Când mă uit cu Loli la desene animate mă apucă nostalgia. Mă bucur în acelaşi timp. Porția de desene din copilărie nu era niciodată îndeajuns cât să fie timp petrecut cu amuzament, lecție sau poveste simplă cu mesaj evident. Cărțile erau baza, erau sorbite cu nesaț la lumină lanternei. N-a fost rea partea asta cu cititul. Frustrant era să privești doar câteva minute dintr-un generic frumos desenat, muzical, cu personaje despre care citeam, apoi după câteva minute din desen să se întrerupă povestea, fix atunci când părea mai interesant.

După ce televizorul nu a mai fost cenzurat şi ne-am săturat de privit, nu în totalitate, la aventuri cu personaje ştiute din copilărie şi cu cele noi, a intrat lumea părinților în vrie: cât, cum, de când (sau niciodată), ce privim şi lăsăm copilul să vadă. Eu merg pe ideea că orice lucru din viața noastră are utilitatea lui atâta timp cât ştim unde sunt limitele şi suntem conştienți de beneficiile lui.

Noi ne uităm cu Loli la seriale dedicate vârstei, dublate în limba română, pentru care avem program şi foarte puține abateri de la regulă.

Fetei mele îi plac filmele de animație cu episoade interactive, discutăm despre ce se întâmplă, încercăm să memoram rime. Dacă la început prefera animațiile cu acțiune puțină, muzică lentă, acum preferă mai mult dialog, dans, cântece, mașinuțe.

Cum fiecare etapă de desene animate este dedicată unui anumit tip de acțiune, cu interactivitate, iată că a venit, şi la noi, vremea poveștilor care oferă lecții educative, amuzament, aventură, joc fără să ceară expres participarea privitorului. Copilul este lăsat să intre în acțiune şi să participe pe cont propriu (în funcție de atenție şi răbdare) la subiect.

Noua animație de la Disney, Mickey și Piloții de curse, difuzată recent pe canalul Disney Junior, diferă de cea pe care Loli o ştie. Şi pentru că este vorba tot despre Mickey Mouse, a stat să vadă până la final. Firul narativ al serialului este mai alert, te prinde în cursă prin rimă, cântec şi replici amuzante, prin tonul dinamic al poveştii.

 

Gașca lui Mickey Mouse este angajată în povestea centrală, dar şi în istorii proprii. Au afaceri de care se ocupă cu plăcere, au parte şi de întamplari distractive în legătură cu munca lor dar şi separat de ea.

Pete este acelaşi poznaș, cu tendința de a ieşi înaintea lui Mickey la orice, dar creativ şi blând, dulce când recunoaște că nimeni nu e în cursă cu el.

Goofy este la fel de împiedicat, simpatic însă isteț şi descurcăreț în felul lui.

Donald este şi rămâne preferatul meu, mai puțin al Lolitei. Ea îl adoră pe Mickey. La Donald nu înțeleg niciodată tot ce spune, este ca un suc spumos, fresh. Face lucrurile pe dos, apoi se supăra şi se descurcă în final. Mickey se bazează pe el.

Minnie este adorabilă ca întotdeauna, gătită cu piese vestimentare consacrate (fundiță, buline, pantofi), plus costume dedicate unei anume acțiuni. Este la fel de binevoitoare, gata oricând să încurajeze şi să ajute când e nevoie. De altfel, ea acum face echipă cu Daisy (Ajutoarele Abile) şi se descurcă cu succes. Abilitățile lor sunt multe şi foarte la îndemână indiferent de situație.

Dacă la Clubul lui Mickey, Toodles era cheia pentru rezolvarea sarcinilor, acum toți se descurcă fără el, uneltele lor fiind idei năstrușnice de moment şi munca în echipă cu prietenii.

Atenția, dacă ai pierdut-o, revine cu ajutorul logo-ului, pe parcursul episodului.

Personajele sunt clasice, însă ancorate la lumea de azi. Au canale de comunicare moderne, telefoane mobile, maşini performante şi pasiuni conforme cu realitatea ultimilor ani.

Fiecare ajutor oferit vine cu încurcături şi faze haioase, cu mici supărări şi soluții salvatoare. Pentru părinți şi copii acest lucru este normalul de zi cu zi. Oricând lucrurile pot să se transforme din haos în amuzament și invers, dar cu răbdare, conectare la ceea ce contează, cooperare, lucru în echipă, totul se schimbă.

Cine nu visează la mașinuțe super colorate, curse pe piste întortocheate, aventură. Loli sigur se crede pe pistă cu Mickey atunci când mergem în parc la mașinuțe.

Imaginația nu are limite când ești copil, fiecare poveste pe care o aude, vede îl ajută să crească, să înțeleagă prin joc comportamente, acțiuni, consecințe.

Primele doua episoade au fost doar începutul a ceea ce cred eu că va fi un serial de succes pentru cei mici şi părinți. Şi părinții au fost copii, nu?

În primul episod Mickey și echipa au fugărit un cauciuc buclucaș, în cel de-al doilea Ajutoarele Abile au avut de furcă cu o pisicuță.

Sincer, aștept să văd ce urmează, care va fi povestea. Data viitoare o las pe Loli să scrie (deseneze) impresii.