Image
1

La oglindă

”Iata-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Și la ureche
Uite-o floare.”

Privitul în oglindă nu l-am început la o vârstă anume. La început era pentru mine, ca să-i văd mutrița adormită, în brațele mele, mai bine. Apoi pentru Loli. Este un joc foarte frumos și în același timp un exercițiu excelent pentru dezvoltarea cognitivă a ei. Recunoașterea în oglindă este primul semn al maturității bebelușești.  Atunci realizezi poate pentru prima dată că a crescut și că te așteaptă ani de descoperiri împreună. Te pregătește cumva pentru momentul cu de ce. Dacă ai trecut cu bine de etapa privitului în oglindă, atunci poți răsufla ușurată. Bebe învață și este de bine.

Noi suntem în plin proces. În ce ne oglindim?

Am început cu oglinda din hol. Acolo am avut momente Dorian Grey, adică doar eu m-am oglindit, vanitoasă. Ce mamă frumoasă, ce copil mic, da’ frumos foc!  Asta până am luat proporții și, drept urmare, am continuat așa să dăm o uitătură doar când mergem spre bucătărie. Oricum Loli nu privea în ea, nici măcar în direcția ei. Acum îi place oprirea, ar zăbovi mai mult pentru că urmează să mergem acolo la afurisita de lingură de mâncare care nu vrea domle să fie înghițită.

Centrul de activițăți din dotare are oglindă în mijloc. Neinteresant lucru până nu demult.  Mai nou se intinde după. Ar merge linsă un pic. 🙂

Folosim foarte des  oglinda mică, de masă. Este potrivită pentru ea și pentru mine. E mică și o linge rapid, iar eu mă văd așa puțin. 🙂

Bun, am deviat! De la 4 luni și un pic Loli a privit oglinda și a văzut în ea. Pe mine m-a recunoscut mai întâi. Încă nu realiza că și reflexia ei este acolo. Cum testez progresele ei cu oglinda? Uite așa:

I-am prins părul cu o clamă colorată și i-am dat oglinda. Nu s-a sesizat, s-a jucat ca până atunci, a lins-o ( de aici și calitatea pozelor!) pe toate părțile, s-a amuzat când s-a văzut, însă nu a realizat schimbarea de înfățișare.

Sau

Am lăsat-o murdară pe față, de ceva (picătură de fier, iaurt). La fel, nu a dat să stergă pata. S-a bucurat de oglindă, de copilul de acolo, dar nu s-a sters la guriță.

Concluzie:

Mai avem de învățat. Și fără stres. Va învăța. Momentan savurează jucăria cu gust rece și care are o față de omuleț în ea.

MirrorLoli

 

Mai multe despre recunoașterea în oglindă, semnificații, studii găsiți în link-urile de mai jos.

http://www.spring.org.uk/2008/05/when-self-emerges-is-that-me-in-mirror.php
http://www.medscape.com/viewarticle/725650
http://infantlab.fiu.edu/Articles/visual%20self%20recognition%201996.pdf
http://baby.about.com/od/activities/qt/Baby-Play-Mirror-Mirror-On-The-Wall.htm
http://www.whattoexpect.com/toddler/self-recognition/

One thought on “La oglindă

  1. Pingback: Prietenii de pe…pervaz | Un soi de blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *