Evadare

Ți-ai dorit vreodată să evadezi din filmul tău, din viața ta? Eu da. Îmi doresc să pot să fac asta. Viața mea e bună, am din toate câte un pic. Trăiesc cu emoție, cu bucurii şi cu tristeți. Asta nu ma împiedică să vreau o vacanță de la viață mea. Să plec undeva, pentru o vreme, în alt timp, într-o poveste, poate. Vreau dacă se poate un vis, dar să mă trezesc cu el clar, viu şi să îmi fie rezervor de stare de bine.

Prin liceu am visat o glumă. Serios! Am visat un fel de scenetă ca în Stan şi Bran. Şi toată acțiunea era aşa amuzantă, de m-am trezit hohotind. Râdeam cu lacrimi. Nu ştiu nici acum să povestesc gluma visată, nici atunci nu am putut reproduce. Mi-a dat o stare de bine, de liniște, dar nu liniște din aia aşa ca de comemorare ci una chill, cu zâmbetul pe buze.

Tare mi-ar plăcea un vis din ăsta zilele astea.

Dacă ar fi să fie o poveste atunci să fie răscolitoare, cu emoție de simți că te rupi în bucățele şi cu un final bun, vesel, moralizator, nu clișeu, ci genul care te face grateful şi împăcat cu tot ce e în viața ta.

Dacă ar fi să se petreacă într-un alt timp, atunci să fie în genul “Pride and prejudice”. Cu bal, cu domni şi doamne, cu bârfă, cu snobism, cu măritişuri pe alese şi iubiri furate. Sau un timp care nu există, despre care nimeni nu a povestit, în care se regăsesc probleme actuale şi vechi, ironii şi aprecieri, răutăți, binevoitori şi clevetitori, la un loc.

Și nu aș dori să fiu vreun personaj. Vreau să fiu doar cel care contemplă, se minunează, filtrează emoții, cel care așteaptă secvențele să se deruleze cu sufletul la gură. Să mă regăsesc pe bucăți în personaje, să empatizez, să huidui, să dau din picioare că nu pot interveni în acțiune. 

Dacă ar fi să trăiesc în filmul altuia, aş vrea să nu am nicio putere de a hotărî emoții, acțiuni. Totuşi să pot face ceva, niște mici ghidușii care să mă facă să mă simt precum un spiriduș. Un fir de iarbă să pot mișcă fără  mâini, să spulber un fir de praf de stele.

Ar fi frumos. Şi filmul meu e frumos, mă întorc la el oricând. Mă trage de mână, chiar în clipa asta: Mami, mami…

One thought on “Evadare

  1. Ce drăguț…
    Nu știu dacă ai văzut seria de trei filme Before… (sunrise, sunset, midnight)
    Acela este filmul meu de suflet…
    Și tu – cu gândurile tale – dai dovadă de suflet de scriitor…
    Cât de des intri în lumea ta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *