Salonul meu de înfrumusețare este închis. De vreo 10 luni. Cel de acasă, normal. Aşa obişnuiam să mă răsfăţ la mine salon (baia din dotare) cu creme, cu uleiuri. Răsfăţ curat, în tihnă. Mergea şi un răsfăţ în oraş, din când în când. De când cu moaţa orice, da’ orice, durează sub 15 secunde. Nu e chip să termini ceva. Nu vă gândiţi la chestii porcoase. Nu e cazul. Mă refer la toate nimicurile, smacurile de uns din cap până în picioare, elementarul duș. Asta nu înseamnă că sunt nespălata sau neglijentă. Nu, nu, înseamnă eficienţă, optimizare timpi, chiar dacă ieşi cu uşa în cap. Adică fugind. Lately, recunosc, este mai bine. Apuc să aplic şi balsamul ăla fermecător de parfumat şi care mi-a revigorat părul şi am făcut şi achiziţii noi în materie de creme. Da, da era cazul.

Un coleg de serviciu mi-a zis mai demult, uitandu-se la mâinile mele, că am pielea de calitate inferioară. Îmi venea să îl sugrum. Auzi la el. Paranteză: este specialist în taxidermie (împăiat animale, ring a bell?), şi lucrează și cu piei. :). Eu am pielea fină, subţire ceea ce în termenii lui nu e bună de umplut, împăiat. Are dreptate cumva, am o piele mai specială și de aceea trebuie să fiu atentă la compușii din creme, dacă sunt cu parabeni, esenţe din plante, fructe, prea parfumate, cu parfum hipoalergenic. Sunt femeie și îmi place să am grijă de corpul meu. Am rămas doar cu plăcerea, practica este nulă. Ca să nu pomenesc de faptul că straturile mele adipoase nu mă ascultă. Sunt debusolate după naştere şi în loc să îmi ţină doar de cald, se tot îngroaşă. Offff! Acum fericirea mea nu stă doar în subțirimea taliei, am să ajung şi la cm doriti, într-un curând așteptat de ceva vreme. Fericirea mea cea mare, cu aromă de lapte și resturi de mâncare prin păr, stă cocoțată 24 de ore din 24 pe mine.

Şi după nopţile mai mult moțăite cu Loli în braţe tenul meu straluceşte ca un felinar. Nu stă grăsimea doar pe unde nu mi-o doresc eu, iese și pe față. Hmmm. Cremele s-au învechit. Iar soţul meu de ziua, la care aspirăm de mici, 8 martie a dat iama prin cosmetice, aruncat tot, apoi după documentare serioasă (doar cunoaşte moțocurile, pielea, pe care să nu cumva să o fi moştenit Loli) m-a iscodit: ți-ar place ceva fructat, cu afine pentru tenul mixt-gras al tău? Zic: dă-mi să văd şi eu. Citesc, mormăi doar pentru mine, i-aş cere părerea prinţesei,  doarme dusă pe bratele mele: cc crema, gama nouă, Farmec, cu tradiţie. BUN, BUN! Se aproba.

Nu credea că va scăpa așa repede. Știe că îmi plac lucrurile naturale și că de ceva vreme, de când cu isteria mămicească să fie natural, să nu aibă chimicale, să nu lingă Loli sau să inhaleze vreun parfum toxic, ne bazăm pe mama natură. Doar sunt naturalistă de meserie, biolog uitat sub alte specializări. Și știu cel mai bine că natura a selectat ce-i mai bun, în materie de specii de plante, animale, și nu vă plictisesc mai mult. 🙂

DA, acadica mea Loli, că de aici și numele ei de alint, are obiceiul să mă guste. Să vadă cu ce m-am dat pe mâini, pe față, gât. Iar eu, m-am stafidit până acum ceva luni de frică că afectează copilul și mă dădeam cu nimic. Big mistake!

Prin urmare, pe lângă masca de față din mâncare gătită pe gustul ei, pielingul cu jucării și dinții 2, pe apărutelea 3, mă voi retrage cu voia ei, câteva minute pe zi, în spa-ul din baie să mă fericesc cu ceva creme, loțiuni cu aromă de fericire din  gama gerovital happiness. Abia aștept.

Voi? Ce arome pline de farmec folosiți?

FB_promo_afine
sursa foto: http://super-blog.eu/wp-content/uploads/FB_promo_afine.jpg

 

 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015.