să-i oferim vacanțe specialeSă fie călătoriile vieții ei. Ei, nu chiar, să își amintească cu plăcere, măcar. Mi-ar plăcea ca înainte să plece de lângă noi, în propriile aventuri, să fim turiști (vor fi câteva idei, primele la care m-am gânduit) în felul ăsta:

1. Să fim familia de turiști voluntari pentru urangutanii din rezervația Selpilok Orang-utan Rehabilitation Centre din Borneo și să participăm la tot ce înseamnă activătîți de conservare și reabilitarea a acestora. Ar fi o experință minunată pentru ea și pentru noi. Și ar fi un jurnal de familie de pus la tipar, sigur! Ar înțelege ce înseamnă responsabilitate și ar înțelege ce înseamnă organizare jucând toate rolurile oamenilor care muncesc la proiectele centrului, de la cercetător până la cel care aruncă gunoiul. Ar avea ocazia să vadă că lumea nu însumează doar casă, masă, mall, excursii, ci ca pe un tot unitar și cu un echilibru fragil. Sper să înțeleagă natura și efectul pe care îl are orice vietate asupra ei.

Copiii nu știu să fie empatici până la o anumită vârstă, au nevoie de experiențe pentru a putea procesa anumite trăiri pe care nu le înțeleg și pe care nu le pot exprima în totalitate. Mi-aș dori să empatizeze cu natura, să simtă nevoia de a nu distruge ceea ce nu poate fi înlocuit cu nimic. Și să se simtă puternică, și dacă va dori, să facă ceva în privința asta. Desigur, tot despre conservarea biodiversității, ar putea învăța fără să părăsim România. Nu stăm bine la capitolul constiință în ceea ce privește protejarea mediului și a speciilor care trăiesc la noi sau ne traversează țara; proiecte sunt, oameni dedicați există, numai că nu știm să îi promovăm și să promoveze mult mai mult acest lucru. Cred că aici va fi concluzia: Am pleca cu ceva cunoștințe și ne-am întoarce cu deziderate.

Responsabiliatea unei astfel de vacanțe trebuie cultivată din timp. Nu ca recompensă pentru ceva, ci ca documentare și finanțe. Va fi un proiect drag familiei, să gândim atâtea variabile: gabaj cunoștințe, bagaj propriu, bagaj emoțional, punguța cu bani.

2. Să fim turiști la înălțime. Nu cu 6-8 stele hotel cazare, ci altfel. Explic, acu. Loli nu are bunici la țară. Cățăratul prin copaci nu cred că va fi în lista ei de hobby-uri. Dar ca să-i satisfacem curiozitatea, nu mergem la vreun adventure park (se poate duce și fără noi, cu gașca ei) vom căuta oferte turistice pentru Malayesia, care includ și excursii prin copaci, the canopy wakway, în parcuri naționale. Ca de exemplu: Kinabalu National Park. Cum va fi oare la sute de metri înălțime? Peisajul breath-taking sigur, inima cât un purice. Merită! Asta ca să ne amintim că suntem minusculi într-o lume așa mare și că e o onoare să beneficiezi de minunățiile naturii.

3. Ar merge și un circuit culinar. Nu cu Loli. Nu aș vrea să-i răpim plăcerea de a și-l stabili când va fi mare, poate cu prietenii, priietenul (las așa, ca să vedeți că mi-a tremurat mâna pe taste. Sper să nu fiu mama aia de fete care nu acceptă niciun pretendent și ea să se ducă la întâlniri pe ascuns :)))))

4.  Să fim turiști de poveste și să vedem Petra by day and by night, și să negociem un covor sau măcar un fir de ață și să-l țesem noi, apoi acasă, citind poveștile Șeherezadei.

O mică excursie în Iordania, cadou de ziua NOASTRĂ. Da, vom face o zi a noastră, a familiei sagrada, B(liderișanu)-day. Și o vom sărbători după cum ne va veni inspirația. Și una din aceste inspirații o zic acum. Data o vom alege după un mic vot, în familie.

Nu vom rata mozaicurile din Madaba, mergem și la Muntele Nebo, și probabil restul, eu mai puțin, se vor scălda și în Marea Moartă. Eu nu le am cu apa. 🙂 Va fi un circuit personalizat, probabil, vom studia intens oferte și sigur vom avea excel-uri lungi și ne vom certa pe trasee. Și vom fi clar niște mâncăi, suntem acum, nu și Loli, sper să fie. Cum un loc îți rămâne în amintire dacă te-a gâdilat și la papilele gustative sigur vom încerca mansaful.

Ar fi atâtea locuri, aștept să crească Loli. Să ne bucurăm împreună de lume.

Dacă nu-și va dori să meargă cu noi? Și va lua lumea la pas doar cu rucsacul singură sau cu amicii ei? Oh, well, dacă nu vor mai fi la modă vacanțele cu părinții, nu va fi bai. Sigur eu și tati ne vom distra și trăi din experiența ei, apoi vom găsi răgaz să ne amintim de lucrurile pe care le-am pus deoparte pentru când vor crește plozii și le vom pune în aplicare. Se spune că a doua tinerețe e cea mai cea.

Acuma bugete nu știu pe unde am să scot, nici anii când vom bifa măcar una din ideile de acum, știu doar că vom fi turiști pe undeva. Cu personalitate! Ce-o fi însemnând?  Responsabili pentru activitatea de vizitare, luptători pentru protejarea patrimoniului cultural, obsedați de menținerea unicității unui loc? Probabil!

Ce părere aveți? Nu m-am decis din ce categorie fac parte ca turist, dar voi? Ce fel de turiști sunteți?

Iată o parte de documentare, pe unde am tras eu cu ochiul, cam la jumătate, că a dat rateuri la un moment dat calculatorul și am pierdut link-urile, de m-am zăpăcit complet și nu mai știam unde voiam să mă duc, chiar și pe jos. 🙂

http://www.lonelyplanet.com/malaysia/tours/small-group-tours/2-day-small-group-tour-kinabalu-national-park-poring-hot-springs-sabah

http://www.travelgirls.ro/

http://www.travellersworldwide.com/

http://www.artacunoasterii.ro/curiozitati/petra-orasul-de-piatra-iordania

http://blog.hostelbookers.com/destinations/petra/

http://www.ontheluce.com/2013/01/21/a-first-timers-guide-to-petra/

http://costinblog.blogspot.ro/2009/09/ca-sa-vizitezi-petra-ai-nevoie-de-minim.html

http://www.iordania.info/despre-mancarea-traditionala-iordaniei/

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *