Să continuăm cu obiceiuri

Cum să explici un obicei nesuferit? Îmbrăcându-l într-o poveste despre lame.

Iată:

De multe ori inspirația vine din întâmplări simple, precum mersul la cumpărături. Ca de exemplu: zilele trecute am ieșit la magazin împreună cu Loli. Mega este la parterul blocului vecin. Prin urmare, nu aveam de mers mult, nici 100 de metri. Ce se putea întâmpla în cei nici o sută de metri? Nimic spectaculos, doar gesturi care, la oameni, nu își au rostul. Un grup de tineri, adolescenți  frumoși, de altfel, gălăgioși pe măsură, aveau probleme cu gâtul. Mai exact cu excesul de saliva. O întindeau pe asfaltul prospăt spălat de ploaie. La animale acest obicei are semnificație justificată: rezolvarea conflictelor, îndepărtarea intrușilor etc. La ei ce-o fi semnificând? Nu erau în conflict, păreau că se înțeleg. Ce să le spun (eu, mama moralizatoare) astfel încât să nu se simtă neadecvat tinerii și să nu jignim animalele care fac acest lucru cu un scop anume?  Și uite așa am ajuns la lama. Da, ruda cămilei fără cocoașă, ambele cam scuipăcioase atunci când sunt deranjate, nemulțumite.

Lama este originară din America de Sud, mai exact munții Anzi, platoul alpin din Peru partea de la sud – est  și  din vestul Boliviei. Aceste platouri sunt acoperite cu vegetație joasă. Lama poate trăi la altitudini de peste 4.000 de metri. Astăzi întâlnim doar speciile domesticite.

Lamele, tare ciudat sună, sunt animale înalte, zvelte, însă grele la cântar 130-155 kg. Rar depășesc 1.6 m în înălțime, impresia de înalt este dată de gâtul lung. Botul, buzele, incisivii amintesc de cămile. Nu diferă mult. Blănița variază de la cafeniu închis până la alb cenușiu.

Lama a fost domesticită încă de pe vremea incașilor. Este un animal rezistent la povară, este crescută pentru carne și lână. Pe lângă acestea are o rezistență naturală pentru aerul rarefiat. Adică: sângele lamei are un conținut ridicat de globule roșii de formă ovală, care le permite să supraviețuiască la concetrații scăzute de oxigen.

Sunt animale curioase și au obiceiul de a mirosi lucruri, oameni. Învață comenzi simple și nu le place să fie mângîiate oricând. Prin urmare, dacă vă veți întâlni cu vreo lama, să aveți grijă. Trebuie să îi câștigați încredera mai întâi, apoi să o drăgăliți. Altfel, se va simți iritată și va face ce povesteam mai sus, va face abuz de salivă.

Sunt animale sociabile, le place compania semenilor, sunt organizate în turme. Se presupune că lama lama sălbatică avea aceeași organizare ca cea domestică. Turma are următoarea structură: 10-20 de indivizi, gestionați de un mascul curajos gata oricând să-și apere poziția și haremul. Da, haremul. Turma include femele adulte și puii lor. Lupta pentru lidership se lasă cu muscături, plesniri de gâturi, de fapt își încolăcesc gâturile. Nu este o luptă de durată. Atunci când unul dintre masculii angajați în confruntare se lasă la pământ, lasă capul în jos, dar cu codița ridicată înseamnă că a capitulat , apoi se trece repede la viața obisnuită –pășunat, moțăit, amușinat diverse de prin împrejurimi. Aparent! Masculul este atent la orice schimbare de atitudine a masculilor tineri.

Acestor animale le place să stăpânească un loc, chiar și în captivitate, indiferent că este un teren împrejmuit gen țarc sau în afara granițelor gardului. Și le place să adopte, astfel dacă locul lor favorit este călcat și de oi, capre sau alte animale mai mici și care pot fi supuse rapid, le adoptă și le apără de parcă ar fi de ai lor. Cei mai mulți fermieri folosesc lamele pe post de oieri.  De ce? Fiindcă știu să dea alarma în caz de vreo tentativă de furt sau evadare. Lama comunică starea de mulțumire, neliniște printr-o serie de posturi și prin sunete. Mormăielile sunt foarte utilizate între membrii turmei și comunică o varietate de dispoziții, indispoziții de moment, iar strigătele stridente, ritmice sunt folosite pentru a semnala intruși sau o situație neplăcută ce urmează să se întâmple. Să iasă oile din tarcJ, de exemplu. Poziția codiței, a corpului, poziția urechilor semnifică ceva, crescătorii lor sunt specialiști în limbajul lor și lamele apreciază acest lucru. Urechile lamelor sunt denumite banane, asta datorită faptului că sunt alungite și cu marginile întoarse spre interior,  cumva aduce cu fructul binecunoscut.

Să rămânem tot aici –comunicare, percepție. Pe lângă vocalize și prezență lama își comunică teritoriul și prin materii fecale. Folosesc latrinele. Latrinele sunt locul unde toți membri turmei vin să se elibereze de reziduri. E un fel de toaletă comună și în același timp locul de hotar al spațiului ocupat de turmă, marcat vizual  plus olfactiv. Comunicarea tactilă ocupă și ea un rol important în exprimarea diverselor  stări.

În ceea ce privește regimul alimentar lama este erbivoră, deloc mofturoasă la ceea ce oferă natura, consumă frunze, tuberculi, rădăcini, semințe, muschi etc.

Durata de viață la lame este 20-30 de ani. Nu au o perioadă specifică de reproducere. Lama este poligamă, așa cum spuneam mai sus, un mascul este înconjurat de femele. Gestația durează 360 de zile, femelele dau naștere la un pui pe an. Puii sunt capabili să alerge imediat după naștere, cântăresc cam 10 kg, se hrănesc cu laptele mamei timp de 4 luni, după care sunt capabili să consume și materie vegetală. Maturitatea sexuală  este atinsă în jurul vârstei de 2 ani. Nașterea durează puțin, cam 30 de minute, lama naște din picioare. Prin urmare, puii vin pe lume de la înălțime. Femela gestantă înainte și în timpul nașterii este înconjurată de alte femele din turmă. Asistarea la naștere este o măsură de protecție împotriva prădătorilor moștenită de la rudele sălbatice. Masculii nu participă direct la creșterea progeniturilor, grija îndirectă pentru ei se manifestă prin apărarea teritoriului, a sursei de hrană și alungarea potențialilor lideri. Adică a masculilor tineri. Puii de sex masculin sunt alungați din turmă după un an. Aceștia se grupează în turme de burlaci.

Un fapt amuzant legat de temperamentul acestor animale este că refuză să ducă poveri foarte grele. Dacă nu le convine încărcătura se așează, scuipă sau chiar se manifestă violent față de cel care le supraîncarcă. Ușurarea încărcăturii o va face ascultătoare și se va ridica în picioare așteptând să fie îndrumată să purceadă la drum. Pot duce până la 60 de kg, 30 de km pe zi. Și asta în condiții destul de grele, urcând pante înguste și stâncoase.

Lama este un animal minunat, nu figurează pe lista speciilor în pericol, din punct de vedere economic nu au niciun impact negativ, doar benefic. Face parte, prin anumite colțuri de lume, din categoria animal de companie. Dacă crești de mică o lama, va crede că și tu ești ca ea și se va comporta ca atare: va căuta mângâiere, te va scuipa dacă o deranjezi, se va lupta cu tine pentru vreun colț de casă.

De unde am plecat și unde am ajuns….de la un obicei urât. Se pare că inspirația nu-și alege sursa, ideea este ca produsul final să fie unul bun. Prin urmare, este?

Big Explorer, 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *