Am fost la Festivalul Amintiri din Copilărie weekendul trecut.
Mie (subliniez mie) mi-a plăcut mult. Și mândrei Loli i-a plăcut, s-a bucurat de muzică, atmosfera plină de freamăt de copii, părinți, jocuri. A fost colorat, vesel. Nu am participat la tot ce era în program. Loli a fost extaziată de girafe(la fel și eu), de culorile curcubeului de pânză, de sticlă și de cuburi și de tot ce era de cățărat.
De fapt, când am aflat de festival și am văzut pe FB imagini cu teatrul Pavana, totul a pornit de la girafe. Am vrut să le vedem, să le vadă Loli și….de aici a pornit sâmbătă noastră plină de culoare, peripeții frumoase.
Momentele principale în imagini:)
A dansat pe scena colorată, de nu o puteai da jos de acolo.
A trebuit să stăm la coadă la hamacele colorate. Apoi nu era chip să o îndupleci să plece, să lase locul și altor copii.
Fanfara italienilor era tare amuzantă și i-a plăcut mult. Numai că o ajunsese oboseala și nu era hotărâtă dacă să asculte sau să țocăie un pic. Le-a făcut pe ambele, simultan.
Curcubeul de pânză a fost hitul festivalului. Acolo a obosit/ s-a distrat Iulian cu ea în cârcă, au marcat toate culorile cu repetir de 3-4 ori, dimineata și seara în aceeași zi. A fost tare bună ideea asta! Acasă, în zilele următoare, s-a jucat numai cu jucăriile cu culori, forme colorate.
Atelierele pentru copii erau faine, însă Loli nu era pregătită pentru ele. Poate la anul!
Fără să înșirui prea multe cuvinte pe aici, trag linie – M-am gândit la mine, după ziua asta. Tare bine este să fii copil. Să te simți încă și să fii părinte, în același timp.
