L’Amande – Desserts sans gluten – poveste dulce fără gluten

De ziua Lolitei, 2 ani, am comandat un tort obișnuit. Ca să nu înghițim în sec (eu și Loli) am cumpărat separat prăjituri fără gluten, lapte, ou. Mai mult pentru mine, Loli nu se omoară cu mâncatul.
A făcut mândra 2 ani și 6 luni acum 2 săptămâni, 2 ani și jumătate de Loli, de când suntem părinți, de când nu respirăm aer fără iubita noastră. Noi o sărbătorim în fiecare zi, însă pentru că Loli nu a avut un tort special creat pentru ea, am ținut să facem asta. Nu l-am făcut fix în ziua când a făcut 2 ani jumătate de când a cântat precum o broscuță la spital (abia ne întorseserăm de la bunici 😊), ci la o săptămână după.
Înainte să plecăm în vacanță am descoperit cofetăria L’Amande – Desserts sans gluten, specializată în produse de patiserie fără gluten. Am încercat pâinea mai întâi, pricomigdalele, apoi am vrut să gustăm și ceva special. Am vrut un tort. Nu tu prăjituri, nu mouse, ci blat pufos cu un filing ușor, am vrut ceva ce nu conține alergenii noștri și care să fie adaptat pentru vârstă ei, fără exces de zahăr. Și chiar așa le fac în general, nu trebuie specificat când dai comanda.
L’amande -Desserts sans gluten a pregătit un tort minunat cu blat alb (nu am vrut cacao) și cremă – spumă de fructe(căpșuni) cu albuș de ou. Tortul a fost ornat de doi adolescenți simpatici. Așteptau reacția noastră, când am ridicat tortul. A fost funny tare. Cine puteau fi? Fiul Iuliei și al Danielei, ucenici și pasionați de ce întâmpla acolo, în spatele vitrinei cu bunătăți, poate viitori Pastry Chefs.

img-20161021-wa0003

se vede că mi-a tremurat mâna de emoție 🙂

img-20161015-wa0001

Cum a fost tortul?

Savuros, light, se topea în gură. Acum nu am să zic că Loli a mâncat pe nerăsuflate, a mâncat cum știe ea, o gură aici, una pe dincolo, alta stând la desene, alta din brațele mele, un vârf mic de la nanul ei (în weekend ne-au vizitat nașii de Roman). A mâncat fructele de deasupra, a stricat nițel aranjamentul😊 Doar era tortul ei! Restul de tort după ce mândra nu a vrut nicio altă îmbucătură l-am mâncat noi.

Povestea?

Îmi place când întâlnesc oameni cu povești frumoase. Îmi place determinarea lor de a face ceva diferit, în ciuda greutaților. Orice poveste frumoasă are așa ceva. Nimic nu iese ușor, fără muncă, pasiune și dorință. Pentru ca am pus doua nume mai sus, fără alta introducere, am și detalii. Am rugat-o pe Daniela Alecse să îmi spună povestea micuței cofetării. Și iata-o:

În urmă cu aproape trei ani, viața mea s-a schimbat complet când am aflat că sunt celiaca. Încercăm de vreo 15 ani să îmi descopăr cauza anemiei. Tot de mulți ani înceram să mă desprind de ce înseamnă multinațională, management și asigurări de viață. Asta am făcut 18 ani și am făcut-o cu pasiune pentru oameni. Am lucrat mult și cu cei mici, prin proiecte de voluntariat, am creat un curs de antreprenoriat pentru copii, am lucrat cu un coach pe partea de parenting, punând în scenă povești minunate, în care copiii își descopereau propriile valori, iar părinții învățau să își cunoască mai bine copiii.
Toate au fost proiecte de suflet asa cum este și micuța cofetărie, unică în România – L’Amande – Desserts sans gluten. Visul de a face ceva pentru cei ca noi, deși nici măcar nu știam câți suntem în situația asta, a început să prindă contur în septembrie-noiembrie, anul trecut. Sunt bucovineancă, iar pasiunea pentru prăjiturit am mostenit-o normal, ca orice bucovineancă de la mama, și culmea, am transmis-o mai departe fiului meu de 15 ani, care, de altfel i-a și ornat tortul lui Loli.
Normal, ca visul să prindă aripi aveam nevoie de bani. Și cum, când îți dorești ceva cu adevărat, se întâmplă, am găsit pe cineva drag, care să mi-i împrumute. Trei luni în care am căutat un spatiu, a cărui chirie să nu omoare un business mic la început. Doua luni în care m-am zbătut cu furnizorii de materie primă, care habar nu aveau ce înseamnă gluten sau intoleranță la gluten. Fișe tehnice, lacrimi, zâmbete, nopți nedormite…
Toată lumea mi-a spus că am mult curaj. O forma elegantă de a-mi spune că sunt nebună, să mă bag într-un domeniu, în care birocratia și amenzile sunt atât de mari, iar eu habar nu am despre ele. Dar toate s-au legat, pentru că așa a vrut Dumnezeu, cu multi, multi oameni care ne-au ajutat, fără să ne ceară bani, cu un Pastry Chef de exceptie, care a venit, dintr-un hotel de cinci stele, cu sufletul, lângă mine, fiind tot din Suceava și a acceptat provocarea de a face minuni cu o făină care se lucreaza atât de greu. Cu multe rețete de la mama, dar și multe creatii de-ale Iulianei Mihai.
Toate astea au condus la deschiderea cofetariei L’Amande – Desserts sans gluten, pe data de 16 iulie 2016, zi în care am avut tot timpul lacrimi în ochi, văzând atât de multi copii cu mânuțele pe vitrină, bucuroși că pot intra pentru prima data într-o cofetarie și își pot alege orice.
Afacerea e la inceput, e foarte greu și sper să ne ajute Dumnezeu să creștem mari. Când vedem pui mici, asa cum e Loli, care ne-a topit de la prima vizită, asta ne dă curajul să mergem mai departe.

Cofetăria este aproape de noi, cum ieși de la metrou Tineretului, în spatele liceului Șincai. Așa m-am bucurat că ajung repede cu Loli.

Bun, ca să știți: Dacă vreți pâine fără gluten musai comandă, un telefon înainte, marțea pentru miercuri, vinerea pentru weekend, numărul este pe pagina de Fb, dacă aveți vreo idee de ceva bun cu fără-fără, cum am vrut noi, se poate. Sunt deschiși la păreri, idei, model etc, mi se pare foarte ok atunci când clientul este sfătuit, se poate consulta cu cofetarul. Urăsc cataloagele de torturi și ideea de facem doar ce avem ca model expus. Creativitatea??? Deci, win-win situation.
Primirea/servirea este caldă, locul este mic, dar primitor. Și ca să nu ratezi locația ai un indiciu simpatic. Recunosc, la prima mea vizită cu Loli, era să ratez intrarea. Noroc că am dat cu nasul, roata de la căruț, de panou.
wp_20160928_15_32_34_pro-1
Cum am ajuns noi acolo, fix în ziua în care am aflat de cofetărie? Loli moțăia, de fapt, dormea de vreo oră în brațele mele, o arde patul de fund de când i-am scos alăptatul de zi, eu butonam telefonul și nu mai știu cum i-am găsit pe Fb. Cum a făcut ochi mândra, am sunat, eram acolo în 20 de minute. Să vedem ce putem mânca, să stau de vorbă, să pun țara la cale. De atunci aveam în cap ideea de tort.

Asta a fost. Mă bucur că am drum săptămânal până acolo, pentru pâine, o vorbă, un ceva dulce.

Este o afacere la început, le doresc putere, spor, multe comenzi, multe lucruri care să le permită o existentă îndelungată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *