De când am auzit de pedagogia Montessori, ideea de a da copilul, după 3 ani, la o gradiniță Montessori a prins rădăcini. Am citit principii, am descoperit materialele cu care se lucrează, am stat de vorbă cu persoane instruite să susțină activități Montessori și să lucreze după metoda Montessori. Am purtat conversații cu părinți din grupuri, comunități care au ales pedagogia Montessori pentru copilul lor tipic dar și pentru copilul cu nevoi speciale.
După experiența noastră nu contest calitatea pedagogiei Montessori, ci modul cum interpretarea acesteia ne-a afectat pe noi, la grădinița Montessori aleasă pentru copil.
Nu contest rezultatele acestei grădinițe în ceea ce privește actul educațional pentru ceilalți copii din comunitățile lor, ci modul în care au renunțat la copilul meu după o jumătate de zi.
credit photo – unsplash.com
Am fost profesor 3 ani de zile, pedagogia clasică din cărți și experiențele din clasă diferă mult, iar cursurile care se fac ca să te numești profesor sunt depășite și deloc racordate la psihologia copilului și realitatea societății românești. Racordarea necesită multă muncă, răbdare, empatie. Prin urmare, probleme de racord, să zicem, pot apărea și pentru cei care se atestă într-o pedagogie Montessori, nouă de altfel pe plan educațional la noi în țară. Eu nu aș fi renunțat așa ușor la un elev, copil. Dar nu despre asta am să vorbesc în continuare, ci despre experiența noastră de câteva ore într-o grădiniță care se dorește a fi Montessori.
Cine a trecut chiar fugitiv sau a citit mai mult din scrierile mele simte sinceritatea, realitatea experiențelor împărtășite. Nu vorbesc din auzite și descriu fără să îmi fie teama de adevăr și emoții. Exprim autentic, fără nuanțe și onduleuri care să dea bine la citit. Scriu așa cum aș vorbi cu oricare dintre voi.
Cine a parcurs un pic mai mult din poveștile Cu și despre Loli știe că ea a crescut în ritmul ei, că iubește culorile și orice poate modela, picta, lipi, că vorbește mult cu zâmbetul și privirea, și că adoră să facă echilibristică pe toboganele și barele din parc.
Am avut emoții mari cu începutul grădiniței, nu în sensul de frică de despărțire ci exact de ceea ce ni s-a întâmplat. De sistemul educațional ales, cu tot ce presupune – de la adaptare până la progres academic.
Noi am rămas la adaptare sau eșuatul ei, de fapt. Adică la următoarele transmise telefonic în după-amiaza zilei (singurei) în care am fost la grădiniță.
– copilul dumneavoastră nu se potrivește comunității 3-6 ani (din punct de vedere motric, cognitiv), și se recomandă comunitatea 2 ani – care în cazul lor nu avea educator specializat Montessori. Motivul pentru care am ales grădiniță a fost pedagogia, educatorul care teoretic era pregătit, și pentru că nevoile fetei noastre ar fi fost satisfăcute din punct de vedere educațional într-o astfel de comunitate, adică 3-6 ani. Și ni s-a confirmat asta de către educator la întâlnirea de dinainte începerii grădiniței. Prin urmare, educatorul a avut ocazia, înainte de prima zi la grădiniță, să o cunoască, să interacționeze cu ea. Știa motivul pentru care am ales predarea Montessori, a fost informat despre copil și nevoile lui educaționale.
Bun, celelalte recomandări:
– pe baza observațiilor educatorilor și a medicului instituției care a primit doar un scurt brief asupra istoricului medical al mândrei, ea nu poate continua lucrul alături de copiii de 3-6 ani (intervalul 8-13, cât Loli a stat mai mult pe hol!!!). Eu cu 3 doctori în familie știu sigur că un medic pediatru ca să poată emite o părere privind parcursul educațional al copilului are nevoie de competențe în psihologia copilului și psihiatrie pediatrică. Are nevoie de informații medicale și evaluări specifice. Nu de 5 minute de stat de vorbă cu părintele și evaluat din ochi copilul.
– educatorul nu a putut să implice copilul în nicio activitate.
– copilul deranjează activitatea celorlalți copiii, deci se recomandă scoaterea din comunitate
– pentru că plânge foarte mult deranjează activitațile și nu poate sta în comunitate
Ultimele afirmații nu le comentez că sunt grăitoare pentru cine are copil la grădiniță.
Toată comunicarea aceasta a fost făcută de către o persoană care nu a fost educator prezent la comunitatea 3-6 ani, în ziua respectivă.
Educatorul, cel care a interacționat cu Loli, nu a avut curajul să poarte discuția aceasta. Cât timp am fost acolo în grădiniță mi-a transmis doar că pentru prima zi – totul era ok.
Orice evaluare de bun simț se face după câteva zile, după încercări, niște criterii care nu pot fi bifate și care indică recomandările ulterioare. Și face to face cu părintele, nu la telefon.
Câte ore sunt de la 8 la 13? Cât timp a petrecut copilul în clasă? Vă zic eu, nici un sfert.
Sună a discriminare? Da! Maria Montessori nu cred că ar fi pus bazele unei pedagogii dacă ar fi discriminat copiii. Educația centrată pe copil, antrenarea abilităților naturale, formarea de comunități unde copiii pot învăța unii de la alții înseamnă să nu discriminezi.
Maria Montessori nu ar fi pus bazele unei educații așa minunate dacă nu ar înțeles că empatia este esențială în integrarea unui copil. La 3 ani, 6, 7, 20, 30, chiar 40 ani integrarea într-un loc, sistem se face cu empatie, cu respect, nu cu indiferență. Copilul este pregătit să intre într-o comunitate dacă educatorul este pregătit să îl primească, pregătește comunitatea.
Când nu stăpânești (doar așa pot să explic eșecul lor) sau interpretezi greșit instrumentele prin care poți ajuta copilul să rămână în clasă, nu poți concluziona că nu se integrează.
Fata mea este specială, dar nu chiar atât de specială încât să închidă ușa liniștită, cu pa-pa mami (3 ani și 4 luni) și să se apuce de studiat materiale cot la cot cu copii pe care i-a văzut prima data. Iar când o aduci la părinte imediat ce a dat semne de frustare, fără să încerci să o ajuți, nu e deloc Montessori. Cu un educator principal și 2 asistenți te aștepti să încerce să lucreze cu ea. Să nu renunțe.
Eu știu pe de rost teoria cu adaptarea, am scris aici și aici, știu că durează, știu că poate în fiecare zi o poți lua de la capăt cu jocurile și explicațiile care să îi dea confortul și liniștea de care are nevoie pentru a rămâne la grădiniță. Eu mi-am pregătit copilul și nu mint. O cunosc, știu ce o copleșește, știu când plânge alintat și când e speriată. Știu, că și mie, mi-e greu să ajung acolo încât să înțeleg totul din prima, să empatizez și să liniștesc. Știu sigur, atunci când mediul este cald, educatorul simte copilul, când pe lângă fermitatea și ordonarea de care se tot amintește în Montessori, nu bate crivățul, poți integra un copil, nu abandona. Nu am cerut să o iubească, nu cred că își dorește careva ca educatorul să îți ia locul, dar un efort minim de integrare din partea lor era necesar.
Tind să cred că nu au vrut să se complice, li s-a părut greu și ca să îmbrace frumos totul au făcut recomandarea pentru comunitatea celor mici. Cu care, poate, zic poate, aș fi rezonat în proportie de 50% dacă nu aș fi fost acolo în prima zi. Dar oricât de frumos și mieros ai încerca să spui cele de mai sus recitând din principii Montessori, pe care le interpretezi după bunul plac, nu face lucrurile ok. Montessori nu e doar pedagogie elitistă, nu din ce am citit eu.
Wow! Imi pare rau 🙁 Ar trebui totusi sa spui numele gradinitei, sunt sigura ca ar ajuta cumva parintii sa se orienteze mai bine…
Da, si mie. este vorba de grădinița de la Apărătorii Patriei
Sigur ca nu despre asta e Montessori. Eu m-am specializat in acest sistem de educatie, chiar pe grupa de care vorbesti, la nivel basic, dar atat cat sa stiu bine ca povestea voastra nu trebuia sa se intample intr-o gradinita Montessori si de fapt, in nici o alta gradinita. In acelasi timp, asa aveti ocazia sa gasiti gradinita potrivita…va tin pumnii!
Mulțumim mult, suntem deja pe drumul cel bun cu o nouă gradiniță.
Nu recomand gradinita Montessori. Este doar o afacere. Copilul când va creste nu are nici o regula, nu stie sa empatizeze.
Pentru unii funcționează, pentru noi nu era ce ne trebuia la momentul respectiv. Sunt deja 3 ani de atunci, poate lucrurile s-au schimbat între timp.
Nu suntem pregătiți pentru niciun sistem de învățământ alternativ și spun asta cu mare părere de rău.
Da, așa este. mulțumesc, Ioana
Îmi pare rău că ai trecut prin asta. Și noi am fost la o zi de test într-o grădiniță Montessori, dar mi s-a părut că educatoarea era total lipsită de interes. Plus că nu aveau decât un spațiu minuscul de joacă outdoor, fără nici un pic de verdeață. Așa că am decis să ne mai orientăm și spre alte grădinițe.
Offf, îmi pare rău și pentru experiența voastră. Și noi ne-am reorientat, se pare că Loli se simte bine acolo.
Dacă nu spui concret la care grădiniță s-a intamplat și cine e educatoarea, scrii degeaba.
Scrie după primul comentariu.
Buna!Sunt mama Cristinei sau bunica lu’ David ( cum imi spune Loli ) ! Te inteleg f.bine ,pentru ca si eu trec prin asa ceva cu Marcy.Respins de invatatoarea care nu a fost capabila de nici-un gram de pedagogie si are puterea sa ma considere principala vinovata .Stii de ce sunt vinovata ?Ca sunt prea blanda si ca trebuia sa fiu dura , sa il pedepsesc non stop…pana ce l-as fi disciplinat.Acum privesc curtea scolii din balcon …..si mergem 5 statii cu autobuzul la o alta scoala !De ce e vinovat copilul meu ? Ca are un ADHD de 26 la suta ( adica moderat – diagnostic medical ).Va pupam !
Bună seara, uffff, Marcy,dragul de el. Imi pare rau, vă pup. Sper că acolo unde merge este respectat.
Am citit greu articolul tău, pentru că și eu săptămâna aceasta m-am luptat cu morile de vânt. Dar ce povestești tu este și mai incredibil! Este și privată?!? M-aș fi așteptat totuși la mult mai multă empatie de la un sistem alternativ. E clar că nu au vrut să se complice.Poate că nu era locul lui Loli acolo și e mai bine că ați aflat de la început! Te îmbrățișez!
Da, nu știu după tot ce a fost dacă s-ar fi potrivit Montesori sau nu pentru Loli. Bine că este aceeași bundle of joy și că acolo unde merge acum se simte bine.
Aaaa…remember ce spunea Oana Moraru? Ea nu crede în nici un sistem din acesta alternativ, tocmai din acest motiv, că nu aplică corect metodologia! Se pare că nu era departe de adevăr..
:)))) musai să reiau notițele de la conferința ei.
Nu-mi vine sa cred ce am citit! Îmi pare nespus de rău că Loli a avut așa o prima zi de grădiniță. Sper să aveți puterea să ștergeți acest episod și să strângeți amintiri minunate despre perioada grădiniței.
Noi nu am ales o gradinita Montessori pentru că nu avem în zona in care locuim. Ca părinți nu am știu ce să căutăm la început, criteriile noastre de selecție a grădinițelor s-au dovedit a fi departe de nevoile copilului. După o prima experiență dificilă, am ajuns la concluzia că Maria e fericită doar dacă se conectează cu educatoarea ei. Celelalte aspecte au pălit in fața acestei nevoi a copilului. Acum suntem la a doua grădiniță, unde ne e bine.
Vă doresc și vouă sa găsiți omul potrivit care să o primească pe Loli în brațe acele câteva ore pe zi, astfel încât ea să se simtă în siguranță, să simtă că aparține acelui loc.
Nu vreau să mă gândesc prin ce treceți voi că părinți! Putere multă și îmbrățișări!
Bună, Catinca!Au fost niște zile bulversante. Mă bucur că Loli nu a fost afectată. Deja merge la o altă grădiniță și până acum a fost bine. Mulțumesc, pupici.
Am citit acum povestea intreaga! Imi pare rau ca ati trecut prin asta :(. Eu una nu inteleg cum poti sa povestesti ceva la intalnirea de prezentare, iar apoi in 2 ore sa iti schimbi parerea…
Mulțumim, Natalia, nici nu mai știu ce să zic, atât am povestit și căutat un motiv. Acum, după ce a trecut, o iau ca pe experiență din care am învățat lecția încrederii și neîncrederii și mă concentrez cu Loli pe ce trăim acum…o nouă grădiniță, adaptare, emoții de-a valma.
Imi poti spune, te rog, la ce gradinita a mers Loli? Am o fetita ft energica si imi este teama ca nu vom gasi o gradinita “potrivita”
Gradinita la care Loli s-a simtit foarte bine a fost Dreamland Tineretului.