1

Toaleta din rucsac

Înainte de a povesti de plimbarea noastră de primăvară, hai să spun cum ne-am descurcat cu treburile urgente fiziologice no 1 și 2 atunci când nu e timp să ajungi acasă sau nu e vreo toaletă prin apropiere.

Prin urmare, marea inaugurare a oliței portabile s-a făcut pe plaiuri străine. Nu că nu s-ar fi putut întâmpla și la noi, da’ acolo am testat-o bine și am ajuns să fim fără stres pentru nevoile de budă ale mândrei.

Vacanțele dinainte de Loli erau active, cu multă mișcare, locuri frumoase de explorat și vizitat. La fel au rămas. Loli ne moștenește, este genul care nu stă plantă cu burta la soare sau să o țină un joc până seara. Ea vrea să vadă, să se plimbe, cațere, să facă chestii, lucruri antrenante.

Cum a început să stăpânească bine și treaba cu pipi și caca în ultimele luni, m-am gândit să renunțăm la scutecul pentru afară (just in case) și să o obișnuiesc cu oala portabilă, în cazul în care nu avem la dispoziție vreo toaletă, fiind pe drumuri toată ziua.

Acasă avem reductor, oliță. Reductorul l-am avut și în vacanță, pentru când stăteam prin cameră, pentru plimbări am folosit olița portabilă.

Eu nu am făcut vreo cercetare în privința modelului pentru pipi la pachet, m-am gândit când era Loli mică că am să aleg la momentul de acum ceva, fără prea multe căutări. Soțul meu e genul practic, documentat și știind că sunt mama cărătoare s-a gândit la un model ușor de asamblat, de purtat și care să nu necesite bagaj extralarge pentru parc sau drumeție. A comandat modelul acesta de când avea Loli 2 ani și un pic. L-am avut asamblat prin casă, a fost foarte nebăgat în seamă o vreme, l-am strâns, apoi l-am scos la lumină din nou. Cu vreo câteva săptămâni înainte de vacanță i-am prezentat oala de drum, cu precizarea că ne va fi de folos în călătoria noastră. Am intenționat să o probăm prin parc înainte dar nu s-a ivit ocazia.

Filmulețul făcut la un moment dat după ce am primit chestia ingenioasă….a dispărut din memoria calculatorului. Așa că las link către un material de pe youtube despre modul de asamblare. Mi se pare un model tare practic și îmi place designul. E light, nu ocupă loc, după prima despachetare, îți intri ușor în mână și asamblatul devine rapid. Dacă ți se termină rezerva de pungi cu care vine dotată, poți folosi orice pungă.

 

O singură dată a făcut Loli pipi la copac, fix în ziua când am uitat oala acasă ( de aceea nu am testat-o la noi în parc), altfel făcea pe ea (nici schimburi nu aveam) și nu i-a plăcut deloc să stea chircită și stresată de firele de iarbă. Ideea este de când folosește olița portabilă nu suntem deloc agitați de aspectul unde face pipi/caca copilul, atunci când nu suntem acasă.:)

Ia să auzim niște povești funny cu și despre olițe?

 

0

Educaţia modernă și performanţa. Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinţi și profesorii și profesori?

Una dintre nașele de botez ale Lolitei a spus că după ce naști copilul nu pregătirea pentru botez e stres mare, ci înscrierea la școală. Prin urmare, după ce ai scos certificatul copilului, te duci direct la școală să găsești educatorul/învățătorul potrivit și clasa potrivită. Restul, botez, aniversări până la vârsta școlară, sunt detalii.

Glumind dar vorbind și serios, școala cu tot ce înseamnă ea este marele stres al părinților. De când începe copilul grădinița se pornește cursa pentru educația copilului. Și alergi, tu și copilul, cum poți pentru că e cu multe obstacole și cu reguli nescrise. Antrenorii (educatorii și profesorii) se întâmplă să nu fie pregătiți pentru fiecare etapă, copilul nu iubește școala și nu simte rolul educativ/distractiv/ de împlinire cognitivă al școlii în dezvoltarea lui.

Când a început Loli grădinița eram plină de speranță. Era ceea ce ea avea nevoie, cel puțin așa am crezut. Și da, era pregătită, poate nu chiar 100%, dar era. Nu am crezut că va lua vacanță, mai devreme, de la grădinița la care mergea, decât restul. Am retras-o, va reîncepe din vară. În condițiile în care nu există disponibilitate umană și educațională din partea educatorului, managerului de instituție de educație pentru a integra un copil care se adaptează într-un ritm lent, nu vă chinuiți copilul. Mai bine îi dai răgaz să mai crească, să își revină după 7 luni de neadaptare. Și nu e că nu a încercat copilul. A avut sprijin în terapie și acasă. S-a străduit cât a putut pentru 3 ani și câteva luni să facă față (conecteze, mai bine spus) unor educatori, care au nevoie doar de performanță când vine vorba de a sta la măsuță, a ști cântecul x, a folosi x activitate, identifică comportamentele neadecvate ca fiind probleme cognitive, nicidecum emoții la care copilul are nevoie de înțelegere și nu pot recunoaște potențialul deprinderilor și abilităților pe care le are copilul și, culmea, pe care le exersa cu un specialist, separat de programul de grădiniță, în cadrul grădiniței.

În ziua în care peste tot clocotește despre educație alternativă, despre nevoia de a întelege și respecta copilul pentru ceea ce este ca întreg, nu doar pentru ceea ce poate la un moment dat, există oameni care livreaza educație, doar cu dedicație. Discriminatoriu și pe bani. M-am gândit că la privat oamenii se străduiesc mai mult. Ce să vezi. Nu e așa peste tot.

Primul an de grădiniță este despre adaptare, despre formare de comunități și despre a identifica în copil abilități ce pot fi potențate prin activități specifice. Performanța despre care îmi tot scotea ochii educatoarea copilului nu trebuie să o aștepți doar de la el. Performezi și tu ca educator, profesor cât de bine poți ca să depășești împreună cu el punctul unde e blocat. Aia e adevărata performanță despre care ar trebui să auzim constant.

Mi-a placut când unul dintre speakeri a spus în video-urile de prezentare pentru conferință: sistemul de învățământ trebuie umanizat. Acum este mecanizat. Da! Tare îmi doresc asta. Educăm copiii, da! Dar cum? Cu reguli de bun simț și cu materii/activități care să le hrănească mintea și sufletul. Și cu profesori care nu au uitat că au fost la rândul lor elevi.

Sunt tare curioasă să aflu despre:

  • Reformele necesare în sistemul de învățământ
  • Cum școala trebuie să formeze personalități, nu șabloane.
  • Sistemul de învățământ de stat și privat
  • Competitivitate, teme, performanța în școala românească
  • Cum poate fi școala o bucurie pentru elevi, părinți și profesori
  • Educația democratică experimențială în învățământul de stat și public
  • Sistemele educaționale alternative în România
  • Adaptarea la și de la sistemul alternativ la cel tradițional.
  • Metode realiste de reformă a sistemului educațional în România.
  • Perfomanță pentru elevi, lipsă de performanță pentru profesori.

Parenting Academy vă invită împreună cu Ioana Chicet-Macoveiciuc (moderatorul evenimentului) la o conferință în cadrul căreia șase profesioniști în educație vor expune căile pe care le-au găsit de a ajuta copiii, profesorii și părinții să simtă că mersul la școală este o bucurie în fiecare zi, fără a renunța la a-i stimula cognitiv pe copii, îndrumându-i în schimb să-și urmeze calea.

Speakeri invitați:

Prof. Dr. Florian Colceag – Președinte al Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education
Oana Moraru – Material video înregistrat, Consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, învăţătoare şi profesor
Violeta Dascalu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București
Claudia Chiru – Profesor pentru învățământul primar la Școala nr. 195 din București
Mariana Popescu Ulita Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest
Serban Iosifescu – Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar

Durata evenimentului este de 5 ore. 
Agenda completă a evenimentului, cât și alte detalii aici: https://goo.gl/oCGmc4
Preţul biletului diferă în funcție de numărul de persoane:
100 lei – o persoană
150 lei – două persoane
200 lei – trei persoane
Conferința va fi transmisă și online, iar prețul unui bilet este de 70 de lei.
Au mai rămas puține locuri la conferinta, prin urmare, nu uita să îți rezervi loc: https://goo.gl/oCGmc4

0

Seara fetelor – “Între noi, prinţesele”

Loli e de fapt Sofia – Lorena. Dacă întrebi cine e ea spune repede: Loli, apoi Ofia – Nena Sanu (de la Bliderișanu, și pentru numele de familie nu am nicio pretenție acum, la pronunție) Când am născut am fost numită la spital în fel și chip. Deci, fără stres.

Cum puteam noi zilele astea, de când cu vacanța, să stăm acasă și să nu mergem la o întâlnire specială, între fete, despre prințese și despre un personaj îndrăgit de la Disney, cu numele fetei mele. Cum? Prințesa Sofia, Sofia I. (Hint – Serialul Sofia se difuzează în fiecare sâmbătă la 9.30, pe Disney Junior. Este un serial despre familie și pentru familie, nu vă sfiiți să vă așezați cu copilul la tv, asta dacă nu e în pauză precum Loli.) 

Loli știe cine este Sofia, ne-am uitat împreună la multe episoade. Acum facem pauză un pic de la tv. Povestesc altă dată despre pauza de tv.

Laura Frunză (mulțumim mult, Laura) ne-a invitat la relansarea colecţiei Sofia I de la editura Litera, s-au aliniat planetele și-am ajuns. Yeyyy!

Colecția Sofia Intâi a debutat în anul 2013 iar de atunci au apărut pe piaţa de carte 30 de titluri. Este una dintre cele mai îndrăgite colecţii de carte pentru copii din România, datorită mesajelor pozitive, educaţionale – pe care le promovează.

Prin urmare, miercuri, după somnul de după-amiază, prințesa mea a îmbrăcat tutu-ul mov și hopa în autobuz spre Cărturărești Verona. Cu mine, evident. Acolo, deși era seara fetelor, ne-am dat întâlnire și cu Iulian. Și bine că a venit! Cu Loli nu am ajuns până acum în locația de la Romană. Pentru început…ce desenat, colorat, era peste tot pe acolo, ba o interesa o carte, ba un pluș. Toate cărțile și jocurile și plușurile o atrăgeau ca un magnet.

Programul pregătit de Laura a fost tare simpatic: lectură în tandem, mama-fiica din cartea Cele mai frumoase poveşti cu Prinţesa Sofia, colorat, pictat tot în tandem în cartea Să pictăm cu prinţesa SofiaNoi două l-am bifat pe fugă, însă cât a durat, respectiv rezistat, Loli a fost mulțumită. Am putea spune că a desenat și lipit cu patimă și concentrare, pe repede, ca să mai dea o raită(iama) rapid prin librarie. Are și acum sclipici în păr.

La orice serată cu prințese se servesc dulciuri rafinate. Mi-a plăcut colțul dulce de la Grace Couture Cakes, acolo Loli și-a făcut de cap.

 

Cum suntem în vacanță și de la alimentele ei cu restricție, a gustat/mâncat fericită din tot ce a dorit.

Despre cărțile cu Sofia pot spune că sunt frumos ilustrate și dialogul ușor de urmărit pentru cei mici, și, după ce se termină pauza de la tv, le vom comanda și noi. Serialul ne place mult, vom relua vizionările la un moment dat.

Mi-a plăcut ieșirea, cu toate că mândra era într-o continuă mișcare. Am reușit să stau la povești, am colorat și eu și jucat cu sclipici. Păi, cum altfel:))

Știi cum niciodată nu ai îndeajuns de multe creione, suporturi pentru creioane și pensule, și sclipici pentru ce activități faci pe acasă? Te înțeleg, suntem la fel. Îmi plac chestiile de birotică, tot timpul mi se leagă ceva de mână la magazin sau librărie. Cu ocazia seratei prințeselor am descoperit pe cei de la DACOart. Am intrat și noi acasă pe site, au o grămadă de accesorii de hobby, precum şi rechizite de calitate. 

    

Am povestit despre filme pentru copii, a existat și o tombolă. Premiul a fost un dvd cu premiatul film Coco. Dacă n-aţi văzut încă filmul, neapărat să vă faceți timp, sunt sigură că o să vă placă. Laura povestește un pic aici, plus are și un concurs.

Pentru Sofia mea iepurașul a venit un pic mai devreme, cu ajutorul Laurei și editurei LiteraHasbro (prin intermediul Disney Romania) şi HappySchool.ro, un magazin de rechizite şi accesorii cu licenţă, cel mai mare distribuitor de produse Disney din România. 
Loli s-a lăsat greu convinsă să plecăm, era obosită ruptă. L-a salutat în trecere pe Enescu, nu știa ea bine cine e, dar i-a plăcut să îl observe până a venit taxiul. A făcut răscol în mașină în punga cu cadouri și s-ar fi culcat în pat cu jurnalul și stickerele cu Sofia. S-a mulțumit, până la urmă, cu pijamaua cu ursuleți și după ce a pus capul jos, în 3 secunde a adormit.
 
 
1

Uite banu’, nu e banul! Scoala de bani – #DPT12

Țin minte că în liceu la materia economie nu stăteam niciodată. Nu era chiul, nu venea profesorul (directorul liceului). Habar nu am cu ce s-a mâncat economia, dacă se încerca prin această materie să se facă educație financiară. Câteva idei ar fi fost bine să le fi știut de pe atunci.

Adevărul este că mai mult de “ai să îți cumperi x lucru când vei avea banii tăi” nu am primit în adolescență drept lecție financiară. Sper că generațiile de acum și ce vor veni să aibă mai multe în desaga lor de tineri adulți când va veni momentul pe cont propriu.

Eu sunt la momentul 0+, de învățăcel și încă îngroș rândul celor care pun Romania pe ultimul loc la educația financiară din Europa.

Bun, ultimul curs al școlii de bloggeri, Digital Parents Talks #DPT12, a fost despre bani, despre cum ne manageruim finanțele și cum vine treaba cu antreprenoriatul.

Bogdan Stefan, Alina Nicolae și Adriana Istrate de la BCR, instruiți în ale programului Școala de bani, ne-au pus la treabă, calcule pe hârtie, să vedem cum stăm cu planul financiar, care ne sunt obiectivele și cum putem să ne ținem de ele.

Ce să faci să nu rămâi fără bani? Iată câteva idei:

– Economisești! Da, pui bani deoparte regulat, în fiecare lună, în ziua de salar, dar nu la îndemână: un cont, un loc de care nu te poți atinge. Și te ții de acest lucru, minim 21 de zile ar fi nevoie să repeți, ca un obicei, acest obicei de a salva niște bani, să devină automatism. Mi-a plăcut cum a spus Adriana treaba asta: “Să nu subestimăm puterea obiceiului” – azi un pic, mâine tot așa, economisirea devine un obicei automat precum spălatul pe dinți.

– împarți și respecți riguros procentajul de mai jos:

– 20% economisești

– 50% cheltuieli curente – să nu rămâi cu întreținerea neplătită 

– 30% – cheltuieli de creștere și dezvoltare pe care îi împarți fair: 10% educație, 10% divertisment, 10% donații, cadouri etc

– pui pe hârtie ce câștigi și cheltuielile zilnice, săptămânale, lunare, și când tragi linie… leșini (la început😃), apoi ții riguros bilanțul. Există aplicații extrem de utile în acest sens. Eu nu țin socotelile (dau raportul cheltuielilor), soțul meu notează tot. Aplicația folosită de el acum este My Budget Book, cu un scoring bun, nu e extra ca design, însă are multe secțiuni de folos, pe care alte aplicații nu le au.  Cealaltă aplicație folosită de Iulian a fost: Money Lover: Budget, Planner, Expense tracker. 

– un exercițiu financiar nu se face o singură dată, se repeta luni la rând astfel încât să aibă relevanță și să identificăm fiecare cheltuială ca apoi planul și obiectivele financiare să poată fi conturate având o imagine de ansamblu reală.

– te gândesti la soluții de venit suplimentar

– dacă vrei sa devii antreprenor începi să strângi bănuți de când ți-a încolțit ideea. Explicația: Fără serviciu și cu o afacere la început, însă fără rezerve în spate = de cele mai multe ori eșec sau și mai multe datorii ca înainte.

– identificarea categoriilor de cheltuieli la care nu ne-am gândit dar care mănâncă mult din buget (mărunțișurile care se adună și, care deși nu pornesc de la prețuri mari, ajung să scadă mult bugetul)

– 3 surse de venit ar fi de preferat să avem, să nu rămânem descoperiți în caz de ceva (pfuuu😅)

– tot la capitolul să nu ne trezim cu buzunarul gol în caz de situații neprevăzute negative – utile ar fi asigurările de viață, pensie suplimentară pilonul II, III.

calculul ieșea cu virgulă:)))

După pauză și revenit de la calcule grele am avut plăcerea să o ascult pe Delia Olteanu – manager birou produse creditare pentru companii, în cadrul BCR și cu 10 ani experiență în gestionarea clienților din microcompanii și managementul produselor de finanțare. Mi-a plăcut de ea, este extrem de efervescentă și pasionată de tot ce ține de antreprenoriat și programul Start-ul Nation.

  1. Dacă nu știi unde e mai bine PFA sau SRL, răspunsul nu e unul în defavoarea celuilalt. În funcție de ce ți-ai propus să faci, te poți orienta către forma care te avantanjează din punct de vedere fiscal.
  2. La start-up-uri prima provocare este de unde să faci rost de finațare. Documentarea riguroasă este cheia unui proiect care poate fi finanțat cu succes.
  3. Diferența dintre o firmă cu profit și una cu bani? Cash-flow! Ideea de avea o companie, afacerea ta este să faci bani, a avea doar profit nu înseamnă că îți merge bine(doar pe hârtie), realitatea stă în cash-flow. Dacă compania nu merge, și totuși ții cu dinții de ea, think again. E timpul să închizi și să o iei de la capăt fresh identificand nevoile cumpărătorilor, care sunt piețele în creștere. Altfel pierzi bani pe care nu îi poți recupera.
  4. Menirea unei firme este să susțină acționarul, să genereze valoare adăugată pentru acționari.
  5. Cea mai mare resursă a unei companii – managerul – timpul și disponibilitatea lui.
  6. Să știi indicatori finaciari cheie, pe care trebuie să îi urmărești la afacerea ta, nu doar contabilul.

A fost un atelier frumos, chiar dacă subiectul nu era ușor de digerat pentru o zi de sâmbătă și întâlnit cu colegi de breaslă. Mă bucur că am reușit să ajung, să am bunicii disponibili și să plec de acasă. Am ajuns înapoi la consort cu brațele pline foi de lucru. Am început calculele și pe hârtie(old fashion așa) și avem de lucru nu glumă.

Școala de bani a fost un atelier de familie, copiii mai mari au învățat prin joc despre bani, cum se fac banii și ce pot face cu banii – îndeplinesc dorințe.

Pozele frumoase (chiar dacă eu nu sunt în forma jolly că, deh, de la calculațiuni) au fost făcute de Mihai Răitaru.

Sponsorii și partenerii evenimentului: BCRLidl, DGASPC Sector 6.

2

Mini proiect DIY – suport chei sau cuier colorat

Nu știu dacă am precizat în articolul primit leapșa cu lucruri nespuse despre mine că uit mereu unde pun cheile de la casă, telefonul, portofelul. M-am gândit că nu sunt singura și nu e ceva cu care să mă laud neapărat.

Știi cum e? Fix în ziua când lucrurile sunt pe grabă și nu am timp de pierdut, atunci intră în pământ, deși cu un minut înainte eram cu toate sub ochi. Ajung să mă înfierbânt pentru niște lucruri așa mărunte și să bolborosesc pe drum despre cum am să mi le leg de mâini data viitoare. De multe ori mă salvează Loli. Ea mă duce direct fie la chei, fie la telefon. Mare noroc cu ea.

Soțul meu e genul practic, nici el nu stă extraordinar la capitolul organizare, însă e omul cu soluția la problema nevestei agitate.

Am fost în weekend la Ikea și pe lângă muulte nimicuri, care la momentul cumpărării păreau nelipsite bunului nostru trai, am cumpărat aceste 2 lucruri.

Oglindă decorativă

Cârlige colorate 

Și inventivul soț a meșterit în câteva minute un suport de chei simpatic și util pentru mine. Să pun acolo buclucașele chei și să îmi formez reflexul de a avea loc dedicat lor. Nu de alta dar getting younger nu se întâmplă și rutina se anunță soluție bună la pierdutul și căutatul în disperare de chei.

Cum a procedat?

A desfăcut agățătorile, a desenat ochiometric pe unde să le pună și apoi a purces la înșurubat partea din spate a cârligelor.

Suportul poate fi folosit și pentru camera copilului, pentru micile lui chestii de atârnat. Este destul de solid pentru un rucsac, o haină groasă. Oglinda e pe dimensiunile lor.

 

Tot de la Ikea am luat o surubelniță electrică, motiv pentru care lucurile au mers rapid.

Bugetul este mic -15,8 lei, fără surubelniță.

Sper să te inspire micul nostru proiect DIY. Dacă ai experimentat cu succes idei despre mici construcții utile și cu buget rezobabil pentru diverse nevoi și pentru o mai bună organizare, le primesc cu drag.

1

Minciunile copiilor

Eu îmi amintesc de minciunile de la 5-6 ani. Știu exact motivele: să scap de ceartă, pentru că era o minciună ce nu făcea rău, era ceva pentru mine și voiam să știu doar eu de acel ceva, pentru că scăpam pe altcineva de pedeapsă, pentru că urma să fac ceva ce nu-mi făcea plăcere sau îmi era frică și mă apuca subit durerea de cap, burtă, orice contraindica ce urma să fac.

Loli are 3 ani și aproape 11 luni și, ocazional, pe lângă eu am făcut sau Loli a vărsat apa, deși nu era necesar, și știe asta, minte.

Ai mâncat cu mamaia? Daaa!( nici nu s-a atins de lingură, mamaia are un rid în plus)

Loli ți-a plăcut melodia? Nuuu (am dansat până nu am mai putut).

Fata mea are parte de mici recompense în terapie și acasă. Știe că avem limite bine stabilite, avem și limite pe care le-am relaxat, avem și rutină. Anticipația funcționează minunat la noi pe anumite nevoi. În rest, spontaneitatea ne caracterizează.

O parte din așa zisele ei minciuni le înțeleg, le realizează și ea. Cumva e covorul ud deoarece cineva nu a ajuns la oală? Ce crezi? Va spune senină că nu ea făcut pipi. Intenția ei nu era să facă pe ea și pe jos. Dar a făcut-o și situația este clară – nici ea nu se simte confortabil cu ideea, de aceea cumva o transformă.

Când a spus prima dată mami pune Loli colț, pfuaaaa am amuțit, m-am bâlbâit. Nu s-a menționat în casa noastră cuvântul colț, nici acțiunea de stai la colț pentru că. Dar ea a insistat la grădiniță, când nu a vrut să participe la activitate, că mami o pune la colț. În ziua respectivă cred că toată lumea a înțeles de ce nu cooperează copilul meu.😄 O pun la colț acasă. Na, drege busuiocul dacă poți.

Copiilor le poate fi indusă o acțiune prin repetiție și întrebări centrate pe subiect? Mă întrebam eu când Loli îmi repeta că da, o pun la colț.  M-am lămurit spre final, vezi mai jos.

Cărțile spun că de la copilăria timpurie până la adolescența târzie, procentul copiilor care mint deseori rămâne cam la fel. Totodată cei care au făcut studii pe acest subiect spun că există 2 posibilități:

– nevoia de minți este tranzitorie, o fază care, prin intervenția parentală și presiunilor reduse, ia sfârșit

– posibilitatea ca pentru unii să devină un pattern stabil de relaționare cu lumea.

Pfuu, no pressure pe noi, părinții. Adevărul este  acesta – zi de zi învățăm lecția onestității cu noi și cu copilul.

Emilia este prietena de joacă a fetei mele, terapeutul ei, și, când a picat treaba cu pusul la colț, am întrebat-o și pe ea despre subiect. Pentru a înțelege mai bine întreg conceptul de minciună la vârste mici și de ce mint copiii.

1. De la ce vârstă mint copiii?

De când încep să vorbească încep să și mintă, să ascundă adevărul. De fapt, încep prin a nega ceea ce au făcut. Motivele pentru care un copil minte sunt mai multe, putem enumera câteva:

-nevoia de atenție (copilul minte victimizându-se, exagerează evenimente, dramatizează etc);

-imaginația bogată (povești, tv, desene animate, tablete);

-vor să se simtă importanți (în fața educatorului, a părinților).

2. Copiii mici înțeleg minciuna? Conceptul de minciună?

Motivul pentru care copilul mic minte este în primul rând să nu supere. Să nu își supere părinții, educatorul, prietenii. La vârsta de 2,3 ani memoria copilului este de scurtă durată, studiile spun că de multe ori ei nu disting realitatea de fantezie.

Ce bănuim că înțeleg copii pe la 2,3 ani este că nu vor să-i supere pe ce-i dragi și deja au înțeles că anumite comportamente i-ar supăra, astfel recurg la a schimba fapta prin a ascunde adevărul.

Exemplu: „Ai mâncat astăzi la grădiniță?

„Daaaaaaa…

Copilul a răspuns cu ceea ce a înțeles că-și dorește mama să audă. De ce? Deoarece atunci când spune nu, mama începe cu teorii, iar copilul a învățat să-i ofere mamei ce-și dorește să audă pentru a evita teoria. Învață să mintă în relația cu părintele.

3. În cazul copiilor mici când ar trebui să ne îngrijoreze minciuna lor?
Studiile spun că până la vârsta de de 4,5 ani nu trebuie să ne facem griji. Este de menționat faptul că, uneori, este nevoie ca părintele să apeleze la un psiholog, în cazul în care copilul transformă minciuna în modul lui de a comunica, nu mai face diferența dintre realitate și fantezie.

4. Copilul mic poate fi influențat să mintă?

Depinde. Spun asta deoarece copiii au tendința să „se lase influențați” dacă sugestia îi aduce beneficii. Să ne gândim la un exemplu: „De ce esti trist astăzi, te-au bătut părinții?” iar copilul  spune „Da” (minte) iar în acel moment toate privirile și atenția au fost asupra lui. În acest caz putem spune că DA, copilul poate fi influențat. Repet, dacă sugestia îi aduce beneficii, copilul o poate prelua și folosi ulterior.

Iată și răspunsul meu. Loli nu a putut susține activitatea cu educatorul și a ales să stea izolată. S-a întâmplat să fie într-un colț și ești tristă, de ce la colț, restul este istorie cu mama(eu) care o pune la colț:  beneficii: zero activitate, bifat atenția, empatia educatorului.

5. Cum ar trebui să gestionăm minciunile copiilor?

În primul rând este important să identificăm nevoia din spatele minciunilor, apoi să acționăm plecând din acel punct.

Bun, oare dacă fac tot ce trebuie nu mă va minți de-a lungul vieții? Nu știu, cu siguranță nu am să pot controla pe deplin acest lucru, dar cred că prin încurajarea adevărului, setarea de limite corecte și un cadrul familial fără constrângeri absurde ar influența cât de mult va minți de-a lungul timpului.

0

Activitate despre primăvară pe timp de iarnă 3-5 ani

Zilele astea m-am gândit la o activitate care să încorporeze mai multe elemente. Să fie cu numere, cu lipit lucruri, cu poveste ce anticipează fenomene naturale, biologice și să fie cumva de sezon, cu tot cu ninsoarea de afară.

Povestea este simplă, fără explicații științifice dificile. Iată un fel de schiță, tu o poți spune și mai bine.

Primăvara, după ce zăpada s-a topit, afară este mult mai cald, soarele pare că are forță mai multă. Se întâmplă ca primăvara ploaia să umezească pământul des, lucru la fel de bun precum căldura soarelui. Plantele revin la viață după cele câteva luni de iarnă. Copacii înfloresc și înfrunzesc, plantele cu flori apar și ele. Cum? Semințele au stat ferite de iarnă în pământ, apoi pe măsură ce pământul s-a încălzit, au încolțit. Plantele din ghiveci se bucură și ele de venirea primăverii, unele înfloresc, la altele apar frunzulițe noi și le putem muta în balcon.

1. Numerele și numărătoarea o faceți cum vreți, indiferent de modul cum porniți povestea. Nu ai nevoie de multe elemente ci doar cât să pornești povestea și să poți duce firul ei logic.

   

2. Dacă dorești să dai poveștii și partea de activitate practica, de experimentare a creșterii plantelor, poți pune la încolțit semințe (alege ceva care nu necesită condiții speciale, să încolțească repede și să puteți observa procesul de creștere). Partea aceasta se potrivește mai mult copiilor de peste 4 ani.

 

3. Materiale necesare

– hârtie colorată care să marcheze culoarea elementelor naturii, respectiv etapele poveștii

– plastilină

– materiale artcraft librărie sau coli spumă colorată și decupați voi norii, florile, soarele

– un suport pentru poveste – tabla din spumă sau material de izolat( noi suntem în proces de renovare:))), am folosit un rest de polistiren)

– semințe – am folosit niște semințe de bostan, nu contează felul lor, semințele sunt doar pentru a sublinia ideea cum apar plantele, de încolțire/germinare a semințelor.

Spor la joacă și povestit!

0

Modern Dad’s Challenges, editia 6 – întânire de criză :))

Părinții moderni citesc despre cum să crească copilul cât mai bine. Își doresc să nu repete greșelile părinților. Mamele de obicei acordă mai mult timp studiului, tații primesc rezumate, rânduri subliniate, cooperează adaptându-se din mers la idei, ajung la a aproba sau dezbate ceea ce au descoperit prin cărți. Sună bine până aici, nu? Este adevărat într-o proporție mare. Și e bine, se schimbă lucrurile și ieșim din modelul învechit al parentajului din comunism dar și din ignoranță sau ai mei m-au crescut așa, ia uite ce bine sunt.

Ceea ce este extraordinar pentru vremurile în care trăim – sunt și tați care fac rezumate din cărți și din ceea ce au documentat pe o situație legată de dezvoltarea copiilor lor atât pentru soții cât și pentru bunici. Aceștia sunt tații moderni care își doresc să aibă informația necesară  pentru a înțelege copilul și contribui la dezvoltarea lui emoțională.

photo credit: unsplash.com

M-am lungit un pic cu introducerea. A trecut primul eveniment din acest an dedicat pentru tații moderni. Provocarea a fost cum gestionăm crizele de furie ale copiilor.

Soțul meu a venit tare mulțumit acasă. Prin această ediție și-a lămurit anumite lucruri și totodată confirmat ceea ce deja știa și aplica pe mândra lui.

Primul speaker Ioana Agachi, psihoterapeut, managing partner Eu, părinte ghemotoc a vorbit despre dezvoltarea emoțională și rolul nostru în a ajuta copiii să identifice emoții și cum dezvoltăm vocabularul emoțional, cum ne dezvoltăm noi modelul de urmat pentru copil în a gestiona sănătos emoțiile.

Idei reținute:

– dezvoltarea emoțională începe de la naștere, partea frumoasă este că dacă nu am reușit să creștem până la o anumită vârstă și ne dăm seama de acest lucru, poți face asta indiferent de momentul vieții în care te afli. Cu alte cuvinte no worries pentru noi, de copii avem grijă să îi creștem cum nu am reușit noi.

– primele emoții ale bebelușilor sunt cele de bază, după 1 an, 1an jumătate apare sentimentul de sine, exist – eul interior, apar emoțiile complexe – vinovație, rușine, jenă etc

– empatia și simpatia – se învață după 3 ani, se diferențiază astfel: simpatetic – apare nevoia de a acționa, în empatie nu acționezi – întelegi, poți să simți ceea ce simte copilul și nu preiau starea lui (dacă tu plângi, plâng și eu)

– copiii mici nu știu ceea ce simt, rolul părintelui este de a observa emoțiile lor indiferent că sunt negative sau pozitive, nu le negăm, le descriem (chiar dacă au câteva zile și nu credem că înțeleg, este ca o încălzire pentru ce urmează în câteva  luni), etichetăm emoția, vorbind în termeni de emoții punem bazele vocabularului emoțional.

– Furia – emoție de bază, tații au descris emoția – not cool, o nevoie, apărare, energie, merge pe creativitate pentru unii. Furia nu vorbește despre ceva ci despre propria persoană, despre propriile valori. Copilul nu știe ce e și ce să facă cu ea. Adultul știe când începe – înjură, țipă, trântește. Copilul nu are autocontrol, este precum trenul care vede gara, dar nu poate opri. Scopul nostru nu e să oprim crizele. Da, le lăsăm să se manifeste, cu cât amâni momentul, ziua va fi mai grea.

Părintele are rolul de a-i transmite că este ok să fie furios, că poate să-și exprime furia, părintele acceptă starea lui și că el este acolo pentru că, el – copilul, are nevoie de ajutor atunci. Uneori comportamentul copilului este unul nu foarte confortabil, maybe copiat de la noi, din anturajul de la grădiniță, ideea este ca, eu părintele, să empatizez emoția, nu comportamentul. Dacă este nevoie de limită, o pun, copilul se descarcă dar limita rămâne (tehnica discului stricat).

Copiii sunt cei mai frustrați oameni din lume. Mănâncă la program, se culcă la program, merg la grădiniță și acolo urmează un program impus. Rutina e bună, anticipând lucruri poate integra mai ușor lucruri, experiențe. Pe măsură ce cresc, se dezvoltă eul interior apare nevoia de a face lucrurile în felul lui. Și e normal, cum e normal să apară și crizele. Vorbim cu copilul când respiră, nu când se îneacă de furie. Iar după ce scade intensitatea crizei, urmăm pașii: 

  • Empatizăm cu cel mic;
  • Etichetăm emotia;
  • Ii amintim că emoțiile sunt trecătoare;
  • Oferim explicații și alternative;
  • Il intrebăm dacă îl putem ajuta pentru a se calma mai usor.

Cel de-al doilea speaker Mirela Horumba, psihologul părinților cu certificare internationala în metoda Feuerstein Instrumental Enrichment și psihoterapeut cu drept de libera practică acreditat de Colegiul  Psihologilor din România www.mirelahorumba.ro) a subliniat:

Când devenim părinți ne reîntâlnim cu propria copilărie și primim încă o șansă de a crește emoțional.

Să ținem cont că pruncii nostri cresc într-o lume care nu există ci acum se construiește pentru ei. Copilul trăiește aici și acum.

Ne dorim să creștem copii autonomi, rezilienți – care au puterea interioară de rezista atunci când este greu și competenți. 10 ani avem la dispoziție pentru a face lucrurile bine. No pressure, right?

Să nu uităm – copilul funcționează în concret. Grijă la explicații și exemple. Fă ordine în cameră! Copilul nu știe ordinea. Știe că dacă punem jucăriile în cutii avem mai mult loc de joacă.

Frici normale – până în 6 luni – teama de a cădea, zgomote puternice, 6 luni- 1an – fețele necunoscute, 1-2 ani separarea de părinte, apoi animale, întuneric etc. Toate trec în mod natural dacă au fost integrate perfect. Verbalizând tot ce se întâmplă, fiecare acțiune de mici, ei pot integra mai ușor ce se întâmplă în jurul lor. Reziliența vine din integrarea corectă a fricii. Copiii nu se tem din naștere, fricile lor provin de la adulți și sunt întreținute în cadrul familial.

Nu orice nemulțumire/frică pe care o are copilul reprezintă o traumă.

Trauma – experientă de viață din interiorul nostru, ceva ce vine din exteriorul nostru și ne dă sentimentul că nu putem face față. Tipuri de traume – existențiale – viața pusă în pericol, de pierdere – separare de părinte, de relație – cele mai comune – de a nu fi valorizat, că nu contează.

Cu toții ne iubim copiii, este nevoie de atenție la modul cum implementăm iubirea. Abuzurile emoționale se traduc în felul cum spunem lucrurile, ce facem atunci când stima de sine a copilului e afectată.

Orice experiență poate fi reparată dacă copiii se simt în siguranță în familie. Important este să nu uităm – copiii învață viața, nu pot susține un comportament, nu sunt adulți în miniatură. Nouă ne-au trebuit ani să învățăm autocontrolul și mulți dintre noi nu îl deținem nici acum. Dar prin identificarea butoanelor noastre emoționale – ne enervăm ușor, vinovația, nemulțumirea veșnică și lucrul la ele, ne vor  ajuta să creștem copiii fără traume. Am fost crescuți altfel, este greu, însă copiii sunt un cadou pentru ca noi să devenim mai buni.

O noutate a evenimentului a fost lansarea platformei www.moderndads.ro, dedicată taților si viitorilor tați. Pe site, tații vor găsi articole, interviuri, materiale realizate în colaborare cu specialiști (pediatri, psihoterapeuti etc.), informații din orice etapă a vieții de tată precum și noutăți despre evenimentele la care pot merge cu cei mici și activitățile pe care le pot face împreună.

Modern Dad’s Challenges este singurul eveniment de parenting dedicat exclusiv taților. Detalii despre fiecare ediție se regăsesc pe site – http://events.moderndads.ro/ sau pe pagina de Facebook. Evenimentul este organizat de agenția de publicitate Creative Energy Corner.

2

Miroase a dragoste

Acum vreo 13 ani prietena mea îmi spunea cât de frumos miroase bebelușul ei, cum îl miroase și se umple de el, indiferent de producția din scutec. Eu nu simțeam decât balsamul din hainele lui și mirosul de saliva care aducea a zer. Despre restul nu știam ce să zic, părăseam scena când era ceva de schimbat. O credeam, Andrei era și este adorabil și fără să îi simt mirosul specific. Spuneam despre el că e primul meu nepot.

Apoi a apărut nepotul adevărat, fiul soră-mii, Ștefan. Alt copil cu miros de curat, balsam de rufe și un pic de bale. La fel de iubibil și numa’ bun de pupat (cu acordul mamei, apoi al lui) până te saturi.

Când a apărut moțata Loli, m-am îmbătat de miros de copil mic. De piele proaspătă, de lapte, de acru de pe după ureche, pe unde îi ajungea laptele din colțul gurii, de mirosul de păr de bebe, de scutece pline cu no 1 și no 2.

Știi cum amușina câinele urma ce îl interesează, așa îmi umpleam eu nările cu mirosul mândrei din cap până în picioare.

Știi cum în desenele animate se desenează urma parfumului/ mirosului și cum intră în nările personajelor, așa eu (și tu, cu siguranță!) am inhalat mirosul copilului și lumea a căpătat alt sens. 

După ce termini cu alăptatul dispare un miros, acela de bebeluș care suge doar lapte, dispare aerul de spumă de lapte. Cu toate astea copilul miroase cum numai tu simți. Rămâne ceva, era acolo dar pentru că predomina aroma de lapte, nu îți dai seama. Acel ceva pe care nu-l poți descrie exact – curat, proaspăt, piele caldă, parfum dulce, cred că, de fapt, este mirosul de dragoste, pe care îl poartă prin toți porii. Și chiar dacă mucește muci grețoși pe care îi intinde cu palma până la ceafă, sau este murdar de cretă și carioci până la degetele de la picioare, pârțâie de îți mută nasul și te gândești cum oare, doar din aceeași oală ați mâncat, copiii miros a dragoste.

Iată și o selecție de articole (mai jos) care încearcă să explice de ce atunci când nu suntem mame, mirosul bebelușilor nu ne activează precum le activează pe mamele lor și cum mamele și puii din întreg regnul animal se bazează pe miros. Supaviețuirea are legătura cu mirosul și cum legătura dintre pui și mama prin miros se definește.

Vorba îmi vine să îl mânănc, nu e departe de adevăr. Copiii noștri ne proiectează în starea de bine fără să ne dăm seama, ne îmbată receptorii olfactivi cu mirosul lor pe care creierul îl asociază cu efectul unei gustări delicioase. Cel puțin așa spun cei de la Today’s Parent

Acum ceva ani i-am spus unui amic (care insista că amiciția nu e ce își dorește de la mine ci ceva mai mult) că nu are feromonii potriviți pentru mine și comunicarea dintre noi va rămâne la stadiul de amiciție. S-a supărat, a crezut că îi spun – miroși urât. Apoi a căutat ce înseamnă și s-a supărat și mai tare. Well, când nu e chimie, nu e nimic! Atunci când vine vorba de pruncii nostri la nivel molecular, conectarea prin miros se datorează hormonilor. Chimia mamă-copil este explicată frumos, științific aici.

Alte articole drăguțe despre subiect găsiți aici și aici

A ce miroase copilul tău?

1

Energia emoţiilor – Digital Parents Talks XI

La prima mea întâlnire cu părinții digitali am primit această agendă – Jurnalul unui nou început. Îmi place mult, o răsfoiesc des chiar și unde nu am ajuns să notez ceva, pentru că mă inspiră. Cu toate că lucrurile, emoțiile nu se termină la finalul zilei, fiecare filă din viață/zi este diferită și începi de unde ai rămas cu forță sau lent și faci ce poți, primești ce primești, emiți ce ai programat sau din energia de moment, fix din punctul din care ai rămas.

Am început a doua întâlnire din anul acesta cu emoții, pe agendă, în suflet și la eveniment. Digital Parents Talks, ediția a XI-a a avut tema Public Speaking.

Emoțiile se exclud sau sunt undeva pe acolo prin public speaking sau în discursul tău? Sigur!  Ajută sau fac praf totul?:)))

Cine ne ajută să susținem o cuvântare? Cu toții avem ceva de spus, conversăm acasă, susținem discuții pro și contra despre ceva pentru ai noștri, însă lucrurile stau diferit cu cei din afara cercului personal. Ultimii sunt oameni care nu ne cunosc, dar care au așteptări. Și sub cataliza emoțiilor tot ce avem de împărtășit poate atinge publicul, sau nu. Având grijă la emoții putem doza puterea vocii (să curgă  ca o ciocolată caldă) și postura potrivită a corpului ce facilitează conectarea cu auditoriul (limbajul trupului).

Ioana Ginghină, primul speaker, ne-a pus pe joacă și, totodată, ne-a plimbat printre emoțiile prin care trecem atunci când vorbim în public.

Să vorbești în public nu este despre putere, în sensul deținere forță, a adevărului absolut ci despre cunoaștere, conectare și încredere. Un prim joc a fost oglinda. Foarte simpatic și care poate fi jucat chiar cu copilul acasă (se formează perechi ce stau față în față și se imită mișcări, posturi caraghioase sau serioase). Prin acest joc se identifică emoția, se intră în starea pozitivă. Este distractiv, te conectează la persoana care este oglinda ta.

Un discurs slab înseamnă de cele mai multe ori emoții negative hrănite intens (nu sunt bun, dacă mă  bâlbâi). Negativismul induce nesiguranță, imposibilitatea de a simți publicul și comunica mesajul. Publicul are nevoie de emoție, evident. De emoție pozitivă. 

Tips-uri de la Ioana, pe lângă cele de mai sus:

  • Emoțiile se pot regla din respirație. Cu discursul bine pregătit în minte, înainte de a începe, în culise(să zicem), câteva exerciții de respirație fac minuni – 1-2-3-4-5 respirăm! 
  • Dacă din 300 de comentarii și impresii doar 3 sunt negative (well, de cele mai multe ori stresează), inspiri fără stres și spui: Părerea lor! 

Ioana a făcut cu noi un joc de atenție și concentrare și empowerment, de transmitere de energie (”dârli da, dărli,dârlidârli da”). Cuvintele sunt super amuzante, ideea era că așa se întâmpla atunci când te adresezi publicului. Construiești cercul încrederii, atenției și conectării în care transmiterea mesajului este plină de energie.

Mi-a plăcut mult de Ioana. Vedeți detalii despre proiectele ei aici și aici. Este pozitivă și friendly și o veți iubiți pentru naturalețea ei.

După joaca distractivă și serioasă și plină de vibe și învățăminte a Ioanei, Laura Dragomir (consultant în comunicare, speaker transformational, moderator evenimente de business) ne-a iscodit cine suntem, ce facem, cum facem, ce promitem ca ofertă și cu cine vrem să ne însoțim. Ne-a pus să urcăm în speech elevator – liftul rapid al captării atenției. Știți filmele alea când seful mare este pândit la lift și între 5 etaje personajul, aspirant la un post mai sus de unde era până atunci, e plin de emoții, trăiri, cu ideea inspirată și creativă, salvatoare pentru nu știu ce proiect, vorbește parcă mai mult singur și la final deși crezi că șeful n-a auzit 3 vorbe, ieșind din lift confuz, aude clar că mâine are prezentare. Și primește verdictul – te prezinți perfect, la obiect ori zbori cu totul din firmă. Așa și cu mesajul nostru. Ca să ai parte de încă o întâlnire după speech-ul (tău) elevator atunci tu trebuie să ai soluția la nevoia celui căruia te adresezi, emoția potrivită la starea publicului tău, informația de care avea nevoie fix în momentul acela sau care să-l facă curios fix atunci. De ce? Ca să revină, să te reintâlnești cu el, să îl inspiri pe mai departe.

Tips-uri de la Laura:

– Cei 6 C ai prezentării/discursului sunt: clar, concis, coerent, consecvent, corect și credibil.

– Orice succes pe care l-ai avut, trebuie luat în fața, duplicat, folosit, nu se lasă în urmă, se ia în spate. Lucrăm în primul rând ca manager al brandului Eu. Din 4 în 4 ani trebuie să facem un refresh – de job, aspirații personale etc

A fost o ediție tare veselă, pozitivă, ca de familie.

Sponsori: Secom a fost alături de noi cu ChildLife, prima gamă de suplimente alimentare special create pentru copii, Lidl – a devenit de la începutul anului un susținător al evenimentelor de parenting și pentru școala de bloggeri DPT. Many thanks!

Locația a fost ca la prima ediție la Conacul Golescu Grant, adaug aici mulțumiri oamenilor primitori de acolo.

Ana și Lavinia, Parenting PR, sunteți foarte tari! Fiecare ediție DPT are datorită vouă un ceva aparte, pe lângă ceea ce primim constant – inspirație și motivație.