1

Ateliere de educaţie muzicală MiMa Muzica

Loli a dansat pe orice ritm înainte de a merge singură, fără a fi susținută. Se bălăngănea la marginea patului, dădea din mâini cu gura până la urechi. Mă bucur că iubește muzica. Se vede bucurie pe chipul ei când aude o melodie care îi face plăcere.

Acum o săptămână Loli a fost invitată la un atelier de educație muzicală de la MiMa Muzica. A fost distractiv pentru amândouă. :)))

Am simțit muzica și ne-am jucat cu instrumentele muzicale și a fost ca-n filmul Sunetul muzicii. Vedeți în poze fericirea de pe chipul ei.

Iată și câteva detalii:

MiMa Muzica s-a născut din nevoia unei educații muzicale de calitate, adaptată diferitelor categorii de vârstă și sensibilități umane. O atenție particulară este acordată educației muzicale timpurii pentru că suntem convinși că muzica este cel mai adecvat mediu de exprimare și dezvoltare afectivă și emoțională.

Deși MiMa Muzica este nouă, fondatorii și trainerii au funcționat timp de mai mulți ani sub numele de Dalcroze România, extinderea curriculei și a paletei de cursuri a dus la o nouă denumire, aceea de MiMa Muzica.

MiMa Muzica își propune prin fiecare dintre atelierele muzicale pe care le organizează să îi apropie pe cei mici de muzica clasică. Realitatea extraordinară a educației muzicale este aceea de a forma ascultători de clasic făcând apel la o pedagogie adaptată diferitelor vârste.

Repertoriul este preponderent alcătuit din muzică clasică, dar conține și cântece de leagăn, piese din folclor sau folclorul copiilor care sunt necesare pentru a le da acestora o perspectivă mai largă în formarea simțului muzical.

MiMa Muzica și trainerii săi sunt printre puținii care fac acest lucru în România, publicul meloman fiind în mare parte format din copii care au luat lecții de pian, vioară etc, au detestat în copilărie calvarul studiului sec din care nu înțelegeau nimic, dar erau puși să exerseze degetele pe claviatură și să memoreze portative întregi. Cu timpul, amintirea a șters orele de chin și a rămas muzica, dar nu mulți dintre ei o și înteleg, chiar maturi fiind.

Metodele propuse au o strânsă legătură cu joaca, amuzamentul, mișcarea.

MiMa Muzica, de azi, dă startul, 2 octombrie, cursurilor și atelierelor de educație muzicală ideale pentru bebeluși, copii, părinți și bunici:

  • “Ateliere de sunet și culoare”
  • “Descoperă marii compozitori “
  • “Ateliere de inițiere muzicală pentru viitoare mămici”
  •  “Povestea sunetelor”
  • “Când sunetele vorbesc”
  • ”Când pianul spune o poveste”
  • “Când pianul spune o poveste”
  •  “Când pianul spune o poveste”

Programul complet al cursurilor, detalii despre vârsta recomandată pentru fiecare, detalii privind înscrierea găsești pe site-ul www.mimamuzica.ro.

Scopul acestor ateliere este să trezească în copii capacitatea de ascultare, finețea urechii muzicale, a auzului interior, capacitatea de reacție și imaginare a muzicii pe care o ascultă sau o creează și să îl pregătească pentru studiul muzicii într-un mod complex, antrenând inteligențele multiple.

Muzica este balsam pentru oricine, nu are restricții ca vârstă și nu trebuie să ai talent (voce sau să știi vreun instrument) ca să o simți.

Dacă ajungeți cu copilul la cursuri, să nu ratați sala de joacă, acolo voia Loli să ne mutăm definitiv.

 

 

 

 

0

Ce îţi dorești-comunitate sau trib?

Biologic vorbind o comunitate se definește prin populații ( orice ar fi – plante, animale, oameni etc), care se află în interacțiune pentru resurse și sub interactiunea mediului înconjurător și care ocupă un anumit loc, spațial vorbind.

Tribul tot biologic vorbind este despre comunitate, depre credințe și familie unită prin cineva sau ceva comun de ordin genetic.

Am stat de vorbă cu un prieten pe tema trib și comunitate, în același context biologic (explic mai jos ce am vrut prin atâtea definiții) și iată: În general, un trib este un grup de oameni destul de înrudiți între ei genetic, omogeni din punct de vedere cultural, care colaborează în vederea procurării și protejării resurselor la care au acces.

Comunitatea poate avea aceeași definitie ca și tribul, cu mențiunea că o comunitate poate fi mult mai largă, cuprinzând și indivizi neînrudiți, dar care fac parte din aceeași specie. Aici se pune întrebarea dacă vorbim despre o comunitate umană sau una animală, deoarece scopul comunității poate varia. Pe de-o parte poate avea rolul de a reuni indivizi care colaborează pentru binele comun, pe de altă parte putem avea indivizi care se reunesc în comunitati mari cu scopul de a profita de siguranța în grup. Cred că astea sunt scopurile care stau la baza înființării unei comunități: siguranța în grup și colaborarea în numele interesului comun.

Societatea umana e un tribalistă, iar tribalizarea se face din motive ideologice. Avem diverse sub-culturi în cadrul culturii dominante. Toti membrii acestor sub-culturi au interese comune care îi unesc și luptă împotriva celor care pot prejudicia aceste interese.

Eu zic, ca să completez ce spune prietenul meu, în loc de luptă – cooperare, comunicare pentru dezvoltarea acelor interese.

Am ținut să fac lista definițiilor pentru că mi s-a părut un pic neclară nevoia de a face delimitarea trib/comunitate. Evident, regulile diferă în social media dar luate cu semnificația originală, istorică, cu referire la ființa umană, simțeam nevoia să subliniez că, indiferent cum strângi oameni lângă tine, este un merit și dacă lucrurile pe care le faci sunt benefice lor și altora, ambele sunt ok. Practic se mixează și este de bine că ai ajuns acolo.

Bun,

În on-line comunitate înseamnă: grup de indivizi care au un subiect comun, în jurul căruia toți sunt egali, care creaza prilej de întâlnire. Persoana/Nucleul în jurul căruia s-a construit comunitatea dă valoare pentru ceea ce este de interes, intenția fiind următoarea: ce vrei să dai comunității, nu ce să iei! Foarte adevărat!

Iar trib – grup de indivizi care nu sunt egali față de nucleul care i-a adus acolo, nu se întâlnesc și sunt pe modelul de fan – club. Iată o bucată de lecție de sâmbăta trecută de la Diana Ghindă, trainer și gazda comunității Training Café

Este tare frumos când ajungi să închegi o comunitate în on-line, să  treci dincolo de virtual, să mergi în mulțime și să fii mai mult. Să cunoști comunitatea, să fii printre oamenii tăi. Eu nu-s nici la trib, nici la comunitate. Sunt un deținător de jurnal online și mulțumesc, pe această cale, că rezonați cu emoțiile mele.

Scoala de bloggeri, Digital Parents Talk, prima ediție din toamnă, și la 1 an aniversar, a avut drept speakeri oameni care știu ce înseamnă comunitate și care au ajuns acolo. Cu tot ce înseamnă – sufletește vorbind, ca brand, platformă de comunicare și părinte.

Nucleul Digital Parents Talk! Hurray!

Prințesa urbană – Ioana Chicet – Macoveiciuc a povestit despre cum s-a format brandul Prințesa Urbană, cum s-a dezvoltat comunitatea ei, și cum a răspuns nevoilor comunității ei.

O altă comunitate în care nu mă aflu, dar mi-ar plăcea să fac parte este Kinderpedia – o platformă tare utilă care cuprinde instrumente digitale de comunicare grădiniță-educator- părinte. Mi-a plăcut mult de Evelina Necula și exemplele date de ea. Cum am ajuns acasă, m-am pus pe studiat aplicația, am recomandat-o prin formularul de pe site grădiniței unde merge Loli.

Partea de Seo este mega stufoasă și încă netestată de mine. Sunt la faza de teorie și documentare. Am înțeles de ce are nevoie Google de la mine. Ideea este ca Seo-ul ucide un pic emoțiile. Nu vreau să transmit doar informație de calitate, bine țintită, care să aducă cititorii zile la rând (adică vreau asta), dar vreau să transmit și emoții. Că nu sunt doar o carte cu rețete de viață testate sau doar documentate temeinic. Sunt om. Și latura asta human kind aduce multe chiar dacă Google nu mă rankează bine.

Lavinia a fost great teacher, îți mulțumesc. Am făcut capul calendar soțului programator că nu a dres și configurat treburi pe blog.

Cei de la Disney Channel au pregatit în cadrul evenimentului un workshop creativ de jucării, susținut de Learning Hub și inspirat de premiera din 2 octombrie a serialului O Poveste încâlcită, bazată pe filmul de lung-metraj realizat de Walt Disney Animation Studios. Detalii despre noua serie aici.

Partenerii și susținătorii Școlii DPT 8 au fost: Disney Channel, Idea Bank, Kinderpedia, Aqua Carpatica și Bioderma.

Gazda cursurilor a fost Centrului de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”, un compartiment subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Sector 6, spre care trimit și eu mulțumiri.

photo credit: Cristina Nichitus Roncea

1

Seria animată “O poveste încâlcită” în premieră la Disney Chanel, luni, 2 octombrie, ora 17.00

În weekend ne-am uitat la Tangled sau ”O poveste încâlcită – filmul – cu Rapunzel și Gheorghe (Mulțumim Disney Chanel pentru dvd, carte și poster).

Loli a fost încântată de Rapunzel, nu voia să se uite când apărea mama vitregă în cadru, l-a îndrăgit pe Gheghe, și pe calul super drăguț. A repetat păl (păr), la nesfârșit după ce s-a terminat și a dansat pe muzica din film și de la generic. Când nu era Loli prin zonă și nici în gând, am văzut filmul la cinema și știu că ne-am amuzat tare. A fost plăcut să îl privim cu mândra și să discutăm pe marginea unor secvențe mai grele pentru ea. Loli este încă fan Curiosul George și Mickey, nu este pregătită pentru seriale de aventuri, cu toate că sunt haioase…pentru noi.


Dacă aveți copii mai mărișori și vreți să vedeți împreună o poveste care iese din tiparele început și au trăit, după câteva momente grele, happilly ever after, atunci să vă așezați comod pentru premiera serialului O poveste încâlcită – pe Disney Channel, 2 octombrie, la ora 17:00.

Seria este bazată pe filmul de lung-metraj de succes realizat de Walt Disney Animation Studios.

credit foto: Disney Chanel

Așa cum spuneam, povestea nu se termină standard, actiunea se desfășoară între evenimentele prezentate în filmul de lung metraj cu acelaşi nume și începutul filmului de scurt-metraj lansat în 2012, “Încâlciți până la adânci bătrâneți”.

Noua serie de animație o prezintă pe Rapunzel care încearcă să se obișnuiască cu părinții ei, regatul pe care îl conduce și oamenii din Corona. Curioasă și dornică să cunoască lumea, după ce a stat departe de ea, Rapunzel realizează că are multe de învățat, amână momentan coroana și căsătoria în pregătire pentru a porni în căutarea unor aventuri. Părinții deși temători o suștin și acceptă că fiica lor este acum o tânără independentă.

Rapunzel în călătoria ei către aventură va fi însoțită de: Gheorghe Papagheorghe, amicul ei îndrăzneț, cameleonul Pascal, calul serios, Maximus, gașca de tâlhari de la Rățusca Drăgăstoasă și un nou personaj, Cassandra, o slujnică puternică, care devine confidenta lui Rapunzel.

Produs de Disney Television Animation, serialul “O poveste încâlcită ” a fost realizat de veteranii în materie de animație Chris Sonnenburg în calitate de producător executiv și regizor și Shane Prigmore în calitate de co-producător executiv și regizor de creație. Jase Ricci (“Teenage Mutant Ninja Turtles”) este story editor. Celebratul artistă Claire Keane (“Regatul de gheață”, “O poveste încâlcită”), fiica lui Glen Keane, o legendă Disney, cel care a dirijat procesul de animație pentru filmul de lung-metraj, a avut rolul de consultant în dezvoltarea seriei. Kevin Kliesch (“Încâlciți până la adânci bătrâneți”) câștigător al unui premiu Emmy va servi ca autor de partituri.

Vizionare plăcută! Primele 5 minute din serial le ai aici. Foarte funny!

Aici am fost și eu Rapunzel, varianta negru tăciune. Poți zâmbi, m-am simțit bine, anyway:)))

0

Doar o zi – Webstock 2017

Spuneam de luni: începe săptâmâna Webstock! Iată că doar azi nu e vineri și cel mai mare eveniment de social media va începe de dimineață și va putea fi urmărit și on-line www.webstock.ro, începand cu ora 09:00. Tomorrow is the day!

Iată programul, vezi ce te interează și adună-ți ustensile de lucru, mâncare, creion, pix, agendă, ce vrei tu, în fața desktopului, dacă urmărești de acasă, iar dacă ești în sală, wave your hand, poate stăm pe aproape :)))

credi foto: www.2017.webstock.ro

Bun,

Conferintele Webstock 
Sunt grupate în doua sesiuni și sase micro-conferințe care se vor desfășura în paralel.

Cele doua sesiuni, cea de dimineață – Social Media Talk și de după cafea – Finding Inspiration vor aduce pe scena oameni din online si offline care vor avea niște povești bestiale, sunt sigură:

La Social Media Talk, discuțiile vor fi moderate de – CRISTINA BAZAVAN – Jurnalist & Blogger, bazavan.ro, speakerii sunt:
  • ALEX GALMEANU – PHOTOGRAPHER, ALEX GALMEANU STUDIO
  • LUCIAN MINDRUTA – JURNALIST
  • MATEI DIMA – ENTERTAINER & VIDEO BLOGGER
  • MARIUS MANOLE – ACTOR
Sesiunea II Finding Inspiration – va fi moderată de CRISTIAN CHINA BIRTA, și căutăm inspirația cu:
  • CLAUDIU BUTACU – CO-FOUNDER, EFDEN
  • IONUT BUDISTEANU – INFORMATICIAN & INVENTATOR
  • ALIN PREDA – SEF BIROU COMUNICARE ONLINE, MAPN
  • DR. CATALIN CIRSTOVEANU – SEF SECTIE TERAPIE INTENSIVA, MARIE CURIE

Micro-conferintele sunt preferatele mele, abordează următoarele teme: Influencer Marketing, Blogging, Instagram, Best practices, New digital ideas, Visual marketing.

M-aș replica, dar nu am cum, așa că voi merge la INSTAGRAM SESSION, BLOGGING SESSION, sigur am să mă decid către altele acolo, pentru că aș merge și la NEW DIGITAL IDEAS SESSION și la BEST PRACTICES SESSION. Văd cu cine fac schimb de notițe. Cine se bagă?

credit foto: www.2017.webstock.ro

Seara va fi Gala Webstock Awards – cea mai importanta competitie din online-ul romanesc, in cadrul careia vor fi premiate proiectele/ campaniile din mediul digital care s-au remarcat in ultimul an prin creativitate si originalitate și premiul ABSOLUT Online Personality of the Year – pentru ”persoane active in mediul online care se exprima prin intermediul blogurilor si site-urilor si au o prezenta activa in retelele sociale. Persoane care au creat comunitati sau sunt recunoscute ca voci importante in diverse domenii. Persoane implicate in activitati online cu impact in randul unor grupuri sau comunitati.”

AAAhhh uite noutate: Cine vine de dimineata, are parte de suprizele #webstockro!

See you there!

0

Ceva magic 

Septembrie a început anevoios și încă este. Grădiniță, tantrumuri, griji, nervi, lacrimi, plâns disperat. Tot tacâmul și prea puține momente bune, vesele.

În viață sunt clipe când nu te aștepți, fix în zilele alea rele, să primești un compliment, o încurajare. Știi ce zic, cu siguranță.

Acum o săptămână mergeam încrâncenată cu Loli în căruț la grădiniță. Nu e departe, însă trec printr-un gang cu trepte și de fiecare dată mă încordez pentru fiecare treaptă și merg apoi așa cu fața stricată de efort și de la gânduri. După ce am lăsat mândra la grădi, la întoarcere, scot telefonul.

Și citesc: Te-a văzut David și a zis așa “ce frumoasă era Marina cu părul prins așa” 😊  Un pui de om, prin mama lui, m-a facut să mă opresc râzând în mijlocul trotuarului. Și parcă s-a luminat cerul, deși era plin de nori.

photo credit: unsplash.com

În ziua aceea nu aveam coafura cea mai bună a mea, aveam un coc deloc elaborat, din motiv de plete obosite (adică de ceva zile nespălat). Și totuși cineva m-a văzut frumoasă. Fără cuvinte, nu?

Apoi un al doilea om, tot în săptămâna aia. M-a ascultat, m-a încurajat, m-a îmbrațișat strâns și mi-a prins tare bine. Cu toate că mi-au dat lacrimile și-am plâns. A fost neașteptat și am simțit căldură și prietenie sinceră. 

photo credit: unsplash.com

Prietenii nu trebuie să te facă doar să râzi, nu? 

Cuvintele contează oricum le-ai pune în propoziție, stângaci sau elegant. Faptele, la fel. Și cred că puțini oameni mai știu bunătatea, empatia. Am avut așa un sentiment de bucurie, nu știu dacă este cuvântul potrivit, că atunci când ți-e greu, cineva, în afara familiei, te simte și, realizând sau nu, îți transmite de bine. Și e prețios. Pui la inima ce ai primit, strâns tare, ca pe ceva magic. 

 

1

Începe săptămâna Webstock – 2017

Începe săptămâna Webstock! Webstock este vineri, însă pregătirile pentru încep de luni. Pentru mine:

1. Programat bunic/ă pentru preluat mândra de la grădiniță

2. Stabilit cu exactitate cum, când, de ce pe urmatoarele teme: mâncare, program de somn, program de activități, garderoba – să fie toate chițele (rochițele, sarafanele) la vedere, în special pentru tataia care nu vede nici dacă îi stau în față, dar le va vedea moața.

3. Pentru urgențe – care sunt, numere de telefon și timpi

4. Restul – adică eu – the esential: programat un spălat de plete și pilit unghii, ceva care să calc și arunc pe mine și să nu pocneasca.

5. În curs de completare😊

Bun, anii trecuți a fost tare fain. Webstock e motivant, e cu oameni care scriu despre câte în lună și stele după filtrul lor, și despre experiențe, despre bucurii, despre emoții și viață.

Webstock e ziua în care mă simt și altfel. Acasă sunt importantă și femeia anului all the time, știu, but out there sunt ce nu sunt acasă. :)))

Webstock e fabulous pentru că:

  • Este cel mai mare eveniment de social media din România, reunește comunitatea pasionaților de online și aduce în prim-plan ultimele tendințe din social media.
  • Adună la a x-a ediție comunitatea online, sub minunata organizare Evensys în parteneriat cu Vodafone.
  • Într-o zi cuprinzi Conferintele Webstock și Premiile Webstock. Acolo știu niște oameni și proiecte care sigur vor face valuri.
  • Conferintele Webstock vor cuprinde întâlniri interactive despre cele mai noi tendințe în social media, bune practici, comunicare și promovare, aducând în prim-plan ultimele tehnologii și aplicații din domeniu
  • Premiile Webstock oferă recunoaștere celor mai creative și inedite proiecte și campanii în social media, produse în Romania în ultimul an.

Cum a fost prima experiență am povestit aici la 2015, acolo e și motivul, printre cuvinte, pentru care îmi place de an la an mai mult.

 

Webstock

2

Bună ziua și la revedere

Cineva a zis la un moment dat – saluți din plăcere. Nu mai știu cine și sunt foarte de acord:

– dacă vorbim de stația unde așteptăm metroul – mulțimea nu are nevoie de interacțiunea asta politicoasă, chiar dacă îți face plăcere să saluți – doar să faci loc și să nu calci oamenii

– dacă te gândești la vecinii de scară, pe aceia pe care îi întâlnești des și care după al 4-lea salut nu reactionează – bună ziua căciulă, stăpânul n-are căciulă. Data viitoare tac mâlc și mă fac că plouă la tine și cum soarele e pe aleea mea, nici că îmi pasă.

Și exemplele pot continua.

credit photo unslpash.com

La grădiniță e ca la gară. Parcheaza trenul, pleacă trenul. Na copilul, pleacă cu copilul. Nu-i cunosc pe părinți, între dat copilul și pup-pup muah, și vorbit cu educatorul, nu e timp. CLAR!

La grădinița Lolitei cu o singură mămică am interacționat pentru că fetele noastre au început cam în același timp și cu ea apuc să schimb zâmbete, 2 vorbe din mers sau ne salutăm pe repede când  mergem în sesuri opuse. Ne salutăm, nu trebuie să devenim confidente! Cu restul, doar la mine se deschide gura!

Știm cum e dimineața, cu toții suntem pe grabă, unul intră să lase odorul, altul iese precipitat – să nu cumva să trebuiască să se întoarcă. Și aproape dăm unii peste alții, și cu scuze și fără și…

fără bună ziua. Asta e un wow, de care încă mă minunez, nu e un wow ok.

Nu se dă binețe oameni buni, zici că sunt toți amortiți la corzile vocale. Pot înțelege grijile copleșitoare, dacă eu nu le înțeleg atunci cine, pot înțelege graba, că doar banii nu se fac stând pe loc, dar nu costă nimic un salut. Salutul între părinți zero, cu educatoarea n-ai încotro, că doar cu ea lași copilul, nu?  Bună ziua, la revedere, o zi bună! Greu tare!

Degeaba spui copilului: ai salutat? Hai, spune, bună ziua! dacă nu aude asta de la tine.

Copiii nostri merg în aceeași loc unde se pun bazele educației în colectivitate, se joacă în aceeași curte, chiar dacă au vârste diferite. Educația începe și cu bună ziua. Acolo în comunitatea în care stai, interacțiunea nu trebuie să lipsească. Copilul ce vede când vii și pleci dintre oameni? În primul rând nu vede siguranță, de politețe nu zic. Nu aici bat eu.

Acest du-te vino fără să încep cu bună și pa, îl duce în atemporal. Te miri de ce plânge disperat? Da, locul unde îl duci e ca o țară străină. Unde nici tu nu cunoști limba, dar îl arunci acolo.

Și da, face bine, un simplu bună ziua, chiar de la intrare, de la poartă. Dacă e cineva, evident😄

0

De ce fel de şcoală au nevoie copiii noştri? – Social Moms, septembrie 2017

De ce fel de scoală are nevoie copilul meu? Tare m-a frământat întrebarea asta încă din februarie anul trecut, pe când eram în căutare de grădiniță pentru mândră. Și dacă aveam mintea de acum, după tot ce s-a întâmplat în ultimele săptâmâni, poate vedeam lucrurile altfel atunci și stăteam liniștită și cu fire albe mai puține.

Nu am ajuns la eveniment, am urmărit live-ul la căști, iar mândra curioasă a vrut și ea să asculte și i-am dat și ei o pereche, nu a interesat-o neapărat subiectul, s-a jucat mai mult. Ideea de avea căști era mult mai tare decât speakerii. Nici nu i le-am mai conectat.

Evenimentul marca Social Moms a adus peste 200 de părinţi în sala şi 30.500 de parinti în faţa ecranelor, fiind susţinut de elefant.ro, Bringo, BIC, Sanytol şi 3M.

Social Moms organizează evenimente de parenting, din 2015, sunt dedicate părintilor care doresc să se informeze, celor care își doresc să fie părinti mai buni.

Conferinţa Social Moms, din 6 septembrie, cu puțin înainte de începerea anului școlar, şi-a propus să răspundă la o întrebare dificilă pentru noi toți „De ce fel de şcoală au nevoie copiii noştri”, cu ajutorul celor 5 invitaţi cu expertiză şi experienţă în educaţie, psihologie şi parenting: Oana Moraru – consultant educaţional, Gabriela Maalouf – NLP trainer pentru copii şi părinţi, Magda Aldea – redactor desprecopii.com, Anca Bold Gheorghe – blogger @blogintandem.ro şi Ana Maria Mitruş – blogger @meseriadeparinte.ro.

Agenda evenimentului:

  • Învăţământul clasic vs învăţământul digitalizat? La pros and cons toată lumea se pricepe, Gabriela Maalouf a fost clară: fără digitalizare, inclusiv în învăţământ, nu se poate, însă învăţământul digitalizat nu va înlocui niciodată învăţământul clasic. De ce? Pentru că nu suntem roboţi, suntem fiinţe sociale, avem nevoie de emoţie, de contact uman. Omul învaţă doar când experimentează o emoţie, îşi aduce aminte de lucruri care vin din emoţie şi trăire. Eficienţa vine din îmbinarea celor două metode de învăţare, este nevoie de echilibru, de adaptare la realitate, iar digitalul face parte din realitatea prezentului nostru şi al copiilor noştri, care s-au născut digitali.

Fata mea abia a început grădinița, nevoile ei educaționale sunt acolo, dar nu am exclus digitalul din viața ei. De când am început să lucrăm la terapie și acasă, în descifrarea unor noțiuni abstracte, ne-am folosit de digital. Este, așa cum spunea Gabriela, digitalul este realitatea prezentului ei, o folosesc pentru un demers educațional echilibrat, eficient pentru nevoile ei de învătare.

O altă ideea de la Gabriela – avantajul cursurilor online – „un program nu oboseşte niciodată să spună aceeaşi lecţie, să verifice o temă de 1 milion de ori şi îşi face eficient treaba. În plus, feedback-ul este personalizat, iar planul de învăţare este adaptat uşor”, spune Gabriela.

Prezentarea Gabrielei poate fi următită aici.

  • Școala de ieri, copilul de azi și lumea de mâine. Oana Moraru este pentru mine – love and justice. Imi place și zice lucuri care, dacă mă găseau în altă perioadă a vieții, strâmbam din nas. Dar are dreptate, există un ocean al conștiinței generațiilor dinaintea copilului, copilul vine la naștere arhivat cu toate lucrurile reprimate, nerezolvate ale celor dinainte lui. Și noi încercăm să îi aducem la realitatea care o cunoaștem, în care ne simțim bine așa cum am fost învățați, ceea ce nu este posibil.

Ca să înțelegem, să ne amintim – sssshhhh, taci, nu plânge, ssshhhh mă faci de rușine. Am crescut reprimând toate lucurile incomode pentru părinți și ne mirăm că am făcut un copil opoziționist.

Îi învăţăm că sunt speciali, că nu e important să câştige, important este să participe. Însă viaţa nu este aşa. La job, nu vor fi speciali, nimeni nu îi va înţelege ca mama şi tata. Concluzia este că tot ceea ce suntem noi se reflectă în copiii noştri. Ce nu ne place la noi şi ascundem, reprimăm, iese la suprafaţă în copiii noştri. De aceea, cheia este la noi. Un parenting conectat, cu fermitate, cu contradicții îi ajută să se găsească ca identitate. 

Îmi vine să iau copiii acasă, să îi feresc de părinți. La școală, profesorul trebuie să predea și, totodată, să conțină și emoțiile copiilor Terenul de învățare trebuie să fie emoțional echilibrat. Lucrul e la părinți, la ei trebuie calibrate emoțiile ca să fie echilibrat copilul. Nu am ce adăuga, așa este, de când am devenit părinte, ca să pot fi părinte pentru fata mea, a trebuit să rezolv copilul din mine. Încă lucrez.

Sfatul Oanei, pentru o bună conectare cu copilul, este să îl tratăm şi să ne uităm la el ca în prima zi de viaţă. La naştere era ceva preţios, iar acum, când el este conştient, trebuie să simtă acelaşi lucru, cel puţin 10-15 minute pe zi.

Ascultați-o aici. E exact ce trebuie să auzim.

  •  5 sfaturi pentru începutul scolii de la Magda Aldea, redactor desprecopii.com, blogger la mamicazburatoare.ro a punctat: să planificăm atent începutul anului şcolar, poate chiar să vizităm şcoala înainte, să nu uităm de odihnă şi rutina somnului pentru a face faţă stresului şi oboselii, să cumpărăm împreună rechizitele şi hăinuţele şi să nu uităm de insuflarea încrederii în forţele lui.

O puteți urmări aici.

Sesiunea de Q&A susţinută de Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro  şi Ana Maria Mitrus, blogger @meseriadeparinte.ro a adus la suprafaţă o mulţime de întrebări din partea celor din sală. Iată o selecție:

  • Temele de şcoală, îi ajutăm pe copii sau nu? Sunt temele o pierdere de vreme?

Temele se fac aşa cum le dau profesorii, învăţătorii. Nu ne punem împotriva curentului în care ne-am dat copiii. Nu punem copilul la mijloc, între noi şi profesor. Cum creăm mediul acasă pentru copii? Copilul fâţâit, fără răbdare, trebuie antrenat înainte. A face temele este o chestiune de a duce un lucru la capăt, fără timp morţi. Treaba prin casă este un exerciţiu foarte bun. Copiii autonomi la teme sunt cei învăţaţi cu treaba în casă de mici.

Temele din clasa întâi, primele lui teme, sunt foarte importante (chiar dacă sunt două lele, două surcele, pentru adult), copilul face ceva important iar locul părintelui este acolo la masă cu el când face asta. Pentru că acolo, atunci se formează mecanismul de rezolvare a problemelor, pe care copilul îl va folosi, adult fiind, mai târziu în a lua decizii, rezolva probleme de serviciu.

Un copil nu face temele organizat dacă a fost crescut cu foarte mulţi stimuli vizuali. În faţa temelor ei se vor lupta cu natura modelată de noi ( fac temele le televizor, se ridică de zece ori ca să verifice telefonul etc). Copilul are nevoie de limite, de reguli şi de fermitate. Temele fac parte din viaţă lui.

Tehnici pentru părinţi: stabilirea unui deadline, pui ceasul să sune, trecerea rapidă prin ce are de făcut înainte de a se apuca de teme, nu ne apucăm de teme imediat după şcoală, ci ne conectăm înainte.

  • Copilul trebuie să fie bun la toate materiile?

Până la clasa a opta orice copil poate de nota 5, când îşi însuşeşte cunoştinţe de baza. Din clasa a noua deja începe specializarea, ceea ce înseamnă că se poate focusa pe anumite materii.

  • De ce ne facem temele?

Pentru copii nu există viitor, nu există timp, el trăieşte în prezent, vrea să se bucure acum.

Au nevoie de feedback imediat, iar pentru asta există tehnici: autocorectare, cronometrare. Copilul trebuie ținut în priză.

  • Temele neverificate descurajează copilul să îşi facă temele constant. Cum procedăm?

Copilul simte o nedreptate atunci când nu i se verifică temele, însă el nu le face pentru asta. Motivaţia lui trebuie să fie intrinsecă.

  • Şcoală de stat sau şcoală privată?

La privat sau la stat, sunt deopotrivă oameni bine pregătiţi şi oameni mai puţini pregătiţi. Trebuie să identificăm învăţătorul care să se conecteze bine cu copilul, să fie ferm şi profesionist. Schimbăm şcoală până găsim acest om, potrivit copilului nostru.

Puteți urmări înregistrarea aici,

Mai multe întrebări şi răspunsuri puteţi găsi dacă urmăriţi înregistrarea evenimentului pe Facebook Social Moms și în pagina evenimentului  socialmoms.ro

Copiii mici și mari au avut parte de distracție pe toată perioada evenimentului cu atelierele creative: Playouth a organizat atelierul de origami, au fost multe jucării de la elefant.ro , un atelier de colorat cu BIC și a lor mascota BIC Boy, și 3M cu numeroase materiale pentru proiecte colorate și originale.

Moderatorul evenimentului a fost Anca Bold Gheorghe, blogger @blogintandem.ro.

Evenimentul a fost organizat de Social Moms în parteneriat cu site-ul desprecopii.com.

Parteneri media: desprecopii.com. ruxandraluca.ro, qbebe.ro, sfatulmamicilor.ro,  gokid.ro, kidsnews.ro, mamicamea.ro, meseriadeparinte.ro, cristinaotel.ro, tataincepator.ro, blogintandem.ro, pisicapesarma.ro, mamadematei.ro, fricidemamici.ro, educatiecudragoste.ro, funparenting.ro, gabrielamaalouf.ro, jurnaluluneimame.ro, siblondelegandesc.ro.

1

Cremă vegană bio – bază pentru pizza, paste, tartine

Acum o săptămână am testat un produs bio marca DnaBio – gata de preparat imediat ce ai deschis pachetul. Mai exact în 3 minute, și dacă te ține pofta, după preparare și gătire, tot în 3 minute poți fi gata cu mâncatul.

Bun, am încercat azi crema vegană tartinabilă cu orez și ceapă, SPALMABILE VEGETALE BIO con Riso ed Erba Cipollina, care poate fi bază pentru pizza și sos pentru paste, sau o poți îngurgita unsă pe pâine cu ceva legume asortată.

Am început aceste teste, deoarece produsele sunt din ingediente bio și fără alergenii nostri – gluten și lapte. Nu durează mult prepararea și poți implica copilul în tot procesul.

credit photo: www.dnabio.eu

Conform etichetei amestecul conține:

  • orez  (50%), nuci, ceapă, semințe de floarea-soarelui, fulgi de drojdie, fistic, sare roz de himalaya, ceapă chives (1,43%). 

Se obțin 2 porții, cantiatea totală obținută de cremă – 200g

Timp preparare, fără coacere – 3 minute

În cutie ai plicul cu mixul de ingrediente, un pahar gradat, caserolă pentru cremă.

Pe cutie ai instrucțiunile, cu text și desen. Două ingrediente vor fi de adăugat la mixul din pungă, apă și ulei, apoi amesteci energic. Loli a fost interesată de proces doar cu privirea, a avut o tentativă de amestecat însă a părăsit-o repede. S-a trezit cu nasul înfundat de dimineață și cu muci groși, nu este foarte bine dispusă…prin urmare fără filmarea promisă.

Cantități:

– 120 ml de apa 

 – 20 ml ulei de măsline extravirgin 

     

Iată crema (mai crem, nu așa albă ca în poza de pe cutie) fără cine știe ce plating, zorzoane din legume, nu avea răbdare mândra. Nici poză nu am apucat să fac cum trebuie.

    mmm, păcat că nu durat prea mult

Bun,

Gustul cremei – este interesant, aduce a tofu (deși e cu orez,da). Pentru că a mâncat copilul, a fost curios să încerce, este de bine. Data viitoare încerc pe un blat de pizza sau la paste.

Consistență –  nu e cremoasă, fină, dar e legată, texturată de la nuci și fistic, se întinde pe pâine, și deși nu am amestecat așa cum scrie la indicații de preparare, deoarece a probat și Loli, n-a ieșit cu cocoloașe.

Durată de consum – imediat, nu se specifică ce se întâmplă dacă nu mănânci după preparare și conservi. Se menționează că poți face jumătate din cantitate, 35g, astfel obții o singură porție de 100g (dacă nu ai cu cine mânca).

Loli s-a arătat încântată dar nu a mâncat tot, așa că a luat drumul frigiderului. Am preparat la prânz, am mâncat mai puțin de jumătate, pe la un 4 jumătate după-amiaza, am scos cutia din frigider și încercat gustul. Același, doar mai rece. Cum la mândră s-a terminat pofta, știu eu pe cineva a continuat cu tartinele. :))))

Idei de consum –  așa cum sugerează și producătorul – mic dejun, drept mozzarela vegetală pentru pizza sau cremă pentru paste.

Poate fi o idee când nu ai altceva în casă fără alergeni și vrei rapid să încropești și să pui pe un colț de pâine.

Îi dăm Like! :))))

20

Experienţa noastră (neplăcută) cu o grădiniţă Montessori

De când am auzit de pedagogia Montessori, ideea de a da copilul, după 3 ani, la o gradiniță Montessori a prins rădăcini. Am citit principii, am descoperit materialele cu care se lucrează, am stat de vorbă cu persoane instruite să susțină activități Montessori și să lucreze după metoda Montessori. Am purtat conversații cu părinți din grupuri, comunități care au ales pedagogia Montessori pentru copilul lor tipic dar și pentru copilul cu nevoi speciale.

După experiența noastră nu contest calitatea pedagogiei Montessori, ci modul cum interpretarea acesteia ne-a afectat pe noi, la grădinița Montessori aleasă pentru copil.

Nu contest rezultatele acestei grădinițe în ceea ce privește actul educațional pentru ceilalți copii din comunitățile lor, ci modul în care au renunțat la copilul meu după o jumătate de zi.

credit photo – unsplash.com

Am fost profesor 3 ani de zile, pedagogia clasică din cărți și experiențele din clasă diferă mult, iar cursurile care se fac ca să te numești profesor sunt depășite și deloc racordate la psihologia copilului și realitatea societății românești. Racordarea necesită multă muncă, răbdare, empatie. Prin urmare, probleme de racord, să zicem, pot apărea și pentru cei care se atestă într-o pedagogie Montessori, nouă de altfel pe plan educațional la noi în țară. Eu nu aș fi renunțat așa ușor la un elev, copil. Dar nu despre asta am să vorbesc în continuare, ci despre experiența noastră de câteva ore într-o grădiniță care se dorește a fi Montessori.

Cine a trecut chiar fugitiv sau a citit mai mult din scrierile mele simte sinceritatea, realitatea experiențelor împărtășite. Nu vorbesc din auzite și descriu fără să îmi fie teama de adevăr și emoții. Exprim autentic, fără nuanțe și onduleuri care să dea bine la citit. Scriu așa cum aș vorbi cu oricare dintre voi.

Cine a parcurs un pic mai mult din poveștile Cu și despre Loli știe că ea a crescut în ritmul ei, că iubește culorile și orice poate modela, picta, lipi, că vorbește mult cu zâmbetul și privirea, și că adoră să facă echilibristică pe toboganele și barele din parc.

Am avut emoții mari cu începutul grădiniței, nu în sensul de frică de despărțire ci exact de ceea ce ni s-a întâmplat. De sistemul educațional ales, cu tot ce presupune – de la adaptare până la progres academic.

Noi am rămas la adaptare sau eșuatul ei, de fapt. Adică la următoarele transmise telefonic în după-amiaza zilei (singurei) în care am fost la grădiniță.

copilul dumneavoastră nu se potrivește comunității 3-6 ani (din punct de vedere motric, cognitiv), și se recomandă comunitatea 2 ani – care în cazul lor nu avea educator specializat Montessori. Motivul pentru care am ales grădiniță a fost pedagogia, educatorul care teoretic era pregătit, și pentru că nevoile fetei noastre ar fi fost satisfăcute din punct de vedere educațional într-o astfel de comunitate, adică 3-6 ani. Și ni s-a confirmat asta de către educator la întâlnirea de dinainte începerii grădiniței. Prin urmare, educatorul a avut ocazia, înainte de prima zi la grădiniță, să o cunoască, să interacționeze cu ea. Știa motivul pentru care am ales predarea Montessori, a fost informat despre copil și nevoile lui educaționale.

Bun, celelalte recomandări:

pe baza observațiilor educatorilor și a medicului instituției care a primit doar un scurt brief asupra istoricului medical al mândrei, ea nu poate continua lucrul alături de copiii de 3-6 ani (intervalul 8-13, cât Loli a stat mai mult pe hol!!!).  Eu cu 3 doctori în familie știu sigur că un medic pediatru ca să poată emite o părere privind parcursul educațional al copilului are nevoie de competențe în psihologia copilului și psihiatrie pediatrică. Are nevoie de informații medicale și evaluări specifice. Nu de 5 minute de stat de vorbă cu părintele și evaluat din ochi copilul.

educatorul nu a putut să implice copilul în nicio activitate. 

copilul deranjează activitatea celorlalți copiii, deci se recomandă scoaterea din comunitate 

– pentru că plânge foarte mult deranjează activitațile și nu poate sta în comunitate

Ultimele afirmații nu le comentez că sunt grăitoare pentru cine are copil la grădiniță.

Toată comunicarea aceasta a fost făcută de către o persoană care nu a fost educator prezent la comunitatea 3-6 ani, în ziua respectivă.

Educatorul, cel care a interacționat cu Loli, nu a avut curajul să poarte discuția aceasta. Cât timp am fost acolo în grădiniță mi-a transmis doar că pentru prima zi – totul era ok.

Orice evaluare de bun simț se face după câteva zile, după încercări, niște criterii care nu pot fi bifate și care indică recomandările ulterioare. Și face to face cu părintele, nu la telefon. 

Câte ore sunt de la 8 la 13? Cât timp a petrecut copilul în clasă? Vă zic eu, nici un sfert.

Sună a discriminare? Da! Maria Montessori nu cred că ar fi pus bazele unei pedagogii dacă ar fi discriminat copiii. Educația centrată pe copil, antrenarea abilităților naturale, formarea de comunități unde copiii pot învăța unii de la alții înseamnă să nu discriminezi.

Maria Montessori nu ar fi pus bazele unei educații așa minunate dacă nu ar înțeles că empatia este esențială în integrarea unui copil. La 3 ani, 6, 7, 20, 30, chiar 40 ani integrarea într-un loc, sistem se face cu empatie, cu respect, nu cu indiferență. Copilul este pregătit să intre într-o comunitate dacă educatorul este pregătit să îl primească, pregătește comunitatea. 

Când nu stăpânești (doar așa pot să explic eșecul lor) sau interpretezi greșit instrumentele prin care poți ajuta copilul să rămână în clasă, nu poți concluziona că nu se integrează.

Fata mea este specială, dar nu chiar atât de specială încât să închidă ușa liniștită, cu pa-pa mami (3 ani și 4 luni) și să se apuce de studiat materiale cot la cot cu copii pe care i-a văzut prima data. Iar când o aduci la părinte imediat ce a dat semne de frustare, fără să încerci să o ajuți, nu e deloc Montessori. Cu un educator principal și 2 asistenți te aștepti să încerce să lucreze cu ea. Să nu renunțe.

Eu știu pe de rost teoria cu adaptarea, am scris aici și aici, știu că durează, știu că poate în fiecare zi o poți lua de la capăt cu jocurile și explicațiile care să îi dea confortul și liniștea de care are nevoie pentru a rămâne la grădiniță. Eu mi-am pregătit copilul și nu mint. O cunosc, știu ce o copleșește, știu când plânge alintat și când e speriată. Știu, că și mie, mi-e greu să  ajung acolo încât să înțeleg totul din prima, să empatizez și să liniștesc. Știu sigur, atunci când mediul este cald, educatorul simte copilul, când pe lângă fermitatea și ordonarea de care se tot amintește în Montessori, nu bate crivățul, poți integra un copil, nu abandona. Nu am cerut să o iubească, nu cred că își dorește careva ca educatorul să îți ia locul, dar un efort minim de integrare din partea lor era necesar.

Tind să cred că nu au vrut să se complice, li s-a părut greu și ca să îmbrace frumos totul au făcut recomandarea pentru comunitatea celor mici. Cu care, poate, zic poate, aș fi rezonat în proportie de 50% dacă nu aș fi fost acolo în prima zi. Dar oricât de frumos și mieros ai încerca să spui cele de mai sus recitând din principii Montessori, pe care le interpretezi după bunul plac, nu face lucrurile ok. Montessori nu e doar pedagogie elitistă, nu din ce am citit eu.